După ediţia din 1927.Tradus din limbajul vechi în cel nou (actual). Sursa : Cătți de slujbă : Mânăstirea Stavropoleos.

MINEIUL 16 - 30 IUNIE

LUNA IUNIE

ARE TREIZECI DE ZILE

ZIUA ARE 15 CEASURI ŞI NOAPTEA 9 CEASURI.

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15

   Tu eşti bucuria îngerilor, tu eşti lauda oamenilor, tu eşti nădejdea credincioşilor şi folositoarea noastră, Stăpână Preacurată, şi către tine scăpând, cu credinţă strigăm : ca prin rugăciunile tale să ne mântuim de săgeţile vrăjmaşului, de întristarea cea stricătoare de suflet, şi de toată scârba, toţi cei ce te lăudăm pe tine, Mireasă a lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei.

   Multe dureri suferind, întru răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău Preacurată, suspinând lăcrimai, şi strigai : Vai mie preadulcele meu Fiu ! Cum pătimeşti fără dreptate ? Vrând să mântuieşti pe pământenii cei din Adam. Pentru aceea Preacurată Fecioară ţie ne rugăm cu credinţă : Fă-L nouă pe Acela Milostiv.

Troparul, glasul al 4-lea.

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului, şi al Sfinţilor pe 4.

CANONUL Sfinților

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos :

   Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a mântuit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

   Fiind împodobiţi cu lumini muceniceşti, Mucenicilor, staţi înaintea divanului celui curat al Stăpânului tuturor, dându-ne nouă dezlegare păcatelor.

   Binecredincioşii apărători ai adevărului, nevoindu-se înaintea divanului celui tirănesc, cu un gând au surpat înşelăciunea lui Veliar, prin puterea Duhului.

Slavă...

   Binecredincioşii marii Mucenici, prin chinuri, prin bătăi, şi prin scârbe, au câştigat împărăţia lui Hristos, întru care vieţuiesc acum, purtând cununi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce eşti bogat întru milă, vrând să mântuieşti zidirea mâinilor Tale, Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei celei neispitite de bărbat, şi pe dânsa o ai arătat apărătoarea noastră.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

   Având Iustine în inima ta pe Hristos întărire, vitejeşte ai stătut împotriva judecătorului celui fărădelege, care îţi poruncea, să faci cele fărădelege.

   Ceată luminată de Dumnezeu, ostaşi de Dumnezeu aleşi, popor sfânt al sfinţilor Mucenici, adunându-se acum, au biruit cu trupul pe vrăjmaşii cei fără de trupuri.

Slavă...

   Mucenicii cei mari la suflet, dându-şi trupurile la chinuri, se veseleau, văzând mai-nainte desfătarea cea veşnică, slava şi strălucirea cea viitoare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fără sămânţă ai zămislit în pântece pe Dumnezeu, şi negrăit L-ai născut întrupat, pe Acela la care nici nu îndrăznesc a se uita puterile cerurilor, pururea Fecioară.

Irmosul :

   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie : Cuvântul cel împreună...

   Iustin, Hariton, Peon şi Evelpist, Harita şi Ierax şi Valerian, luminătorii cei luminoşi, care luminează marginile pământului cu luminile pătimirii lor, să se laude de toţi cu glas mare; care se roagă lui Hristos, să ne mântuim noi.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

De va fi în post, a Născătoarei :

   Înfricoşată minunea zămislirii, şi chipul cel negrăit al naşterii, întru tine s-a cunoscut cu adevărat o pururea Fecioară. Îmi spăimântează mintea, şi-mi înfricoşează gândul slava ta, Născătoare de Dumnezeu, cea tinsă tuturor, spre mântuirea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Cu Crucea Fiului Tău ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită, toată rătăcirea idolească s-a pierdut, şi puterea dracilor s-a călcat. Pentru aceasta credincioşii, după datorie totdeauna te lăudăm, şi bine te cuvântăm, şi Născătoare de Dumnezeu cu adevărat mărturisindu-te, te slăvim.

Cântarea a 4-a, glasul al 4-lea :

   Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am proslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

   De pătimirile lui Iustin şi ale lui Hariton, şi ale Haritei şi ale lui Peon, s-au spăimântat cetele îngerilor.

   Trupurile, care se zdruncinau cu chinurile, pricinuiau vitejilor dumnezeiasca fericire.

Slavă...

   Stăpânitorii întunericului s-au spăimântat de bărbăţia lui Evelpist şi a lui Ierax, a mucenicilor celor nebiruiţi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Rugămu-te Preacurată, ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu fără sămânţă, să te rogi pururea pentru robii tăi.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Dătătorule de lumină, şi Făcătorul veacurilor Doamne, întru lumina poruncilor tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Umplându-te de Dumnezeiescul Duh, ai înecat duhurile vicleniei celei rele, în pâraiele sângiurilor tale Iustine, foarte tare pătimind fericite Mucenice.

   Cea cu numele de dar, s-a făcut plină de Dar Dumnezeiesc, şi uitându-şi neputinţa femeiască, cu adevărat a pătimit după lege, şi s-a învrednicit slavei.

Slavă...

   Fiindu-ţi sufletul plin de Dar, prin mărturisiri, Sfinţite, ai stricat răutatea vrăjmaşului celui vechi, pătimitorule Haritone, podoaba cea cinstită a dumnezeieştilor purtătorilor de chinuri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ţie, celeia ce ai născut pe Hristos Ziditorul a toată lumea, strigăm : Bucură-te Preacurată, bucură-te ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina, bucură-te ceea ce ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Întru adâncul greşelilor...

   Primind chemare din Cer asemenea ca dumnezeiescul Pavel, şi alergând călătoria cea dreaptă, foarte bine ai săvârşit nevoinţele muceniciei, de Dumnezeu înţelepţite.

   Trecuta-ţi noianul muncilor neviforat, prin ocârmuire dumnezeiască, şi ați ajuns către limanul cel lin al împărăţiei lui Hristos, Mucenicilor.

Slavă...

   Ca nişte stele nerătăcite luminând la întărirea cea cinstită a Bisericii, toată lumea o luminaţi cu strălucirile patimilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Neispitită de bărbat ai născut Fecioară, şi în veac petreci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate ale Fiului şi Dumnezeului tău.

Irmosul :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat : Din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

   Cu înţelepciunea dumnezeieştilor tale cuvinte Iustine, toată Biserica lui Dumnezeu înfrumuseţându-se, prin strălucirea vieţii luminează lumea. Iar pentru vărsarea sângelui primind cunună, şi înaintea lui Hristos stând împreună cu îngerii, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

SINAXAR

Luna Iunie are zile 30; ziua are ceasuri 15 şi noaptea are ceasuri 9.

În ziua dintâi, pomenirea Sfântului Mucenic Iustin filosoful.

Stih : Viaţa lui Iustin, otrava o a ridicat,

Ci o, de ar fi băut-o mai întâi, cei ce cu aceasta l-au adăpat.

Întru întâia zi a lunii Iunie cu adevărat,

Iustin prin otravă din viaţă s-a mutat.

   Acesta a fost din Flavia Siriei, fiu lui Prisc al lui Vachie, pe vremea împărăţiei lui Marcu Aurelie şi Antonin, şi filosof s-a numit. Deci mergând la Roma, a dat mai sus zisului împărat Antonin anaforă înscris împotriva rătăcirii idolilor, şi dezvinuitoare credinţei celei în Hristos, cu care pe una adeverindu-o şi întărindu-o, adică pe bună credinţa creştinilor; iar pe cealaltă, adică înşelăciunea idolească supunându-o cu dovediri din Scripturi, deci fiind zavistuit de Crescent filosoful, fu omorât cu vicleşug, muncit fiind mai-nainte cu multe munci. Acesta pentru cea preacurată şi fără prihană viaţa lui, ajungând la fapta bună cea desăvârşită, şi făcându-se plin de toată înţelepciunea şi dumnezeiască şi omenească, a lăsat la toţi credincioşii scripturi pline de toată înţelepciunea şi folosinţa, care dau mare cunoştinţă celor ce le citesc.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iust, Iustin, Hariton, Harita fecioara, Evelpist, Ierax, Peon şi Valerian.

Stih : Nu apucase încă Iust a fi de sabie pătruns,

Şi Iustin stă cu capul spre tăiere întins.

    La Evelpist.

Stih : Evelpist după cuviinţă era a bine nădăjdui,

Că tăindu-i-se capul, moştenire pe Dumnezeu va dobândi.

    La Hariton şi Harita.

Stih : Dumnezeiescului Hariton şi Harita fecioara dorind,

Cu îmbogăţirea dumnezeieştilor daruri tăiaţi fiind.

   Aceşti sfinţi sau nevoit la Roma, stând de faţă înaintea lui Rustic eparhul, şi după multe munci li s-au tăiat capetele. Însă spun că mai-nainte de tăiere, a zis Sfântului Iustin eparhul : Pare-vi-se, că dacă vă vor omorî, vă veţi sui la ceruri, de veţi lua vreun bine ? Iar el zise : Că nu ni se pare, ci suntem adeveriţi, cum că îndată ne vor primii bune răsplătiri, şi desfătată primire; şi aşa li s-au tăiat capetele.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Firm.

Stih : Multe munci Firm a răbdat,

Dar răsplătiri multe în Cer a aflat.

   Acesta a fost în zilele lui Maximian, şi pentru credinţa în Hristos fu prins, şi adus către Magon ighemonul, şi neplecându-se a da jertfă la idoli, fu dezbrăcat şi bătut cu vine, după aceea spânzurat şi strujit. Apoi i-au tăiat vinele cu briciul, şi-l zdrobiră pe la încheieturi, şi-i zdrumicară pântecele, pulpele şi armurile cu cuţite şi fu împroşcat cu pietre, şi mai pe urmă de toate i-au tăiat capul. Şi aşa a luat cununa luptelor sale.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Tespesie.

Stih : Cu adevărat, din fapte de Dumnezeu cinstit,

Mucenice Tespesie prin tăiere de sabie te-ai vădit.

   Acesta a fost în zilele împăratului Alexandru Sever şi pentru mărturisirea în Hristos fu prins de Simplichie guvernatorul Capadociei, fiind şi el din Capadocia, şi adus în capiştea idolilor, ca să facă jertfă la idoli; deci nevrând el să se plece, ci mai vârtos batjocorind idolii, fu spânzurat şi strujit, apoi l-au băgat într-un cuptor aprins, şi rămânând cu Darul lui Hristos nestricat, a fost adus iarăşi în capiştea idolilor, unde aduceau elinii jertfe, şi apropiindu-se, surpă jos jertfelnicul cel idolesc. Şi îndată fu băgat într-o tigaie înfierbântată de foc plină de untdelemn şi de smoală şi de seu, şi stând într-însa două zile, ieşi sănătos, neavând nici o arsură pe trupul lui, şi pe mulţi necredincioşi a întors la credinţa lui Hristos, pentru mărimea minunii. Şi mai pe urmă l-a scos din cetate, şi i s-a tăiat capul.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Uscând adâncimea înşelăciunii cu râul sângiurilor, ați izvorât Mucenicilor izvoare de minuni, cu care stingeţi jăratecul patimilor celor rele, a celor ce totdeauna strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cu înţelepciunea lui Dumnezeu fiind împodobit înţeleptul Iustin, filosofia elinilor prin dar o a nebunit, plecându-i să se închine Treimii, cu dreaptă credinţă strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Cu focul Dumnezeieştii dragoste vitejeşte aţi ars, înţelepţilor, materia răutăţii, şi ca nişte luminători strălucind, aţi luminat inimile tuturor, celor ce cu credinţă strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine te vedea mai-nainte Moise în muntele Sinai rug arzând, Preacurată, care ai purtai fără ardere strălucirea cea nesuferită a Fiinţei celei negrăite, din care una din Sfintele Ipostasuri, S-a împreunat cu grosimea trupului.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe Dumnezeu cel ce S-a pogorât...

   Purtătorilor de chinuri ai Domnului, cu tărie fiind lămuriţi ca într-un cuptor cu focul muncilor, dumnezeieşte aţi strălucit cu adevărat mai mult decât aurul, strigând şi lăudând pe Hristos în veci.

   Împreună cu Iustin cel înţelept, să se laude Harita, Peon, Hariton şi marele Ierax, împreună cu Valerian, cei ce prin pătimiri au micşorat înşelăciunea, şi s-au împreunat cu cetele îngerilor.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul.

   Sârguindu-vă către viaţa, cea veşnică înţelepţilor, vitejeşte v-aţi plecat toţi grumazii la sabie, întru unirea sufletului, Mucenicilor, aducându-vă pe sine-vă ca nişte jertfe lui Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Purtând în pântece pe Hristos mirul cel deşertat pentru noi, bine ai miresmat lumea cu mirosuri insuflate de Dumnezeu. Pentru aceea strigăm ţie Născătoare de Dumnezeu, bucură-te, şi preaînălţăm pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm, ...

   Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaîncălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul...

   Luminându-vă cu slava dumnezeiască, aţi topit gerul înşelăciunii vitejilor pătimitori, şi făcându-vă părtaşi; patimilor celor sfinte, ale Celui ce a luat trup pentru noi, împreună cu Dânsul vă veseliţi în ceruri în veci.

   Cu adevărat s-au mirat îngerii de înţelepciunea lui Iustin, de bărbăţia Haritei, de îndrăzneala lui Hariton, de luptele cele vitejeşti ale lui Peon, şi ale lui Ierax, şi de răbdarea cea multă a lui Valerian către chinuri.

Slavă...

   Ca pe un căruţ dumnezeiesc suindu-vă strălucit peste sângiurile voastre, cu bucurie v-aţi suit la ceruri, şi aţi luat, din mâna Cea purtătoare de viaţă, cununile biruinţei, neîncetat rugându-vă pentru noi, înţelepţilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fiul cel mai-nainte de toţi vecii, Cel fără început cu Tatăl, întrupându-Se din preacurate sângiurile tale, ca soarele S-a arătat nouă, Maică Preacurată nenuntită, şi gonind întunericul, a luminat toată lumea.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Ucenicii văzându-te...

   Cetele cereşti, şi mulţimile oamenilor, s-au spăimântat de nevoinţele lui Iustin, Hariton, Evelpist, şi ale fecioarei Harita, ale lui Ierax, Valerian şi Peon, cu care împreună cu cântări pe ei îi lăudăm.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A DOUA

    Cel dintru sfinţi Părintele nostru Nichifor mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului şi Sfântul marele Mucenic Ioan cel nou de la Suceava, a cărui slujbă s-a așezat după slujba Sfântului Nichifor.

VEZI : Iar în Moldova se prăznuieşte Joi după pogorârea Sfântului Duh.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Pe tine te cunoaştem întărire adevărului, şi reazem credinţei, părtinitor dogmelor şi ajutor bunei credinţe, şi sălăşluire curăţiei, şi vas ales de bună mireasmă Duhului, şi vistierie preamare a învăţăturilor, şi temei Bisericii lui Hristos, arătătorule de cele dumnezeieşti de Dumnezeu insuflate.

   Pe tine te lăudăm Ierarhe, ca pe un moştenitor al Apostolilor, şi părtaş obiceiurilor pătimitorilor, şi ca pe un asemenea râvnitor sihaştrilor, şi ca pe o pecete a învăţătorilor, şi închipuire dumnezeiască şi tainică a lui Hristos, şi ca pe un râu de vindecări, de Dumnezeu curgător, care acoperă cugetele cele fărădelege şi hulitoare Ierarhe preaînţelepte, Fericite.

   Înmulţind talantul înţelepciunii, Preafericite, te-ai învrednicit bucuriei Domnului tău, fiind împodobit cu Darul Dumnezeieştii străluciri, şi lucind cu raza Duhului cea înţelegătoare, stai acum dea-dreapta Cea purtătoare de viaţă, neîncetat strălucind cu luminile cele cereşti, mărite Nichifore.

Slavă..., Şi acum... a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Pe tine te fericesc, Fecioară Preacurată, ca pe ceea ce ai ridicat pe oameni din adâncul răutăţii şi al necunoştinţei. Lăudându-te pe tine dumnezeiască Mireasă, cea pururea fericită, slăvesc cinstită şi negrăită naşterea ta; că ai născut pe Mântuitorul lumii, şi ai izbăvit omenirea de blestemul cel strămoşesc.

A Crucii, a Născătoarei :

   Doamne, dacă Te-a văzut Fecioara şi Maica Ta pe Cruce spânzurând, spăimântându-se şi privind, zicea : Ce ţi-au răsplătit cei ce au dobândit darurile Tale cele multe Stăpâne ? Ci rogu-mă, nu mă lăsa singură în lume, ci grăbeşte de înviază, împreună sculând pe strămoşi.

Tropar, glasul al 4-lea :

   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichifor, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 8, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului şi al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos :

   Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

   De faţă ai arătat, că fapta este suire privirii; pentru că îndreptându-ţi sufletul cu fapte, Nichifore preafericite, pre-aales l-ai întraripat către privirea cea desăvârşită.

   Fiindu-ţi cuvântul înfrumuseţat cu faptele, şi viaţa ţi s-a arătat împodobită cu cuvântul, cuprinsule de Dumnezeu Nichifore. Pentru aceasta Hristos te-a pus pe tine pe scaunul cel preaînalt.

   Leon ticălosul bolind de eresul lui Mamona, şi lovindu-se de tine ca de o piatră tare, s-a sfărâmat. Şi unirea înţelepciunii tale s-a făcut un lucru minunat, Nichifore.

Slavă...

   Omorându-ţi cugetele cele de pe pământ prin ajunare, şi sufletul îndreptându-ţi cu sârguinţă, Nichifore de Dumnezeu insuflate, ai ajuns către limanurile odihnei celei neînvăluite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tămăduit-ai zdrobirea omenirii Preacurată, născând pe Făcătorul a toată lumea, Care ne-a ridicat pe noi, cei ce eram surpaţi prin căderea strămoşilor, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Nu întru înţelepciune..

   Împodobindu-ţi viaţa cu chipurile bunătăţilor, şi făcându-te luminător, purtând arătat cuvânt de viaţă, ai păstorit turma lui Hristos cea preasfântă.

   Limba ta cea grăitoare de Dumnezeu, şi înfocată şi dumnezeiască, a ars eresurile cele spinoase cu focul cel înţelegător, de Dumnezeu înţelepţite, pururea pomenite Părinte.

Slavă...

    Cu iubire de înţelepciune ai cercat adâncimea înţelepciunii, şi cu împleticirile dogmelor tale, arătat ai sugrumat, pe cei ce se leapădă de chipul lui Hristos, vrednicule de minune.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mărturisind pe Cel mai-nainte de veci, împreună fără de început cu Tatăl, că S-a născut din pântecele tău în vremile cele de pe urmă, te slăvim pe tine, cu adevărat Maica lui Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul :

   Nu întru înţelepciune, şi în putere, şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatnică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Cetele patriarhilor, cu laude şi cu cântări cinstesc pomenirea ta Nichifore. Căci au luat adaos pe sufletul tău cel mărit, drept aceea şi cinstita Biserică mărindu-te astăzi, laudă pe Împăratul, pe singur Iubitorul de oameni.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Maică a lui Dumnezeu pe tine te ştim toţi, ceea ce te-ai arătat Fecioară cu adevărat şi după naştere, noi cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate, că pe tine te avem; păcătoşii folositoare, pe tine una cea cu totul fără prihană, te-am câştigat întru ispite mântuire.

A Crucii, a Născătoarei :

   Maica Ta cea Preacurată, Hristoase, văzându-Te mort întins pe Cruce, striga : Fiul meu cel dimpreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această a Ta nespusă orânduială ? Prin care ai mântuit înţeleaptă zidirea preacuratelor mâinilor Tale.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Cu dumnezeiască putere ai zdrobit fălcile celor necredincioşi, biruindu-i pe ei cu cuvântul tău cel întărit, şi ai învăţat să cinstească dumnezeiască icoana Mântuitorului, arătătoru-le de cele sfinte.

   Cu mărturisirea arătat ai luminat dumnezeiasca preoţie, Părinte Nichifore; fiind închis de cruzimea lui Leon, învăţătorule al tainelor, de Dumnezeu cuprinsule.

   Bărbăteşte stând pentru cinstea dogmelor bunei credinţe a cinstitei Biserici, cu biciul cuvintelor tale ai gonit pe lupii, care amestecau credinţa cea adevărată, Nichifore.

Slavă...

   Ca un rai făcându-ţi inima ta, lemnul vieţii ai odrăslit în mijlocul acesteia, tuturor arătând cuvântul credinţei, Părinte Nichifore, de Dumnezeu insuflate.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Cuvântul lui Dumnezeu celui mai-nainte fără de trup, născându-L întrupat, prealăudată cea plină de daruri, ai înnoit, lumea. Pentru aceasta pe tine te cinstim cu dreaptă credinţă, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

   Având minte curată, suitoare în ceruri, ai cules floarea cea neveştejită a cunoştinţei şi a înţelepciunii, preafericite Nichifore.

   Având cuvânt lucrător şi viaţă fără prihană, strălucind ca soarele, luminezi întărirea Bisericii.

Slavă...

   Vindecări sufletelor ai dat drept-cinstitorilor, cuvintelor tale arătătorule de cele dumnezeieşti; iar pământul rău-credincioşilor, l-ai răsturnat cu dogmele.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dezlegare blestemului strămoaşei te-ai făcut Preacurată, căci ai zămislit pe Cel ce ne-a încununat pe noi cu dumnezeieştile binecuvântări.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...

   Ca un luminător luminând Biserica cu razele Duhului, te-ai arătat stâlp cu înălţime cerească, şi nor povăţuitor către moştenirea Cerului, cugetătorule de Dumnezeu Nichifore.

   Prea-ales ţi-ai dat toată viaţa ta lui Dumnezeu, Părinte fericite; pentru aceea ai fost pus stăpânitor peste toată lumea, descoperitorule de cele sfinte.

Slavă...

   Cuvântul tău cel de Dumnezeu insuflat, cu sabia Mângâietorului cea cu două ascuțișuri, rupe împleticirile eresurilor celor fără de Dumnezeu, iar lumina adevărului o arată tuturor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Legile firii minunat se dezleagă, căci Fecioara zămislind fără ispită de nuntă, pe Ziditorul Domnul tuturor, L-a născut prunc, şi L-a alăptat.

Irmosul :

   Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...

   Ca unul ce ai primit de la Dumnezeu cunună de biruinţă astăzi din Cer, o Nichifore, mântuieşte, pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine, ca pe un Ierarh împreună şi învăţător.

ICOS

   Ca o nebiruită cetate a lui Dumnezeu s-a arătat marele Ierarh, stând înfipt deasupra muntelui, păzind lumea cu rugăciunile, şi cetele celor fără de Dumnezeu biruindu-le, a rămas nerănit şi nevătămat de săgetăturile vrăjmaşilor, purtând înlăuntru în inimă pe Împăratul şi Domnul tuturor. Pentru aceasta şi luminează, pe cei ce cinstesc pe Hristos pe icoană. Şi dintru înălţimea bunătăţilor şi din turnul faptelor, împroaşcă cu praştia asupra taberelor vrăjmaşilor, şi uşile milostivirii le deschide, celor ce pe dânsul îl laudă cu credinţă, ca pe un ierarh al lui Hristos împreună şi învăţător.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a doua, cel dintru Sfinţi Părintele nostru Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului.

Stih : Patriarhul de patriarh aproape fiind,

Nichifor lângă dumnezeiescul bătrân Avraam este şezând.

Nichifor în luna lui Iunie în a doua zi,

Lăcaşul cel din Eden moşteni.

   Acesta a fost pe vremea împărăţiei păgânului împărat Constantin Copronim, născut în împărăteasa cetăţilor; şi părinţii lui erau de bun neam şi vestiţi, numindu-se Teodor şi Evdochia; care Teodor a fost iscălitor de cărţile împărăteşti cele poruncitoare. Şi fiind pârât că este închinător al dumnezeieştilor icoane, a fost chinuit cu bătăi, şi trimis în izgonire la Milasa cu pază cumplită, şi după aceea a fost chemat, şi nesupunându-se poruncilor împărăteşti, iarăşi a fost izgonit la Niceea, şi trăind acolo şase ani cu multă nevoie, îşi primi sfârşitul. Iar fiul său acesta, cinstitul Nichifor, tocmai din naştere a fost înfăşat cu cununile ortodoxiei, şi crescut cu laptele bunei credinţe, şi trecând vârsta pruncească, şi bine învăţând, s-a aşezat în ceata scriitorilor. După aceea socotind pe toate că sunt ca nişte pleve şi păienjeni, s-a dus din cetate, şi a mers la Propontida, şi acolo singur fu dat către Dumnezeu, petrecând cu multe trude şi petrecere rea. Deci întâmplându-se a se săvârşi marele arhiereu Tarasie, Nichifor acesta a fost rugat de împăratul, să ia scaunul patriarhiei Constantinopolului. Deci, peste puţină vreme răposând, împăratul acesta, ce s-a zis mai sus, şi făcându-se fiul său Stavrachie diadoh împărăţiei, a căruia viaţa şi a lui scurtă fiind, a primit sceptrul împărăţiei Mihail cel binecredincios. Deci, pe acesta pogorându-l din împărăţie Leon cel cu nume de fiară, şi luând el împărăţia, a stătut împotriva sfintelor icoane, şi asupra bunei noastre credinţe. Însă cu neputinţă este, să spunem şi să scriem, câte a zis cu îndrăzneală către păgânul şi spurcatul acela, cinstitul Părintele nostru Nichifor, iar urâtorul de Dumnezeu, îndată pogorându-l din scaun şi izgonindu-l, şi băgându-l în temniţă, a dat poruncă, ca să nu aibă nici o căutare, sau mângâiere de la nimenea, şi aşa a rămas viteazul suflet chinuindu-se, până când acest ticălos împărat şi-a lepădat sufletul său, tăiat fiind şi sfărâmat de ai săi în biserica cea din Far. Iar fericitul acesta fiind supărat de nevoi şi de patimi rele în mulţi ani, şi fiind aproape de şaptezeci de ani, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu, petrecând nouă ani în arhierie, şi treisprezece ani în surghiunie. Deci, se săvârşeşte pomenirea lui în cinstita biserică a sfinţilor Apostoli unde zac şi cinstitele lui moaşte

    Tot în această zi, Sfinţii treizeci şi opt de Mucenici, pe care în baie băgându-i şi pecetluindu-le uşa sau săvârşit.

Stih : S-au amăgit cei ce nevoitorilor uşa băii era pecetluind,

Căci Hristos aproape stă, eu sunt uşa strigând;

    Tot în această zi, Sfânta Maica, împreună cu trei sfinţi fii ai săi, care de sabie s-au săvârşit.

Stih : Maică pentru preafrumosul Prunc tăindu-te cu copiii,

Strigi dea-pururea : Iată eu şi pruncii.

    Tot în această zi, Sfântul Cuviosul Mucenic Erasm cel ce a locuit în Hermelia Ahridului, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Erasm cel ce cu Darul Mântuitorului a pătimit,

Alergând la Cer bucurându-se, cunună ai primit.

    Tot în această zi, Sfinţii douăzeci de mii ce au crezut în Hristos prin Sfântul Erasm, care de sabie s-au săvârşit.

Stih : Capetele pătimitorilor care de sabie s-au tăiat,

Căzând, de două ori zece mii sau aflat.

    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Dimitrie cel ce în Filadelfia a mărturisit la anul o mie şase sute cincizeci şi şapte, de sabie s-a săvârşit.

Stih : Dimitrie de tine focul şi spăimântează,

Cel ce ai murit de voie pentru Dumnezeu

De care făptura se înfricoşează.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Lăcaş însufleţit al Dumnezeului Celui viu te ştim pe tine, având în sineţi cunoştinţa Treimii ca pe un sfeşnic de aur luminos, cântând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Bârfelile ereticilor le-ai încetat Nichifore, plecând să cinstească chipul lui Hristos, pe toţi cei ce strigă : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

   Având bogăţia înţelepciunii, şi vieţuire dumnezeiască trecând peste toată simţirea, prin cuget ai vorbit cu Hristos, strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nedespărțind cele unite, nici amestecându-le, pe Cuvântul cel ce S-a întrupat din tine, Îl cunoaştem un Hristos, strigând : Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână Preacurată.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...

   Fiind mântuit cu sângele lui Hristos, ai suferit prin cuget moartea cea pentru Dânsul, căci ai răbdat mucenicia cunoştinţei de sineţi, luminându-te cu Darul mărturisirii şi strigând : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Fiind curăţit cu trupul şi cu sufletul, ai pus cuvânt pentru Cuvântul cel atoatevăzător, arătându-L pe Dânsul, că a fost mai-nainte neîntrupat şi fără de început, şi pe urmă prin milostivire S-a făcut Om, şi strigai : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ca să dobândeşti moştenirea cea cerească şi laudă neschimbată, Părinte mărite, ai părăsit strălucirea cea lesne veștejitoare, suferind toată amărăciunea izgonirii şi strigând : Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei

   Preacuratul Mirele cel înţelegător aflându-te pe tine singură Preacurată, crin cu preabun miros, floare preafrumoasă şi cămară de Mire luminoasă, te-a primit Mireasă Preacurată. Pentru aceasta pe tine Fecioară te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată : Pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...

   Dezlegându-se oglinzile şi arătându-se adevărul, ai aflat sfârşitul cel fericii cu privirea frumuseţii celei nepieritoare, de care acum îndestulându-te, adu-ţi aminte de noi cu rugăciunile tale.

   Înconjurând dumnezeiescul sicriu al purtătorului de Dumnezeu Nichifor, veniţi purtătorilor de Hristos cu osârdie să-l lăudăm pe dânsul, ca pe un purtător de biruinţă, şi praznicul lui cu veselie să-l prăznuim.

Slavă...

   După ce te-ai nevoit cu toată bunătatea, sfinţite Mucenice, la sfârşitul nevoinţelor te-ai arătat împodobit cu cununa mărturisirii, cu care fiind înfrumuseţat, stai acum înaintea Stăpânului tău.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fiind încredinţaţi toţi credincioşii, cu laude te cinstim pe tine Fecioară, ca pe ceea ce eşti rădăcină şi izvor, şi pricinuitoare nestricăciunii noastre, căci tu ne-ai izvorât nouă nemurirea cea înfiinţată.

Irmosul :

   Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului; din tine muntele cel netăiat, Fecioară S-a tăiat adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...

   Ca un ales purtător de biruinţă al patimilor, Nichifore, îndoită cunună ai primit de la Hristos Mântuitorul, ca unul ce ai surpat eresul cel luptător de Dumnezeu, al celor ce leapădă icoanele cele dumnezeieşti, înţelepte arhiereule şi pătimitorule Părinte, apărătorule al bunei credinţe, roagă-te pentru noi, cei ce te cinstim pe tine, Fericite.

A Născătoarei :

   Sânurile cele Părinteşti nepărăsindu-le, de Te-ai şi întrupat din Fecioară, Doamne, pentru ca să mă mântuieşti pe mine cel căzut, plecând cerurile Te-ai pogorât, pe cel ţinut vrând ca să-l răpeşti din gura fiarei celei înţelegătoare şi din sugrumarea ei. Pentru aceasta slăvesc puterea Ta.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

TOT ÎNTRU ACEASTĂ ZI

Slujba Sfântului marelui Mucenic Ioan cel nou de la Suceava, ce s-a muncit în Cetatea Albă.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria..

   Pe cetaşul cereştilor puteri, şi al mucenicilor împreună pătimitor, pe ostaşul cel înţelept al evlaviei, şi pe adevăratul propovăduitor al lui Hristos, pe Ioan cel cu nume mare să-l lăudăm credincioşii bucurându-ne.

   Pe neguţătorul cel prea-ales, care pe cele stricăcioase cu cele nestricăcioase le-a schimbat, pe acoperământul cel tare al creştinilor, pe stâlpul cel neclintit de măgulirile muncitorilor, care spre noi de sus priveşte, cu credinţă să-l fericim.

   Pe Ioan cel întâi pătimitor, pe luminatul biruitor cel ce acum nouă cu adevăratele raze ale pătimirii a răsărit, toţi să-l lăudăm bucurându-ne, şi moaştelor aceluia închinându-ne.

Slavă..., glasul 6.

   Veniţi toţi iubitorilor de Mucenici, veniţi să alcătuim ceată, cununi de laude împletind, şi preacinstitul cap al lui Ioan încununându-l. Căci acest mare viteaz, cu credinţa lui Hristos întrarmându-se, bărbăteşte la luptă a intrat, şi pe Hristos mărturisindu-L Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu, pe Făcătorul şi Judecătorul a toate, mândria persienească până în sfârşit o a surpat, şi pe muncitorul cu răbdarea sa zdrobindu-l, mucenicilor chip şi pildă s-a făcut; şi lui Hristos acum se roagă pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul 2.

Podobie : Casa Eufratului...

   De la părţile răsăritului spre apus, ca soarele ai răsărit, cu razele pătimirii, inimile tuturor şi cugetele, către minunile tale slăvite trăgându-le.

Stih : Dreptul ca finicul va înflori, şi ca Cedrul cel din Liban se va înmulţi.

   Toate neamurile cele bine cuvântătoare de la apus, duhovniceşte cu cântări dănţuiţi, pe Ioan mărindu-l, care pe voi v-a iubit.

Stih : Sădiţi fiind în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.

   Vremilor acestora de pe urmă, tu podoabă te-ai arătat, pe pătimirile mucenicilor înnoindu-le, şi până în sfârşit înşelăciunea, cea pierzătoare de suflete, Preafericite, surpându-o.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine Născătoare de Dumnezeu cu adevărat, mucenicii mărturisindu-te împreună cu Ioan Slăvitul, Marie Mireasă a lui Dumnezeu, iar noi cădem înaintea ta, iertare de păcate cerând.

Acum slobozeşte... Sfinte Dumnezeule... După Tatăl nostru...

Tropar, glasul al 4-lea :

   Viaţa ta pe pământ bine cârmuind pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi, şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-le, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Ioane pururea pomenite.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului,

Sau a Născătoarei învierii.

   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată şi Crucea de bunăvoie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel dintâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

 Ectenia mică şi Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

După obişnuitul Psalm, cântăm : Fericit bărbatul... Slava dintâi.

    La Doamne strigat-am..., Stihirile Praznicului 3, şi ale Sfântului 5, sau de este afară de Cincizecime, cântăm numai ale Sfântului pe 8, glasul al 2-lea.

Podobie : Cu ce cununi de laudă...

   Cu ce cântări de laude, vom lăuda pe Ioan ? Ostaşul cel adevărat al marelui Împărat, îndrăzneţul cel luminat, Mucenicul cel ales al lui Hristos. Întăritorul credinţei, pe cel răbdător întru năpaste, şi de munci neînfricoşat, celor necuraţi groaznic pedepsitor, şi credincioşilor fierbinte ajutător. Prin care Hristos dăruieşte nouă mare milă.

   Cu ce cununi de laude vom încununa pe Ioan ? Pe înnoitorul mucenicilor, luptătorul cel lămurit, care cu buna-credință a surpat pe vrăjmaşi, pe cel ce a sfinţit pământul cu sângele, şi pe domnii văzduhului i-a înfricoşat, şi cu îngerii în ceruri s-a împărtăşit, stâlpul cel cu totul de aur prin care se întăresc părţile crivăţului. Prin care Hristos pe vrăjmaşi biruieşte, Cel ce are mare milă.

   Cu ce glasuri bine întocmite, vom preamări pe Ioan ? Pe vulturul cel cu înaltă zburare şi cu înţelepte cuvinte, a cărui aripi între umeri sunt aurite, trâmbiţa bunei credinţe care a răsunat Cuvântul lui Dumnezeu cel tăinuit, sabia cea ascuţită a poruncilor prooroceşti. Prin care trufia perşilor o a surpat, Hristos, Cel ce are mare milă.

   Cu ce cântări şi bunătăţi vom cuprinde pe Ioan cel minunat ? Care şi-a dat trupul spre răni cu zdrobire, pentru Cel ce şi-a dat spatele pentru noi la bătăi, şi sângele necruţându-l l-a vărsat, smeritu-S-a pe Sine până la chip de rob. Pe tiranul l-a tras spre mirare, prin răbdarea cea peste fire, şi cu vârtoasă împotrivire l-a ruşinat; pe care cu cunună neveştejită l-a încununat Hristos Dumnezeu; Cel ce are mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea.

   Astăzi cu cinstită prăznuire cetele cereşti prăznuiesc, chemând pe pământeni spre veselie, întru pomenirea viteazului nevoitor, a lui Ioan celui mai tare decât diamantul. Că a slăbit mâinile celor ce munceau. Şi judecătorul gândind munci a ostenit, iar el mai presus de toate petrecea, stând ca un leu în mijlocul luptei, şi pe tiranul îngrozind cu mărturisirea lui Hristos, cu bună îndrăznire strigând : O tirane, iată trupul meu spre muncă ! Tu dară adaugă răni destule, că mie cununi neputrede îmi va dărui Hristos; pe Care Îl mărturisesc împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh.

Şi acum..., a Praznicului.

VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei şi Parimiile.

Din Proorocia lui Isaia citire :

Cap. 43, Vers 9.

   Acestea zice Domnul : Toate neamurile s-au adunat împreună, şi se vor aduna boierii dintru ei, cine va vesti acestea întru dânşii ? Sau cele din început cine auzite le va face vouă ? Aducă-şi mărturiile sale şi să se îndrepteze şi să asculte, şi să zică adevărul. Fiţi Mie mărturii şi Eu sunt martor, grăieşte Domnul Dumnezeu. Şi pruncul pe care am ales, ca să ştiţi, şi să credeţi, şi să cunoaşteţi, că Eu sunt. Mai înainte de Mine n-a fost alt Dumnezeu şi după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, şi nu este afară de Mine mântuitor. Eu am vestit, şi am mântuit, şi am defăimat, şi n-am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii şi Eu martor Domnului Dumnezeu. Încă din început Eu sunt şi nu este cine să scoată din mâinile Mele. Face-voi şi cine va întoarce aceasta ? Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuieşte pe noi, Sfântul lui Israil.

De la înţelepciunea lui Solomon citire :

Cap. 3, vers 1.

   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-au întru ochii celor nepricepuţi a muri, şi s-au socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii, şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării Sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, şi vor stăpâni noroade, şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul. Şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.

De la înţelepciunea lui Solomon citire :

Cap. 5, vers 16

   Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei, şi stema frumuseţii din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii şi-şi va pune luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie, şi va ridica război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din praştia mâniei cea zvârlitoare de pietre, pline vor cădea grindine. Întări-se-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor va vântura pe ei. Şi va pustii tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Ascultaţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Ascultaţi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru noroadele limbilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel Preaînalt.

LA LITIE

Stihira Hramului, şi ale Sfântului, glasul 1.

   Bucuraţi-vă toate părţile crivăţului, şi veselindu-vă săltaţi, având în mijlocul vostru steaua cea neapusă şi mult-luminoasă, care covârşeşte razele soarelui; pe Ioan cel cu numele mare, rădăcina bunei credinţe, ramura mucenicilor cea cu multă roadă şi aleasă, care mult a iubit pe Hristos, şi de la Dânsul mai mult s-a făcut iubit, și nouă cere mare milă.

   Toate neamurile creştineşti duhovniceşte săltând, lăudaţi folosul cel de obşte, întru ziua cea numită a acestui praznic, având în mijlocul vostru ca o floare cu bun miros, trupul acestui Sfânt Mucenic, cel acum preamărit cu strălucirea neputrejunii, şi vindecări dăruind patimilor sufletului şi trupului.

   Săltaţi cele ale răsăritului şi ale crivăţului, şi nu gândiţi înalte, că alt soare preaslăvit s-a arătat aici, nu către apus călătorie făcând, şi pe sub pământ pornindu-se, ci către Cer suire având de la pământ, petrece cu cetele îngereşti, şi de acolo pe noi ne păzeşte, şi sfinţeşte şi cere de la Hristos mare milă.

Slavă..., glasul 5.

   Să trâmbiţăm cu trâmbiţă sufletească, întru pomenirea de praznic, pe Ioan ostaşul cel cu mintea viteaz, chemând cu înaltă propovăduire pe cei de primprejur, şi zicând : Iată care a pătimit pe pământ, şi acum împărățeşte în ceruri, veniţi fraţilor, acestuia să râvniţi, şi râvnind urmaţi cu osârdie, celui ce a râvnit de s-a făcut Mucenic. Iată comoara milosteniei cea bogată, veniţi împăraţi şi domni, acestuia să râvniţi, şi asemenea cununilor să vă împărtăşiţi, bogaţii şi săracii, sănătoşii şi neputincioşii, gustaţi din-destul vindecări, din racla celui sfinţit, ca dintr-un izvor neputred, întru slava lui Dumnezeu, Celui ce a proslăvit pe cel preamărit.

Şi acum..., a Praznicului

LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Ca un berbece cu bună numire, luciul mării ai înotat, şi jertfă vie şi însufleţită te-ai adus Mielului lui Dumnezeu, Celui ce S-a junghiat pentru noi, Mărite; de la care luând plata ostenelilor tale, roagă-L din nevoi şi din stricăciune să ne izbăvim, care cu credinţă şi cu dragoste săvârşim preacinstită pomenirea ta.

Stih : Dreptul ca finicul va înflori, şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.

   Nici cruzimea tiranilor, nici bătaia toiegelor, nici zdrobirea trupului, nici curgerea sângelui, Mărite, a ta tărie nu a putut de la Hristos să o întoarcă, ci mai vârtos ai strigat către muncitori : Lămuriţi-mă cu munci ca aurul în topitoare, ca să mă arăt aur lămurit, Celui ce m-a zidit.

Stih : Sădit fiind în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.

   Nici greutatea lanţurilor, nici temniţa cea cu miros greu, nici neomenirea celor ce le trăgeau, a ta bună stare de la Stăpânul tău, nu o au clătinat Fericite, iar temniţa cămară luminoasă, şi lanţurile left de aur, şi târâturile cele iuţi căruţă împărătească, pentru Hristos le-ai socotit.

Slavă..., glasul 6.

   Răsărind razele purtătorului de chinuri, năzuind îndulciţi-vă fraţilor, că din Cer către noi nevăzut s-a pogorât, Ioan ostaşul cel ales al lui Hristos, și masă duhovnicească înainte punând, pe toţi din-destul ospătează, după cererea fiecăruia, şi să cădem cu credinţă, sărutând sfintele lui moaşte, şi cu rugăciune să zicem : Mult pătimitorule şi de trei ori fericite, întăreşte Biserica pe care o ai iubit, întru care sfintele tale moaşte a sta bine ai voit. Împreună cu cei de Dumnezeu încununaţi domnii noștri, cei ce te iubesc şi-ţi aduc daruri, păzeşte-i şi-i acoperă, cu îndrăznirea ta cea către Dumnezeu.

Şi acum..., a Praznicului :

La binecuvântarea pâinilor.

Troparul Sfântului, glasul 4.

   Viaţa ta pe pământ bine cârmuind pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi, şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Ioane pururea pomenite. De două ori.

Și Născătoare de Dumnezeu Fecioară... O dată.

Şi citire a Cuvântului.

LA UTRENIE

    La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., iar al Praznicului. Iar de va fi în post, Troparul Sfântului de 2 ori. Şi a Născătoarei învierii.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Mormântul tău Sfinte, alt Siloam s-a făcut, celor ce vin cu credinţă, izvorând vindecări celor neputincioşi cu trupul, şi cu sufletul pătimaşi. Drept aceea adunându-ne astăzi, săvârşim sfântă pomenirea ta, slăvind pe unul Dumnezeul nostru. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Pe tine Maica lui Dumnezeu, Ioan purtătorul de cununi în mijlocul divanului luminat te-a mărturisit, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Unul din Treime, şi Fecioară ai rămas. Pentru aceea întru-tot lăudată, împreună cu dânsul, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu să ne dăruiască nouă iertare păcatelor.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul 3.

Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...

   Împodobit fiind cu frumuseţea mai mult decât aurul şi topazul, te-ai dăruit nouă de la Dumnezeu Ioane cinstite, trăgând ochii cei înţelegători ai tuturor, şi inimile către cunoştinţa minunilor patimii tale. Pentru aceasta cu dragoste strigăm către tine : Bucură-te lauda noastră cea mărită.

Slavă... aceeaşi, Şi acum... a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu : Ce laudă vrednică voi aduce ţie ? Sau ce te voi numi pe tine ? Nu mă pricep, şi mă minunez ! Pentru aceasta precum mi s-a poruncit strig ţie : Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar.

După Polieleu, Sedealna, glasul 4.

Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif.

   Miratu-s-a tiranul, văzând întru tine răbdarea cea peste fire, primitu-te-au îngerii cu cununi împodobindu-te, ruşinatu-s-au dracii de a ta vitejie. Că cei ce socoteau cu amăgire să te surpe, aceştia au fost biruiţi şi căzuţi. S-au întărit credincioşii prin mărturisirea ta. Cela ce ai întărit pe acesta atunci, luminează sufletele noastre. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând, şi a socotit cu mintea de ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără de sămânţă, de Dumnezeu Născătoare, de rugul cel nears în foc, de toiagul lui Aaron ce a odrăslit, şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat : Fecioara a născut, şi după naştere iarăşi a rămas Fecioară.

Apoi întâiul Antifon al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea :

Dreptul ca finicul va înflori, şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.

Stih : Sădit fiind în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru vor înflori.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca : Zis-a Domnul către ucenicii Săi : Păziţi-vă de oameni.

Psalmul 50.

Slavă..., glasul 2.

   Pentru rugăciunile purtătorului tău de chinuri Ioan, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta...

Şi Stihira, glasul 6.

   Astăzi Biserica prăznuieşte, împodobindu-se cu nevoinţele, răbdătorului de chinuri, ca cu un veşmânt de mult preţ, şi lăudându-se strigă : Unii ca aceştia sunt naşterea mea, unii ca aceştia sunt fiii mei, pe care mai-nainte i-am născut prin Botez, şi i-am hrănit cu frica Domnului, şi acum îi văd Mucenici aleşi cu adevărat încununaţi, ca să se roage pentru lume Domnului.

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul pe 6.

Iar de va fi în post, al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, şi al Sfântului pe 8.

CANONUL Mucenicului.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos : Deschide-voi gura mea..

   Ivindu-te nou Mucenic fericite Ioane, lumii mai pe urmă te-ai arătat. Pentru aceea îmi dă cuvânt cu Darul tău, ca să laud după vrednicie nevoinţele tale.

   Stând înaintea divanului cu ochii cei înţelegători ai văzut ceata cea cinstită a mucenicilor, chemându-te pe tine Ioane cu bucurie, care cu asemenea cununi te-au împodobit.

   Cu oştirea cea întru-tot minunată, a stării tale împotrivă, cele de biruinţă ai luat, asupra firii tiranului, că fiind el ruşinat desăvârşit, de aceea a încetat îndrăznirea tiranilor.

Slavă...

   Îmbrăcându-te în platoşa credinţei pentru mărturisire, şi punând coiful Darului cel luminat, şi cu limba cinstitelor şi dumnezeieştilor cuvinte Ioane, ca cu o sabie ai tăiat pe eparhul cel fără de minte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Muntele cel înalt, pe care l-a văzut Daniil, şi Piatra care S-a tăiat din munte fără de mână, pe tine mai-nainte te-a închipuit Născătoare de Dumnezeu, că fără de bărbat ai născut nouă pe Emanuil.

Catavasia praznicului.

Sau : Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a :

Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...

   Prin munci ca aurul în ulcea te-ai lămurit Mucenice mărite, şi jertfă te-ai adus Cuvântului Celui adevărat şi Împăratului puterilor, că în locul focului celui din altar, cu sabia ai fost zdrumicat.

   O Stăpâne cel dintâi şi Doamne, nu s-au săturat evreii cei fărădelege, şi de Prooroci ucigaşi; ci şi pe acest Mucenic fiind tras fără de milă, de slugile cele necredincioase, alergând l-au junghiat.

   Laţuri tindea tiranul cu cuvinte amăgitoare, către vânarea Mucenicului celui preaînţelept, iar el striga către dânsul : Părăseşte-ţi mulţimea minciunilor, că eu făpturii nu mă voi închina, fără decât Făcătorului.

Slavă...

   Măslin roditor în casa Dumnezeului Celui viu, acum s-a arătat racla moaştelor tale, dintru care luăm vindecări de multe feluri de neputinţe, care prin tine s-au îmbogăţit, şi cu minunile tale s-au înfrumuseţat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Zis-a dumnezeiescul Iezechil : Şi va fi uşa încuiată. Şi aceasta întru tine s-a plinit, Stăpână, că întru tine S-a sălăşluit nespus, Cuvântul Părintelui, şi dintru tine născându-Se, purtător de trup S-a arătat lumii, întru amândouă păzindu-te.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

Sedealna Sfântului glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Râvnitor fiind înţelepciunii, care este comoara bunătăţilor, din care ai şi gustat dumnezeiasca cunoştinţă. Drept aceea spre cele trecătoare fiind silit, către lupte cu nevoinţă ai stătut, răni muceniceşti luând, trupului zdrobire şi vărsare de sânge, şi acum petreci întru lumina cea negrăită cu mucenicii. Pentru aceea strigăm ție : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare păcatelor să dăruiască, celor ce cu credinţă se închină sfintelor tale moaşte. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului :

De va fi în post, a Născătoarei.

   Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşată mă cutremur, de răspunsul Judecătorului mă spăimântez, şi de muncă mă îngrozesc şi de durerea focului, de întunericul tartarului, de scrâşnirea dinţilor, de viermele cel neadormit. Vai mie ce voi face când se vor pune scaunele, şi cărţile se vor deschide, şi faptele se vor vădi ? Atunci Stăpână ajutătoare mie să-mi fii, şi folositoare prea-fierbinte, că pe tine te am nădejde eu netrebnicul robul tău.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Cela ce şade în Slavă...

   Undiţă înşelătoare era limba tiranului, pornit fiind cu meşteşugirile vrăjmaşului, iute să prefacă sufletul cel tare. Ci în zadar s-a ostenit, că Mucenicul strigă cu bucurie : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Ce este mie de multe cuvintele tale, şi de făgăduinţele cele trecătoare, care nebuneşte mi le zici ? Ioan striga către muncitorul. Acestea toate mai amare decât fierea sunt mie, cu dulceaţă strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Când va înflori pe trupul meu mulţimea rănilor, atunci nădăjduiesc a mă învrednici cununilor celor luminate, Mucenicul zicea către pers : Nu zăbovi mai mult o păgânule, că eu strig : Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...

   Nicidecum nu te voi asculta o închinătorule al focului, trăgându-mă tu către pieire, Ioan grăia; ci mai vârtos cu nevoinţe voi muri pentru Cel ce a murit pentru mine, şi cu mucenicii luminat strig : Slavă puterii Tale, Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Închipuit-a dedemult călătoria lui Israil prin Marea Roşie, naşterea ta cea fără de bărbat, Împărăteasa tuturor. Că precum acela atunci a trecut neudat, aşa şi Hristos din preacurat sângele tău S-a născut, Fecioară.

Cântarea a 5-a :

Irmos : Spăimântatu-s-au toate...

   Slăbit-au muncitorii a bate cărnurile Sfântului, ostenit-a şi tiranul cercând să afle munci, iar el vitejeşte răbda, împodobit fiind cu rănile care le luase pentru dragostea Domnului său.

   Cât este de înfricoşată şi de slăvită acea pentru Hristos împotrivirea ta, de care s-au minunat neamurile cele ce se aflase la priveală, şi ţi-au lăudat răbdarea, iar perşii s-au ruşinat împreună cu evreii, îmbrăcându-se cu ruşine.

   Împrejur sta mulţime, privind ceea ce se făcea, Mărite, şi tiranul şedea de faţă nădăjduind să te dobândească. Ci a greşit nebunul în deşert trudindu-se, înfricoşând pe cel neîngrozit, şi în zadar bătând diamantul.

Slavă...

   Batjocorit-a nebuneasca poruncă a eparhului celui rău-credincios, dumnezeiescul Ioan, văzând înşelăciunea şi mândria persienească, zicând : Nu mă voi închina soarelui, făptură fiind, ci mai ales lui Dumnezeu, Celui ce a zidit pe oameni cu mâna.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sus era Cel pururea de o Fiinţa Tatălui şi Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul, iar cu noi Dumnezeu şi Om, Născătoare de Dumnezeu, prin tine pogorându-Se către a noastră smerenie, ne-a izbăvit de blestemul strămoşesc; că pe tine scară cerească te-a văzut patriarhul Iacov.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Cugetătorilor de Dumnezeu.

   Nicidecum nu a putut clinti turnul bunei credinţe sălbătăcia poruncitorului, nici bătaia toiegelor, nici rănile, nici moartea cea de istov.

   Ochiului Heruvimilor, s-a asemănat mintea ta cea curată, că jos vitejeşte ai răbdat munci, şi sus ai vegheat Stăpânului; Care ţi-a trimis ţie cunună de biruinţă.

   Săltat-au atunci luminat cetele mucenicilor văzând îndrăznirea ta, şi împreună cu îngerii privind, nevăzut te întăreau la luptă.

Slavă...

   Lanţurile cele de fier, podoabă de aur le socotea Ioan Mucenicul cel ales, şi împroşcările cu pietre cele de la Evrei, trepte de mergere către Cer.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Luând închipuire de lâna cea plină de rouă a lui Ghedeon, mai-nainte a vestit minunea ta, că S-a pogorât ca ploaia pe lână Născătoare de Dumnezeu, Unul din Treime în pântecele tău întrupându-Se.

CONDAC, glasul 4.

Podobie : Cela ce te-ai înălţat pe cruce...

   Înotând luciul marii cu neguţătorie, de la răsărit către crivăţ te-ai nevoit, ci chemându-te Dumnezeu pe tine, precum Matei vama, şi tu neguţătoria lăsând, Aceluia ai urmat, prin sângele muceniciei, cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruinţă.

ICOS :

   Preaînţeleptul Ziditor şi Stăpânul, Domnul viei celei înţelegătoare, precum a grăit prin sfânta Sa gură, pildă pentru vie, că celor ce au lucrat în ceasul al unsprezecelea, întocmai le-a plătit ca şi celor din ceasul întâi. Acum pilda spre lucru adevărat s-a descoperit, arătându-o luminată pătimirea lui Ioan, acum după o mie de ani, l-a proslăvit cu ne-putrejunea, asemenea cu mucenicii cei dintâi, şi cu Darul vindecărilor, că cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, a luat cunună de biruinţă.

SINAXAR

   Întru această zi, Sfântul noul Mucenic Ioan de la Suceava care a mărturisit la Cetatea Albă, la anul o mie trei sute treizeci şi doi, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Ioane fericite dând tu puţin sânge cu adevărat.

Cereasca împărăţie ţi-ai cumpărat.

Căci târârea capului şi tăierea lui ai suferit,

Şi nouă mult chinuitul tău trup ne-ai hărăzit.

Care este al Moldovei odor prea mare,

Şi lumii acoperământ şi zid prea tare.

În a doua zi a lui Iunie pe Ioan cel lăudat,

Mână spurcată, ucigaşă de Hristos, l-a tăiat.

   Acest sfânt Mucenic Ioan, a fost cu neamul din strălucita şi marea cetate Trapezonda. Care lângă mare vieţuirea având, şi pe la multe cetăţi era înotând, şi neguţătorie multă făcând. Iar odinioară înotând el în corabie, şi adeseori văzându-l pe dânsul vrăjmaşul diavol rugându-se lui Dumnezeu şi postindu-se, şi pe cei ce pătimeau de boli în corabie, miluind-ui şi mângâindu-i, pizmuindu-l, a ridicat asupra lui pe stăpânul corabiei care era de eresul latinesc, şi foarte nemilostiv, cumplit şi fără de omenie, vrând ca să-i împiedice lui calea mântuirii şi din credinţa cea întru Hristos să-l despartă. Deci a început Sfântul Ioan cu dânsul pe mare în corabie mergând a se prici pentru credinţă. După aceasta au ajuns la Cetatea Albă, ce este în ţara Moldovei, fiind atunci partea aceea stăpânită de turci; şi intrând în cetate acel rău credincios corăbier, a spus ighemonului cetăţii aceleia zicând : Este, o ighemoane, un bărbat care a venit aici cu mine, şi voieşte a se lepăda de părinteasca lui predanie, şi de credinţa lui creştinească a se înstrăina, şi la credinţa voastră a se apropia, şi predaniilor voastre părtaş prea ales voieşte a fi, pentru care şi cu multe jurăminte s-a făgăduit mie, înotând pe mare. Pentru aceasta în grabă să faci pentru dânsul punerea la cale, ca să primeşti mare laudă, fiindcă este preaslăvit între cei întâi boieri ai cetăţii Trapezondei. Acestea ighemonul auzindu-le, cu bucurie a şezut la judecată, poruncind să cheme pe Mucenicul cu cinste. Şi dacă a stătut Sfântul înaintea ighemonului, a zis ighemonul către dânsul : Destule am auzit pentru tine, că voieşti a te apropia la credinţa noastră, fiindcă a noastră credinţă de cei cinstiţi cu cugetul se atinge, iar pe credinţa voastră cea creştinească, şi vrednică de râs să o laşi, şi predaniile şi legile acelora cu luminat glas înaintea acestei adunări de noroade să le blestemi, ca şi alţii să se înveţe. Preamăreşte pe luminatul soare, şi dă cinste aceluia, şi luceafărului ce răsare înaintea lui, şi jertfe să aduci lor, pentru care mare cinste şi boierie vei primii de la împăratul. Iar Ioan cel îndrăzneţ cu duhul, a răspuns ighemonului : Să nu fie mie a mă lepăda de Hristosul meu, însuşi ziditorul soarelui acestuia, pe care tu, întru înşelăciune ţinut fiind, cinsteşti făptura ca pe Dumnezeu, pe cinstea lui Dumnezeu aducându-o fără de minte făpturii. Deci lasă, rogu-te ighemoane, înşelăciunea necredinţei sufletului tău ce zace întru tine, şi primeşte haina dumnezeiescului Botez, care mai mult decât soarele străluceşte, şi crede întru Domnul nostru Iisus Hristos. Căci soarele este făcut în a patra zi, cum dară de crezi în făptură ? Aceste cuvinte muncitorul auzindu-le, s-a aprins de mânie, şi a poruncit să întindă pe Mucenicul la pământ, şi cu toiege ghimpoase fără de milostivire să-l bată, iar sosind seara, a poruncit să lege pe Sfântul cu două lanţuri, şi să-l arunce în temniţă până dimineaţa. Iar a doua zi dimineaţa a şezut muncitorul şi judecătorul acel cu chip de fiară la judecată, şi a poruncit să aducă pe Mucenicul. Şi stând înaintea lui Sfântul cu faţa luminată şi cu suflet vesel, s-a minunat muncitorul de strălucirea feţei lui, şi a început cu multă măgulire a îndemna pe Mucenicul. Iar Sfântul nici cât de puţin de aceasta băgând seamă, a răspuns muncitorului : Creştin sunt. Deci muncitorul ca o fiară răcnind, a poruncit îndată să întindă pe Mucenic la pământ şi mai cumplit să-l bată. La care slugile se schimbau bătând pe Sfântul, iar Sfântul şoptind cu buzele, făcea rugăciuni. După aceasta a poruncit să lege pe Mucenicul de coada unui cal neînvăţat şi sălbatic, şi unul din ostaşi să încalece pe el şi pe uliţele cetăţii cât va putea calul să alerge; şi aceasta făcându-se, târât a fost Sfântul prin toată cetatea. Iar un oarecare jidov batjocorind pe Mucenicul, a luat o sabie şi ajungând pe Sfântul îndată i-a tăiat capul; şi aşa s-a despărţit capul de la trup, lăsându-l să zacă la locul acela trupul Sfântului împreună cu capul nebăgat în seamă. Şi nimeni din creştini nu îndrăznea a se atinge de moaştele Mucenicului. După aceasta în noaptea aceea multe făclii asupra moaştelor Sfântului Mucenic s-au văzut arzând şi trei bărbaţi luminaţi cântau cântări negrăite, cădindu-l, şi un stâlp de foc asupra trupului Mucenicului se vedea; această minune mulţi o au văzut. Iar un oarecare din jidovi a cărui casă era aproape de mult-pătimitorul trup; socotind că preoţii creştineşti voiesc a-l lua, şi îngropării a-l da, a luat un arc cu săgeată şi întinzându-l a voit să săgeteze pe unul dintr-înşii. Iar arcul şi săgeata lui s-au lipit de mâinile lui, şi aşa toată noaptea a petrecut. Iar făcându-se ziuă, minunaţii aceia bărbaţi şi făcliile, nevăzute s-au făcut. Deci oameni de toată vârsta se adunau ca să vadă pe ticălosul acela săgetător, iar el tuturor cele ce i s-a întâmplat le spunea chiar nevrând. Apoi şi scăpare de pedeapsa sa a primit. Şi înştiinţându-se de această minune muncitorul şi foarte temându-se, a poruncit creştinilor să îngroape trupul Sfântului, iar ei luându-l, l-au îngropat la loc cinstit. După acestea latinul acela, care a dat pe Sfântul la muncire, a voit ticălosul să-l fure, şi în patria sa să-l ducă. Deci într-una din nopţi venind cu ai săi, şi săpând locul, voia să ia moaştele. Însă în aceiaşi noapte s-a arătat Mucenicul lui Hristos, Ioan, preotului bisericii aceleia, zicându-i : Scoală degrab şi aleargă la biserică, că voiesc să mă fure. Şi îndată preotul sculându-se cu grăbire a alergat la locul acela, şi a aflat mormântul săpat şi trupul Sfântului puţin de nu a fost luat. Apoi chemând pe poporul cel ortodox i-a spus cele ce se făcuse, şi toţi au dat slavă lui Dumnezeu cel ce preamăreşte pe sfinţii săi. După aceasta a pus cinstitele moaşte ale Sfântului în Sfântul altar aproape de sfânta masă, şi acolo a petrecut mai mult de şaptezeci de ani, şi neîncetat se arăta ziua şi noaptea feluri de vedenie asupra trupului mucenicesc. Deci a venit aceasta la auzul binecredinciosului şi de Hristos iubitorului marelui domn Alexandru cel Bun, cel ce stăpânea atunci toată Moldo-Vlahia şi partea mării aceleia, care iubitor de Mucenici fiind împreună cu sfatul preasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Iosif cel ce ocârmuia atunci biserica, îndată a trimis boieri cu destulă oaste la Cetatea Albă. Iar ei cu grăbire şi mare cinste au adus la dânsul sfintele moaşte ale Mucenicului; şi primindu-le cu vrednică cinste dimpreună cu toţi măriţii săi boieri, şi cu Mitropolitul şi cu tot clerul şi poporul, le-au pus în sfânta Mitropolie în Suceava la luminatul său scaun, care era într-acea vreme cetate domnească de scaun a Moldovei, unde feluri de tămăduiri face Sfântul, încât şi până astăzi de la mormântul său se dau tămăduiri tuturor celor ce aleargă la dânsul cu credinţă. Iar după o vreme mutându-se domnia şi Mitropolia din Suceava în Iaşi, s-au mutat şi sfintele moaşte. Iar la anul o mie şase sute optzeci și şase pentru risipirea ce se socotea a fi, şi prăpădenia acestor ţări, s-au mutat sfintele moaşte din Iaşi în ţara leşească cu bunăvoirea Craiului Ioan Sobieschi, care se afla atunci cu oştile sale în Moldova, mergând împotriva tătarilor cu sfatul bine-cinstitorului domn Constantin Cantemir, care al doilea an avea întru domnie, şi al tuturor boierilor, de Dositei Mitropolitul, până ce se vor alina tulburările. Iar întoarcerea acestor sfinte moaşte a fost la anul o mie şapte sute optzeci şi trei, prin dumnezeiască pronie, care s-a făcut de împăratul Iosif al Austriei, prin rugămintea episcopului de Rădăuţi, Dositei. A pătimit Sfântul acesta pentru Hristos, la anul o mie trei sute treizeci şi doi, cu treizeci de ani mai-nainte de venirea lui Dragoş, întâiul domn al Moldovei. În Moldova s-au adus sfintele lui moaşte, cu alaiul domnesc la anul o mie patru sute doi, de binecredinciosul Alexandru Voievod, întru al doilea an al domniei sale, iar în ţara leşească s-au mutat de Dositei Mitropolitul, cu alai crăiesc, la anul o mie şase sute optzeci şi şase. De acolo s-a întors cu alai împărătesc, la anul o mie şapte sute optzeci şi trei. În ţara leşească a petrecut nouăzeci şi şapte de ani.

   Pentru rugăciunile purtătorului tău de chinuri, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

    VEZI : Cel ce va voi a şti mai pe larg cele pentru Sfântul acesta, să caute la vieţile Sfinţilor, în luna lui Iunie în două zile, unde este scrisă viaţa, şi pentru aducerea moaştelor foarte pe larg şi acolo să citească.

Cântarea a 7-a :

Irmos : N-au slujit făpturii...

   Chinurile ce se aduceau ție vrednicule de minune, ca nişte săgetături copilăreşti le-ai socotit, cântând cu bucurie : Cela ce eşti prealăudat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

   Mâinile adesea tinzându-şi către tiranul, zicea Ioan : Ce te osteneşti în deşert cel ce nu ai ruşine ? Că muncindu-mă tu, haină împestrită îmi faci mie, şi moartea cunună a nemuririi.

   Eu sunt cu adevărat Mucenic al lui Hristos Dumnezeului nostru Celui adevărat, Mucenicul striga, că târâturile le socotesc flori cu bun miros şi vărsarea sângelui, scăldătoare a Botezului.

Slavă...

   Viaţa care o am în trup, de mine noapte se socoteşte, Ioan cu dragoste cugeta, degrab dar să mi se dezlege legătura trupului, ca împreună cu Hristos să moştenesc viaţa.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Limba cea ritoricească a rămas fără de glas şi nemişcată, văzându-te pe tine cea plină de Dar, că nu poate spune zămislirea cea negrăită a naşterii tale celei necuprinse.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe tinerii cei bine...

   Fericitu-te-au pe tine împăraţii, bine te-au cuvântat arhiereii, auzind de a ta vitejească răbdare, şi către Hristos mijlocitor câştigându-te pe tine, şi acum venind, se închină cinstitelor tale moaşte.

   Tulburatu-s-au oarecând neamurile, împreună cu norodul cel călcător de lege asupra unsului şi Domnului cugetând cele deşarte, şi acum s-au adunat, perşii, adică, trăgând pe Ioan, iar evreii junghiindu-l.

   Prins a fost şi ţinut de tine şi până în sfârşit surpat şarpele cel netrupesc, prin răbdarea trupului tău, şi tăria lui şi tirania cea cumplită o a stins Hristos, Cel ce S-a îmbrăcat în trup.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cu rănile lui Hristos lăudându-te, către veşnicele locaşuri te-ai mutat, cu haină mohorâtă fiind îmbrăcat Mucenice, care o ai vopsit din sângele tău, şi Împăratului puterilor te arăţi, dănţuind împreună cu mucenicii.

Şi acum... a Născătoarei :

   Trimis a fost dedemult Isaiei cărbune, care scoţându-se cu cleştele de Serafim, s-a atins de dânsul, şi păcatele i-a iertat; iar cleştele tu eşti Fecioară, care ai purtat Cărbunele cel dumnezeiesc, întru iertarea păcatelor omeneşti.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Tot neamul pământesc...

   Ostaş adevărat al mărturisirii lui Hristos ai fost Ioane, şi pierzător vicleşugului acelor fără de Dumnezeu; pentru aceea şi acum cu rugăciunile tale pierde semeţia păgânească, supunându-o sub picioarele poporului nostru.

   De a şi fost zdrumicată carnea Sfântului tău trup, de s-a şi vărsat sângele, dar îngrozirile ce veneau asupra ta nu te-au supus. Drept aceea cu puterea ta ruşinează pe cei ce se scoală asupra noastră, şi biruitor arată pe poporul nostru.

    Sfarmă arcul păgânilor nebiruitule ostaş, al celor ce se pornesc cu nedreptate asupra moştenirii tale, pe care iubindu-o o ai ales ţie, şi întăreşte sceptrul mai-marilor noștri, ca şi noi cu linişte şi cu pace să petrecem.

Slavă...

   Care am dorit de luminată şi cinstită pomenirea ta, am luat şi am sărutat bucurându-ne cu duhul, şi săltând ne rugăm, Fericite; locul acesta şi norodul, unde ai voit a te preamări, păzeşte-l nevătămat, dimpreună cu conducătorii cei de Dumnezeu rânduiţi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe care toţi Proorocii în multe chipuri au vestit, prin tine Născătoare de Dumnezeu am văzut pe Dumnezeu cel desăvârşit, Care S-a întrupat pentru noi şi a mântuit pe oameni de blestemul strămoşesc, roagă-L ca şi noi cu rugăciunile tale să scăpăm de veşnica gheenă.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu trupul adormind...

   Stând înaintea Luminii celei neapuse, Fericite, împreună cu cetele mucenicilor, pe cei ce laudă pomenirea ta, mântuieşte-i de ispite cu rugăciunea ta. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Ceea ce ai purtat Lumina cea neapusă pururea Fecioară, care luminează pe cei ce şed întru întunericul vicleşugului neştiinţei, luminează-ne şi pe noi păcătoşii, cu lumina Fiului tău.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, şi ale Sfântului 3. Iar de va fi în post numai ale Sfântului pe 4, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Prealăudate Ioane, pe tine nici sălbătăcia tiranului, nici amăgirea cuvintelor, nici groaza muncilor, nici bătăile cele cumplite, de Hristos nu te-au despărţit, pe Care din pruncie L-ai iubit; Căruia te şi roagă, să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

   Nu este mie nimic mai dulce, nici mai cinstit, către tiranul ai grăit Ioane, nici slava cea trecătoare, nici bogăţia cea putredă, mai vârtos decât Hristos Împăratul ceresc, pe Care roagă-L să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

   Asemenea s-a făcut mucenicilor, în anii cei de pe urmă, Mucenicul cel de bun neam, că aprinzându-se cu râvna sufletului cel iubitor de Dumnezeu, cu patimile sale a câştigat slava cea prea-bogată, şi lui Hristos se roagă să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă,

Slavă..., glasul al 2-lea :

   Veniţi iubitorilor de Mucenici, să ne îndulcim înţelepţeşte astăzi, din masa cea duhovnicească, care o a pus nouă Mucenicul Ioan, din care şi îngerii se îndulcesc, precum a zis Proorocul : Pâine îngerească a mâncat, şi sufletul împreună cu dânşii să se desfăteze, şi nouă cere de la Mântuitorul Hristos, iertare păcatelor, celor ce cu cinste săvârşim pomenirea lui.

Şi acum..., a Praznicului.

Iar de este în post, a Născătoarei.

   Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

DOXOLOGIA cea mare. Ecteniile şi Otpustul. Ceasul întâi şi Otpustul deplin.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A TREIA

Sfântul Mucenic Luchilian.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasului 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Fiii ucigaşilor Domnului cei cumpliţi, topindu-se de zavistie, te-au pârât pe tine, Mărite; iar tu îmbărbătându-te cu nebiruire, ai primit desfătarea raiului, o Luchiliane ! Pentru aceasta roagă-te lui Hristos, să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

   Tinerii cei preasfinţiţi ascultând de tine ca de un Părinte al lor, au pătimit împreună cu tine foarte tare, precum şi pururea pomenita şi Cuvioasa Paula Mucenița. Cu care împreună acum locuieşti în ceruri, Mucenice vrednicule de minune ! Roagă-te lui Hristos, să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

   Sicriul tău totdeauna izvorăşte ape de tămăduiri, celor ce aleargă către tine Mucenice mult-pătimitorule, şi spală patimi şi îneacă cetele dracilor, cu ajutorul Duhului. Pentru aceasta roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Miluieşte-mă Preacurată pe mine osânditul, pe cel fără de răspuns, cel lepădat şi ticălos, şi nu mă ruşina, ci apucă înainte degrabă, şi mă mântuieşte, când va vrea Domnul să judece toată lumea, şi mă răpeşte de la iadul cel greu căci poţi Preacurată, câte voieşti.

A Crucii, a Născătoarei.

   Dacă a văzut Fecioara pe Hristos spânzurat pe lemn, zicea : Sabie a trecut prin inima mea Fiule, şi o sfărâmă Stăpâne, precum dedemult mi-a zis mai-nainte Simeon; ci scoală-Te, şi mă slăveşte împreună cu Tine, nemuritorule, pe mine Maica şi roaba Ta, rogu-te.

Tropar, glasul al 4-lea.

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, iar de va fi în post, al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului şi al Sfântului pe 4.

Canonul Sfântului

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos :

   Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga : Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Te laud pe tine Luchiliane ca pe o slugă a Dumnezeiescului Cuvânt, şi laudă a mucenicilor. Pentru aceasta dăruieşte-mi mie curăţire, şi tămăduire de cele rele, prin rugăciunile tale.

   Cu tot cugetul şi sufletul te-ai ţinut de tot întru dragostea lui Hristos, şi ai defăimat înşelăciunea şi slăbiciunea idolilor, Înţelepte.

Slavă...

   Mai mult decât toată mărirea cea de pe pământ, poftind dumnezeiasca slavă cea prin munci, te desfătezi întru cele cereşti veselitoare ale slavei celei neîmbătrânite, de Dumnezeu fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu eşti scara, care o a văzut Iacov, Născătoare de Dumnezeu; căci prin tine S-a unit Cuvântul cu cei de pe pământ, şi a tras către înălţime fiinţa pământenilor.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Tu eşti întărirea...

   Iuda a vândut iudeilor celor ucigaşi de Dumnezeu, pe Mântuitorul Domnul Hristos; iar acum iudeii te vând pe tine celor fărădelege.

   Ispitindu-se zavistnicul să te amăgească cu cuvinte momelnice pe tine, s-a arătat împroşcat de cuvintele tale ca de nişte pietre, purtătorule de chinuri.

Slavă...

   Sfeşnic prealuminat, te-ai făcut celor ce s-au nevoit împreună cu tine, povăţuindu-i la lumina dumnezeieştilor cărări, ale desfătării celei de acolo.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Rogu-te pe tine, Stăpână, Milostiv să-mi faci mie la ziua judecăţii, pe Cel ce S-a născut din tine, prin rugăciunile tale.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul 1

Podobie : Mormântul tău...

   Cu focul împreunându-te nicicum nu te-ai ars o Luchiliane, viteazule, pătimitorule, căci ai avut roua lui Dumnezeu, de te răcorea. Pentru aceasta veselindu-te, ai săvârşit nevoinţele cele mai presus de fire, cu sfinţii prunci, cu care dimpreună adu-ţi aminte de noi.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Maică a lui Dumnezeu te ştim toţi pe tine, ceea ce te-ai arătat Fecioară cu adevărat şi după naştere, noi cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate. Că pe tine le avem păcătoşii folositoare, pe tine te-am câştigat întru ispite mântuire, una cea cu totul fără prihană.

A Crucii, a Născătoarei.

   Văzându-Te Hristoase, Maica Ta cea Preacurată, mort pe Cruce întins, striga : Fiul meu, Cel ce eşti împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această negrăită a ta rânduială, prin care ai mântuit înţeleaptă zidirea mâinilor Tale celor preacurate.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Strălucit-ai cu cuvintele tale, şi ai luminat lumea cu chinurile tale, iar împotrivirea tiranilor, o ai gonit ca pe o negură fără de stare.

   Îndreptându-te întru Hristos, te-ai arătat prin credinţă nou Avraam, precum el odinioară, căci prin cunoştinţa Ziditorului tău te-ai lepădat de toată deşertăciunea.

Slavă...

   Câştigându-te pe tine credincioşii pierzător înşelăciunii şi tămăduitor patimilor celor cu dureri, toţi ne împărtăşim de tămăduiri, mărite Mucenice.

Şi acum... A Născătoarei :

   Mai presus de cuget este taina zămislirii tale Maică Fecioară, căci primind în pântece pe Dumnezeu, L-ai născut negrăit.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile Tale, şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă Iubitorule de oameni.

   Hristoase, Cela ce eşti singur Doctor al sufletelor şi al trupurilor noastre, tămăduieşte durerea patimilor mele, cu rugăciunile Mucenicilor.

   Floare sfinţită prin lucrarea Duhului te-ai arătat, Mucenice mărite, făcând a odrăsli nerodirea prin nevoinţe.

Slavă...

   Având în inima ta cuvinte de viaţă, Înţelepte, amăgirile tiranilor le-ai omorât cu împotrivirea ta, pururea pomenite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Avându-te pe tine zid nesfărâmat, liman şi întărire, nădejde şi dumnezeiască armă, ne mântuim Maica lui Dumnezeu Preacurată.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule..

   Înălţându-ţi după gând dorirea sufletului cea dumnezeiască, cu îndrăzneală ai alergat de bunăvoie către focul cel tirănesc, şi ai fost păzit cu roua Duhului, împreună cu pruncii, viteazule purtătorule de chinuri.

   De învăţăturile tale înţelepte Mucenice, întărindu-se şi Paula, tare s-a îmbărbătat împotriva vrăjmaşului, şi a primit cununa dreptăţii din mâna lui Hristos puitorului de nevoinţe.

Slavă...

   Văzându-ţi vrăjmaşul neînduplecarea ta nemişcată ca muntele Sionului, n-a suferit, ci cu totul s-a ruşinat, şi călcându-se de tine la pământ, s-a zdrobit în privelişte, cugetătorule de Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Zămislit-ai cu adevărat în pântecele tău pe Dumnezeiescul Cuvânt, şi L-ai născut, pe El mai presus de fire. Pe Care prin rugăciunile tale îmblânzeşte-L, să se mântuiască de primejdii toţi robii tăi Preacurată.

Irmosul :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul al 2-lea.

Podobie : Căutând cele de sus...

   Ceata cea cu numărul de cinci a sfinţilor Mucenici cea strălucită, care luminează Biserica lui Hristos, adunându-ne astăzi, să cinstim sfântă prăznuirea pomenirii lor, bucurându-ne căci ca nişte tari pătimitori şi slugi ale lui Hristos stându-i înainte, neîncetat se roagă pentru noi toţi.

SINAXAR

   În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Mucenic Luchilian şi a celor împreună cu el patru prunci : Ipatie, Paul, Dionisie, Claudie şi Paula, fecioara şi Mucenița.

Stih : Luchilian şi Paula împreună cu ai lor prunci,

Prin sânge au câştigat cununile cele de Mucenici.

Luchilian, întru această lună, în a treia zi.

Întins a fost pe Cruce, unde-l pironi.

Turburarea valurilor, pentru aceea şi strigai :

Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Acest sfânt Luchilian, a fost în zilele împăratului Aurelian, mai înainte fu popă idolesc fiind, bătrân de vârstă şi cărunt, locuind aproape de cetatea Nicomidiei. Deci întorcându-se spre credinţa lui Hristos şi aducându-se înaintea comitului Silvan, şi nevrând să se lepede de Hristos, şi să-şi ţie legea cea dintâi, a fost zdrobit la fălci şi bătut cu toiege, şi spânzurat cu capul în jos. După aceea fu băgat în temniţă, şi a aflat acolo băgaţi trei tineri pentru credinţa cea în Hristos. Apoi iarăşi ieşi cu dânşii înaintea Comitului, şi stând nemişcat în credinţa lui Hristos, a fost băgat într-un cuptor ars împreună cu tinerii aceia, şi pogorându-se ploaie de sus, a stins focul şi ieşiră sănătoşi, şi luându-şi răspunsul cel de pierzare împreună cu tinerii fu adus în Vizantia din porunca Comitului. Deci tinerilor le-au tăiat capetele, iar pe Sfântul îl spânzurară pe o Cruce, şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu, fiind acolo de faţă şi sfânta fecioară Paula, care pe cale avea grijă de rănile lui, care dacă se săvârşiră Sfinţii, le luă moaştele lor, şi griji pentru că era credincioasă de la moşii ei, şi avea lucrul şi slujba aceasta, adică a intra în temniţă, de slujea, lecuia şi hrănea pe cei ce pătimeau pentru Hristos. Deci fiind şi ea prinsă, a fost adusă către Comitul şi nevrând a jertfi idolilor, întâi o dezbrăcară, şi o bătură cu bice, după aceea cu toiege, care topindu-se foarte la trup de nevoinţă şi de durerea rănilor, prin arătare de înger s-a făcut sănătoasă, şi luă îndrăzneală la mucenicie, şi iarăşi aducându-se înaintea Comitului, a fost bătută peste gură căci îl ocăra, şi băgându-o în temniţă a fost adusă iarăşi la întrebare, şi băgându-o într-un cuptor, ieşi nestricată şi ne-arsă. Deci luându-şi răspunsul cel de pierzare prin sabie, şi sosind la Vizantia după porunca Comitului, şi mergând la locul unde s-a săvârşit Sfântul Luchilian cu tinerii, i s-a tăiat capul, şi aşa a luat cununa muceniciei, şi se face praznicul lor în preasfânta lor mucenicie, ce este aproape de Arhanghelul Mihail la Oxia.

    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Atanasie făcătorul de minuni.

Stih : Cununa nemuririi lui Atanasie cel lăudat,

A cuvioşiei şi a minunilor i s-a dat.

    Tot în această zi, Cuvioasa Ieria, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Ieria ca ceea ce din partea celor înţelepte s-a aliat,

Din cămara Domnului afară nu s-a lepădat.

    Tot în această zi, Cuviosul Papos, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Murit-a Papos, nu moşul nepoţilor,

Ci mai vârtos Părintele fiicelor bunătăţilor.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Dimpreună cu Pavel strigai Mucenice : Nu mă va despărţi de dragostea lui Hristos, nici primejdia, nici întristarea, nici sabia, nici flămânzirea; pentru aceea şi strigai : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Pe piatra mărturisirii întărindu-ţi dumnezeieştile tale picioare, te-ai arătat neclintit de tulburarea valurilor pentru aceea şi strigai : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu rugăciunile tale Preacurată Maica lui Dumnezeu, să ne izbăvim toţi din patimi şi primejdii, şi din nevoi, şi de bolile cele de multe feluri, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe Împăratul ceresc...

   Sădindu-te cu adevărat pe lângă dumnezeieştile izvoare ale credinţei Domnului, te-ai arătat pom aducător de viaţă, Preafericite.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Pătimitorii fiind înfrumuseţaţi cu podoaba cinstitei mărturisirii lui Hristos, au primit cunună din Cer după vrednicie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ridică-mă, Maica lui Dumnezeu, pe mine care sunt împlântat, şi căzut în lucruri de dureri, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Cu adevărat Născătoare...

   Văzând astăzi pe mucenicii lui Hristos, ca pe nişte grădini cuvântătoare, şi flori foarte mirositoare, cu cinste să-i slăvim.

   Arătându-se mucenicii cu adevărat luceferi Bisericii lui Hristos Dumnezeu, strălucesc cu lumina mărturisirii.

Slavă...

   Cela ce vindeci toate durerile patimilor, tămăduieşte-mi şi mie acum durerea, prin rugăciunile purtătorilor de chinuri, Iubitorule de oameni.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine te avem credincioşii zid şi acoperământ, şi liman neviforat, prin care ne şi mântuim Preacurată.

Irmosul :

   Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.

LUMINÂNDA

Podobie : Cercetatu-ne-a pe noi...

   Pe vitejii nevoitori, pe marele Luchilian, împreună cu trei prunci, şi pe Paula prietena lui Hristos, cei ce acum se roagă Domnului pentru noi, cu cântări îi lăudăm ca pe cei ce se află întru slavă.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A PATRA

Cel dintru sfinţi Părintele nostru Mitrofan, arhiepiscopul Constantinopolului

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului sau ale Octoihului 3, şi ale Sfântului 3, glasul al 6-lea.

Podobie : Toată nădejdea punându-şi...

   Cu totul preasfinţit şi de Dumnezeu purtător te-ai arătat, ungere dumnezeiască sfântă, întru Duhul Sfânt fiind îmbrăcat, şi totdeauna luminos intrând în Sfintele Sfintelor, Cuvioase, şi cu strălucirile cele dumnezeieşte stăpânitoare fiind strălucit, şi cu Darul cunoscând tainele cele de mântuire, ca un sfinţit tăinuitor, ca un arhiereu bine împodobit cu adevărat, şi cu îndrăzneală rugându-te pentru sufletele noastre.

   Strălucit-a viaţa ta, cu strălucirile bunătăţilor, preafericite Mitrofane, şi întunericul înşelăciunii ai risipit. Că te-ai arătat cu adevărat soare luminos, Ierarhe preafericite, şi acum te-ai sălăşluit unde este lumina cea neînserată, fiu zilei cu Darul Duhului Sfânt făcându-te. Pentru aceasta dumnezeiască şi de lumină purtătoare, şi cinstită pomenirea ta săvârşind, pururea pomenite, cu dragoste te cinstim Mitrofane.

   Mintea ta, cu voinţele cele spre lucru dumnezeiesc prin credinţă fiind împodobită, de Dumnezeu înţelepţite, şi luminat îndumnezeită, prealăudate, în trup muritor şi stricăcios fiind, la nestricăciune a gândit, preaînţelepte, şi a câştigat strălucirea celor fără de trupuri, afară de patimi făcându-te, şi cu nepătimire împodobindu-te, Părinte Ierarhe preaînţelepte, luminătorule preastrălucite, şi rugătorule al celor ce cinstesc cu credinţă pomenirile tale Mitrofane.

Slavă..., glasul al 2-lea.

   De viaţa ta cea îngerească în trup, s-au minunat îngerii şi oamenii, preoţii şi monahii; împăraţii şi boierii s-au cucerit, iar Dumnezeu, Cel ce S-a slăvit de tine, a mărit viaţa ta. Pe Care acum îmblânzeşte-L nouă, Părinte preasfinţite.

Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Necazurile şi asuprelile celor rele, şi feluri de patimi viforăsc smeritul meu suflet, Fecioară neispitită de nuntă, Maica lui Hristos Dumnezeu. Ocârmuitoare mie te arată în marea vieţii, şi potoleşte viforul ce-mi stă asupra, la limanul cel lin al pocăinţei şi al răsuflării povăţuindu-mă, pe mine cel ce alerg la acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei :

   Când a văzut nestricata Mieluşea pe Mielul său, ca pe un om trăgându-Se spre junghiere de bunăvoie, grăia, plângând : Te grăbeşti acum Hristoase, să mă faci fără de Fiu, pe mine care Te-am născut ! Însă laud şi slăvesc bunătatea Ta cea desăvârşită, şi mai presus de minte şi de cuvânt, Iubitorule de oameni.

STIHOAVNA Praznicului, sau a OCTOIHULUI

Troparul, glasul al 4-lea.

   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mitrofane, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul pe 8, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului, şi al Ierarhului pe 4.

CANONUL Ierarhului

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea :

Irmos :

   Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc pe gonaciul faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.

   Împreună cu ceata cea de sus stând înaintea lui Dumnezeu ca un preot, şi ca un slujitor al Lui, roagă-te neîncetat pentru noi, ca să dobândim bunătăţile cele veşnice, Părinte Mitrofane.

   Fiind ales a lucra Domnului, cu sfinţenie cinstită, ai propovăduit Evanghelia Lui, şi ai întors pe neamuri spre cunoştinţa lui Dumnezeu prin învăţăturile cele înţelepte, Părinte fericite.

Slavă...

   Îmbogăţindu-te de cunoştinţa lui Dumnezeu, din inima ta ai izvorât cuvânt de viaţă care adapă sufletele cele înţelenite de patimi, Ierarhe al lui Dumnezeu, fericite de Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceata cea preasfinţită a Proorocilor de departe a însemnat mai-nainte, că vei să fii adevărată Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, mai presus de Heruvimi, şi de toată zidirea.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Nu este sfânt precum tu...

   Picurând dumnezeiasca dulceaţă din buzele tale, ai uscat izvoarele nedumnezeirii celei amare, adăpând pe cei binecredincioşi cu apa cea dumnezeiască a conştiinţei, fericite Părinte.

   Fiind ales cu dumnezeiasca alegere te-ai uns, Ierarhe purtătorule de Dumnezeu, aducând jertfe fără de sânge lui Dumnezeu, Cel ce S-a jertfit pentru noi, Părinte preasfinţite.

Slavă...

   Mormântul, unde zace preacinstitul tău trup, ne trimite nouă bună mireasmă, ca raiul bine-mirosind lui Dumnezeu, mărite Ierarhe Mitrofane.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nu se dumireşte gândul omenesc a înţelege adâncimea cea negrăită a naşterii tale Preacurată; căci Dumnezeu smerindu-Se pe Sine în pântecele tău pentru milostivire a mântuit pe om.

Irmosul :

   Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând...

   Credinţa lui Hristos luminat învăţând, şi ţinându-o pe ea, întru mulţime cu adevărat ai crescut credincioasă turma ta. Pentru aceasta împreună cu îngerii Mitrofane te bucuri, lui Hristos rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Arătatu-te-ai că cu adevărat urmezi obiceiurilor şi graiurilor Apostolilor, căci asemenea ca Petru ai propovăduit înaintea adunării pe Cuvântul şi Fiul a fi de o Fiinţă cu Dumnezeu Tatăl, îmbogăţindu-te de graiurile lui Ioan, cele grăite de Dumnezeu, şi asemenea ca Pavel ţi-ai pus sufletul pentru turmă, pururea pomenite, şi asemenea cu cel întâi chemat ai arătat pe cel dorit. Pentru aceasta împreună cu dânşii roagă-te lui Hristos, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Şi acum... a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, patimile sufletului meu cele cumplite tămăduieşte-le, rogu-mă, şi iertare dăruieşte-mi de greşelile mele, care fără minte am lucrat, sufletul şi trupul spurcându-mi eu ticălosul. Vai mie ce voi face în ceasul acela, când îngerii sufletul meu vor despărţi de pătimaşul meu trup ? Atunci Stăpână să-mi fi ajutătoare şi folositoare prea-caldă, că pe tine te am nădejde eu netrebnicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei :

   O preaslăvită minune ! O taină înfricoşată ! Cum Cel ce este cu firea nemuritor, se spânzură pe lemn ? Cum gustă acum moarte ? Cum se osândeşte Cel nevinovat ? Ascunde-ţi lumina ta soare, şi te înfricoşează văzând îndrăznirea, Fecioara cu suspinuri grăia, văzând pe Hristos răstignit, pe Care L-a născut.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, stricând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

   Fiind plin de Dumnezeiescul Duh, preasfinţite Părinte, ai gonit duhurile cele viclene, şi cu învăţăturile tale ai făcut pe oameni lăcaşuri lui Dumnezeu.

   O Unime nezidită, împărţită în trei feţe, netăiată, neamestecată, ai învăţat, luminând pe cei binecredincioşi, cu sfinţitele tale învăţături Părinte.

Slavă...

   Omorând mai-nainte săltările trupului, prin înfrânare şi prin osteneli, cu rugăciuni te-ai făcut Ziditorului dumnezeiesc slujitor de cele sfinte, preasfinţite Mitrofane.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca pe o uşă, care duce către dumnezeiasca intrare, ca pe un rai dumnezeiesc, ca pe un loc înţelegător al sfinţeniei, ca pe o podoabă a lui Iacob, să fericim pe Fecioara.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greşelilor.

   Dumnezeieşte şi cu cuget foarte curat săvârşind cele dumnezeieşti, te-ai făcut curat, şi slujind lui Dumnezeu cu dreptatea inimii, te-ai arătat fără prihană, Părinte Mitrofane.

   Prin cinstitele tale rugăciuni, slujitorii idolilor, s-au arătat acum slujitori lui Dumnezeu; pe care scoţându-i vrednici din cei nevrednici, te-ai arătat vrednic slujitor Atotţiitorului.

Slavă...

   Fiind tu mai ales chemat de Darul, ai risipit uscăciunea idolilor cu ploile cuvintelor tale, şi inimile cele înţelenite le-ai făcut roditoare prin Darul Duhului, Cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   După înfricoşata naştere ai rămas Fecioară ca şi mai-nainte, căci Cel ce S-a născut a fost Dumnezeu, Cela ce preface toate cu voirea, Marie nenuntită, de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Marea vieţii văzându-o..

   Limba ta fiind ascuţită de Duhul, prin înţelegere, ca condeiul scriitorului, bine scrie în inimile credincioşilor cuvântul Darului, prin Dumnezeiescul Duh, Părinte preasfinţite.

   Învăţându-te cele dumnezeieşti, ca unul ce intrai în Sfintele Sfintelor cele înţelegătoare, desăvârşit tăinuit înveţi cu Duhul pe credincioşi strălucirea Treimii, preasfinţite Părinte.

Slavă...

   Cu curgerile dogmelor tale, înecând dogmele cele tulburi ale nedumnezeirii, te-ai arătat ca un râu, adăpând adunările celor binecredincioşi, Ierarhe preacinstite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul, îngroşându-Se fără sămânţă în pântecele tău, S-a arătat Om desăvârşit, înnoind legile firii, cu cuviinţă dumnezeiască, precum singur ştie, Fecioară Preacurată, care ai încăput pe Dumnezeu.

Irmosul :

   Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive.

CONDAC glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce te-ai înălţat...

   Pe Ierarhul lui Hristos Mitrofan, pe luminătorul Bisericii cel luminat, cel ce a propovăduit în mijlocul de Dumnezeu purtătorilor părinţi, pe Cuvântul a fi de o Fiinţă cu Tatăl, care şi scaunul cetăţii împărăteşti întâi l-a împodobit, şi Dar de proorocie de la Dumnezeu luminat a luat, cu un glas să-l lăudăm.

ICOS

   Grăitorul cel tainic al tainelor lui Dumnezeu, celor negrăite, marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, departe văzând, pe cel ce era să fie vrednic de scaunul împărătesei cetăţilor, mai-nainte a scris, zicând : Arhiereu ca acesta se cădea să fie nouă, Cuvios, fără răutate, drept, neîntinat, osebit de păcătoşi, şi unit prin Duhul cu puterile cereşti cele de sus, care având îndrăzneală spre intrarea celor sfinte, pururea stă înaintea scaunului Darului, cerând să ne dea nouă mare milă, şi să aflăm Dar spre ajutor în vreme de trebuinţă. Deci pe acesta după datorie slăvindu-l, ca pe cel ce luminat a luat Dar de la Dumnezeu, cu un glas să-l lăudăm.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a patra, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Mitrofan, patriarhul Constantinopolului.

Stih : Mitrofane preafericite de Maica, pământul te-ai despărţit,

Acolo te-ai mutat unde este Tatăl tuturor cel slăvit,

Mitrofan întru această lună, în a patra zi,

Din pământul cel roditor apunând, el muri.

   Acesta a fost în zilele marelui Constantin întâiul împărat al creştinilor, fiind fiu al lui Dometie, care Dometie era frate împăratului Prov, şi a născut doi feciori : pe Prov şi pe Mitrofan. După aceea acest Mitrofan cugetând cu socoteală întreagă, că credinţa idolilor era rătăcită şi mincinoasă, a venit la credinţa lui Hristos, şi se boteză într-însul şi mergând la Vizantia, locuia cu Tit episcopul aceleiaşi cetăţi, care era om sfânt şi purtător de Dumnezeu, care văzând pe Mitrofan că era împodobit cu fapte bune, îl adăugă la clerosul bisericii. Deci, după moartea episcopului Tit, luă scaunul Dometie, tatăl Sfântului Mitrofan, şi după moartea lui Dometie s-a făcut episcop Prov fiul lui, şi ţiind Biserica zece ani, se mută către Domnul, şi îndată se sui în scaunul Vizantiei Mitrofan fratele lui Prov şi fiul lui Dometie, pe care aflându-l marele Constantin episcop în Vizantia, şi luând aminte şi la buna faptă a lui, şi la tocmirea firii sale şi la sfinţenia ce avea, spun că numai puţin pentru dânsul, decât pentru plăcerea locului cetăţii ce era cu aer sănătos, şi roditor şi lângă mare, aşezat fiind între două părţi ale lumii : a Europei şi Asiei, a îndrăgit locul, şi a arătat asupra lui atâta poftă şi nevoinţă, şi nu s-a scumpit de cheltuială, şi a zidit marea cetate a Constantinopolului, care biruia pe toate cele făcute de oameni, şi era pe deasupra acelora. Întru care a aşezat puterea şi împărăţia, mutându-o de la Roma cea veche. Deci strângându-se Sinodul cel dintâi, ce s-a făcut la Niceea, fericitul acesta Mitrofan n-a fost din pricina slăbiciunii şi a bătrâneții, căci zăcea în pat, veştejindu-i-se fireasca putere de îndelungarea vremii, ci a trimis pe cel mai întâi dintre preoţi, pe Alexandru bărbat cinstit, pe care şi moştean scaunului la făcut. Căci întorcându-se împăratul cu purtătorii de Dumnezeu părinţi, şi săvârşindu-se Sinodul, atunci a zis dumnezeiescului Mitrofan, că i s-a arătat de la Dumnezeu, cum că Alexandru, şi cel ce era să fie după dânsul Pavel, erau iscusiţi şi plăcuţi lui Dumnezeu la o slujbă ca aceasta. Deci adormind Sfântul, s-a mutat către Dumnezeu. Şi se face pomenirea lui în sfânta biserică cea mare, şi cinstitul său lăcaş, ce este aproape de Sfântul marele Mucenic Acachie, în cea cu şapte scări, unde se află cinstitele şi sfintele lui moaşte.

    Tot în această zi, Cuvioasa Maica noastră Sofia, ceea ce a vieţuit sihăstreşte şi cu cuvioşie.

Stih : Lumea nu ţi-a stătut ţie Sofio împiedicare,

A ajunge la desăvârşirea bunătăţilor prin a ta alergare.

    Tot în această zi, Sfântul Cuvios Mucenic Ioan egumenul mânăstirii Monagriei, care în sac băgat şi în mare aruncat s-a săvârşit.

Stih : Deşi în sac cuprins, şi în loc adânc eşti ascuns,

Însă cerescul loc pe tine Ioane te are cuprins.

    Tot în această zi, Cuviosul Alonie, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Alonie pe lucrătorul sufletelor îndulceşte,

Ca cel ce stog de bunătăţi în aria sufletului său grămădeşte.

    Tot în această zi, Sfintele Maria şi Marta surorile lui Lazăr, care cu pace s-au săvârşit.

Stih : Surorile lui Lazăr, celui din Betania, către Domnul s-au mutat.

Trebuie a crede că şi din moarte a se face slobode au cugetat.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat, a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Luminându-te, Înţelepte, cu Darul Duhului, prin plecările cele către Dumnezeu, şi cu împărtăşirile, te-ai făcut stea dătătoare de lumină, luminând pe cei ce cântă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Făcându-te tu lăcaş preasfânt, luminat cu faptele cele bune, ai avut cu sfinţenie pe Treimea cea nezidită, locuitoare întru tine, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Lepădând somnul de la ochii tăi, cu dumnezeieştile privegheri, ai primit strălucire dumnezeiască, care te-a făcut pe tine înger luminii, stâlp şi întărire credincioşilor, şi adevărat Ierarh.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce şade în Sânurile Tatălui necuprins, se cuprinde trupeşte în sânurile tale, Preacurată, îmbrăcându-Se cu chipul tău, ca să mântuiască pe Adam, făcându-Se nou Adam.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Din văpaie cuvioşilor...

   Cu smerirea ta ai smerit pe şarpele cel trufaş, Fericite, prin curatele tale rugăciuni înălţându-te către Dumnezeu. Pentru aceea te cinstim întru toţi vecii.

   Dumnezeu ai cuvântat pe Cuvântul întrupat, şi popoare ai izbăvit din robia înşelăciunii, gonind departe idoleasca credinţă cea rea, Părinte Ierarhe Mitrofane, de Dumnezeu cugetătorule.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Şi viaţă având de potriva cuvântului, şi cuvântul fiindu-ţi după cuviinţa vieţii, făcându-te plin de zile ale Duhului, te-ai mutat către lăcaşurile cele de sus, Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Izbăvindu-ne de blestemul cel dintâi prin naşterea ta, pururea binecuvântată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, glasul lui Gavriil cântăm ţie : Bucură-te pricinuitoarea mântuirii tuturor.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...

   În pământul celor blânzi tu te-ai sălăşluit, Arhiereule, făcându-te blând întru nerăutate, şi te-ai unit cu cetele cele de sus, de tot înfrumuseţat cu dumnezeieştile străluciri, cu totul fiind cuprins de lumina bunătăţilor.

Slavă...

   Priveşti Mitrofane dumnezeieştile străluciri ale îngerilor, ale patriarhilor, ale mucenicilor, ale Apostolilor, rugând cu dânşii pe Iubitorul de oameni, să dea iertare greşelilor şi îndreptare vieţii, nouă celor ce te lăudăm, Cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca picătura cea cerească S-a pogorât Ploaia în pântecele tău Fecioară, şi uscând pâraiele înşelăciunii, a plouat prin tine nestricăciune oamenilor, şi mântuire tuturor, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

LUMINÂNDA

Podobie : Lumină neschimbată...

   Primind în inima ta Lumina cea cu trei Lumini, fericite Mitrofane, te-ai arătat mare luminător Bisericii, luminând pe cei ce cu credinţă se închină unui Dumnezeu în Treime.

A Născătoarei :

   Lăcaş Luminii te-ai arătat, strălucitor de lumină, Născătoare de Dumnezeu, căci din pântecele tău a răsărit în lume Lumina cea mai presus de ani, şi a luminat pe toţi cei ce cu dreaptă credinţă te laudă, Născătoare de Dumnezeu.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A CINCEA

Sfântul sfinţitul Mucenic Dorotei, episcopul Tirului.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasului al 8-lea.

Podobie : Mucenicii Tăi Doamne...

   Arătatu-te-ai tablă Dumnezeiescului Duh, de Dumnezeu fericite Părinte, având scrise întru cunoştinţă dumnezeiască, dogmele cele dumnezeieşti, cu a căror descoperire ai luminat, pe cei ce se primejduiau întru necunoştinţă. Pentru aceasta cu rugăciunile tale, cere-ne nouă tuturor mare milă.

   Cu dumnezeieşti curgerile sângiurilor, vopsindu-ţi podoaba preoţiei, Doroteie, cu bucurie ai intrat acum în Biserica cea cerească, ca să te arăţi Dumnezeului nostru, Celui ce dă cununile nevoinţei, rugându-L pe Dânsul, ca să dea tuturor mare milă.

   Viaţa ţi-a fost întocmai cu a îngerilor, şi mucenicia ta preastrălucită, prin care te-ai învrednicit a dănţui cu îngerii, întru bucurie, luminând pământul cu minuni, şi cu învăţături dumnezeieşti, Părinte Doroteie. Pentru aceasta prin rugăciunile tale cere, să se dea nouă tuturor mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea.

   Blândului tău învăţător, Hristos, urmând Ierarhe, nu ai deschis sfinţita ta gură, împotriva celor ce cumplit te munceau; ci arătat ca un fenix adevărat, întru adânci bătrâneţe răbdând chinurile, înfocat de dumnezeiasca râvnă, întru acestea ţi-ai dat sufletul tău; şi zburând în sus spre Cer, ţi-ai aşezat lăcaşul tău în preajma Dumnezeiescului Scaun celui în chip de foc. O de câtă slavă nemuritoare te-ai învrednicit de trei ori fericite ! Ci cere rugămu-ne, sfinţite Mucenice Doroteie, celor ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta, iertare de păcate şi mare milă.

Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Minte necurată şi buze mincinoase şi lucrurile întru-tot spurcate având, ce voi face ? Cum voi privi spre Judecătorul ? Stăpână Fecioară roagă pe Fiul tău şi Ziditorul şi Domnul, ca întru pocăinţă să primească duhul meu ca un Bun şi Milostiv.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : Mucenicii tăi...

   Junicea cea nespurcată, văzându-şi Viţelul spânzurat pe lemn de bunăvoia Lui, tânguindu-se cu jale, striga : Vai mie preaiubitul meu Fiu ! Ce răsplătire ţi-a dat Ție neamul iudeilor cel nemulţumitor ? Vrând să mă facă fără de Fiu, de Tine preaiubite.

STIHOAVNA Praznicului.

Sau din Octoih.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Pe frumuseţea ierarhilor, pe lauda sihaştrilor, alăuta cea cu bun glas a sfintelor învăţături, pe sfinţitul Mucenic Dorotei, adunându-ne credincioşii, să-l lăudăm, zicând : Bucură-te cela ce te-ai făcut pe sine înfrumuseţat lăcaş al feluritei înţelepciuni, prin care scriind sfinţitele vieţuiri ale sfinţilor bărbaţi, ca pe o comoară le-ai lăsat Bisericii. Bucură-te cela ce prin obiceiurile tale cele plăcute lui Dumnezeu, şi prin sfinţitele tale învăţături ai mântuit turma ta din cumplita rea-credinţă. Bucură-te cela ce întru bătrâneţe prea-adânci ai înfrumuseţat podoaba preoţiei, cu curgerile mucenicescului tău sânge. Ci nu înceta rugând pe Milostivul Dumnezeu pentru noi, Preasfinţite.

Şi acum..., a Praznicului.

Iar de este în post, a Născătoarei.

   Născătoare de Dumnezeu, tu eşti vita cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Preacurata, dacă Te-a văzut pe Tine pe Cruce spânzurat, ca o Maică plângând, a strigat : Fiul meu şi Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu ! Cum suferi patimi de ocară ?

Tropar, glasul al 4-lea :

   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Doroteie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul pe 8.

Iar de va fi în post, cântăm Canoanele Octoihului, şi al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos :

   Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe norodul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.

   Adusu-te-ai pe sineţi lui Dumnezeu Dar curat, prin viaţă desăvârşită, şi prin cinstită mucenicie, preafericite Doroteie.

   Storcându-ţi cugetul ca pe un strugur copt ai pus înaintea credincioşilor pahar de veselie al învăţăturilor, Părinte.

Slavă...

   Cu curgerea preaînţeleptei limbii tale, ai încetat graiurile înşelăciunii, şi ai adăpat cugetele credincioşilor, Părinte Doroteie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Plouă-mi mie Fecioară picătură de umilinţă, rogu-mă, să-mi spele spurcăciunea, ce este întru mine, ca să te slăvesc.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Tu eşti întărirea...

   Cu fulgerele preaînţeleptei propovăduirii tale, ai gonit toată noaptea înşelăciunii, Părinte Ierarhe.

   Cu minuni şi cu sfinţite dogme ai întărit cugetele tuturor credincioşilor, ca un păstor preasfinţit, înţelepte Ierarhe.

Slavă...

   Unsu-te-a Domnul cu ungerea cea sfinţită, şi te-a pus păstor mai mare Dumnezeieştii Bisericii Lui, înţelepte Doroteie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti uşa luminii, luminează-mi toată inima mea cu lumina cea dumnezeiască, gonind întunericul păcatului.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie : Pentru mărturisirea...

   Strălucind totdeauna cu dogme dumnezeieşti, şi chinuindu-te, te-ai adus pe sineţi Dar sfințit Împăratului celui nemuritor, Doroteie, şi acum locuieşti întru cea de sus Mitropolie a celor întâi născuţi, veselindu-te pururea, Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Nu S-a osebit de firea cea dumnezeiască, făcându-Se trup în pântecele tău, ci întrupându-Se, Dumnezeu a rămas, Cel ce te-a păzit pe tine Maica Sa după naştere Fecioară, ca şi mai-nainte de naştere, însuşi Domnul, ceea ce eşti cu totul fără prihană; pe Care cu osârdie roagă-l, să dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua cea nespurcată Fecioara Maica Cuvântului cea nestricată, văzând pe Cruce spânzurat, pe Cel ce a răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică plângând, a strigat : Vai mie Fiul meu ! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om de ocara patimilor ?

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Defăimat-ai viforul nedumnezeirii, cel ce se înălţa, şi cu căldura Dumnezeiescului Duh ai păzit inimile nevătămate, Cuvioase Doroteie.

   Înaintea feţei tale fericite Doroteie, s-au sfărâmat munţii cei silnici ai dracilor, şi s-au topit trufiile oamenilor celor vrăjmaşi.

Slavă...

   Fiind gonit din cetate în cetate, răbdai chinuindu-te; pentru aceasta ai dobândit slava cea fericită, şi strălucirea mucenicilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mântuieşte-mă de supărări şi de viforul vieţii cel pierzător de suflet, ca cu credinţă să te fericesc, preasfântă pruncă, Maică Fecioară.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Din noaptea necunoştinţei, zi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru lumina feţei Tale, Hristoase, a strălucit de dimineaţă lauda Ta în inimile noastre.

   Cu înţelepciune uitându-te către dumnezeieştile răsplătiri ai răbdat primejdiile, şi supărările cele mari, Ierarhe Doroteie.

   Propovăduind dumnezeiasca Treime întru o Unime, ai risipit trufia cea deşartă a nebuniei mulţimii dumnezeilor, Părinte Doroteie.

Slavă...

   Nevrând să te închini lucrurilor mâinilor celor fărădelege, ai răbdat supărări şi primejdii, şi dureri de bătăi, Mucenice Doroteie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Făcutu-te-ai răsărit soarelui, Celui ce a strălucit mai-nainte decât luceafărul, prin care cei din întunericul celor cumplite, au văzut lumină Fecioară Preacurată.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Haină luminoasă dă-mi mie...

   Avut-ai inimă înfierbântată de suflările Duhului, care risipea şi topea gerul vânturilor celor împotrivitoare, Părinte Doroteie.

   Fiindu-ţi sufletul luminat de dumnezeiască cunoştinţă, ai arătat cu scrisori sfinţite vieţuirile sfinţilor, de Dumnezeu insuflate Părinte.

Slavă...

   Glasul cuvintelor tale, şi puterea dogmelor celor veselitoare, au străbătut tot pământul, prin Dumnezeiescul Dar, preafericite Doroteie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Roagă Fecioară pe Dumnezeu, Cel ce L-ai născut făcându-Se Om, ca să mă mântuiesc de foc şi de iad.

Irmosul :

   Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, Multmilostive, Hristoase Dumnezeul nostru.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie : Fecioara astăzi...

   Cu învăţături ortodoxe sfinţite Mucenice propovăduind, dar dumnezeiesc sfânt pe tine însuţi te-ai adus Făcătorului, întâi în pustnicie cu cuviinţă vieţuind, a doua cu mucenicia tare pătimind; şi după lege ai luat răsplătirea biruinţei de la Hristos Dumnezeu.

ICOS

   Pe povăţuitorul cel de Dumnezeu înţelepţit al sihaştrilor, şi pe Ierarhul cel de Dumnezeu insuflat al Tirului, pe strălucitul biruitor între Mucenici, şi scriitorul cel ales întru amândouă, toţi să-l încununăm cu cântări de laude, pe Dorotei cel ce îndumnezeit a înmulţit darurile lui Dumnezeu, şi pururea le dăruieşte nouă celor ce le cerem, răsplătire pe acestea luându-le de la Hristos Dumnezeu.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a cincea, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Dorotei, episcopul Tirului.

Stih : Dorotei zice : Deşii sunt bătut,

Dar de patimile Hristosului meu foarte departe sunt.

Lui Dorotei în a cincea zi,

Trupul de rănile bătăilor i se topi,

   Acesta a fost pe vremea lui Licinie. Iar în zilele lui Diocleţian şi Maximian, pentru goana ce era să fie, lăsându-şi casa şi nemernicind, se duse la Diospoli. Deci dacă muriră aceştia, el s-a dus la Tir şi îşi îndrepta biserica, până în zilele călcătorului de lege Iulian. Deci atunci iarăşi s-a dus la Diospoli, însă nici acolo n-a putut să scape de închinătorii de idoli, pentru că prinzându-se de către boierii lui Iulian şi răbdând multe munci, aflându-se întru adânci bătrâneţe, luă cununa muceniciei, întru acele chinuri ce pătimea, dându-şi sufletul la Dumnezeu, fiindcă era atunci de o sută şapte ani. Şi a lăsat multe scripturi bisericeşti şi istorii elineşti şi latineşti, căci el era foarte ştiutor întru amândouă limbile, pentru multa sa nevoinţă, şi iscusirea firii sale.

   Tot în această zi pomenirea celeia ce cu iubirea de oameni venise asupra noastră înfricoşatei groază şi nevoie, în răpirea barbarilor, căci pe dreptate eram să fim robiţi de dânşii, şi să cădem în ucidere de sabie, însă Domnul cel îndurător şi de oameni iubitor, pentru milostivirile milei Sale, fără de toată nădejdea ne-a izbăvit.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Marchian, Nicandru, Iperehie, Apolon, Leonid, Arie, Gheorghe, Selneniad, lrineu şi Pamvon.

Stih : Nevoitorilor zece, care prin foame şi prin sete s-au topit,

Nesfârşite desfătări Dumnezeu le-a dăruit.

   Aceştia pentru Hristos, şi pentru credinţa cea întru dânsul, chinuiţi fiind de ighemonul Egiptului cu flămânzirea, cu setea şi cu frigul, lupta muceniciei au săvârşit.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Hristofor cel din Roma, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Zicea Hristofor : Nu în zadar tăierea voi răbda.

Ştiu că Hristos cu multe cununi mă va încununa.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Conon cel din Roma, care în mare aruncat s-a săvârşit.

Stih : Afundându-se Conon în Mare, liman a nimerit,

Foarte bine de mâinile Domnului fiind povăţuit.

    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Marcu cel ce în Hio, care s-a nevoit la anul o mie opt sute unul.

Stih : Şi mare laudă Hio pe tine Marcu te are,

Care prin sângele muceniciei ai câştigat strălucită încununare.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au prefăcut, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Arătatu-te-ai stea mult-luminoasă, Părinte Doroteie, cu strălucirile nevoinţelor tale luminând sufletele, celor ce cu credinţă strigă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Umblând pe căile cele drepte, te-ai abătut de la prăpăstiile înşelătorului, şi ai îndreptat către căile vieţii, pe cei ce strigau : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

   Cu ploile sângiurilor tale ai stins cuptorul înşelăciunii pururea pomenite, şi către apa vieţii te-ai sălăşluit, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   De legăturile păcatului scapă ticălosul meu suflet, Născătoare de Dumnezeu şi spre dragostea lui Dumnezeu arată-l desăvârşit, ca cu credinţă să te slăvesc, Născătoare de Dumnezeu în veci.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Tinerii cei grăitori...

   Pe şarpele, care se trufeşte întru răutate, l-ai smerit Părinte, smerindu-te întru Domnul, şi strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Întru prea-adânci bătrâneţe te-a sălăşluit Ziditorul, ca să te odihneşti la locurile cele neîmbătrânite, preasfinţite Părinte, podoaba mucenicilor.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Având viaţă întocmai cu a îngerilor, dimpreună cu îngerii stai acum înaintea Scaunului Stăpânului, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preafrumoasă te-ai arătat Fecioară, purtând în pântece pe Cuvântul cel preafrumos, Căruia cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Naşterea pururea Fecioarei...

   Ca un Ierarh prea-ales, şi împlinitor dumnezeieştilor porunci, ai îndreptat turma lui Hristos către dumnezeieştile limanuri, păzindu-o pe dânsa nevătămată de vifore potrivnice, Părinte înţelepte.

   Ca un sfinţit lucrător de cele sfinte, ca un Mucenic viteaz, ca un făcător de minuni minunat, ca un dumnezeiesc scriitor de cuvinte, ca un stâlp al credinţei nemişcat, ai dobândit slava cea veşnică, Părinte Doroteie.

   Cel ce dă daruri celor lipsiţi ca un Dumnezeu cu bunătate bogată, te-a dăruit pe tine Bisericii ca un Dar dumnezeiesc, spre arătată mântuirea credincioşilor, Părinte Doroteie.

Slavă...

   Pomenirea ta cea de Dumnezeu luminată, a răsărit în lume, luminând pe credincioşi cu razele darurilor, pe care mărind-o noi, arată-ne părtaşi strălucirii celei dumnezeieşti, care este întru tine Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei.

   Ceea ce porţi în mâini pe Hristos, Care toate le poartă cu voia Sa cea dumnezeiască, roagă-L pe Dânsul Preacurată totdeauna, ca să îndrepteze ridicările mâinilor noastre, ca tămâia înaintea Lui, Preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai-nainte puitorului de lege în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu ucenicii să ne suim..

   Dar lui Dumnezeu bineprimit te-ai adus Domnului tău, pe Care roagă-L neîncetat, ca să ierte păcatele noastre celor ce săvârşim pomenirea ta, Doroteie, preaînţelepte Ierarhe, şi arată-ne, părtaşi strălucirii tale, a fi împreună cu tine, şi cu toţi credincioşii robii lui Hristos.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ŞASEA

    Preacuviosul Părintele nostru Visarion făcătorul de minuni, şi Preacuviosul Ilarion cel nou, egumenul Mânăstirii Dalmaţiei.

     VEZI : La tipic se prăznuiesc amândoi sfinţii, cu slujbe deosebite. Iar în izvodul cel îndreptat de preasfinţitul episcop al Argeşului, numai Sfântul Ilarion, are slujbă.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn...

   Viaţă neîntinată, răbdare şi blândeţe, şi dragoste curată, şi înfrânare fără măsură, stare de toată noaptea, umilinţă dumnezeiască, credinţă, nădejde adevărată cu milostivire agonisind, fericite Părinte Ilarioane, ai vieţuit ca un înger pe pământ cu trupul, rugătorule pentru sufletele noastre.

   Înger pământesc, şi om ceresc ai fost Cuvioase, izvor de umilinţă, pârâu de milostivire, noian de minuni, chezaş al păcătoşilor, măslin al lui Dumnezeu cu adevărat prea-roditor, care cu untul-de-lemn al ostenelilor tale, netezeşti feţele celor ce cu credinţă te laudă pe tine, fericite Ilarioane.

   De dumnezeieşti insuflări luminându-ţi-se cugetul, s-a făcut mai presus de patimile trupeşti, care purta chipuri neamestecate cu cele de jos, şi însemna în sineşi frumuseţea cea dumnezeiască, cunoscându-se cu totul prealuminos cu lucrarea Duhului, Ilarioane Părintele nostru, podoaba sihaştrilor.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Pe tine palatul cel preacurat al Împăratului, te rog, ca pe una ce eşti mult-lăudată, curăteşte-mi mintea mea cea cu totul întinată de toate păcatele, şi mă fă veselă sălăşluire Treimii Celei prea-îndumnezeite, ca mântuindu-mă, să slăvesc puterea ta şi mila cea nemăsurată, eu sluga ta cea netrebnică.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dacă Te-a văzut pe Tine Iubitorule de oameni, ceea ce Te-a născut, înălţându-Te pe Cruce, strigând, zicea : Acestea ţi-au răsplătit Ție, Stăpâne, cei ce sau îndulcit de darurile Tale cele multe ? Ci mă rog, nu mă lăsa pe mine singură în lume, ci grăbeşte, de înviază, ca să scoli dimpreună pe strămoşi.

Tropar, glasul al 8-lea.

   Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarioane, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, iar de va fi în post al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului, şi al Sfântului, pe 4.

CANONUL Sfântului

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos :

   Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Ca unul ce din posomorârea celor materialnice ai alergat la Lumina cea fără materie şi înţelegătoare, prin rugăciunile tale cele către Domnul, luminează-mă pe mine, Cuvioase Ilarioane.

   Din pruncie sugând bunătatea, prin ostenelile înfrânării, şi prin sudori sihăstreşti, ai ajuns la treaptă bărbătească, şi la măsura de vârstă duhovnicească a lui Hristos.

Slavă...

   Trecând noianul patimilor, şi scăpând de întreitele valuri ale dracilor, ai sosit neudat la limanul nepătimirii, Părinte Cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca una ce singură eşti mai aleasă decât toată zidirea, în vremile cele de pe urmă fără de tată ai născut Dumnezeu şi Om, pe Cuvântul, pe Cela ce din Tatăl este fără de mamă, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Tu eşti întărirea...

   Cu jăratecul sihăstriei ai ars mărăcinii patimilor, şi ai încălzit cugetele credincioşilor, Mărite.

   Cu înfrânarea ca cu o armă întrarmându-te şi cu rugăciunea ca cu o platoşă, ai biruit cetele vrăjmaşilor celor nevăzuţi, Cuvioase.

Slavă...

   Cu dragostea fecioriei îndestulându-te, ai isprăvit şi bunătăţile cele către Stăpânul, Cuvioase Ilarioane.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dă-ne nouă ajutor prin rugăciunile tale Preacurată, gonind toate năpădirile primejdiilor celor cumplite.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 4-lea :

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Făcându-te cu adevărat prea-ales lucrător de cele sfinte ale lui Hristos, Preasfinţite, lui Dumnezeu ţi-ai dat viaţa ta, Preafericite. Pentru aceasta după multe sudori şi osteneli, bucurându-te te-ai mutat la locaşurile cele fără materie; și acum ne izvorăşti nouă râuri de tămăduiri.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

Iar de va fi în post a Născătoarei.

   Înnoit-ai Preacurată cu dumnezeiască naşterea ta fiinţa cea muritoare şi stricată prin patimile pământenilor; şi ai ridicat pe toţi din moarte la viaţa nestricăciunii. Pentru aceasta după datorie toţi te fericim, Fecioară preaslăvită, precum mai-nainte ai zis.

A Crucii, a Născătoarei :

   Înălţându-Te pe Cruce, pe cei ce odinioară erau căzuţi i-ai înălţat, iar pe mine prin înălţarea Ta m-ai întristat, o lumina ochilor mei ! Primeşte Fiule patima pentru noi de voia Ta; suferă Crucea, şi cuiele, şi buretele şi suliţa ! Prin care ne-ai dat nouă Darul nepătimirii.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Fiind sădit pe lângă apele înfrânării, te-ai arătat viţă prea odrăslitoare, care odrăsleşti strugurii bunei-credințe, fericite Părinte.

   Făcându-te cu totul dumnezeiesc şi purtător de Duh, cu totul te-ai cunoscut lui Dumnezeu, Ilarioane preafericite. Pentru aceasta împreună cu îngerii dănţuieşti pururea.

Slavă...

   Pe piatra credinţei ai întărit paşii inimii tale, şi ai rămas nemişcat, nespăimântându-te de năpădirile dracilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca pe o mai aleasă decât Heruvimii şi decât Serafimii, te lăudăm pe tine Preacurată, căci ai ţinut în braţele tale cu trup pe Dumnezeul nostru, de Care se cutremură toate.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Mânecând strigăm Ție Doamne : Mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe, altul nu ştim.

   Păzit-ai ochiul inimii nevinovat, şi neadormit întru dumnezeieştile porunci, pururea pomenite Cuvioase.

   Prin faptă sihăstrească ai alergat la muntele bunătăţilor, spre suirea privirii, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă...

   Risipindu-ţi milostenia la săraci, din inimă Ilarioane, ai primit bogăţie cerească, Cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Domnul legii te-a arătat pe tine Născătoare de Dumnezeu, sicriu Cuvântului, întru care netâlcuit S-a sălăşluit.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

   Pe Goliat cel înţelegător cel ce se înălţa întru răutate, l-ai împrăştiat prin credinţă, cu împleticirea ta cea fără de armă, şi smulgând armele înfrângerii lui, l-ai tăiat, ca pe unul ce fără de măsură se lăuda.

   Râvnit-ai întru bunătate pe marele Ilarion, şi duhovniceşte urmând urmelor lui, te-ai arătat începător înfrânării, şi pildă turmei, Cuvioase.

Slavă...

   Prin sudorile sihăstriei, de tot ai stins jăratecul săgeţilor vrăjmaşului, şi aprinzând focul credinţei, ai ars trufiile necredinţei eresurilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu adevărat ai zămislit în pântecele tău pe Dumnezeiescul Cuvânt, şi L-ai născut pe Dânsul mai presus de fire, Preacurată, pe Care prin rugăciunile tale îmblânzeşte-L, pentru cei ce te laudă pe tine, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Cu focul împărtăşindu-te, nicicum nu te-ai ars Ilarioane înţelepte, nevoitorule cel cu minte vitează, că rouă de la Dumnezeu ai câştigat, care te-a răcorit. Pentru aceasta ai suferit lupte mai presus de fire, bucurându-te cu cuvioşii, de Dumnezeu înţelepţite, cu care pomeneşte-ne pe noi.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a şasea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ilarion cel nou, egumenul mânăstirii Dalmaţiei.

Stih : Ilarioane tu cu sufletul blând fiind,

Ai fost şi cu trupul şi cu inima preablând.

Sufletul cel curat al lui Ilarion în a şasea zi,

În cerescul lăcaş se sălăşlui.

   Fericitul acesta Ilarion era pe vremea împăratului Nichifor Patriciul, şi a a lui Stavrachie, şi a lui Mihail Rangavea, şi a lui Leon Armeanul iconomahul, şi a lui Mihail Travrul, şi a lui Teofil iconomahul, la anii opt sute doi, trăgându-se cu neamul din Capadocia, care se zicea şi Caramania, având tată cu numele Petru, iar Maică Teodosia. Deci tatăl său era cunoscut împăratului, fiindcă el da pâine la masa împărătească. Deci după ce s-a născut Cuviosul şi s-a înţărcat de către dânşii, s-a dat la şcoală ca să înveţe cu osârdie Sfintele Scripturi. Iar când s-a făcut de douăzeci de ani, evangheliceşte a lăsat pe tată, pe Maică, casa, bogăţia şi pe toată lumea, şi s-a făcut monah în mănăstirea ce se numea a Xirochipiului, ce se afla în Constantinopol, apoi s-a dus de acolo, şi a mers în mânăstirea ce se numea a lui Dalmat, şi acolo a luat marea şi îngereasca schimă, adică s-a făcut schimnic. Deci, având pururea pomenitul ascultare, smerenie şi linişte, a slujit în grădina mănăstirii zece ani, apoi după ce şi-a curăţit sufletul de toată patima, şi l-a strălucit cu bunătăţile ca soarele, atunci prin Darul cel Dumnezeiesc s-a făcut făcător de minuni, căci a izgonit dintr-un tânăr un duh necurat ce îl bântuia; pentru aceasta şi egumenul mănăstirii l-a făcut pe el preot şi fără a voi el. Iar după ce s-a săvârşit egumenul acela după trecerea a câţiva ani, s-a dus Sfântul din mănăstire şi a trecut la locul cel numit Opsichiul, şi de acolo s-a dus în mânăstirea Cataronilor. Deci de aceasta înştiinţându-se monahii mânăstirii sale, au vestit de aceasta Sfântului Nichifor ce era atunci patriarh, iar patriarhul iarăşi a vestit împăratului Nichifor Patrichie, îndemnându-l ca să trimită şi să aducă înapoi pe Cuviosul. Pentru aceasta ascultând Cuviosul de îndemnările împăratului şi ale patriarhului, s-a întors înapoi, şi s-a făcut egumen şi arhimandrit, după cum era acolo aşa obiceiul a se face, hotărându-se de sinod. Deci a petrecut Cuviosul opt ani, păstorind turma lui Hristos. Iar când s-a făcut împărat Leon Armeanul la anii opt sute treisprezece, şi a lepădat închinăciunea sfintelor icoane, atunci şi Cuviosul acesta Ilarion s-a dus la împăratul, şi silindu-se de către acela cu oarecari momeli şi îngroziri, ca să nu se închine sfintelor icoane, însă Sfântul l-a mustrat pe el, şi fără de Dumnezeu şi nou Iulian paravat l-a numit pe el. Pentru aceasta din cuvintele acestea s-a mâniat împăratul, şi după ce atunci fiind de faţă l-a îngrozit pe el, cum că are să-i dea munci multe şi nesuferite, l-a băgat în temniţă. Deci după oarecare vreme iarăşi a adus pe Sfântul înaintea sa, şi i-a zis aceleaşi cuvinte, ce-i zisese şi întâi. Apoi l-a dat pe el patriarhului celui de un cuget cu el, adică lui Teodot Melssino, care şi Casiter se numea, pentru ca să-l înduplece pe el, şi fiindcă nu a ascultat Cuviosul, pentru aceasta l-a închis într-o temniţă întunecoasă, şi multe zile acolo l-a ticăloşit. Căci a poruncit ca să nu i dea nici pâine, nici apă, nici altceva spre hrană. Deci de aceasta înştiinţându-se monahii şi ucenicii lui, au mers la împăratul, zicând : Dă-ne pe păstorul nostru, o împărate, şi după puţin îl vom pleca să săvârşească voia ta. Iar împăratul, înşelându-se de îndemnarea aceasta, le-a dat lor degrab pe Sfântul. Deci Sfântul petrecea în monastirea sa, luând puţină întărire din slăbirea şi ticăloşia cea mai dinainte, scăpându-se de foametea ce pătimise în temniţă. Pentru aceasta împăratul văzând că monahii nu au gând să-şi plinească făgăduinţa lor, ci numai l-au batjocorit, pe monahi adică i-a pedepsit, iar pe Sfântul l-a băgat iarăşi în temniţă. După aceea l-a trimis la mănăstirea ce se numeşte a lui Foneu, care se află la marginea cetăţii, şi acolo I-a închis în temniţă şase luni spre a se ticăloşi mai mult, pentru că egumenul mânăstirii aceleia, era om aspru, sălbatic şi nemilos. După aceea împăratul iarăşi a adus în palat pe Sfântul, şi cu îmbunări cercă ca să-l înşale şi fiindcă nu a ascultat, a poruncit să-l închidă pe Cuviosul în mânăstirea ce se numea a lui Cuclovie. Apoi după ce a trecut doi ani şi şase luni, a scos pe Sfântul de acolo, şi l-a închis în temniţa ce se numea a Numerilor. După aceea l-a bătut cumplit, şi de acolo l-a izgonit la cetatea ce se numeşte Protilion. Iar după ce Leon Armeanul s-a omorât cu sabia, în însuşi biserica aceea în care întâiaşi dată a ocărât şi a aruncat la pământ icoana lui Hristos; după ce, zic, Leon râu şi-a lepădat sufletul său, şi a împărăţit Mihail Travrul la anii opt sute douăzeci, atunci şi Sfântul acesta s a slobozit din temniţă şi s-a găzduit de către oare care femeie creştină, în singură casa ei, care i-a slujit şapte ani. Deci împărăţind fiul lui Travru, adică Teofil luptătorul de icoane la anii opt sute douăzeci şi nouă, a adunat înrăutăţitul pe toţi cei ce se făcuseră mai-nainte mărturisitori pentru sfintele icoane, şi i-a zăvorât în temniţă. Atunci dar şi fericitul acesta Ilarion s-a cercetat, de voieşte a se supune împărăteştii porunci. Iar fiindcă Sfântul a mustrat pe Teofil, ca pe un fără de Dumnezeu şi un înşelător, pentru aceasta a primit o sută șaptesprezece toiege pe spate, şi după aceea s-a izgonit la ostrovul Afusia, care este aproape de ostrovul Alona, ce se află sub arhiepiscopul Priconisului. Deci acolo Sfântul săpând într-o piatră şi-a făcut o chiliuţă mică şi îngustă, şi prin rugăciunea sa a scos şi apă, pentru aceasta a petrecut acolo opt ani. Iar după ce s-a săvârşit Teofil, Teodora soţia lui a adunat în Constantinopol pe toţi mărturisitorii şi cuvioşii părinţi, ce se aflau în izgoniri, şi după ce a întărit şi a aşezat ortodoxia, prin înălţarea şi închinarea sfintelor icoane, atunci şi Cuviosului acestuia Ilarion, dându-i-se voie slobodă din izgonire, şi-a luat iarăşi mănăstirea, sa, strălucindu-o cu minunile. Deci trei ani mai trăind după aceasta, şi cu plăcere de Dumnezeu îndreptând pe ucenicii săi, s-a mutat către Domnul, fiind de şaptezeci de ani.

    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Atal făcătorul de minuni.

Stih : Nu este lucru străin, dacă Atal făcea minuni încă vieţuind,

Căci în urmă singură ţărâna lui minuni este făcând.

   Acest preacuvios Atal lepădându-se de lume, şi făcându-se călugăr, a arătat toată nevoinţa, petrecând cu post şi cu priveghere, şi cu toată altă patima rea. Că a doua zi şi a treia zi, de multe ori şi a cincea zi gusta mâncare şi niciodată n-a dormit culcat, sau într-alt chip cu dinadinsul, ci şezând, şi stând, mângâia firea. Pentru acestea dară a luat multă folosinţă de la Dumnezeu, şi s-a îmbogăţit cu izvoare de multe minuni, căci nu arăta numai spre sufletele cele cuvântătoare milă, ci şi spre cele necuvântătoare şi neînsufleţite şi nesimţitoare. Şi cerând de la cei ce erau lângă dânsul iertăciune, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

    Tot în această zi, pomenirea Sfintelor celor cinci fecioare cu însoţitoarele lor.

Stih : Pe înţeleptele cinci fecioare ai zis dumnezeiescule Cuvinte,

Aceste cinci tinerele arătându-ţi-se mai-nainte.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ghelasie, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Râzi râsul cel fericit Fericite,

Tăindu-ţi-se capul, o Ghelasie cugetătorule drepte.

    Tot în această zi, Cuviosul Anuv purtătorul de semne, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Dar făcător de semne Anuv şi după moarte,

Vieţuitorilor ca şi când ar fi viu până acum le scoate.

    Tot în această zi, Cuviosul Fotas, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Pe Fotas cel mare luminile bunătăţilor,

li vestesc, că şi mort le străluceşte tuturor.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în BabiIon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Hrănit-ai Părinte turma ta, la verdeaţa împărăţiei celei de sus, şi cu toiagul dogmelor gonind fiarele eresurilor, cântai : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Întinzându-ţi lumina minunilor, risipeşti negura bolnavilor, şi le dai razele virtuţii, şi ziua bunei sănătăţi, care strigă : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Fiind îmbrăcat cu podoabă vrednică a chemătorului, ai intrat la ospăţul Mirelui Celui de sus, al Împăratului Hristos; pentru aceea te-ai şi pus la masă, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai presus de fire şi de cuvânt ai purtat în pântece pe Stăpânul tuturor, şi ai hrănit din sânii tăi, pe Cel ce la vreme bună găteşte masă tuturor. Pe Care roagă-L neîncetat pentru noi, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 8-a :

Irmos : De şapte ori muncitorii..

   Cu curgerile lacrimilor ai înecat săltările patimilor, şi cugetele cele neînfrânate, şi te-ai făcut noian îndelungii răbdări, Cuvioase, ducând către liniştit liman, pe cei ce strigă : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

   Având învăţăturile tale cele din sihăstrie ca un tare diamant, Ilarioane Cuvioase, ne ascuţim inimile, şi biruim taberele patimilor, ca pe nişte neamuri străine, şi cu credinţă strigăm : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Dat-ai bună pătimirea trupului la trudirile supunerii prin înfrânare, Cuvioase; umplut-ai lucrarea cea sufletească de Duhul, şi ai ajuns către cărările nepătimirii, strigând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Toţi cei ce pătimim întru răutate cu cumplite păcate, şi cu supărări şi cu nevoi, scăpăm sub acoperământul sfintelor tale aripi Stăpână; căci avându-te pe tine părtinitoare, strigăm : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, făcătorului şi mântuitorului a strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Spăimântatu-s-a Cerul...

   Arătatu-te-a Hristos pe tine Fericite, izvor minunilor, care curăţeşte spurcăciunea sufletelor cea cu dureri, şi durerile trupurilor prea lesne le îneacă, Mărite. Pentru aceasta toţi te numim pe tine şi râu de curăţenii sufleteşti, Preafericite.

   Duhovniceşte ai odrăslit ca finicul în casa Domnului, pururea pomenite, rodind ostenelile înfrânării ca o dulceaţă, cu care prin cuvântare ai îndulcit inimile turmei tale Părinte. Pentru aceasta prin rugăciunile tale, învredniceşte-o pe dânsa şi cununilor slavei celei cereşti.

Slavă...

   Sihăstreşte ai săvârşit călătoria, şi credinţa o ai păzit, cugetătorule de Dumnezeu, şi ți s-a împletit ţie acum cunună îndoită cu adevărat, care o vei lua după lege de la Dumnezeu, la cercetarea faptelor, şi la moştenirea cea de sus te vei desfăta, împreună cu cetele îngerilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine te avem armă întru primejdii, şi la supărări, liman şi zid întru scârbe, şi pavăză înţelegătoare întru războaie, şi mare îmblânzire la năpădirile cele cumplite ale greşelilor. Pentru aceasta după datorie ca pe o Născătoare de Dumnezeu te cinstim, şi slăvim naşterea ta.

Irmosul :

   Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului sau minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât Cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ŞAPTEA

Sfântul sfinţitul Mucenic Teodot al Anghirei.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasului 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Cu inimă veselă, şi cu gând întărit, cu adevărat de voia ta ai mers Mucenice către chinuri, neîngrozindu-te de durerile muncilor nici de moartea cea silnică. Pentru aceasta chinuindu-te după lege, luminat te-ai încununat Teodote.

   Cu sfâşierile trupului tău, Fericite, desăvârşit ai rănit pe vrăjmaşi, şi ai pătruns inimile lor cu înfruntări; iar cu pâraiele sângiurilor tale celor vărsate, de tot ai uscat revărsările nedumnezeirii, Preafericite.

   Arzându-te cu făclii, şi sfărâmându-ţi-se spinarea de bătăi, Mucenice, tare ai răbdat, strigând : Nicicum nimica nu mă va despărţii de dragostea lui Hristos, nici moartea, nici viaţa nici tot felul de altă muncă.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Sau a Născătoarei, însăşi Podobia.

   Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti, şi pe pământ oamenilor tare folositoare, Preacurată Fecioară, mântuieşte-ne pe noi, cei ce scăpăm la tine; că întru tine nădejdile după Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, ne-am pus.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Junghierea Ta cea fără dreptate Hristoase, văzând-o Fecioara, tânguindu-se, striga către tine : Fiul meu preadulce cum pătimeşti fără dreptate ? Şi cum spânzuri pe lemn, Cela ce ai spânzurat tot pământul pe ape ? Mă rog nu mă lăsa pe mine Maica şi slujnica Ta singură, dătătorule de bine Multmilostive.

Tropar, glasul al 4-lea.

   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului şi al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facerea lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea :

Irmos :

   Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.

   Soarele cel înţelegător, avându-te pe tine la înălţimea Bisericii sale, stea luminată de Dumnezeu, tot pământul l-a luminat, cu strălucirile chinurilor tale, Fericite.

   Din vârsta tinereților fiind dat lui Dumnezeu Teodote, arătat ţi-ai luminat sufletul cu bunătăţi date de Dumnezeu, şi ai împodobit lumea cu cinstitele tale chinuri.

Slavă...

   Vestitul Mucenic văzând mrejele înşelăciunii întinse pe pământ, umbla pretutindenea, întărind prin Dar şi cu învăţături sufletele credincioşilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din prisosul milostivirii plecând cerurile, S-a pogorât Fiul lui Dumnezeu, şi S-a întrupat din tine Preacurată, ca să mântuiască pe oameni de înşelăciunea şarpelui.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Nu este Sfânt...

   Cu ochii cugetului plecându-te cu totul către Dumnezeu, Mucenice pururea pomenite, nu simţeai bătăile trupului, fiind înconjurat de toate părţile cu munci.

   Fiind întărit pe piatra cea întărită a credinţei lui Hristos, nicicum nu te-ai mişcat de năpădirile durerilor, nici de amăgirile celor fărădelege, mărite Mucenice Teodote.

Slavă...

   Tiranul cel gonaci zdrobea trupul tău Mucenice cu chinurile cele multe, dar nu a putut nicicum să-ţi slăbească tăria sufletului tău, fiind întărită de dragostea Mântuitorului, Fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceata grăitorilor de Dumnezeu Prooroci, văzând de departe adâncimea tainei tale, Mireasă a lui Dumnezeu, cu multe feluri de glasuri te propovăduieşte pe tine Maica lui Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul :

   Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor tăi Bunele, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Arătatu-te-ai cu adevărat stea mult-luminoasă, luminând zidirea cu luminile minunilor şi ale sfinţitelor chinuri, fericite Teodote. Pentru aceasta astăzi prăznuim pomenirea ta cea purtătoare de lumină, slăvind pe Hristos cu umilinţa inimii.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Maică a lui Dumnezeu te ştim toţi pe tine, ceea ce te-ai arătat Fecioară cu adevărat şi după naştere, noi cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate. Că pe tine te avem păcătoşii folositoare, pe tine te-am câştigat întru ispite mântuire, una cea cu totul fără prihană.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzându-Te Hristoase Maica Ta cea Preacurată, mort pe Cruce întins, striga : Fiul meu, Cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această negrăită a Ta rânduială, prin care ai mântuit înţeleaptă zidirea mâinilor Tale celor preacurate ?

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Hristos este puterea mea Dumnezeu şi Domnul cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând, din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

   Cu înţelepciunea cuvintelor şi cu darul lucrurilor tale, arătat ai ruşinat pe părtinitorul întunericului, şi nevoindu-te, prealăudate, ai ridicat semne de biruinţă împotriva lui, Teodote.

   Cu focul chinuirilor tale, arătat ai ars înşelăciunea mulţimii dumnezeilor, şi aprinzându-te ca o făclie de taină, în Sfântul Duh, ai luminat lumea cea de sub soare, Mucenice.

Slavă...

   Strujidu-ţi-se coastele, şi fiind înconjurat cu adevărat pretutindenea cu dureri cumplite, cu bună tărie ți-ai arătat cugetul nestrămutat prin credinţă, Mărite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Păzindu-te Ziditorul Fecioară nestricată după naştere, ca şi mai înainte de naştere, S-a sălăşluit în pântecele tău; şi ca un Milostiv a înnoit pe cei stricaţi de înşelăciune.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greşelilor.

   Prin răbdarea ta Mucenice înţelepte, arătat ai suferit năvălirile călcătorilor de lege, şi durerile muncilor, şi arderile, îngrădit fiind cu dumnezeiasca întrarmare.

   Propovăduind cuvântul ortodoxiei, te-ai apucat de călătoriile cele îndelungate, Mucenice cugetătorule de Dumnezeu, şi ai întors către lumină pe cei rătăciţi, lăsând întunericul deşertăciunii.

Slavă...

   Spânzurându-te pe lemn ca un miel, ai suferit şuviţările unghiilor de fier, ca şi cum ai fi fost fără de trup, dezbrăcându-te de grăsimea omorârii, preafericite Mucenice.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai Preacurată Fecioară pe Cuvântul Tatălui cel adevărat, întrupându-Se din cinstite sângiurile tale, în două firi desăvârşit, şi într-un Ipostas, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Marea vieţii văzându-o...

   Cu cuvintele tale cele sfinţite, ai îndemnai pe femei cinstite către nevoinţe, Mucenice, şi surpând pe vrăjmaşul cu lupte bărbăteşti, şi-au împletit cununile nestricăciunii.

   Îngrădindu-ţi sufletul cu puterea Duhului, ai surpat duhurile viclenirii, prin răbdarea chinurilor, şi ai primit de la Dumnezeu diadema biruinţei, vrednicule de laudă.

Slavă...

   Cu pâraiele sângiurilor tale ai stins focul idolilor, Mucenice al lui Hristos, și cu roua ostenelilor tale, ai răcorit sufletele credincioşilor, izbăvindu-le din văpaia înşelăciunii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce este cu adevărat mai presus de toată zidirea cea nevăzută şi cea văzută, a intrat în pântecele tău cu adevărat, şi S-a făcut trup, din nou zidind pe oameni, ceea ce eşti pururea Fecioară.

Irmosul :

   Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând...

   Arătatu-te-ai stea luminoasă, în lume, care ai vestit pe Soarele Hristos prin strălucirile tale, purtătorule de chinuri sfinţite Mucenice Teodote. Pentru aceasta roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru noi toţi.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a şaptea, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Teodot, episcopul Anghirei.

Stih : Mâna, cu sabia a lovit.

Şi pe Teodot dat lui Dumnezeu l-a uneltit.

   Acesta era din Anghira Galatei, şi a fost clevetit către ighemonul Teotechi, pe cum că a scos trupurile sfintelor fecioare cele aruncate în iezer, şi le-a îngropat, pentru care pricină, zic, s-a adus către dânsul; şi fiindcă a zis cu îndrăzneală, cum că deşi este prost şi smerit, însă pentru credinţa şi mărturisirea lui Hristos, este mai presus şi mai puternic decât împăraţii lumii. Pentru aceasta dar l-a bătut cumplit apoi l-a spânzurat sus pe un lemn, şi la strujit pe coaste; şi în sfârşit i-a tăiat capul şi aşa a luat fericitul cununa muceniciei.

   Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Zinaida făcătoarea de minuni, şi a Sfintelor femei Esia şi Sosana, uceniţele lui Pangratie episcopul Tavromeniei, şi se săvârşeşte pomenirea lor în sfânta lor mărturisire, întru ale lui Vasilisc.

Stih : Intrat-au amândouă tinerele fecioare.

Ca în cămară de fecioare în înflăcărata focului învăpăiere.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Licarion, care prin sabie s-a săvârşit.

Stih : Fără de glas Licarion spre sabie a alergat.

Înaintea celui ce, ca unui miel capul i-a tăiat.

   Acesta era din Egipt, din cetatea Ermit, şi pentru credinţa în Hristos, fiind adus la cercetare înaintea ighemonului, l-a silit ca să se lepede de Hristos, şi neplecându-se, fu pus la o închisoare întunecoasă şi cu rău miros. Iar după câteva zile fiind scos, a fost bătut cu toiege de fier, şi pironit pe Cruce şi în părţi zdrumicat. De acolo iarăşi fiind scos a fost strujit şi bătut şi ars pe coaste, şi pe piept cu toiege de fier înfocate, apoi a fost aruncat într-un cuptor ars cu foc, întru care petrecând trei zile a ieşit nevătămat. După aceasta a fost silit să bea ierburi otrăvitoare, care după ce le-a băut rămânând nelucrătoare, a tras la credinţa lui Hristos pe cel ce l-a adăpat pe el cu acestea, căruia i s-a tăiat şi capul. Iar Sfântului i s-a scos vinele şi a fost băgat într-o căldare clocotită şi i s-a jupuit pielea capului. Şi aşa şi-a primit moartea prin sabie.

    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Tarasie şi Ioan, care de sabie sau săvârşit.

Stih : Pe Ioan împreună cu Tarasie l-a tăiat.

Care de tăietoarea sabie nu sau tulburat.

    Tot în această zi, Preacuviosul Ştefan, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Lucrătoare mâna bunătăţilor ţie să împletească,

Cunună potrivită cu numirea care Ştefan poartă.

    Tot în această zi, Preacuviosul Antim, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Având Antim înflorirea de viaţă îmbunătăţită,

Mai înainte de sfârşit roadă de bunătăţi arată.

    Tot în această zi, Sfânta Sevastiani, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Sevastianiei, precum cele întâi ale vieţuirii,

Cinstite sunt tuturor, şi celelalte ale vieţuirii.

    Tot în această zi, Sfânta Muceniță Potamiani, care în cazan cu smoală s-a săvârşit,

Stih : Nici o laudă pe Potamiani o va îndestula.

Măcar deşi curgerii râului s-ar asemăna.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cu focul ostenelilor tale de Dumnezeu fericite, ai stins focul idolilor, iar cu pâraiele sângiurilor, ai înecat pe vrăjmaşii cei fără de trup, Teodote strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Ca o tămâie cu bun miros te-ai adus puitorului tău de nevoinţă, înţelepte, prin Darul cel dumnezeiesc surpând înşelăciunea cea cu miros rău, pentru aceea cânţi cu bucurie : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Datu-te-ai povară sfântă la Fronton, purtătorule de Dumnezeu, păzind cuvintele tale, spre ridicare de Biserică Sfântă spre curăţia tuturor binecredincioşilor, şi spre câştigarea sufletelor, Mucenice Teodote.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai Maică Fecioară pe Cuvântul purtător de un lpostas, arătat având două voiri, şi două osebiri ale Lui fireşti. Căci Cel ce S-a întrupat pentru noi, este Dumnezeu şi Om.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Din văpaie cuvioşilor...

   Arătatu-te-ai stâlp nemişcat, turn neclintit, zid nesurpat, temeiul credinţei, dare dumnezeiască, ajutor bunei credinţe, surpător înşelăciunii purtătorule de chinuri.

   Cu ocârmuirea Dumnezeiescului Dar, Înţelepte, ai trecut noianul cel mare al chinurilor, şi cu veselie ai ajuns la limanurile cele line, ale împărăţiei celei de sus, Mărite.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Umbletele şi cărările tale Mucenice s-au îndreptat către Hristos Dumnezeul tuturor şi Domnul; întru ale Căruia mâini ţi-ai dat sufletul tău, purtătorule de chinuri Teodote, de trei ori fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Limba ritoricească nu poate să spună adâncimea cea negrăită a tainei tale, căci ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de cuvânt Preacurată Fecioară, spre mântuirea tuturor.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Din văpaie Cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars, că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea,..

   Ca să dobândeşti slava cea de acolo, purtătorule de chinuri, cu bucurie ai defăimat slava cea văzută, şi cu dumnezeiască insuflare ai alergat către chinuri, neînfricoşându-te de multe feluri de munci, şi de moartea cea amară. Pentru aceea nevoindu-te, te-ai încununat împreună cu mucenicii.

   Arătatu-te-ai Mucenice casă curată Treimii, Preafericite, împodobită cu zidirea faptelor celor dumnezeieşti, şi cu luminile chinuirilor celor luminoase, care cu dumnezeiasca putere, arătat ai stricat capiştile dracilor şi idolii, înţelepte Teodote.

   Arătatu-te-ai munte picurând dulceaţă dumnezeiască, izvor minunilor, şi noian dumnezeieştilor daruri, râu limpede al Duhului, care adapă suflete, şi îneacă patimi, şi pricinuieşte veselie tuturor, celor ce te laudă pe tine Mucenice mărite.

Slavă...

   Mucenice Teodote, sfântă şi purtătoare de lumină, pomenirea ta nouă ne-a sosit, luminând pururea sufletele cele împâclite, pe care săvârşind-o, te rugăm, caută Preafericite cercetându-ne, şi de toată nevoia ce vine asupra noastră ne mântuieşte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prin glasul îngerului ai născut pe Cuvântul, Care a luat trup cu minte, şi cu suflet, din preacurate sângiurile tale Preasfântă Fecioară, şi a surpat pe vrăjmaşii cei fără de trup, şi ne-a mântuit pe noi pe toţi, care te mărturisim pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A OPTA

Aducerea moaştelor Sfântului marelui Mucenic Teodor Stratilat.

LA VECERNIE

     La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului 3 şi ale Sfântului 3, iar de va fi în postul Apostolilor, cântăm numai Stihirile Sfântului, făcându-le pe 6, glas 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Pătimitor viteaz, ostaş nebiruit, întru Duhul Sfânt te-ai arătat, surpând pe luptătorul cu înţelepciunea cuvintelor tale, şi cu arătările cele răbdătoare ale faptelor tale, Înţelepte. Pentru aceasta ai luat cununi de biruinţă, şi cu cetele cele de sus te-ai împreunat, mare Mucenice Teodore.

   Şi pe Cruce ridicat fiind, şi carnea strujindu-ţi-se, şi cu săgeţi ascuţite fiind rănit, şi pe lemn întins, şi cu sabia tăiat, şi cu toate măiestriile de muncă fiind înconjurat, nevătămat şi nebiruit te-ai arătat, cu puterea; Celui ce S-a răstignit pe Cruce, lauda mucenicilor Teodore.

   Dumnezeiesc stâlp bunei credinţe te-ai făcut Preafericite, de capiştile celor rău credincioşi scârbindu-te, şi jertfă cu totul desăvârşită și junghiere bineprimită aducându-te curat, Celui ce S-a junghiat pentru tine, şi a mărit sfântă pomenirea ta, şi te-a dăruit pe tine, vistierie de minuni celor din lume, Teodore.

Slavă..., glasul al 8-lea.

   Vitejească adunare strângând, împotriva înşelăciunii bărbăteşte ai stătut Teodore. Cu limba ta cea cu foc grăitoare, ai ruşinat neomenia lui Licinie. Pentru aceasta şi cu îngerii dănţuind, Fericite, roagă-L pe Hristos Dumnezeu, ca să fie nouă Milostiv, în ziua judecăţii.

Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne mântuieşte pe noi din toată nevoia şi necazul.

STIHOAVNA Praznicului.

Sau a Sfântului.

Stihirile, glasul al 5-lea.

Podobie : Bucură-te cămara...

   Bucură-te ostaşul lui Hristos, cel ce ai biruit tabăra vrăjmaşului cu arma bunei credinţe, întărirea credincioşilor care prin multe munci ai câştigat cereasca împărăţie a lui Dumnezeu, Teodore. În care dănţuind, şi cu împărtăşirea îndumnezeindu-te, şi luminându-te cu curate daruri, pomeneşte pe cei ce cinstesc mărită pomenirea ta, şi se închină cu credinţă sicriului moaştelor tale, din care, celor ce cer, le izvorăşti bună întărire şi mare milă.

Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.

   Bucură-te sfinţit cap, cinstită înălţarea purtătorilor de chinuri, podoaba Bisericii, surpătorule al vrăjmaşului, cela ce eşti numit cu numele dumnezeieştilor daruri, luminătorule, care luminezi cu minunile partea cea de sub soare, turnule cel mare, care ai rămas neclintit, de loviturile nemăsuratelor munci, cela ce cu suliţa răbdării tale ai omorât pe balaurul; care te-ai arătat foarte viteaz, ca un ostaş nebiruit, pe Hristos roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih : Sfinţilor celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înşii.

   Cu arma Crucii celei de viaţă purtătoare, sfărâmare idolilor făcând, ispită de bătăi ai suferit, şi pe lemn fiind întins, strujiri ai răbdat, Preafericite. De care fiind zdruncinat, şi cu făclii, ars pe Cruce te-ai ridicat, rănit de dânşii cu săgeţi, şi ochii orbindu-ţi. Pentru aceasta te fericim pe tine, cel ce bine ai pătimit, şi cereşti cununi ai dobândit, Teodore; roagă-te lui Hristos, să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea.

   Ca pe cel cu numele darurilor lui Dumnezeu, şi moştenitor fericirii Lui toţi credincioşii să lăudăm, şi să fericim după vrednicie pe viteazul Teodor, marele Mucenic, apărătorul lumii; că se roagă lui Hristos Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Cele cereşti te laudă, Maică care nu ştii de mire, ceea ce eşti plină de Dar, şi noi preaslăvim naşterea ta cea netâlcuită, Născătoare de Dumnezeu, roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Troparul, glasul al 4-lea :

   Cu numirea oştirii celei adevărate, purtătorule de chinuri, al Cerescului Împărat, voievod preabun te-ai făcut, Teodore. Că cu armele credinţei te-ai oştit înţelepţeşte, şi ai biruit cetele dracilor, şi purtător de biruinţă viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul pe 6, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului, fără mucenicine, şi al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

   Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil, cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

   Cu muceniceştile străluciri, arătat fiind strălucit, stai înaintea lui Hristos făcătorului de podoabă, de Dânsul fiind împodobit, ca cel ce eşti numit cu numele dumnezeieştilor daruri Mucenice Teodore.

   Cu dumnezeieşti armele credinţei fiind întrarmat Teodore, tare ai tăiat taberele vrăjmaşului cele de suflet stricătoare şi biruitor făcându-te, cu mucenicii te-ai încununat.

Slavă...

   Luminată deşteptarea sufletului tău arătându-o împăratului celui rău-credincios, de Dumnezeu înţelepţite, cu înţelepciunea cuvintelor tale şi cu Darul faptelor, pe acela l-ai ruşinat Teodore.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fără de sămânţă de la Dumnezeiescul Duh, cu voia Tatălui ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, şi cu trup ai născut pe Cel din Tatăl fără mamă, şi pentru noi din tine fără de tată.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Veselească-se de tine Biserica...

   Tabăra cea păgânească ca un voievod puternic o ai întors înapoi, şi toate meşteşugirile vicleanului diavol de nimica le-ai făcut.

   Ca cel ce ai fost cu suflet osârduitor, cu gând blagocestiv, Mărite, capiştile păgânilor celor fărădelege le-ai pierdut.

Slavă...

   Cu tăria cugetului năvălirile vrăjmaşilor le-ai răbdat, morţii celei de viaţă făcătoare a mai-marelui pătimitorilor urmând.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu numai celor de pe pământ, solitoare bunătăţilor celor mai presus de fire Maica lui Dumnezeu ai fost. Pentru aceasta, bucură-te, strigăm ţie.

Irmosul :

   Veselească-se de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Mai presus de fire nevoinţe făcând, cereştile răsplătiri de la Dumnezeu după vrednicie ai dobândii, purtătorule de chinuri mult-pătimitorule. Că nicicum supunându-te poruncii celei fără Dumnezeu, la munci de bunăvoie te-ai dat. Pentru aceasta răbdând strujiri, şi chinuri, şi Cruce, şi moarte, împreună cu Hristos te-ai proslăvit după cuviinţă Teodore. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Sufletul meu cel smerit Fecioară, care în viforul ispitelor lumeşti acum este înecat, ca și cum ar fi fără ocârmuitor, ca ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi de sarcina păcatelor se arată nedeşertat, şi în fundul iadului a cădea este silit, întâmpină-l, de Dumnezeu Născătoare, cu călduroasă rugăciunea ta, şi-l mântuieşte, dându-i limanul tău cel cu bună linişte, ca cu credinţă să strig către tine : Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dea mie, că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând, şi cu amar strigând : Lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule, Doamne, adâncul milei, milostiveşte-Te, şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Rănit-ai pe şarpele, cel ce vrea să te rănească pe tine şi prin răbdătoare împotriviri Mucenic te-ai arătat, cântând cu dinadinsul Celui ce te-a întărit pe tine : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Chinuindu-ţi trupul prin multe răni, gând neclintit ţi-ai pus, de trei ori fericite, cântând cu osârdie, Celui ce te-a întărit pe tine : Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...

   Împodobitu-te-ai cu patimile Stăpânului, ale tale cinstite patimi preaînţelepte, cu acelea împreunând, şi învrednicindu-te strălucirii Lui; și frumuseţii celei dorite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Neştiind de nuntă, ai născut o Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi fiind Fecioară. Pentru aceasta cu glasuri fără tăcere, şi cu credinţă neîndoită, bucură-te strigăm ţie Stăpână.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

   Cu stropiturile sângelui trupului tău ai oprit sângele drăcesc, cel ce se aducea spre pierzare, nebiruite Teodore.

   O minte evlavioasă ! O înţelepciune slăvită ! O credinţă prea-călduroasă a cinstitului de chinuri purtător ! Prin care pe Dumnezeu ai dobândit.

Slavă...

   Minte având strălucită cu dumnezeiască lumină, ai întunecat pe şarpele părtinitorul răutăţii, preamărite Teodore.

Şi acum..., a Născătoare :

   Pe tine armă nesfărâmată împotriva vrăjmaşilor te punem înainte, pe tine întărire şi nădejde mântuirii noastre dumnezeiască Mireasă te-am câştigat.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas...

   Biruit-ai cu tare îndrăzneală pe cei neînţelepţi, pe Cruce fiind întins, şi cu cuie pătruns, Fericite, închipuind patima cea mântuitoare a Făcătorului.

   Ţie, celui ce ai pătimit după lege, în temniţă fiind încuiat, Hristos S-a arătat, îndemnându-te ca un maimare al vitejilor, spre lupte împotriva vrăjmaşului, Mărite.

Slavă...

   Jertfă curată şi sfântă, şi fără prihană pe tine te-ai adus, Celui ce S-a adus pe Sine însuşi de bunăvoie jertfă pentru tine, purtătorule de chinuri, Teodore.

Şi acum..., a Născătoarei :

   O minune mai nouă decât toate minunile, că Fecioara neştiind de bărbat, zămislind în pântece pe Cela ce ţine împreună toate, nestrâmt L-a încăput.

Irmosul :

   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând..

   Cu bărbăţia sufletului, întru credinţă ca într-o platoşă îmbrăcându-te; şi cuvântul lui Dumnezeu ca o suliţă în mâini luând, pe vrăjmaşul ai rănit, între Mucenici mare Teodore. Cu care împreună lui Hristos Dumnezeu rugându-te nu înceta pentru noi toţi.

ICOS

   Pe podoaba cea strălucită a pătimitorilor, pe Teodor, veniţi toţi credincioşii cu cununi de cântări să-l încununăm. Că dar mare al lui Dumnezeu lumii s-a arătat cu strălucirile minunilor. Că pe vrăjmaşul Veliar biruindu-l cu cinstitele chinuri, în loc de sângiuri izvoare de sfinţite tămăduiri izvorăşte. Şi împreună cu aceştia toţi, se bucură întru Hristos, şi dă pace neîmpuţinată, rugându-se neîncetat, pentru noi toţi.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a opta, aducerea moaştelor Sfântului marelui Mucenic Teodor Stratilat.

Stih : Pe mine Teodor mort, primeşte-mă patrie.

Ca cel ce vieţuind am îmbogăţit cerul cela ce este a mucenicilor patrie.

   Aceasta a fost în zilele lui Licinie, născut fiind în Evhaita, de acolo trăgându-se cu neamul, şi petrecând în Iracleea ce se află lângă Marea Neagră, fiind om frumos la trup, şi mai frumos la suflet, împodobit cu cuvântul, şi cu cunoştinţa, şi cu cealaltă înţelepciune. Pentru care unii îi ziceau Vrioritora, adică izvorâtor ritor. Acesta trecând prin toate organele cele de munci, lăsând la pământ fericitul său trup, izvor de tămăduiri izvorăşte, la cei ce merg către dânsul cu credinţă. Iar Sfântul său suflet petrece, şi locuieşte în ceruri. A căruia aducerea cinstitului trup prăznuim. Căci mutarea acestuia de la Iracleea la Evhaita, şi aşezarea lui în părinteasca casa Sfântului, după cum însuşi Mucenicul a poruncit pentru aceasta lui Uar slugii sale, mai înainte de a i se tăia capul. Şi vezi mai pe larg sinaxarul Sfântului ce se află în opt zile ale lui Februarie.

    Tot în această zi, pomenirea praznicului Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, ce s-a săvârşit întru Sostenio.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Nicandru şi Marchian.

Stih : Supunând Marchian grumazul la cuţitul tăietor,

Nicandru a zis : Şi eu îţi sunt următor.

   Aceştia pentru mărturisirea in Hristos, pe vremea ighemonului Maxim, fiind cercetaţi s-au pus în închisoare. După aceasta iarăşi fiind soliţi a se lepăda de Hristos, şi neplecându-se, au fost strujiţi cu unghii de fier, şi ridicaţi pe lemne sus, şi au fost pătrunşi cu suliţa şi pârjoliţi cu foc. Apoi fiind pogorâţi, au fost întinşi pe cărbuni de foc, şi bătuţi cu toiege, turnându-li-se saramură peste rănile lor, şi peste hârburi ascuţite fiind târâţi, şi gurile şi obrazele zdrobindu-li-se cu pietre, limbile tăindu-li-se, în sfârşit au primit moartea cea de sabie.

    Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Caliopi.

Stih : Frumuseţile făpturilor cu vederea trecând.

Frumuseţea Ziditorului Caliopi te afli privind.

   Aceasta era pe vremea împăratului Deciu, strălucită cu tinereţea trupului şi cu frumuseţea sufletului. Deci fiind prinsă, fu silită ca să se lepede de dragostea şi de credinţa lui Hristos. Iar după ce cu tărie se ţinea de aceasta, fu strujită cumplit, şi i se tăiară sânii, pe care îngerul Domnului cercetând-o o făcu sănătoasă. Mai apoi fu târâtă pe hârburi ascuţite, şi arsă cu foc, şi trupul ei cel ars, presărat fiind cu sare, muncitorii îl frecau cu târsâni de păr; apoi în urmă i s-a tăiat capul spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos.

    Tot în această zi, Cuvioasa Melania, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Izgonind Melania tot duhul întunecat.

Luminată cu duhul, la Dumnezeu Cuvântul a alergat.

    Tot în această zi, Cuviosul Atre, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Cu înţelepciune scuipând frumuseţile pământului;

Strânge Atre, frumuseţea a tuturor Stăpânului.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Nicandru, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Dar ştiu şi pe Nicandru viteaz bărbat;

Care cununa biruinţei prin sabie a luat.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marcu, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Marcu fiind tăiat, tămâie aduce Domnului

Trimiţându-i abur, din caldă curgerea sângelui.

    Tot în această zi, Cuviosul Navcratie, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Străbătând Navcratie pământul, trimite,

Sufleteasca corabie la tine, cârmuitorule Cuvinte.

   Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Teofan care a mărturisit în Constantinopol, la anul o mie, cinci sute cincizeci şi nouă, care prin cătuşe s-a săvârşit.

Stih : Teofan prin cătuşe de fier preamare cunună;

A răscumpărat, oi de schimbare străină.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în, Biserica slavei Tale, Doamne.

   În cuptorul nevoințelor tale Mucenice mărite, ai ars uscăciunea necredinţei, şi luminător bunei credinţe te-ai făcut, cântând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Ca un voievod, şi ca un înţelept, şi ca un treaz cu fapta pe împăratul cel neînţelept şi rău credincios de nimica l-ai făcut, şi l-ai arătat pe el neputincios, întărindu-te cu puterea Duhului.

Slavă...

   Legea se biruieşte de slava laudelor tale; că tu ai strălucit cu prealuminate strălucirile muceniciei, Stăpânului tău strigând Teodore : Binecuvântată este puterea stăpâniei Tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti locaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană Stăpână.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Mâinile tinzându-şi...

   Nădăjduindu-mă spre Tine, Cel ce ai răbdat pentru mine Crucea şi moartea, pe Cruce m-am ridicat, Stăpâne, şi m-am pătruns cu săgetături, şi la răni cumplite m-am adus, Doamne, ai strigat Mucenice pătimind, înţelepte viteazule Teodore.

   Adusu-te-ai pe tine însuţi jertfă curată Făcătorului tău, bucurându-te Teodore, şi te-ai osebit Mărite spre împărăţia cerească, cu sfinţii Mucenici strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ca un crin, şi ca un trandafir înţelegător, cu miresmele patimilor tale pe noi ne umple de miros, gonind cu darul totdeauna stricăciunea cea rea a patimilor noastre, şi îndemnându-ne să strigăm cu suflete binemirositoare : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu una din toate neamurile Fecioară Preacurată, Maică lui Dumnezeu te-ai arătat, tu Dumnezeirii te-ai făcut locaş, ceea ce eşti cu totul fără prihană, nearzându-te cu focul Luminii celei neapropiate; pentru aceasta bine te cuvântăm Marie dumnezeiască Mireasă.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând : Binecuvânta|i toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...

   Acum cu adunările celor fericiţi, şi cu cetele mucenicilor, ca un împodobit cu patimile, împreună sălăşluindu-te şi împreună desfătându-te, cunună purtând, stai înaintea Celui ce era dorit ţie, Teodore.

   Spre înălţimea cerească ridicându-te, cele pământeşti a-i urât, şi sfârşitului celui dorit ţie te-ai învrednicit, singură săvârşirea celor dorite luând, Teodore bucurându-te.

   De tine unul Cuvântul cel fără de moarte, Care ai pătimit cu trupul şi ai murit, Mucenicul cel de Dumnezeu înţelept dorind, nemurirea Ta a dobândit în ceruri sălăşluindu-se, Făcătorule a toate, Atotputernice.

Slavă...

   Purtătorule de chinuri ca un viteaz cugetător, îndrăzneală având către Dumnezeu, nouă tuturor celor ce te cinstim cu dragoste, cere-ne iertare de greşeli, izbăvindu-ne de patimi şi de necazuri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce a voit a veni în trup, Care a înfrumuseţat toate cu cuvântul, întru tine S-a sălăşluit, pe tine una mai Sfântă decât toate aflându-te şi de Dumnezeu Născătoare te-a arătat după adevăr, Maică Fecioară.

Irmosul :

   Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu Duhul stând bătrânul...

   Îndrăznirile dracilor, până în sfârșit le-ai surpat; și cunună ai luat, Teodore fericite, din mâna Ziditorului tău, ca un mărturisitor al adevărului, şi mântuieşti pe toţi, din toate necazurile, şi din cursele celui străin. De două ori.

A Născătoarei :

   Cinstesc naşterea ta cetele celor fără de trupuri, că tu una ai umplut de bucurie cele pământeşti. Pentru aceasta pe tine cea cu lotul fără prihană, credincioşii slăvindu-te, cu cântări te lăudăm. Că tu ca un luceafăr de ziuă ai răsărit, pe Cela ce este lumina celor din întuneric, răsărind.

LA LAUDE

Zicem cele de la Stihoavna Vecerniei, glasul al 5-lea :

Podobie : Stihoavna Praznicului sau a Octoihului.

   Bucură-te ostaşul lui Hristos, cel ce ai biruit tabăra vrăjmaşului cu arma bunei credinţe, întărirea credincioşilor care prin multe munci ai câştigat cereasca împărăţie a lui Dumnezeu, Teodore. În care dănţuind, şi cu împărtăşirea îndumnezeindu-te, şi luminându-te cu curate daruri, pomeneşte pe cei ce cinstesc mărită pomenirea ta, şi se închină cu credinţă sicriului moaştelor tale, din care, celor ce cer, le izvorăşti bună întărire şi mare milă.

Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.

   Bucură-te sfinţit cap, cinstită înălţarea purtătorilor de chinuri, podoaba Bisericii, surpătorule al vrăjmaşului, cela ce eşti numit cu numele dumnezeieştilor daruri, luminătorule, care luminezi cu minunile partea cea de sub soare, turnule cel mare, care ai rămas neclintit, de loviturile nemăsuratelor munci, cela ce cu suliţa răbdării tale ai omorât pe balaurul; care te-ai arătat foarte viteaz, ca un ostaş nebiruit, pe Hristos roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih : Sfinţilor celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înşii.

   Cu arma Crucii celei de viaţă purtătoare, sfărâmare idolilor făcând, ispită de bătăi ai suferit, şi pe lemn fiind întins, strujiri ai răbdat preafericite. De care fiind zdruncinat, şi cu făclii, ars pe Cruce te-ai ridicat, rănit de dânşii cu săgeţi, şi ochii orbindu-ţi. Pentru aceasta te fericim pe tine, cel ce bine ai pătimit, şi cereşti cununi ai dobândit, Teodore; roagă-te lui Hristos, să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea.

   Dar de sfinţenie şi bogăţie de viaţă dumnezeiască te-ai arătat lumii, Teodore; că Hristos a slăvit pomenirea ta, Înţelepte, întru care cu un glas credincioşii bucurându-ne, lăudăm nevoinţele chinurilor tale.

Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, şi cu toţi sfinţii, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat Hristoase...

   Fecioara și Maica Ta cea Preacurată Hristoase, văzând pe poporul cel fărădelege că Te pironeşte pe Cruce fără dreptate, i se rănea inima Mântuitorule, precum a zis mai înainte Simeon.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A NOUA

Cel dintru sfinţi Părintele nostru Chiril papă al Alexandriei.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Cu luminările Duhului, luminându-ţi cugetul, te-ai făcut soare dătător de lumină, şi ca nişte raze ai trimis dogmele pe la toate marginile, luminând plinirea credincioşilor, Preafericite, şi gonind întunericul eresurilor, cu puterea Celui ce a strălucit din Fecioară, purtătorule de Dumnezeu Chirile.

   Cu bună grăire a cuvintelor tale, preasfinţite Chirile, se înfrumuseţează toată Biserica, şi prin buna credinţă se împodobeşte cu podoabe frumoase, şi-ţi cinsteşte cu sfinţenie sfântă adormirea ta, pururea pomenite, cela ce eşti lauda arhiereilor, începătorule al părinţilor, părtinitorule al preasfinţitului Sinod.

   Cu dogmele tale cele înfocate ai ars toată materia cea uscăcioasă a eresurilor, Preaînţelepte, şi întru adâncimea înţelegerilor, se îneacă tabăra celor neplecaţi cu credinţă rea, preasfinţite Chirile. Şi cu învăţăturile tale, pururea se înfrumuseţează Biserica credincioşilor, cinstindu-te cu glas mare, Fericite.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Dreaptă slugă bună şi credincioasă, bine lucrătorule al viei lui Hristos, tu şi greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi celor ce au venit după tine nu le-ai pizmuit. Pentru aceasta porţile cereşti ţie s-au deschis. Intră întru bucuria Domnului tău, şi te roagă pentru noi sfinte Chirile.

Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Pizmuind vicleanul cel potrivnic, turmei tale Preacurată, pururea se luptă, vrând să o facă luişi mâncare. Ci tu de Dumnezeu Născătoare, scapă-ne pe noi de vătămarea lui.

A Crucii, a Născătoarei :

   Fecioara şi Maica Ta cea Curată, văzând pe poporul cel fărădelege, cu nedreptate pironindu-Te pe Tine pe lemn precum Simeon mai-nainte a zis, Mântuitorule, la rărunchi se rănea.

STIHOAVNA Praznicului, sau a Octoihului :

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă, sluga Domnului, bărbatul doririlor, vasul alegerii, stâlpul şi întărirea Bisericii, al împărăţiei moştenitorule, nu tăcea, a striga pentru noi către Domnul.

Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Prefacerea celor scârbiţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind Născătoare de Dumnezeu Fecioară, mântuieşte cetatea şi norodul, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, una folositoarea credincioşilor.

A Crucii, a Născătoarei :

   Ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, văzându-Te răstignit, striga : Ce este Fiul meu această străină taină pe care o văd ? Cum mori cu trupul spânzurat pe lemn, Dătătorule de viaţă ?

Troparul glasul al 8-lea.

   Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Chirile înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului fără mucenicine, şi al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos :

   Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

   Ca unul ce te-ai arătat luminător luminat, prin raze cuvântătoare, ne străluceşti nouă de la Dumnezeu Darul Duhului cel dătător de lumină, ca după vrednicie să lăudăm pomenirea ta Chirile.

   Umplutu-te-ai de luminarea Dumnezeiescului Duh, Chirile, ca un păzitor poruncilor lui Hristos, şi fiind curăţit de patimi, te-ai făcut cu adevărat lăcaş Treimii, Celei preaîndumnezeite.

Slavă...

   Ca un plin de râvnă şi de îndrăzneală mărite Chirile, fără de minciună ai stricat toate bârfelile cele împotriva lui Dumnezeu, ale eresurilor celor cu credinţă rea, fiind părtinitor ortodoxiei.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca ceea ce ai născut pe Făcătorul a toate, pe Mântuitorul şi Domnul, ai tămăduit zdrobirea omenirii, care era sfărâmată de căderea strămoşilor, Preacurată Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Veselească-se de tine Biserica...

   Întărindu-te întru Hristos, Chirile, cu cuget întărit ai rupt măiestriile vicleanului balaur, ca pe o ţesătură a păianjenului.

   Scuturat-ai de la sufletul tău Chirile noroiul patimilor surpând toată înălţimea cugetelor, care s-a ridicat împotriva lui Hristos.

Slavă...

   Ca un nevoitor cu bună socoteală, tare te-ai abătut de către toată buna pătimire a trupului, ca de o stricăcioasă şi vicleană, Părinte Chirile.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe ceea ce între femei singură este binecuvântată, ca pe un lăcaş al lui Dumnezeu, cu toţii să o slăvim întru veselie, cu tot felul de bună-cuviință.

Irmosul :

   Veselească-se de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea...

   Îmbogăţindu-te de dumnezeiască înţelepciune, Părinte, ai izbucnit izvoare de dogme, care spală noroiul cel prea-stricat al eresurilor, adăpând cu Darul inimile credincioşilor, şi brazdele Bisericii le satură Chirile. Pentru aceasta cu dragoste cinstindu-te, săvârşim pomenirea ta, de Dumnezeu insuflate, prealăudate Ierarhe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Pe înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără de ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut, pe Cela ce ține lumea, şi în braţe ai avut pe Cela ce cuprinde toate pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta te rog pe tine Preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te slăvesc, ca să mă mântuieşti de greşeli, când voi vrea să stau înaintea feţei Ziditorului meu. Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, pentru că poţi, câte le voieşti, prealăudată.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua văzând pe Cruce pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, se văita lăcrimând, şi cu amar striga : Lumea se veseleşte luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncule al milei, şi izvorul cel nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Văzându-te Hristos pe tine Chirile, că ai biruit patimile cele stricăcioase ale sufletului, şi cu bună socotinţă ai supus trupul, purtătorule de Dumnezeu Părinte, te-a pus pe tine maimare scaunului Bisericii celei dumnezeieşti.

   Ca un fiu iubit moştenind bunătatea lui Marcu cea părintească, te-a făcut primitor şi scaunului, urmând după urmele dumnezeiescului evanghelist.

Slavă...

   Ca o oaie ai fost păstorit de Hristos, iar ca un păstor ai păstorit turma cu cuvinte înţelepte hrănitoare de suflet, hrănindu-o din-destul, ca în nişte verdeaţă în florile darului, Părinte Chirile.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu cuviinţă dumnezeiască ai născut Fecioară pe Dumnezeu Cuvântul întrupat din tine, şi ai rămas Fecioară. Pentru aceasta cu glasuri netăcute prin credinţă neîndoită, strigăm către tine : Bucură-te Stăpână.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

   Cuvântul tău o Chirile, se aseamănă întru adevăr cu o curgere iute de pârâu încântător, care surpă măiestriile celor cu credinţă rea.

   Din temelie ai surpat întocmai scârbelnica despărţire a lui Arie, şi spurcata amestecare a lui Savelie, o Chirile.

Slavă...

   Lăsat-ai o Chirile la Biserica lui Hristos cuvintele tale cele îmbogăţitoare ca nişte aur, şi ca nişte comori mai scumpe decât pietrele cele de mult preţ.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cine poate să tâlcuiască taina ta Preacurată ? Căci ai încăput în pântecele tău, pe Cela ce nu-L încape toată zidirea.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Jertfi-voi ţie ca glas...

   Serafimul a dat Proorocului jăratecul cu cleştele, iar tu dai cu mâinile Bisericii lui Hristos curăţirea cea aprinsă ca jeratecul din Focul cel dumnezeiesc, Sfinţite tăinuitorule.

   Nu ai sfărâmat pe cel de alt neam ca Samson pe vrăjmaşii lui, ci ai sfărâmat toate învăţăturile cele străine ale celor de altă credinţă, şi ai dat ortodocşilor biruinţă, Chirile.

Slavă...

   Fiind tu adevărat povăţuitor la Sinodul cel de Dumnezeu adunat, ai surpat semeţia cea cu credinţă rea a lui Nestorie vrăjmaşul lui Hristos, fiind osârdnic cu râvna pentru Maica lui Dumnezeu cea adevărată, Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mirele cel înţelegător, aflându-te pe tine cu totul porumbiţă desăvârşită şi preafrumoasă, şi crin luminat, şi floare a văilor, S-a sălăşluit întru tine, o Maica lui Dumnezeu.

Irmosul :

   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului,

Sau al Sfântului, glasul al 6-lea.

Podobie : Plinind rânduiala cea pentru...

   Adâncul învăţăturilor cuvântării de Dumnezeu, arătat ne-ai izvorât nouă din izvoarele Mântuitorului, care îneacă eresurile, Fericite, şi turma nevătămată de întreitele valuri o păzeşte; că marginilor eşti învăţător, ca cel ce arăţi cele dumnezeieşti.

ICOS

   Foarte înfrumuseţat către dimineaţă se arată soarele fiind purtător de lumină, întunericul se goneşte, şi luna slăbeşte, căci nu stă noaptea; ziua străluceşte, văzduhul luminează, Cerul ne arată nouă împodobit, îmbunătățește pământul, lucrând răsărirea florilor, străluceşte marea, şi împreună înfrumuseţează toată lumea, întru care decât toate acestea mai luminos este Chiril, ale căruia învăţăturile cele înţelepte mântuiesc pe cei de sub Cer. Căci acesta luminează sufletele credincioşilor, şi prin buna-credință pururea biruieşte eresurile. Că marginilor este învăţător, ca cel ce arată cele dumnezeieşti.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a noua, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Chiril papă al Alexandriei.

Stih : Laud pe Chirii, cel către Domnul cu iubire,

Şi apărătorul Doamnei pururea Fecioarei,

Murind Chiril al Alexandriei papă.

Către Domnul tuturor domnilor se mută.

   Sfântul Chiril a fost pe vremea împăratului Teodosie celui mic, nepot de soră fiind lui Teofil Arhiepiscopul Alexandriei şi diadoh scaunului. Fost-a încă şi apărător Sfântului al treilea Sinod a toată lumea ce s-a adunat în Efes, şi a surpat pe rău-credinciosul Nestorie, care dogmatisea multe hule împotriva Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Deci strălucind întru multe bune isprăvi, s-a mutat către Domnul.

    Tot în această zi, pomenirea Sfintelor cinci canonice fecioare : Tecla, Mariamni, Marta, Mana şi Enata.

Stih : Pe catihetele călugăriţe pentru iubirea de argint,

Le-a omorât jertfitorul, o, preot vrednic de jelit.

   În zilele lui Savorie împăratul perşilor, aproape de satul Aza, era un oarecare preot Pavel cu numele, plin de bogăţie, având întru a sa sinodie cinci canonice, fecioare. Deci acestea se aflau împodobite şi strălucite cu lumina bunătăţilor, liturghisind Pavel şi cântând împreună cu ele slujba, şi păstrând el cele ce li se da de ele, care se aflau ziua şi noaptea lucrând poruncile lui Dumnezeu. Iar urătorul de bine diavol, nesuferind sporirea lor cea după Dumnezeu, văzându-o cum creşte pe toată ziua şi se lăţeşte spre cele mai bune, ce meşteşugeşte, şi ce face ? Pregăteşte pe oarecine, să se vestească la Tars arhimagului, întâiul vrăjitor împărătesc, că se află un oarecare preot creştin plin de bogăţie, şi că de voieşte să câştige bogăţia lui, să-l aducă înaintea sa, împreună cu fecioarele ce le are întovărăşite, care fecioare nelepădându-se de credinţa lor, el va dobândi toată avuţia lor, dându-le pe ele spre tăiere. Atunci el îndată l-a adus pe el faţă împreună cu fecioarele, şi cu toată averea sa. Şi intrând satana în inima preotului, a zis către arhimagul : Pentru ce ai luat banii mei, nefăcându-ţi eu nici un rău ? Şi acela răspunzând i-a zis : Pentru că eşti creştin, şi nu păzeşti poruncile împărăteşti. Şi Pavel ia zis : Şi ce-mi porunceşti ca să fac ? Iar acela i-a răspuns : De te vei închina soarelui şi vei mânca sânge de jertfe, ia-ţi ale tale şi du-te la casa ta. Atunci ticălosul căutând împrejur şi văzându-şi averea jos zăcând, a zis : Fac toate câte îmi vei zice. Şi închinându-se soarelui, a mâncat şi din sângele jertfelor cel închegat, şi a băut dintru el. Iar după ce arhimagul, n-a nemerit în scopul său, a zis către Pavel : înduplecă şi pe fecioarele cele împreună cu tine ca să facă ceea ce tu ai făcut, şi să se însoţească cu bărbaţi, şi atunci luaţi-vă bogăţia şi mergeţi unde voiţi. Deci Pavel apropiindu-se de fecioare le-a zis : Arhimagul luând banii noştri, ne-au adus faţă, îndemnându-ne ca să facem voia împăratului şi aşa ne va da înapoi pe toate ale noastre. Şi iată eu am mâncat, şi am băut din sângele jertfelor, şi m-am închinat soarelui şi focului. Deci prin mine vă îndeamnă şi pe voi ca să faceţi aceasta, şi mai apoi să luaţi ale voastre şi să vă duceţi. Iar fecioarele ca într-o unire mai întâi scuipând în faţa lui i-au zis : De ce ai cutezat tu a face aceasta, şi a ne îndemna încă şi pe noi ? Iată un al doilea Iuda te-ai arătat. Acela pentru bani dând la moarte pe învăţătorul şi stăpânul nostru, şi câştigând banii s-a spânzurat după ce l-a vândut pe el. Iată şi tu ticălosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani ţi-ai pierdut sufletul tău, şi nici ai venit întru cugetare despre bogatul acela, ce avea mulţi bani şi zicea : Suflete ai multe bunătăţi, mănâncă, bea, veseleşte-te. Pentru aceasta a auzit : Nebunule întru această noapte vor cere sufletul tău de la tine, iar cele ce ai gătit, ale cui vor fi : Deci îţi zicem ţie, stând înaintea lui Dumnezeu, că amândouă întâmplările, şi a bogatului şi a Iudei se vor împlini de tine. Şi iarăşi l-a scuipat pe el în faţă, ca pe un lepădat. Atunci din porunca arhimagului fără de cruţare au fost bătute în multe ceasuri fecioarele, care suferind toiegele ziceau : Noi ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos, iar poruncilor împărăteşti nu ne plecăm, şi fă cea ce voieşti. Iar arhimagul uneltind toate chipurile ca să câştige banii lui Pavel, a hotărât ca prin mâna lui Pavel, să se taie cu sabia capetele cinstitelor fecioare, socotind că Pavel nu se va pleca a o face aceasta, şi că aceasta făcându-se, va câştiga toţi banii, dat fiind morţii şi Pavel împreună cu sfintele fecioare. Iar ticălosul acela auzind aceasta, şi iarăşi căutând împrejur şi văzându-şi banii, a zis : Fac toate câte îmi vei porunci, şi luând sabia a stătut aproape de fecioare, iar Sfintele văzându-l s-au spăimântat, şi cu glas au zis către el : Ticălosule ! Păstor fiind, ai ieşit împotriva turmei tale, ca un lup sălbatic ca să ne omori, pe noi ? Acesta este Sfântul trup şi sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, care-l primeam din necuratele tale mâini ? Să ştii că sabia cea de la tine nouă ne este viaţă veşnică, şi noi cu adevărat ne ducem la Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu pe cum mai-nainte ţi-am zis, degrab îţi vei pierde sufletul împreună cu bogăţia, prin spânzurare cu funie şi te vei duce spre tovarăşul tău Iuda. Acestea şi altele oarecare i-au vorbit, şi făcând mai întâi rugăciune, li s-a tăiat de el capetele. Atunci a zis arhimagul către el : Să ştii Pavele că întru nici unul din oameni am văzut, această a ta iscusinţă şi isteţime. Pentru aceasta fără de ştirea împăratului nu te pot face slobod, căci vestindui-se lui prin mine pentru tine, întru mare cinste te va pune; deci acum veseleşte-te împreună cu noi, şi dimineaţă vom face cunoscut cele pentru tine. Iar ticălosul acela a răspuns : Fie precum ai poruncit. Şi în noaptea aceea trimiţând arhimagul pe slugile sale, le-a poruncit ca să-i lege grumazul lui Pavel cu o funie şi să-l spânzure, şi aşa cu silnicie şi-a lepădat sufletul său. Iar dimineaţa intrând la el arhimagul, după ce l-a aflat spânzurat, propovăduia, că el singur s-ar fi spânzurat, şi a poruncit ca să-l pogoare şi să-l arunce spre mâncare câinilor. Şi aşa a luat sfârşit cele mai-nainte zise de sfintele femei, îndoită moarte prea-ticălosul pavel suferind.

    Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Alexandru episcopul Prusiei, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Preaînfrumuseţată ţie podoaba preoţiei.

Îţi este Alexandre, strălucită nevoinţa sabiei.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Anania, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Împotriva înşelăciunii avea gura ca sabia.

Mucenicul Anania pe care îl omoară sabia.

    Tot în această zi, Cuviosul Chir, care cu pace s a săvârşit.

Stih : Nedefăimând Chire icoana cea înţelegătoare,

Te înfăţişezi lui Dumnezeu, căruia eşti după asemănare.

    Tot în această zi, Sfintele trei fecioare Mucenițe cele din Hio, care de sabie s-au săvârşit.

Stih : Vopsitu-s-au cu a sângiurilor vopsea.

Trei mirese ale lui Dumnezeu, omorându-le sabia.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   În muntele Sinai intrând odinioară în nor Moise, a luat legea, care grăieşte numai cele scrise. Iar tu fericite Chirile ai descoperit adâncimea Duhului, cea ascunsă într-însele.

   Înţelegerile legii, ce au fost date mai-nainte prin pilde ca unor prunci, acoperite ca nişte boboci de trandafir, tu le-ai descoperit Părinte, tâlcuind însemnările prea-arătat.

   Cărţile cele anevoie de înţelegere, ale Proorocilor celor propovăduitori de Dumnezeu, şi de Dumnezeu cuprinşi, fiind tu insuflat cu darul Duhului, care a umplut pe aceia, curat ni le-ai descoperit nouă Părinte Chirile.

Slavă...

   Arătat teologhisind Părinte Chirile, ai zis, trei Ipostasuri întru unire Dumnezeiască, neamestecată, şi întru osebire, nedespărţite, şi neschimbate, întru o Fiinţă şi întru o Dumnezeire.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce şade pe Scaunul Cel Înalt, aflându-te pe tine Fecioară pe pământ, scaun cuvios lui Dumnezeu, S-a odihnit. Bine eşti cuvântată tu Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Mâinile întinzându-şi...

   Ca vărsarea mării a izvorât întru tine cu adevărat izvorul înţelepciunii, căci au curs din pântecele tău râuri pururea curgătoare de dogme ortodoxe, Părinte, precum mai-nainte a zis Hristos, căci cărţile tale cele alese de Dumnezeu, întrec mulţimea nisipului.

   Arătându-te păstor, şi înţelept învăţător al Bisericii, Chirile Cuvioase, arătat ai descoperit amândouă aşezământurile, şi având cuvintele tale ca o întărire şi ca o moştenire părintească, strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Unirea cea negrăită a atot-făcătorului, Cuvântului, ce S-a întrupat pentru noi, o propovăduieşti că este neosebită, neamestecată şi întocmai; ferindu-te de schimbările una întru alta, strigi : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu adevărat născând pe Dumnezeu, cu adevărat te-ai arătat Maică lui Dumnezeu, purtând adevărat numire de Dumnezeu, Preacurată, adeverind numele Dumnezeirii după asemănarea Celui născut. Pentru aceasta credincioşii cu cuget dumnezeiesc, te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, stăpână fără prihană.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Eva adică prin boală...

   Toată înălţarea, care s-a ridicat împotriva cunoştinţei lui Hristos, şi a Maicii Lui, desăvârşit o ai surpat, Chirile, nedumnezeirea lui Nestorie de doi fii, asemenea şi amestecarea celor fără de trup o ai surpat.

   Cu întregimea minţilor, şi cu luminarea Darului, teologhisind pe Treimea de o Fiinţă, pe Fiul cel întrupat Dumnezeu, arătându-te părtinitor Născătoarei de Dumnezeu, acum te-ai proslăvit, Fericite, întru cele dintru înălţime.

Slavă...

   Uită-te de sus cu milostivire către noi, care te lăudăm pe tine, Părinte, dând biruinţă celor purtători de Cruce şi prin rugăciunile tale înălţând cornul ortodocşilor şi luminează pe cei ce măresc pomenirea ta, pururea pomenite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Jăratecul Cel înţelegător, pe care l-a văzut Isaia, porţi în braţele tale Maica lui Dumnezeu, Preacurată, înţelegându-Se în chipul nostru, Care dă şi mântuire lumii. Pentru aceasta toţi te slăvim pe tine Fecioară.

Irmosul :

   Eva adică prin boala neascultării blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta, toţi te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...

   Pe cel ce a trecut simţirea şi cugetul, şi s-a învăţat adâncimea Duhului, pe dumnezeiescul scriitor de taină al Dumnezeieştii Treimi, ca pe un arhiereu al Domnului, şi ca pe un luptător pentru credinţă, să-l lăudăm. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului,

Iar de este în post, a Născătoarei :

   Cel ce nu sărută cu dragoste chipul tău Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, ca un Nestorie fără de minte, se aruncă în focul gheenei. Iar noi cu dragoste sărutăm chipul tău cel preacinstit, Preasfântă Fecioară.

STIHOAVNA Praznicului,

Sau din Octoih,

Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea :

   Moştenitorule al lui Dumnezeu, părtaşule al lui Hristos, slujitorule al Domnului, Chirile Părintele nostru, după numele tău, aşa şi viaţa ta. Strălucit-a bătrâneților înţelepciune. Strălucirea feţei tale, mărturisea a sufletului nerăutate. Blândeţea te arăta tăcerea cuvântului. Viaţa ta slăvită, şi adormirea ta cu sfinţii, roagă-te pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat...

   De mari daruri te-ai învrednicit, Curată Fecioară, cinstită Maica lui Dumnezeu, ca ai născut nouă cu trup, pe Hristos Dătătorul de viaţă spre mântuirea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Sta Fecioara împreună cu ucenicul cel feciorelnic lângă Cruce oarecând, în vremea răstignirii, şi plângând, striga : Vai mie, cum pătimeşti Hristoase ? Cela ce eşti nepătimirea tuturor.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ZECEA

Sfântul sfinţitul Mucenic Timotei episcopul Prusiei, şi sfinţii Mucenici Alexandru şi Antonina.

    Vezi : La Tipic se găseşte numai slujba Sfântului Timotei, iar a sfinţilor Mucenici nu. Iar la Mineiele cele îndreptate de prea sfinţitul episcop al Argeşului, sfinţii Mucenici sunt cu slujba lor. Iar pe Sfântul Timotei nu-l pomeneşte.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Doimea pătimitorilor, dumnezeiescul Alexandru împreună cu Antonina, fiind îmbogăţiţi de strălucirea Treimii, foarte cu vitejie sau nevoit, răbdând nevoi în multe feluri pentru Hristos; Căruia acum se roagă, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Arătat ai primit, Antonino preacinstită, îndoite cununi, a curăţiei şi a pătimirii, biruind măiestriile vrăjmaşului, şi înaintea chinuirii, şi iarăşi în vremea luptelor tale; roagă-te lui Hristos să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

   Înălţându-vă pe lemn înţelepţilor, şi tăindu-vi-se mâinile, arzându-vă cu făclii şi spintecându-vă, şi în lac adânc băgându-vă, şi acolo primind sfârşitul cel fericit, purtătorilor de chinuri, nu v-aţi lepădat de Dumnezeul tuturor.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Preasfinte locaşule al lui Dumnezeu, cel mai desfătat decât cerurile, şi mai sfânt decât Heruvimii, cea dăruită de Dumnezeu, Preasfântă Fecioară, dă cugetului meu Dar, şi-mi luminează ochii inimii, dându-mi iertare greşelilor, rogu-mă, prin mijlocirile tale cele bineprimite.

A Crucii, a Născătoarei :

   Junghierea Ta cea nedreaptă Hristoase văzându-o Fecioara, plângând striga Ție : Preadulce Fiule ! Cum pătimeşti fără dreptate ? Şi cum spânzuri pe lemn, Cela ce ai spânzurat pământul pe ape ? Mă rog, nu mă lăsa pe mine Maica şi slujnica Ta singură, Dătătorule de bine, Multmilostive.

Troparul, glasul al 4-lea :

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul pe 8, iar de va fi în post, amândouă Canoanele Octoihului şi al Sfinţilor pe 4.

CANONUL Sfinților

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul 1 :

Irmos :

   Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie S-a proslăvit. Că aceasta Nemuritorule, ca o puternică a toate pe protivnici a zdrobit, israelitenilor prin adânc cale nouă făcându-le.

   Ca cei ce pururea staţi înaintea Luminii celei neînserate, Mucenicilor, risipind întunericul necunoştinţei mele, daţi-mi lumină mie, care poftesc să laud cu cântări prăznuirea voastră.

   Dorind pătimitorilor cu credinţă, numai cele ce petrec în veac, aţi defăimat toate cele văzute, şi cu gând întărit luminat aţi alergat către chinuri şi către bătăi.

Slavă...

   Săvârşind nevoinţa muceniciei cea după lege cinstiţilor, aţi avut întru ajutor pe Domnul, Care vă uşura pe voi de dureri, şi vă făcea bărbaţi împotriva tiranilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce ca un Dumnezeu ai zidit puterile cele nevăzute numai cu voirea, pe tine Fecioară te-a avut ca o pricină din nou zidirii noastre. Ci roagă-L pe Dânsul, Preacurată, ca să se mântuiască lumea.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Însuţi cela ce ştii...

   Dorind să vezi pe Hristos Antonino fecioară frumoasă, ai râvnit patimii Lui celei dumnezeieşti, căci ai suferit pălmuiri asemenea ca Dânsul dând împotrivă palmă obrajilor celor întunecoşi ai dracilor celor fără de trupuri, prealăudată.

   Cu tărie ai stătut împotriva vrăjmaşului, celui ce cu gând potrivnic poruncea ca să te bată preacinstită, şi te-a osândit să şezi în temniţă, ceea ce erai păzită de sfinţii îngeri, cu poruncile Ziditorului tău, mireasă a lui Dumnezeu.

Slavă...

   Prin rugăciunile tale se pogorî dintru înălţime tunete şi fulgere, şi s-a văzut lumină mare, mireasă a lui Dumnezeu, şi glas dumnezeiesc luminat s-a făcut, îmbărbătându-te, şi cu haină cuvântătoare întărindu-te, Antonino preacinstită.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născând pe Dumnezeu, te-ai arătat după naştere Fecioară, şi acum cetele fecioarelor cinstesc dumnezeiescul tău chip, Preacurată, cu care dimpreună, cere-ne nouă iertare şi milă, şi desăvârşit scăpare de nevoi.

Irmosul :

   Însuţi Cela ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti, şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție : Sfântă este Biserica cea însufleţită, a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Doimea cea minunată a cinstiţilor purtători de chinuri răbdând cu tărie înfocarea chinurilor, stă înaintea Treimii cu mărire, rugându-se, ca să dea prin Duhul Dar şi milă, şi curăţire greşelilor, celor ce cinstesc mărită pomenirea Ei.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Nădejdea creştinilor, Preasfântă Fecioară, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, Celui ce L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, dimpreună cu puterile cele de sus, să ne dea nouă iertare de greşeli, şi îndreptare vieţii, celor ce te slăvim pe tine pururea cu credinţă şi cu dragoste.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua cea nespurcată, văzând pe Mielul şi Păstorul mort răstignit pe lemn, plângând a zis, ca o Maică strigând : Cum voi suferi plecăciunea Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu ? Şi patimile cele de bunăvoie, Dumnezeule Preabunule.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Munte umbrit cu Darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, mai-nainte a vestit pe Sfântul lui Israil ce vrea să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

   În toată lumea se vesteşte chinuirea şi luptele voastre, marilor Mucenici ai lui Hristos, prin care cu Darul aţi biruit puterile cele amare ale vrăjmaşului, şi v-aţi arătat biruitori împotriva lui.

   Întins-a cursele împotriva ta, preavicleanul, dar cu socoteală bărbătească, şi cu podoabă ai făcut poruncile lui netrebnice, şi cu totul l-ai surpat la pământ, Cinstită, fiind acoperită cu dumnezeiască mână, ceea ce eşti înţelepţită de Dumnezeu.

Slavă...

   Înţelegere şi pricepere ţi-a dăruit ţie Hristos, şi te-a izbăvit din mâna necredincioşilor, curată fără prihană şi nespurcată, trimiţându-ţi pe sfinţitul Alexandru, ca pe un dumnezeiesc arhanghel dintru înălţime, o Antonino.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca pe una ce te-a avut pe tine putere şi întărire Antonina, a răbdat cele cu anevoie şi de întristare, şi a surpat pe tiranul, şi l-a călcat sub picioarele cele frumoase, prin Darul Cuvântului, Celui ce a strălucit din pântecele tău, prealăudată.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Cela ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase, şi ai strălucit cu crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale, inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

   Întinzându-te pe lemn, şi tăindu-te Alexandre, şi fiind înconjurat de dureri iuţi, ţi-ai întins ochiul sufletului către Dumnezeul, Cel ce poate a mântui, prealăudate.

Slavă...

   Omorându-se Mucenicii întru goliciunea trupurilor, au primit podoaba nestricăciunii şi au moştenit slavă nemuritoare, în loc de necinste vremelnică. Pentru aceea pururea se fericesc.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Surpă pe dracii, cei ce pururea dau război cu mine, şi fă sfatul lor nelucrător, Preacurată, ferindu-mă nevătămat de nădejdea lor, ca pururea să te fericesc pe tine, pruncă.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Înconjuratu-ne-a pe noi...

   Dumnezeieşte săvârşind nevoinţele cele vitejeşti, şi pline de minuni, aţi biruit mulţimile etiopienilor celor înţelegători, Mucenici ai Domnului, şi acum vă veseliţi împreună cu cetele cele fără de trup.

   Luminându-vă Mucenicilor cu lumina cea dumnezeiască, prin frumuseţea curăţiei, v-aţi asemănat slujitorilor celor fără de trup, slujind Dătătorului de bine, şi mutându-vă către Dânsul purtători de cununi.

Slavă...

   Fiind împreună în temniţă, strălucindu-vă vouă lumina, şi pogorându-vi-se vouă glas de la Dumnezeu, care a pus în sufletele voastre îndrăzneală, v-aţi bucurat prealăudaţilor, purtători de cununi, mari Mucenici.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mi s-a omorât sufletul din călcările de porunci, cercetează-mă, şi mă înviază, ceea ce ai născut pe viaţa Hristos, pe Care bine-lăudații mari Mucenici, L-au mărturisit Dumnezeu al tuturor, Fecioară Maică.

Irmosul :

   Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, şi nu este mântuitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe norodul Tău Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.

CONDAC glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   Pomenirea cea vrednică de laudă a mucenicilor a strălucit, care credincioşii o săvârşim, şi o lăudăm cu credinţă, întru cunoştinţă strigând : Tu eşti Hristoase întărirea Mucenicilor.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a zecea, pătimirea Sfinţilor Mucenici Alexandru şi Antonina.

Stih : Alexandru împreună cu Antonina au aflat.

Ca o corabie groapa, ci la desfătare i-au mutat.

Alexandru şi Antonina întru această lună în a zecea zi.

Din cele de pe pământ mutându-se la ceruri se sui.

   Aceştia au fost din satul Crodamul sau Cardamul. Deci sfânta Antonina petrecea viaţa ei cu curăţie şi cu cinste. Deci fiind prinsă de ighemonul Fest, şi nevrând să se lepede de Hristos, nici să slujească dracilor, a fost băgată într-o casă de desfrânate. Şi stând acolo nemâncând trei zile, i se arătă noaptea lumină, şi făcându-se tunet mare se deschiseră uşile casei, şi se făcu glas de la Cer, către dânsa, îndemnând-o, să se scoale, şi să se ospăteze. Deci mâncând, ieşi iarăşi de stătu de faţă înaintea ighemonului şi neplecându-se a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare şi bătută cu sabie de lemn, şi iarăşi fiind adusă la casa cea desfrânată, întru care prin descoperirea îngerului intrând Alexandru, şi pentru tânără vârsta lui (căci era de două zeci şi trei de ani), se făcea şi se arătă, că mergea pentru păcat. Deci scoase pe ascuns pe sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, şi el a rămas acolo. Deci peste puţin vădindu-se lucrul din mergerea unor slujitori, ca să ruşineze pe sfânta, a adus pe Alexandru la ighemonul. Şi întrebându-l pentru ce a făcut lucrul acesta, n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu însăşi gura sa, şi întâi fu bătut cu sabie de lemn. Apoi prinzând şi pe sfânta le tăiară degetele mâinilor şi ale picioarelor, şi aşa ungându-le trupurile peste tot cu catran, le-au dat brânci într-o groapă cu foc, şi acolo îşi luară fericitul sfârşit. Şi se face prăznuirea lor în mănăstirea ce se zice a lui aximin care este în Constantinopol, unde zac sfintele lor moaşte, dintru care izvorăsc multe minuni şi tămăduiri.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Timotei episcopul Prusiei.

Stih : Timotei de sabie a muri voieşte,

Pentru că pe necinstiţii dumnezei, a-i cinsti nicicum primeşte.

   Acesta a fost în zilele lui Iulian Paravatul, chivernisindu-şi bine Biserica ce luase. Şi păstorind duhovniceşte poporul dintr-însa, şi având dar de minuni nespuse, a zdrumicat, şi a omorât cu zvârlitul acoperământului sfintelor Taine pe balaurul cel mare, care cu răutatea, celui ce era încuibat în locul acela, ucigaşului zic de oameni, şi vechiului balaur, omora şi pe oamenii ce treceau prin acel loc, şi dobitoacele numai cu suflatul lui le strica de piereau, şi în scurt se părăsi drumul acela, ce este între Prusia şi între apele cele fierbinţi. Şi aflând paravatul Iulian minunile ce făcea Sfântul, trimise de-l omorî. Şi se face prăznuirea lui în sfânta sa mărturisire, ce este înlăuntrul cinstitei case de bolnavi care se află la Deuteronom.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Canid.

Stih : Pământul şi cele dintru el Canid a lăsat,

Şi nestricăcioase răsplătirile în Cer a aflat.

   Acesta era pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mare, fiu fiind lui Teodot şi Teofaniei cei ce îşi aveau locuinţa în latura Capadocienilor, cucernici aflându-se ei şi iubitori de Dumnezeu. Se zice încă că Maica acestuia în vremea ce-l avea pe el în pântece, se înfrâna de tot felul de bucate grase, iar după ce s-a născut, nicicum primea a suge din sânul stâng. Iar dacă cândva maică-sa s-ar fi lăcomit la hrană mai îndestulată, nici de sânul drept nicicum se atingea. Deci după ce s-a botezat, şi s-a înţărcat trecând anii copilăreşti, a lăsat pe toate şi s-a dus la munte, şi închizându-se într-o mică peşteră, petrecea întru rugăciune şi întru postire, şi odată în săptămână gusta puţine oarecare verdeţuri crude şi nesărate, petrecând cu aşa chip şaptezeci şi trei de ani. Deci fiindcă locul era foarte bântuit de ape, şi peştera se afla înconjurată de multă umezeală, i s-a stricat cu totul perii capului şi ai bărbii, şi aşa în multă vreme răbdând fericitul, s-a mutat către Domnul.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan şi Pansemni.

Stih : Teofane din viaţă te-ai cules,

Arătându-te, putem zice, lui Dumnezeu strugur copt ales,

Pe Pansemni şi moartă de o a şi uita,

Şi însuşi Hristos, îndată pe mine m-ar uita.

   Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, născut din părinţi păgâni, şi răucredincioşi. Şi însoţindu-se cu femeie, şi trei ani împreună vieţuind, aceea s-a mutat din viaţă, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos, şi a primit Sfântul Botez, şi făcându-şi o chilioară prea-mică aproape de oraş, s-a închis întru ea curăţindu-se prin toate cele ce ştia că folosesc spre desăvârşita şi întreaga bunătate. Deci înştiinţându-se despre oarecare obştească desfrânată Pansemni aşa numindu-se, că multora se face ea pricină de pierzare făcând rugăciune şi afierosindu-se pe sine lui Dumnezeu, a ieşit din chilie şi s-a dus la aceea, căreia atâtea şi de acest fel i-a vorbit; câte erau de trebuinţă a pleca o femeie rea şi desfrânată ca să-şi lase petrecerea ei, şi să se dea pe sine la viaţă înfrânată şi cinstită. De care cuvinte luminându-i-se mintea, şi întru umilinţă venind a primit Sfântul Botez, şi după ce şi-a pus bine la cale cele ale sale, a urmat fericitului Teofan. Care în chilia sa închizându-o o a făcut lucrătoare de tot felul de bunătate, căci atâta a bineplăcut lui Dumnezeu, încât şi dracii izgonea, şi feluri de boli vindeca, şi vieţuind împreună cu Cuviosul Teofan un an şi două luni, s-au mutat către Domnul.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Apolon episcopul şi Alexie episcopul Bitaniei.

Stih : Preabun cu adevărat Hristoase al meu jugul tău este,

Căruia vieţuind m-am supus, Apolonie murind rosteşte.

Stih : Alexie de osteneli oarecare încetare.

Ai aliat sfârşitul, şi acum în ceruri ai desfătare.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor înţelegător te cunoaştem credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînălţat, spre mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.

   Cu minunată cuviinţă lipsindu-se de mâinile, care se ridicau către Dumnezeu ziditorul tuturor, se bucurau Mucenicii, primind putere din Cer şi strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Luminându-vă Mucenicilor cu răbdarea muncilor celor nesuferite, cu adevărat v-aţi arătat ca o podoabă de aur preafrumoasă, zicând : Dumnezeul părinţilor noştri Cel lăudat şi preaslăvit.

Slavă...

   Spânzurându-vă pe lemn şi spintecându-vă cumplit, vitejeşte nu simţeaţi cu adevărat durerile muncilor, primind ajutorul de sus, şi strigând : Dumnezeul părinţilor noştri Cel lăudat şi preaslăvit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Precum cuptorul haldeilor nu a ars pe cei trei tineri, aşa şi focul Dumnezeirii a păzit pântecele tău nears, Preacurată. Pentru aceasta strig către tine : Arde-mi materia cea amară a patimilor mele, ca să te slăvesc pe tine, Preacurată.

Cântarea a 8-a :

Irmos : În cuptor fiii lui Israil...

   Doimea cea prea-înţeleaptă, înaintea celor fărădelege ca nişte ritori a grăit de întruparea Cuvântului, Care S-a arătat pe pământ, mai presus de cuget, pentru noi, şi răbdând ispită de munci, acum se numără împreună cu cetele mucenicilor întru toţi vecii.

   Ca nişte jertfe sfinţite frigându-vă cu făclii Mucenicilor, v-aţi întins ochiul către Dumnezeu, Cel ce poate a vă mântui pe voi, cântând : binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Fiind legaţi înţelepţilor Mucenici, şi unşi cu smoală, v-aţi aruncat împreună în groapă arsă, dumnezeieşte strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Neispitită de bărbat ai născut pe Dumnezeu, Fecioară Preacurată, asemănându-Se nouă; pe Care pururea roagă-L, să mântuiască, pe cei ce strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   În cuptor tinerii lui Israil, ca întru o topitoare, cu podoaba bunei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Chipul naşterii tale...

   Ca să primiţi în ceruri cunună neveştejită, şi cămară luminoasă, şi avuţie nerăpită, Mucenici ai lui Hristos, aţi fost băgaţi în cuptor şi în groapă, săvârşindu-vă într-însa cu fericire, vrednicilor de laudă.

   Ca nişte prinoase întregi v-aţi adus Împăratului tuturor, Mucenici ai lui Hristos, săvârşindu-vă prin foc, şi v-aţi împreunat cu adunarea cea luminoasă a oştilor celor de sus, cu care împreună pururea vă cinstim pe voi.

Slavă...

   Jertfă vie cu adevărat v-aţi adus trupul şi sufletul la Hristos, Cel ce S-a jertfit pentru voi ca o oaie, şi vă bucuraţi în corturile celor întâi născuţi, marilor Mucenici, Alexandre cugetătorule de Dumnezeu, şi Antonino vrednico de laudă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Răsare-mi acum lumina mie, celui ce zac întru întunericul lenevirii, risipind norii, cei ce-mi orbesc cugetul meu, făcând pururea pace adâncă în sufletul meu, ceea ce eşti Preacurată, ca să te slăvesc pe tine cea cu totul fără prihană.

Irmosul :

   Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te slăvim pe tine Născătoare de Dumnezeu neîncetat.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A UNSPREZECEA

Sfinţii Apostoli Vartolomeu şi Varnava.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Cu mreaja limbii tale de Dumnezeu grăitorule Apostole, din adâncul deşertăciunii, şi din cumplita nedumnezeire, ai scos marginile lumii, şi le-ai adus prin credinţă lui Hristos Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat ţie un dar ca acesta, ca unui dumnezeiesc ucenic, şi de taine grăitor, Vartolomee Apostole.

   Soarele slavei Iisus Dumnezeul nostru, pe tine, Mărite, ca pe o rază te-a trimis întru plinirile lumii, ca să goneşti tare negura nedumnezeirii, şi să luminezi pe toţi, cei ce şedeau în noaptea necunoştinţei, pe care i-ai făcut moştenitori zilei, Vartolomee de Dumnezeu înţelepţite.

   Plecându-te voinţelor Aceluia, la a Căruia voinţă toate se pleacă, şi urmându-i Lui ca Învăţătorului adevărului, paharul morţii prin patima Crucii bucurându-te l-ai băut, şi stai înaintea Celui ce este marginea doririlor, împreună cu Apostolii şi cu îngerii dănţuind, Vartolomee pururea mărite.

Alte Stihiri ale Sfântului Apostol Varnava, glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn celor ce...

   Luat-ai Apostole asupra dracilor tărie şi putere nebiruită, întru numele lui Hristos, pe căpeteniile întunericului acelora a le goni; şi ai străbătut pământul, luminând ca un soare. Şi la Roma ajungând, pururea Mărite, întâi tu ai propovăduit venirea lui Hristos cea mântuitoare.

   Bunătăţii celei dintâi, şi vieţii Lui celei fireşti şi mai presus îndumnezeite urmând, bărbat bun ai fost după împărtăşire Varnavo, şi fiu mângâierii cu cuviinţă numindu-te, cu bunătatea obiceiurilor tale, şi cu curăţia minţii. Pe cei credincioşi i-ai îndemnat să rămână în legea Darului.

   Organ bine-aşezat cu dumnezeiască lucrarea Duhului îndreptat fiind Varnavo, spre chemarea păgânilor tu te-ai încredinţat. La cunoştinţa lui Hristos îndreptându-i cu cuvintele şi cu faptele, şi pe aceia i-ai luminat, să mărturisească pe adevărată Dumnezeirea lui Iisus, Mântuitorului sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea a lui Vizantie.

   Varnavo prealăudate, vasule strălucite al Sfântului Duh, ca un fiu al mângâierii, care şi mai înainte de Pavel între cei şaptezeci de ucenici ai fost mai mare şi cu Pavel iarăşi ai propovăduit marginilor Evanghelia. Pentru aceasta şi cuvântul Darului prin fapte plinindu-l, pe tine însuţi te-ai adus jertfă curată Învăţătorului tău Hristos; roagă-te totdeauna Apostole mărite, să se mântuiască în pace sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

De va fi în post a Născătoarei.

Dogmatica învierii,

   Cine nu te va ferici Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda, Preacurată, naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, același din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind, și cu firea Om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ,

Stihirile glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   În tot pământul a ieşit vestirea voastră cea mântuitoare, de Dumnezeu văzătorilor Apostoli, şi a luminat sufletele cele rătăcite. Şi la Hristos a adus pe oamenii cei luminaţi cu Darul. Pentru aceasta rugaţi-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.

   Luminători prealuminaţi ai lui Hristos vase preacurate, care aţi încăput prin credinţă raza Duhului, preaînţelepţilor, stâlpii Bisericii, ceruri preamărite, care aţi vestit slava lui Dumnezeu, Aceluia rugaţi-vă să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

   Pe păgâni i-aţi adus la Hristos Dumnezeu, fericiţilor, pe cei ce s-au mântuit cu sângele, Celui ce bine a voit a Se naşte pe pământ, şi a răbda de bunăvoie Crucea şi moartea, măriţilor, Căruia acum rugaţi-vă, să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea.

   Apostole al Mântuitorului, Varnavo prealăudate, vasule al credinţei, fiule al mângâierii, liniştea celor înviforaţi cela ce ai neîncetat întru pomenirea ta îndrăznire, roagă-te să se păzească în pace sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului,

Iar de este în post, a Născătoarei.

   Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Care tuturor dăruieşti curăţire de greşeli, acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te, să ne mântuim noi toţi.

Tropar, glasul al 3-lea.

   Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei-Învierii.

   Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

LA UTRENIE

    La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de 2 ori, Slavă..., al Apostolilor, Şi acum..., iar al Praznicului. Iar de este în post, zicem numai Troparul Apostolilor de 2 ori, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei-Învierii.

După întâia Catismă, Sedealna glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Ceata cea duhovnicească a Apostolilor tăinuit s-a trimis în lume, după Dumnezeu Cel Înalt, şi s-au arătat ca nişte tămăduitori, celor ce pătimesc întru nevoi, strigând întru Unime pe cea în trei Ipostasuri, şi cu înţelepciune dumnezeiască, au scris întruparea lui Emanuil Domnului. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Chiverniseşte Curată ticălosul meu suflet, şi-l mântuieşte pe el, cel ce s-a alunecat pentru mulţimea greşelilor, întru adâncul pierzării, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Şi în ceasul cel înfricoşat al morţii să mă mântuieşti de dracii, cei ce mă clevetesc, şi de răspunsul cel înfricoşat.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   Cu strălucirile cele dătătoare de lumină, ca nişte stele, cu învăţăturile lui Dumnezeu a sfintei propovăduiri, luminaţi marginile pământului, tăinuitori cereşti, Apostoli ai Domnului. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Ceea ce eşti folositoare nebiruită, celor ce sunt întru nevoi, şi rugătoare gata celor ce nădăjduiesc spre tine, scapă-mă de primejdii, şi nu mă trece cu vederea, ceea ce eşti ajutătoarea tuturor.

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, iar de va fi în post, zicem un Canon din Octoih şi ale Apostolilor 2 pe 8.

Canonul Apostolului Vartolomeu.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea :

Irmos : Întru adânc a aşternut...

   Mai-nainte Știutorul a toate şi Dumnezeu, mintea ta cea dumnezeiască văzându-o, te-a ales şi te-a împreunat cu ceata Apostolilor, Vartolomee prealăudate, cu Darul luminând inima ta.

   La înălţimea faptelor bune suindu-te, cu limbă cu foc insuflată, împărţită în chipul focului te-ai îmbogăţit, ca un Apostol a lui Hristos, prin venirea Mângâietorului, Preamărite, uscăciunea păgânătăţii şi deşertăciunea cheltuind.

Alt Canon, al Apostolului Varnava.

Cântarea 1-a, glasul şi Irmosul acelaşi :

   Ca un bărbat bun fiind, şi al mângâierii fiu arătându-te, răutatea sufletului meu, şi mâhnirea cea de suflet stricătoare a păcatului meu goneşte-o, ca fiind plin de veselie, să te laud pe tine.

   Primind cinstita strălucire a lui Hristos, Împăratului a toate, Celui ce a odrăslit din neamul Iudei, Preafericite, trăgându-te din rudenia leviticească, ai propovăduit mutarea preoţiei şi a legii.

Slavă...

   Petrecerea ta cea luminoasă, Înţelepte, te-a arătat pe tine ca un al doilea Dumnezeu al bunătăţii celei dintâi, şi al fiinţei celei fireşti, dintru care ai dobândit a doua naştere a mântuirii celei dumnezeieşti, ce se fericeşte cu daruri, mărite Varnavo.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceata dumnezeieştilor fecioare, dumnezeieşte pe tine cea mai bună între femei te laudă, de Dumnezeu Născătoare Stăpână, ceea ce eşti înfrumuseţată cu podoabele Dumnezeirii; că pe Cuvântul cel de podoabe făcător, mai presus de cuvânt L-ai născut.

Catavasia Praznicului, iar de este în post : Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a :

Irmos : Înflorit-a pustiul...

   Ca un izvor de apă de mântuire ai ieşit, Vartolomee preacinstite, şi rod înmulţit ai adus, mântuirea neamurilor, vrednicule de minune.

   Cu sarea Darului putrezirea idolească ai oprit, Preaînţelepte, cu dulce cuvântul credinţei îndulcind inimile celor ce te cinstesc pe tine.

Altul al Varnavei :

   Nor, care ne aduci nouă ploaie de bunăvoie, din izvoarele Darului te-ai văzut Varnavo mărite, şi ne adăpi cu curgerea desfătării.

   Văzându-te luminat strălucind cu frumuseţea, stăpânirea cea atotputernică a Duhului, slujitor tainelor lui Hristos te-a rânduit pe tine, Preacinstite.

Slavă...

   Fiind luminaţi cu Darul Crucii Tale Stăpâne, măriţii Apostoli, Ție pe păgâni i-au adus prin credinţă, Varnava şi Pavel de Dumnezeu înţelepţii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai pentru curăţie Stăpână, ca un crin strălucind în mijlocul spinilor cu strălucirile fecioriei, de Dumnezeu Născătoare Preacinstită.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie : Fecioara astăzi...

   Slujitor prea-adevărat al Domnului ai fost, şi din Apostolii cei şaptezeci te-ai arătat întâi, şi ai luminat împreună cu Pavel propovăduirea ta, tuturor vestind pe Hristos Mântuitorul; pentru aceasta cu cântări, dumnezeiască pomenirea ta Varnavo, săvârşim.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce te-ai înălţat...

   Ca un cer preafrumos ai vestit, Varlolomee pe pământ dumnezeiască slava lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat, prealăudate, luminând ca un soare inimile cele din întuneric, stricând întunericul răilor draci. Deci cu rugăciunile tale luminează-ne pe noi, cei ce săvârşim pomenirea ta, cea purtătoare de lumină.

Slavă..., alta, glasul al 8-lea.

Podobie : Fluierele păstoreşti...

   Umbra legii tu părăsind ca un înţelept, cu Darul ai umblat de Dumnezeu purtătorule Varnavo, prin cetăţi şi prin oraşe, purtând numele Celui răstignit, şi cu minuni şi cu semne aducând la adevăr, pe cei neascultători, te-ai arătat întru Hristos mângâiere lumii.

Şi acum..., A Praznicului.

Iar de va fi în post a Născătoarei :

Podobie : Porunca cea cu taină...

   Pe Dumnezeu cel necuprins Fiul şi Cuvântul, Cel ce S-a născut din tine negrăit mai presus de minte, de Dumnezeu Născătoare, roagă-L împreună cu Apostolii, să dăruiască lumii pace curată, şi să ne dea nouă mai-nainte de sfârşit îndreptare de greşeli; şi Împărăţiei Cerurilor, pentru bunătatea Sa cea preamultă, să învrednicească pe robii tăi.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Venit-ai din Fecioară...

   Cu Crucea Domnului fiind ocrotit, ai surpat întăririle dracilor, Vartolomee Apostole, şi amăgirea lor cea de suflet stricătoare o ai gonit cu propovăduirea.

   Lumină lumii şi rază a Dumnezeieştii slave, Hristos pe tine te-a arătat, Vartolomee de Dumnezeu primite. Că toată făptura ai luminat cu cunoştinţa de Dumnezeu, Preafericite.

Altul, al Varnavei.

   Urmând poruncilor Stăpânului Apostole, Varnavo prealăudate, săracilor ai împărţit toată averea ta, şi de Hristos propovăduitor ai fost cu mare glas.

   Ajungând la înălţimea bunătăţilor cea strălucită, şi aflând pe Pavel, grăitorul de Dumnezeu Apostol, tuturor aţi propovăduit adâncimea tainei celei negrăite.

   Ca un soare străbătând marginile lumii, Varnavo preamărite, lui Pavel urmând, cu străluciri în chipul razelor le-ai luminat prin cuvântul Darului.

Slavă...

   Împreună părtaş patimilor Mântuitorului făcându-te Varnavo prealăudate, împreună cu El te-ai mărit întru cereştile locaşuri, umplându-te de veselia cea mai presus de minte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Blestemul strămoaşei Eva prin Cel născut al tău s-a stricat, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Că pe Cuvântul cel mai-nainte de veci L-ai născut întrupat, Care cu binecuvântări a încununat lumea.

Cântarea a 5-a :

Irmos : Mijlocitor te-ai făcut...

   Cu Hristos, Lumina cea nezidită, Care S-a arătat pentru noi întru zidire, întâi te-ai împreunat, venind la Dânsul, Apostole, şi cu dumnezeieştile Lui raze luminându-te.

   Ca o rouă dumnezeiască oamenilor tămăduiri dând în lume, ai fost Vartolomee preafericite. Şi pământul păgânătăţii după proorocie l-ai întors.

Altul al Varnavei.

   Legea cea umbroasă trecând, şi cu Darul luminându-se, plinirea păgânilor bine-vestindu-o o a luminat, de Dumnezeu înţelepţitul Varnava, cu propovăduirea lui Hristos.

   Arătat îmbrăcându-te cu tare putere a Sfântului Duh, Apostole, surpat-ai duhurile vicleniei, mântuind lumea de răutatea lor.

Slavă...

   Glasul celui ce a strigat între neamurile cele pustiite ai fost, Înţelepte, taina cea necuprinsă a Dumnezeieştii întrupări vestindu-o tuturor, Varnavo preafericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Iată în pântece ai avut pe Hristos Dumnezeu mai presus de cuvânt de Dumnezeu Născătoare Preacurată, precum Isaia mai-nainte a grăit, şi mai presus de fire de Dumnezeu Născătoare, pe Dânsul l-ai născut.

Cântarea a 6-a :

Irmos : De adâncul greşelilor...

   Darul minunilor primind, şi cu lucrarea tămăduirilor îmbogăţindu-te, Vartolomee preaînţelepte, adunările păgânilor le-ai vânat.

   Limba ta cea de foc, prealăudate, toată înşelăciunea ca pe o iarbă o a ars, şi inimile credincioşilor le-a luminat, cu dumnezeiasca propovăduire.

Altul al Varnavei.

   Răsărind lumii, Hristoase Dumnezeule, Soare al dreptăţii, Stăpâne, ca pe nişte raze strălucite, pe Varnava şi pe Pavel i-ai arătat.

Slavă...

   Secure de rădăcini tăietoare ai fost, înşelăciunea cea păroasă tăind cu minunile mai presus de cuvânt, înţelepte Varnavo minunate.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce a întins Cerul cu voia, Cer pământesc altul te-a arătat pe tine, Maica lui Dumnezeu, Preacurată, şi din tine răsărind, S-a arătat.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...

   Arătatu-te-ai mare soare Bisericii, cu strălucirile învăţăturilor şi ale înfricoşatelor minuni, la lumină povăţuind, pe cei ce te cinstesc pe tine, Vartolomee Apostole al Domnului.

ICOS

   Învăţându-te sfintele cuvinte, Ucenice al Cuvântului, pe cei cufundaţi cumplit întru necuvântarea cea dedemult, fii luminii i-ai făcut, tinzându-ţi întru adâncurile necunoştinţei cinstitul şi sfinţitul tău năvod; şi ai prins neamurile cele ascultătoare, şi gândurile lor cele înţelepte prin înşelăciune, uscate fiind cu văpaia mulţimii dumnezeilor, arătându-le cu dumnezeiescul plug, cu rourarea cuvântării de Dumnezeu celei luminate; pe cei ce mai-nainte erau fii mâniei, fii lui Dumnezeu i-ai făcut, Vartolomee al Domnului Apostole.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfinţilor Apostoli Vartolomeu şi Varnava.

Stih : Şi Vartolomeu ucenicul tău Hristoase ţie urmând,

Patimă de Cruce este suferind,

Întru această lună în a unsprezecea zi,

Pe Vartolomeu mare cugetătorul răstigni.

    LA VARNAVA

Stih : Mai presus decât piatra safirului după Scriptură, zicând :

Socotea Varnava pietrele cele ce sunt pe el ucigând.

   Dintru aceştia Sfântul Vartolomeu a fost unul din cei doisprezece ucenici, care propovăduind Evanghelia la Indieni, cei ce se zic bogaţi sau norociţi, şi scriindu-le Evanghelia lui Matei, a fost răstignit de cei necredincioşi în Arvanupoli, şi îşi primii sfârşitul cu cinste, şi băgându-l într-o raclă de plumb fu aruncat în mare; iar din voia lui Dumnezeu aducându-se până în Sicilia la ostrovul Lipariei, şi arătându-se a fost îngropat acolo, multe minuni izvorând din Sfântul şi cinstitul său mormânt, şi dând la toţi, care merg cu credinţă, grabnică tămăduire, şi întoarcere cu bucurie şi cu veselie pe la casele lor. Iar Sfântul Varnava, care se zice şi Iosi la faptele Apostolilor, fiind unul din cei şaptezeci, călător împreună cu Pavel, fiind hirotonit. Şi se tâlcuieşte numele acesta, fiul mângâierii. Şi era din neamul lui Levi; iar născut şi crescut în ostrovul Ciprului. Acesta întâi a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Ierusalim şi în Roma şi în Alexandria şi mergând la Cipru, a fost ucis cu pietre şi băgat în foc de elini şi de iudei; pe care luându-l Marcu Apostolul şi Evanghelistul, îl puse într-o peşteră, şi mergând la Efes către Pavel, îi spuse de moartea Varnavei, şi l-a plâns pe el Pavel mult. De acesta în unsprezece zile spun, că s-a îngropat cu Evanghelia lui Matei, ce s-a scris de dânsul, care pe urmă s-a aflat împreună cu trupul Apostolului. Drept aceea făcură şi obicei credincioşii, să nu fie acest ostrov supus la niciunul din episcopi, ci să se chivernisească de al său episcop. Şi se săvârşeşte soborul sfinţilor acestora Apostoli, în cinstita biserica Sfântului şi verhovnicului Apostol Petru, ce se află aproape de preasfânta şi marea biserică.

    Tot în această zi, soborul Arhanghelului Gavriil din Adin.

Stih : Cântat-ai Gavriile mai-nainte : Bucură-te, Fecioarei zicând,

Dar încă şi acum cântarea axionului eşti cântând.

   Soborul şi praznicul Arhanghelului Gavriil a început a se face în Sfântul munte al Atonului, la o chilie a mânăstirii Pantocratorului, ce se numeşte Axion estin, la locul cel numit Adin. Deci a urmat a se face, pentru minunea aceasta ce o vom povesti acum : La schitul Protatului ce se află lângă Carea, aproape de locul mânăstirii Pantocratorului, este o vale mare, care are multe chilii. Deci la una din chiliile acelea ce era cinstită in numele Adormirii Doamnei de Dumnezeu Născătoarei, locuia un ieromonah bătrân şi îmbunătăţit, împreună cu un ascultător al său. Şi fiindcă era obicei a se face priveghere în fiecare Duminică la zisul schit al Protatului, într-una din Sâmbete seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, zice ucenicului său : Fiule, eu mă duc ca să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie, şi precum vei putea citeşte-ţi rânduiala ta; şi aşa s-a dus. Deci după ce a trecut seara, iată bate oarecine în uşa chiliei; iar fratele alergă şi deschise, şi vede că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea. Deci la vremea Utreniei sculându-se, au cântat amândoi rânduiala Utreniei. Şi când au ajuns la. Ceea ce eşti mai cinstită... Monahul cel de loc, adică cânta numai : Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Şi celelalte până în sfârşit, adică obişnuita şi vechea Cântare a Sfântului Cosma făcătorului de cântări. Iar monahul acel străin făcea alt început al cântării, cântând aşa : Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Apoi a împreunat şi pe : Ceea ce eşti mai cinstită, până în sfârşit. Auzind aceasta monahul cel de loc, s-a minunat şi zice către cel ce se părea străin : Noi cântăm numai : Ceea ce eşti mai cinstită... iar : Cuvine-se cu adevărat niciodată n-am auzit, nici noi, nici cei mai-nainte de noi. Deci rogu-te, fă dragoste şi scrie-mi şi mie cântarea aceasta, pentru ca să o cânt şi eu Născătoarei de Dumnezeu iar acela răspunzând, a zis : Adu-mi cerneală şi hârtie ca să scriu. Şi cel de loc a zis : Nu am nici cerneală nici hârtie. Iar monahul cel ce se părea străin, i-a zis : Adu-mi o lespede, deci monahul alergând, a aflat lespedea şi i-a adus-o. Şi luând-o străinul, a scris pe dânsa cu degetul său zisa cântare, adică : Cuvine-se cu adevărat, şi, o minune ! Atâta de adânc s-au săpat literele pe lespedea aceea vârtoasă, ca şi cum s-ar fi scris pe ceară moale. Apoi a zis fratelui : De acum înainte, aşa să cântaţi şi voi şi toţi ortodocşii, şi acestea zicând s-a făcut nevăzut. Căci era Sfântul înger, trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească şi care este preacuviincioasă maicii lui Dumnezeu. Și mai vârtos a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arată aceasta din titlul ce este deasupra; întru această zi adică : Soborul Arhanghelului Gavriil în Adin. Căci părinţii de atunci făceau sobor, praznic şi liturghie, în fiecare an la zisa chilie Adin, întru pomenirea minunii, cinstind şi mărind pe Arhanghelul Gavriil, care precum din început până în sfârşit a stătut dumnezeiesc cântăreţ al Născătoarei de Dumnezeu şi hrănitor slujitor, şi vesel binevestitor al ei. Aşa a servit şi spre a descoperi cântarea aceasta a maicii lui Dumnezeu, ca unul ce numai lui după toate i se cuvine această slujbă. Deci după ce a venit bătrânul de la privighere, şi a intrat în chilie, a început ascultătorul lui a cânta : Cuvine-se cu adevărat, după cum îngerul îi poruncise, şi prin urmare a arătat bătrânului său şi zisa lespedea aceea, cu îngerească scrisoare săpată. Iar el acestea auzind şi văzând, a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea acea scrisă de înger, a mers la Protatul, şi a arătat-o la cel mai întâi al Sfântului Munte, şi la ceilalţi bătrâni ai obştescului Sinod, povestindu-le toate cele ce se făcuseră, iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu şi au mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarei, pentru preamărita această minune. Şi îndată au trimis lespedea în Constantinopol la patriarhul şi la împăratul, însemnându-le prin scrisori, toată cuprinderea acestei minuni ce s-a făcut. Deci de atunci şi în urmă, cântarea adică, aceasta îngerească, s-a dat în toată lumea ca să se cânte maicii lui Dumnezeu, de către toţi ortodocșii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla în biserica chiliei aceleia, în care s-a făcut această minune, s-a adus de către părinţii Sfântului Munte în biserica Protatului, şi acolo se află până astăzi, aşezată în Sfântul altar deasupra sfinţitului scaun celui de sus. Pentru că înaintea icoanei acesteia s-a cântat întâi de către Arhanghelul Gavriil cântarea aceasta. Iar chilia aceea, a început a se numi : Axion estin, adică Cuvine-se cu adevărat, şi valea aceea în care se află chilia, se numeşte de către toţi până astăzi Adin, care însemnează a cânta sau cântare. Pentru că întru aceasta s-a cântat întâi îngereasca şi prea-cuvenita maicii lui Dumnezeu cântarea aceasta.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teopempt împreună cu alţi patru, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Teopempt patru tovarăşi prin sabie dobândind,

Împreună nevoitori, şi al cincilea el se arată ţinând.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Neanisi preaînţeleptul Mucenic.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos : Porunca cea potrivnică...

   Taina cea mare a Dumnezeieştii întrupări, lumii o ai arătat Vartolomee, ceea ce este neîncăpută de toţi, şi necuprinsă, iar numai de cei credincioşi încăpută netâlcuit, şi crezută.

   Ca o piatră preasfântă Vartolomee curat tăvălindu-se, întărirea înşelăciunii tare o ai prăvălit, şi temelie nesfărâmată Bisericii arătându-te, o păzeşti pe ea neclintită.

   Dumnezeiasca asemănare Vartolomee, cu vopseaua bunătăţilor preafericite o ai zugrăvit. Pentru aceea Apostol dumnezeiesc făcându-te, tuturor ai propovăduit venirea lui Hristos cea mult-lăudată.

Altul al Varnavei.

   Pe Sfântul, Cel ce cu sfinţenie se odihneşte întru cei sfinţi, Varnavo ai propovăduit, pe Cuvântul cel împreună fără început cu Tatăl, şi împreună pe un Scaun şezător, Care S-a făcut om, nouă mântuire lucrându-ne.

   Razele cele strălucite ale Dumnezeieştii lumini, Varnava cel preacinstit, şi Pavel cel de Dumnezeu primit, ca o lumină au ieşit, luminând cu cuvântul Darului moştenirea neamurilor, de Hristos propovăduitorii.

Slavă...

   Veselească-se astăzi ceea ce te-a născut, tămâie binemirositoare dând credinţei, odrăslindu-te pe tine lui Hristos de Dumnezeu fericite, pe care spre răsplătire mântuieşte-o cu rugăciunile tale de robia de acum.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Îndreptează viaţa mea, Preacurată, la limanul tău cel cu bună linişte povăţuindu-o, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, izvorul bunătăţilor, Care dă tuturor credincioşilor nestricăciunea bunătăţii.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Cuptorul cel cu foc oarecând...

   Cea mare şi mică, multă şi puţină, Evanghelia Mântuitorului prea-înțelepțește ai învăţat, mari şi preamărite lucruri cu cuvinte scurte tuturor însemnând, Vartolomee de Dumnezeu înţelepţite.

   Ca un râu din Sion ieşind adunările Bisericii le adăpi, Preafericite. Că din izvorul dumnezeieştii desfătări ai băut prea-arătat, strigând : Preaînălţaţi toate făpturile pe Domnul.

   Cu dumnezeieştile daruri, cele prealuminate şi prea-mari, arătat ca un Apostol, dumnezeieşte te-ai împodobit. Căci covârşeşte vrednicia cu Darul, Fericite, toată adunarea cea întru oameni văzută.

Altul al Varnavei.

   Ca să tulbure marea păgânilor ca un Făcător de bine ai scos pe Varnava măritul, şi pe minunatul Pavel, care înşelăciunea mulţimii dumnezeilor cu învăţăturile bunei credinţe, Dătătorule de viaţă, au gonit.

   Pus-ai ca un Dumnezeu, Mângâietorule Duhule, atotfăcătorule, în Biserica Ta luminători străluciţi, care au propovăduit puterea Ta, şi a Fiului şi a Părintelui, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Strălucit-ai luminat ca soarele în lume, împreunându-te arătat cu Soarele Cel înţelegător, de Dumnezeu cuprinsule. Căci împărtăşindu-te din strălucire, lumină a doua te-ai făcut, arătând tuturor puterea tainei.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cu învăţăturile toată lumea luminând, fericirea cea mai presus de minte în cereştile locaşuri, după vrednicie o ai dobândit, Varnavo preacinstite, primind de la Stăpânul cunună preafrumoasă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca să pierzi blestemul cel dintâi, şi osânda morţii strămoaşei celei dedemult, din Fecioara Maica lui Dumnezeu, Cuvinte al lui Dumnezeu te-ai născut, tuturor dăruind nemurirea cea nepieritoare.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Fiul Părintelui celui...

   Însu-ţi văzător fiind Cuvântului şi slugă, şi ucenic şi propovăduitor de Dumnezeu prea-văzător, unde este acum Cuvântul, tu a locui cu adevărat te-ai învrednicit, precum însuşi s-a făgăduit fără de minciună Cel Preabun.

   Ca cela ce stai acum înaintea scaunului Stăpânului tău, cu razele cele de acolo fiind strălucit o Vartolomee de Dumnezeu înţelepţite ! Spre cântăreţii tăi priveşti, de patimi mântuindu-i şi de feluri de primejdii.

   Fiu lui Dumnezeu a fi prin credinţă învrednicindu-te, moştenitor părinteştilor vistierii te-ai făcut. O mână de lucruri mari dăruitoare ! O daruri covârşitoare ale lui Hristos, Celui ce te-a preamărit pe tine acum, de Dumnezeu văzătorule preafericite.

Altul al Varnavei :

   Lumină făcându-vă Apostoli prin faptă bună, şi înaintea Luminii celei mari stând acum, rugaţi pe Stăpânul, să dăruiască pace lumii şi să mântuiască bisericile, care le-aţi adunat.

   Cumplirea ritorilor, cu văpăile înţelepciunii tale arătat o ai stins, de Dumnezeu grăitorule Varnavo, cela ce ai câştigat înlăuntru izvor de străluciri. Pentru aceasta preasfinţită pomenirea ta o mărim.

Slavă...

   Săvârşind acum pomenirea ta prin credinţă Apostole, mijlocitor pe tine înaintea Stăpânului te punem, cerând ca să luăm prin mijlocirea ta dezlegare de greşeli. Varnavo preacinstite propovăduitorule al lui Dumnezeu, Preasfinţite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca un luceafăr de dimineaţă te-ai aflat în noaptea vieţii, cu razele fecioriei strălucind, răsăritul Soarelui dreptăţii Celui înţelegător arătându-ne nouă, a lui Dumnezeu Maică preacinstită.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei auziţi glas...

   Vartolomeu astăzi şi Varnava cel de Dumnezeu primit, întru sfântă pomenirea lor, acum de noi după datorie luminat bine se laudă, ca nişte Apostoli ai lui Hristos şi Ucenici, care se roagă pentru noi, cei ce săvârşim sfântă pomenirea lor. De două ori.

Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :

   Preasfântă Stăpână curată, şi una neispitită de bărbat, tu eşti mântuirea şi nădejdea noastră, roagă pe Hristos, Cel ce S-a născut din tine, pe Mântuitorul nostru, să mântuiască lumea de înşelăciune, de nevoi şi de scârbe.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Soarele slavei Iisus Dumnezeul nostru, întru toate plinirile lumii, ca pe o rază mult-luminoasă, de Dumnezeu înţelepţite Apostole, te-a lăsat ca să goneşti negura răutăţii, şi să luminezi cu înfrânarea patimilor inimile cele întunecate cu necunoştinţa, Vartolomee preafericite.

   Curat locaş al Treimii te-ai făcut, cu strălucirea bunătăţilor fiind luminat, şi în inimă luând Varnavo strălucire de la Dânsa şi luminare mai strălucită decât soarele, la marginile lumii luminat o ai revărsat, şi ai luminat, pe cei ce şedeau întru întunericul necunoştinței, de Dumnezeu primite.

   Ca nişte nori fericiţilor, în toate marginile aţi plouat ploaie cerească, şi sufletele credincioşilor le-aţi adăpat cu Dumnezeiescul Dar, înecând neghinele cele rele ale nedumnezeirii, şi făcând sufletele oamenilor a fi roditoare. Pentru aceasta întru laudă pe voi Apostolii vă cinstim.

Slavă..., glasul al 5-lea.

   Precum înţelepciunea lui Dumnezeu Cuvântul cel împreună veşnic cu Tatăl, mai-nainte a zis în Evanghelie : Voi sunteţi viţe roditoare, prealăudaţilor Apostoli, care pe Strugurul cel copt şi frumos în ramurile voastre îl aduceţi. Pe care credincioşii mâncându-l, ne îndulcim gustul spre veselie. Vartolomee de Dumnezeu primite şi Varnavo fiule al mângâierii, cu dinadinsul rugaţi-vă, pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Fericimu-te de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim credincioşii după datorie, pe tine cetatea cea nesfărâmată, și zidul cel nesurpat, şi folositoarea cea tare. Şi scăparea sufletelor noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A DOISPREZECEA

Preacuviosul Părintele nostru Onufrie cei din Egipt şi Preacuviosul Părintele nostru Petru al Atonului

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 8-lea.

Podobie : O preaslăvită minune...

   Părinte, de Dumnezeu cugetătorule Onufrie, pe mine care mă aflu acum în pustiul patimilor, îndreptează-mă către calea cea dreaptă a bunătăţilor, către cărarea pocăinţei, către împlinirea voilor lui Dumnezeu, către desfătarea bunătăţilor celor fără de sfârşit, prin rugăciunile tale, ca cu bucurie să săvârşesc pomenirea ta, pururea pomenite.

   Părinte, de Dumnezeu cugetătorule Onufrie, cu nădejdea răsplătirilor celor ce vor să fie, ai răbdat gerul nopţii şi arsura zilei, căci omorându-ţi membrele cele de pe pământ ai dobândit viaţa cea cerească, Cuvioase, intrând înlăuntrul cămării celei de Mire, cu bucurie uitându-te la frumuseţea cea neajunsă a Ziditorului tău, Sfinte.

   Părinte, cugetătorule de Dumnezeu Onufrie, depărtându-te pe sineţi de tulburarea cea lumească te-ai ridicat către săvârşirea cea mai presus de lume, şi dorind de însuşi izvorul bunătăţilor, ai ajuns la însuşi dorirea cea adevărată. Cu ale Căruia străluciri luminându-te, răpeşte-ne pe noi din întunericul păcatelor, cu rugăciunile tale, Fericite.

Alte Stihiri ale Cuviosului Petru, asemenea.

   Cu dumnezeiescul Petru de un nume, şi următor cu adevărat și râvnei credinţei, prin bună cinstire, părtaş pe tine te cunoaştem, Cuvioase. Căci numai pe Cel Bun ai iubit, şi dumnezeieştile porunci ale Aceluia, ai dorit Părinte, şi sufletul ţi-ai înfrumuseţat cu bunătăţile. Pentru aceasta te lăudăm pe tine şi te fericim.

   Cuvioase Părinte preafericite, câştigând prin umilinţa sufletului, răbdare adevărată şi dragoste neînfricată, nezdrobită nădejde şi desăvârşită smerenie, lăcaş Dumnezeiescului Duh te-ai făcut, a căruia străluciri arătat întru tine le-ai primit, şi oamenilor a doua lumină te-ai văzut, prin cuvioşia vieţii.

   Cuvioase Părinte de Dumnezeu insuflate, întru mulţi ani pe pământ, cu nearătare fiind ascuns, te-ai cunoscut duhovniceşte prin semne şi minuni, căci ai izvorât miruri bine mirositoare, arătând celor ce te doresc pe tine, strălucirea ce locuieşte întru tine, şi sfinţenia şi Darul cu adevărat al Dumnezeiescului Duh.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Cuvioşilor părinţi, în tot pământul a ieşit vestirea isprăvilor voastre; pentru aceasta în ceruri aţi aflat plata ostenelilor voastre, taberele drăceşti aţi pierdut, cetele îngereşti aţi ajuns, a cărora viaţă fără prihană aţi urmat. Îndrăznire având către Dumnezeu, cereţi pace sufletelor noastre.

Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

   Născătoare de Dumnezeu, tu eşti vita cea adevărată care ai odrăslit nouă Rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, şi cu toţi sfinţii, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat...

   Preacurata, dacă Te-a văzut pe Tine pe Cruce spânzurat, tânguindu-se, striga ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu ! Cum suferi patimă de ocară.

LA STIHOAVNĂ

Stihurile, glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn celor ce...

   Dorind de fericirea cea mai presus de cuget dumnezeieştilor; înfrânarea o aţi socotit desfătare, sărăcia bogăţie, neaverea avuţie adevărată, şi cumpătarea mărire bună. Pentru aceasta aţi şi câştigat dorinţa cea după gândurile voastre, petrecând în corturile sfinţilor, fericiţilor.

Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuvioşilor Lui.

   Călătoria sihăstriei fără de zăticnire o aţi săvârşit, şi credinţa o aţi păzit. Pentru aceasta aţi primit şi cununa dreptăţii, care o a gătit vouă Hristos, Cel ce împarte darurile pentru nevoinţe, şi dăruieşte harurile, şi răsplătire pentru osteneli. Pe Care şi acum rugaţi-L, să ne mântuim noi de primejdii.

Stih : Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

   Toată patima dulceţii o aţi lepădat, smerindu-vă trupurile voastre, de Dumnezeu înţelepţiţilor, şi amărându-vă simţirile cu ostenelile înfrânării, şi cu grelele nevoinţe, şi cu răbdarea ispitelor, şi cu suferirea primejdiilor. Pentru care aţi luat îndulcirea cea fără de sfârşit, şi desfătarea cea neîncetată, şi bucuria cea negrăită.

Slavă..., glasul al 8-lea.

   Mulţimile călugărilor pe voi îndreptătorilor vă cinstim Cuvioşilor părinţi, că prin voi pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericiţi sunteţi, că lui Hristos aţi slujit, şi a vrăjmaşului aţi biruit puterea; cei ce sunteţi cu îngerii împreună vorbitori, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună locuitori. Cu care rugaţi-vă Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.

A Crucii, a Născătoarei :

   Junicea cea nespurcată, văzând Viţelul său spânzurat pe lemn de bunăvoie, tânguindu-se cu jale, striga : Vai mie preaiubite Fiule ! Cum Ți-a răsplătit Ție adunarea nemulţumitorilor iudei ? Vrând să mă lipsească pe mine de Tine, Fiule întru-tot iubite.

Troparul, glasul al 4-lea.

   Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 6, sau din Octoih unul, şi ale Sfinţilor două pe 8.

CANONUL Sfântului Onufrie.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea :

Irmos :

   Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

   Lepădând slava lumii cea nestatornică, şi cu totul sălăşluind întru tine pe Hristos, Mărite, după vrednicie ai dobândit bucuria Lui, pururea pomenite Onufrie.

   Cugetând în legea lui Hristos, dumnezeiescule, prin bunătăţi te-ai arătat pom vieţii plin de rod, punând înainte prin isprăvile tale Darul tămăduirilor celor dumnezeieşti.

A Născătoarei :

   Casă înţelepciunii te-ai cunoscut Preacurată, căci din curate sângiurile tale luând Dumnezeu trup, şi răbdând Cruce, ne-a împărtăşit pe noi cu nepătimirea.

Alt CANON al Sfântului Petru.

Facere a lui Iosif.

Glasul şi Irmos acelaşi :

   Alt nou Petru, Biserica astăzi ne pune nouă înainte, strălucind cugetele noastre cu dumnezeiască pomenirea ta, Părinte preafericite.

   De stricăciunea patimilor curăţindu-ţi ochii minţii, Cuvioase, arătat ai văzut neasemănată frumuseţea Împăratului Hristos, Celui ce te-a mărit pe tine.

Slavă...

   Strălucind întru tine Preafericite, neînserarea Dumnezeirii Celei în trei sori, te-a făcut lumină şi încăpere curată a dumnezeieştilor daruri, Părinte de Dumnezeu înţelepţite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce pentru noi din tine Fecioară, S-a îmbrăcat cu omenirea prin covârşirea bunătăţii, a preaslăvit cetele cuvioşilor, cele ce L-au iubit pe El.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Întăreşte-ne pe noi...

   Plecatu-te-ai jugului lui Hristos, Onufrie, dorind să vorbeşti cu El în pustiuri neumblate, şi a te îndulci de frumuseţea slavei Lui celei dumnezeieşti.

   Luminându-te pe sineţi cu lumina cunoştinţei, după ce ai risipit norul patimilor în lespezile inimii tale, ai primit legea nepătimirii, Părinte.

A Născătoarei :

   Cu picătura rugăciunii tale prin milostivire, stinge văpaia sufletului meu, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, adăpându-mă cu izvorul milostivirii.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Omorându-ţi pe pământ mădularele, Cuvioase, prin îndumnezeitele cugetări, ţi-ai întinerit sufletul tău, şi ai câştigat viaţa veşnică şi strălucirea.

   Ca cel ce bine ai vieţuit, te-ai împreunat, Preafericite, cu cetele cele de sus petrecând întru linişte, şi dumnezeiasca frumuseţe strălucind.

Slavă...

   În munţi, Înţelepte, ascunzându-te, te-ai depărtat de adunarea cu oamenii, şi toată mintea ţi-ai întraripat spre cereştile frumuseţi veselindu-te.

Şi acum..., a Născătoarei.

   Cunoscându-te pe tine Fecioară, palat vesel al Fiinţei celei negrăite, după datorie te slăvim, cei ce ne-am mântuit prin naşterea ta, Preacurată.

Irmosul :

   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Căutând cele de sus..

   Stea luminoasă te-ai arătat călugărilor, precum raza noaptea luminează marginilor, aşa Părinte ai strălucit întru pustnicie ca soarele. Pentru aceasta Onufrie nu înceta rugându-te pentru noi toţi.

Alt CONDAC, al Sfântului Petru, asemenea.

   Depărtându-te pe sine de însoţirea cu oamenii, ai locuit în crăpăturile pietrelor şi în peşteri, pentru dorul cel dumnezeiesc, şi pentru dragostea Domnului tău Petre, de la care ai câştigat cunună, rugându-te neîncetat să ne mântuim noi.

ICOS

   Fugind de tulburările cele lumeşti şi de grijile vieţii, ca de cele vrednice de fugit, şi defăimate, te-ai dus la locuri neumblate, şi în singurătate ca o pasăre întru mulţi ani ai petrecut, ascuns fiind în crăpături, şi în peşteri şi prăpăstii, avându-ţi cugetul întins spre Domnul, şi plinind poruncile Lui. De la Care ai luat Dar, Cuvioase, şi ca soarele ai strălucit Părinte, rugându-te neîncetat să ne mântuim noi.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Depărtatu-te-ai Cuvioase, şi în pustiuri arătat ai petrecut pururea, aşteptând pe Domnul, să te mântuiască de rele. Pentru aceea bineplăcând Stăpânului, Preafericite, ai primit Împărăţia Cerului cea neîmbătrânită, întru care acum petrecând, adu-ţi aminte, pentru cei ce te cinstesc.

Slavă..., alta a Sfântului Petru, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Prin omorârea trupului, ai îngropat toată tulburarea patimilor, Sfinţite Petre, şi viaţă fără de sfârşit, după moarte ai luat. Pentru aceasta astăzi, Biserica lui Hristos, prăznuieşte vrednică de laudă pomenirea ta, cela ce eşti podoaba cuvioşilor.

Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Povăţuieşte-ne la calea pocăinţei, pe noi cei ce ne abatem pururea la calea răutăţilor, şi mâniem pe preabunul Domn, ceea ce eşti neispitită de nuntă, binecuvântată Marie, scăparea oamenilor celor deznădăjduiţi, lăcaşul lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzându-te Hristoase Maica Ta cea Preacurată, mort pe Cruce întins, striga : Fiul meu, Cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această negrăită a Ta rânduială, prin care ai mântuit înţeleaptă zidirea mâinilor Tale celor preacurate.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi te-am proslăvit pe Tine unule Iubitorule de oameni.

   Nemişcat fiind întărit de Hristos, ai risipit întreitele valuri ale dracilor ca o spumă, Onufrie.

   Ca un nebiruit răbdând tare în călduri şi în geruri, ai stricat luptele dracilor.

A Născătoarei :

   Răutatea sufletului meu depărtându-o cu strălucirea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, împreună-mă pe mine mântuirii.

Alt Canon,

Irmos : Venit-ai din Fecioară..

   În munţi şi în peşteri înţelepte petrecând, şi dumnezeieşti suişuri în inimă punând, toate izbucnirile patimilor le-ai uscat cu Dumnezeiescul Dar.

   De arcurile dracilor şi de săgeţi şi de curse cu desăvârşire ai scăpat, fiind acoperit cu pavăza credinţei, Cuvioase, şi cu frica Domnului fiind păzit.

Slavă...

   Ai zdrobit sub picioarele tale pe vicleanul balaur, şi vrednic de râs văzându-l, pe cel ce cu cruzime se îngâmfa Petre preafericite, slavă Domnului înălţăm.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născându-Se Domnul dintru tine, Doamnă prea fără prihană, a mântuit lumea de stăpânia vrăjmaşului, şi a mărit pe toţi cuvioşii ca pe cei ce L-au iubit pe El.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Cu totul jertfindu-ţi gândul, Celui ce pentru noi a suferit moartea cea prin Cruce, după vrednicie te-ai făcut părtaş, şi împreună-moştenitor slavei Lui.

   Făcându-te pe sineţi lăcaş cu totul luminos de bunătăţi, Cuvioase, arătat străluceşti raze luminoase ale dumnezeieştilor minuni, preafericite Onufrie.

A Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu Preacurată, ceea ce ai născut pe Dătătorul de bine, Hristos, tămăduieşte-mă Fecioară cu milostivirea ta pe mine, care mă cutremur acum de întreite valurile cele viclene al patimilor.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Suindu-te în muntele cinstitelor porunci, ca Moise Cuvioase, arătat ai văzut pe Dumnezeu, pe cât ţi-a fost prin putinţă, şi luminându-ţi-se toate simţirile sufletului, foarte te-ai mărit.

   Înfrumuseţându-te pururea înţelepte prin dumnezeieştile plecări de toată patima ai rămas neîmpărtăşit Părinte, şi prin cuvioşie te-ai îmbrăcat cu nepătimirea ca cu o porfiră.

Slavă...

   Ascunse fiind moaştele tale înţelepte întru mai mulţi ani, s-au arătat spre luminarea noastră, râuri de vindecări izvorându-ne, şi mirurile Darului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine frumuseţea lui Iacov, cu preasfinţite glasuri te cântăm, căci ai născut în lume trupeşte Lumina cea din Lumină, care prea luminează adunarea cuvioşilor.

Cântarea a 6-a :

Irmos : De adâncul greşelilor...

   Îndreptându-te cu vânturile Duhului, ai ajuns la limanul cel lin, lepădând greutatea trupului prin înfrânare, Cuvioase Onufrie.

   Cu dumnezeiască insuflare; îndumnezeindu-te, te-ai făcut înger pământesc, căci ai râvnit vieţuirii lui Ioan, şi a lui Ilie, preafericite Onufrie.

A Născătoarei :

   Ceea ce ai născut bucuria, dă-mi dezlegare păcatelor, mie celui ce mă chinuiesc de patimi, şi mă împiedic de greşeli, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Întărit fiind cu puterea Duhului, toată puterea vrăjmaşului o ai smerit, şi biruitor făcându-te, la Hristos purtător de cunună ai alergat.

   Următor ai fost, Cuvioase, verhovnicului Petru, pietrei credinţei, a căruia şi numirea ai avut, şi cu credinţa îmbelşugat te-ai îmbogăţit.

Slavă...

   Cu dumnezeiască nevoinţă te-ai nevoit Părinte, şi credinţa cu cuvioşie ai păzit; și dar ţi se păstrează ţie cununa bunei lucrări.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dumnezeu în pântecele tău S-a sălăşluit, şi toată fiinţa omenească o a îndumnezeit, şi mulţimea cuvioşilor cu sfinţenie la Sine o a tras, Preacurată.

Irmosul :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie : Credinţa lui Hristos ca o...

   Lumină înţelegătoare şi cerească înlăuntru în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat nestricatei Treimi, şi Dar de tămăduiri ai primit, strigând : Aliluia.

ICOS :

   O lumină preastrălucită a dragostei ! O capul tuturor bunătăţilor ! Care pururea umple cetele cereşti, de veselie şi de Dar, Care locuieşti împreună cu Sfinţii Tăi, cu Patriarhii, cu Proorocii şi cu Apostolii. Pentru ale cărora rugăciuni dăruieşte-ne şi nouă Dar, ca împreună să cântăm Ție, Dumnezeule : Aliluia.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a doisprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Onufrie Egipteanul.

Stih : Şi peste porunca de a avea o haină ai făcut păşire,

Gol fiind Părinte cu desăvârşire.

Întru această lună în a douăsprezecea zi,

Onufrie gol din viaţă se sfârşi.

   Cuviosul acesta Onufrie a fost din Egipt, petrecând într-o viaţă de obşte, ce se afla în pustia numită Ermupol a Tiveilor şi auzind de pustnicească viaţă a lui Ilie şi a lui Ioan Mergătorul înainte, a ieşit din obşte şi locui în pustiu, nevăzând om nicidecum şaizeci de ani, pe care l-a aflat marele Pafnutie, când a mers în pustiul cel mai dinlăuntru, ca să ia binecuvântare de la sfinţii bărbaţi. Căci umblând acesta şaptesprezece zile, şi sosind la locul acela, unde era Sfântul Onufrie şi mergând la dânsul îl ruga, ca să-i spună numele şi toată petrecerea vieţii sale. Pentru aceasta dar, Pafnutie înştiinţându-se de toate acestea din însuşi gura aceluia, povesti mai pe urmă monahilor celor ce se pustniceau, nu numai de acest dumnezeiesc Onufrie, ci şi de alţi cuvioşi, pe care i-a aflat umblând în pustie. Fiindcă atunci s-a mutat Preacuviosul Onufrie către Domnul, când se afla Pafnutie acolo, care îşi împărţi rasa în două, şi cu una adică îi acoperi sfintele moaşte, că era gol, fiind acoperit numai cu părul său cel alb, iar cealaltă jumătate de rasă o opri, să se acopere pe sine. Deci îngropă Pafnutie sfintele lui moaşte în locul acela, şi îndată căzu coliba Sfântului, şi se uscă finicul ce era acolo sădit, şi secă şi apa. Deci se face soborul lui în sfânta sa casă de rugăciune, ce este în mânăstirea Sfântului Alipie (Vezi mai pe larg viaţa acestuia la vieţile sfinţilor).

    Tot în această zi pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Petru, cel ce în Sfântul munte al Atonului s-a pustnicit.

Stih : Şi ţie Petre dreapta Hristos întinzând ţi-a dat,

Ca celui ce din marea vieţii gol ai scăpat.

   Acest fericit se afla cinstit cu lumească vrednicie a şcolarilor, şi luptându-se în război cu agarenii fu biruit. De care prinzându-se viu a fost pus la temniţa cea din Samara ferecat fiind cu grele lanţuri şi cu cătuşe. Iar de acolo peste nădejde scăpând prin mijlocirea Sfântului Nicolae făcătorul de minuni, tot prin a lui povăţuire s-a dus la Roma, unde îmbrăcat fiind cu schima îngerească, de către Papa cel de atunci, se rugă lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca să fie povăţuit la oarecare loc liniştit, spre a petrece acolo rămăşiţa vieţii sale cu liniştea cea desăvârşită, precum aceasta se şi făgăduise Domnului. Deci într-una din nopţi, vede fericitul pe preacurata Născătoare de Dumnezeu, şi pe dumnezeiescul Nicolae, urmându-i ei, şi adeseori rugându-o şi zicând : Unde porunceşti, Stăpână, ca să-şi petreacă robul tău Petru rămăşiţa vieţii, precum s-a făgăduit ? Deci apărătoarea lumii a răspuns : În muntele Athonului îmi este plăcere ca să rămână el. Căci pe acesta l-am ales spre moştenirea mea, şi pe cei ce scapă la el îi voi ocroti. Deci deşteptându-se Cuviosul, mărturisi darurile cele mari ale Maicii lui Dumnezeu, şi ale adevăratului ei rob Nicolae. Pentru care s-a şi dus la sfinţitul munte al Athonului, şi cercetând pe toate cele de acolo, şi aflând o peşteră întunecoasă plină de târâtoare otrăvite, cu singură rugăciunea pe toate le-a izgonit de acolo, şi petrecea după aceea în acea peşteră, ca un fără de trup, nimic având cu sine, decât singur trupul său, şi hainele cu care era îmbrăcat, dar cu vreme şi acestea topindu-se, petrecea gol. Deci hrana sa din început era ierburile care odrăsleau în preajma peşterii şi ghinda. Mai în urmă însă prin folosinţa Născătoarei de Dumnezeu, s-a învrednicit de hrană cerească, aducându-se aceasta de înger la patruzeci de zile. Deci cu această netrupească petrecere vieţuind fericitul pe pământ cincizeci şi trei de ani, şi multe ispite suferind, de la urâtorul de bine satana, şi decât toate mai presus făcându-se cu puterea lui Dumnezeu, s-a mutat către el. pe care şi aflându-l un oarecare vânător, viu încă şi aproape de sfârşit fiind. Şi luând cinstitele sale moaşte povăţuindu-se de Dumnezeu, le-a adus la mânăstirea numită a lui Clement, şi acolo a aşezat această comoară. Iar de acolo luându-le oarecari monahi în vremea nopţii, şi intrând într-o corabie, plutind s-au pogorât la oarecare sat în preajma Traciei, numit Ficomon, şi acolo a rămas această mare şi necheltuită comoară, foarte bine fiind primită şi cinstită şi de episcopul şi de popor, izvoare de minuni pururea izvorând celor ce cu credinţă se apropie de ea.

    Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Antonina.

Stih : Marea ca o cămară de Mire cu adevărat fiind.

Pe Antonina mireasa Domnului este ascunzând.

   Aceasta era din cetatea Niceei celei din Bitinia, pe vremea lui Diocleţian şi a lui Maximian împăraţilor, şi a lui Priscilian guvernatorul, către care a fost adusă pentru mărturisirea în Hristos şi bătută cu toiege peste sâni, şi atunci adică a fost pusă în temniţă. Apoi iarăşi fiind scoasă, a fost spânzurată pe un lemn, şi i s-a ars coastele, şi întinsă fiind pe un grătar de fier înfocat, i s-a străpuns mâinile cu frigări de fier înfocate, din care mâini ieşea un miros ca de smirnă; asemenea străpungându-i-se şi gleznele cu țepușe de fier înfocate, a fost dată iarăşi la închisoare, întru care lăsată fiind doi ani cu foarte rea pătimire iarăşi a fost scoasă, şi aruncată în mare, după ce mai întâi i-a legat o piatră foarte mare şi grea de grumazi, şi iarăşi a scăpat la pământ nevătămată, apoi fiind prinsă şi aducându-se la guvernatorul, acela a poruncit să fie împroşcată cu pietre, şi mai în urmă să i se taie capul, şi aşa prin mucenicie şi-a primit cununa.

   Tot în această zi pomenirea Sfântului Ioan ostaşul şi a Preacuviosului Zinon, şi a Preacuviosului Iulian, cel ce în Liva lui Dagat, cu pace s-a săvârşit.

Stih : Zinon precum a nădăjduit, împreună cu Hristos viază,

Căci, după Scriptură, nădejdea nu ruşinează.

    La Ioan.

Stih : Ostaşul Ioan acum în Cer dănţuieşte,

Unde ceata îngerilor se sălăşluieşte.

    La Iulian.

Stih : Pe Iulian marele Părinte este îngropând,

Plin de zile la mormânt ajungând.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Ogorându-ţi sufletul cu plugul rugăciunii Părinte Onufrie, şi semănând înfrânarea, ai secerat spicul curăţiei, întru care petrecând, Fericite, împreună cu îngerii strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Depărtatu-te-ai pe sineţi Cuvioase de hrana cea lumească, şi vieţuind în pustietăţi, ai primit pâine cerească, căci aveai pe Hristos dătător de pâine, Căruia cu veselie strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

A Născătoarei :

   Taina cea dumnezeiască a naşterii tale Preacurată, minunează şi pe oameni şi pe îngeri; căci tu singură Preacurată ai născut fără sămânţă pe Cuvântul, Care S-a făcut trup pentru milostivire, prin care mântuindu-ne strigăm : Binecuvântată eşti ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Cu cuget întărit ridicând pe umeri Crucea, Părinte, ai urmat Celui răstignit, ca un monah preasfinţit, arzând patimile ca pe o materie, şi strigând Preafericite : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor; noştri.

   Dumnezeiescul Cuvânt te-a descoperit pe tine, cela ce erai întru mulţi ani ascuns, ca pe o tainică comoară, Petre Cuvioase, spre arătată primire a tuturor celor ce au întru ascuns întinăciuni de păcate, Cuvioase, şi vederat s-a îmbogăţit câştigându-te pe tine arătat mijlocitor.

Slavă...

   Prin unirea cu Hristos te-ai arătat tămâie binemirositoare a bunătăţilor; și din cinstitele tale moaşte izvorăşti mir prea cu bun miros, mişcând spre minune, pe cei ce le văd Părinte Cuvioase, căci în trup ai vieţuit viaţă îngerească.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preafrumosul Cuvânt, aflându-te pe tine frumoasă şi bună între femei Preasfântă, S-a sălăşluit în preasfânt pântecele tău sfinţind pe toate cetele cuvioşilor, care strigă : Binecuvântată eşti, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe Dumnezeu cel ce S-a pogorât...

   Cu lumina Duhului arătat luminându-ţi gândul, ca un luminător, preafericite Onufrie, străluceşti razele privirilor, şi luminile tămăduirilor, la cei ce preaînalţă pe Hristos în veci.

   Cu dumnezeiască putere cunoscându-te pururea puternic Cuvioase, surpând semeţia dracilor, arătat ai supus firea dobitoacelor celor necuvântătoare, strigând : Pe Tine Hristoase, Te preaînălţăm în veci.

A Născătoarei :

   Ca un nor luminos, porţi în braţele tale Maică pe soarele Hristos cel mai presus de dumnezei, prin care luminând întunericul patimilor sufletului meu, străluceşte-mă cu lumina nepătimirii, Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   De fericirea cea dumnezeiască te-ai învrednicit cu adevărat, Petre de Dumnezeu cugetătorule, sărăcind de voie şi petrecând cu tânguire înţelepte şi blând făcându-te, şi moştenind pământul celor blânzi.

   Privighetor cuget având, ai adormit năvălirile patimilor, şi dormitând acum somnul cel datornic, împreună cu toţi drepţii, Preafericite, te-ai arătat neadormit mijlocitor, pentru cei ce te cinstesc pe tine.

   Luptându-te cu gerul şi cu arsura înţelepte, arătat ai pierdut îngheţul dracilor cu căldura Duhului, şi patimile trupeşti le-ai omorât, strălucind cu lumina nepătimirii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   În muntele Atonului locuind, Petre de Dumnezeu cugetătorule, precum oarecând în muntele Carmelului Ilie Tezviteanul, întru linişte pe Dumnezeu căutându-L, vrednicule de laudă, şi de vederea Lui pe cât a fost cu putinţă te-ai învrednicit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Având cuget trândav, şi suflet îngreuiat de îndulcirile vieţii, la tine năzuiesc, Născătoare de Dumnezeu, Curată, strigând ţie : Ridică-mă, mântuieşte-mă pe mine, cel deznădăjduit şi osândit.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul cel...

   Cu focul dragostei lui Dumnezeu ai ars desfătările trupului, şi împodobindu-ţi sufletul, ca o stea ai strălucit în pustiu, arătat luminând toată lumea, cu razele vieţii tale, şi cu lumina tămăduirilor, Părinte.

   Cu totul fiind unit cu Dumnezeu prin dragoste, te-ai făcut părtaş Împărăţiei Lui, şi ai primit desfătarea, şi pârâul vieţii, şi ceata celor ce prăznuiesc şi bucuria cea neîmbătrânită, de trei ori fericite Onufrie.

   Cu ostenelile sihăstriei, şi prin sudoarea trudelor tale, având pe Dumnezeu bine îmblânzit, îmblânzeşte-ni-L acum nouă pe El tuturor, celor ce te lăudăm, mântuindu-ne de primejdii şi de patimi şi de nevoi, înţelepte Onufrie pururea pomenite.

A Născătoarei :

   Avându-te pe tine Născătoare de Dumnezeu, ca pe o singură părtinire şi putere, şi zid şi turn întărit, biruiesc năvălirile vrăjmaşilor, şi înecările patimilor. Căci la tine mi-am pus nădejdile totdeauna, care singură mă mântuieşti pe mine de stricăciune.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Hristos Dumnezeu îmbrăcându-te pe tine cu putere şi cu tărie, te-a împuternicit ca să biruieşti meşteşugirile dracilor, Preafericite, ca cel ce L-ai iubit pe El din toată inima şi sufletul. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

   Arătatu-te-ai în casa Domnului, ca un măslin de Dumnezeu cugetătorule, cu untuldelemn al ostenelilor tale, veselind fețele noastre, celor ce săvârşim această a ta mărită şi dumnezeiască prăznuire, frumuseţea monahilor, vârful cuvioşilor.

   Moaştele tale pururea pomenite Petre, izvorăsc cu strălucire mir binemirositor şi veselitor, bine-miresmând pe cei credincioşi, căci bună-mireasmă simţită lui Dumnezeu, şi vieţuind şi după moarte te-ai arătat. Pentru aceasta după vrednicie te fericim.

Slavă...

   Vas sfinţit al Domnului Dumnezeului nostru, vorbitorule împreună cu Mucenicii, cu Apostolii, cu Proorocii şi cu îngerii, roagă-te pentru toţi cei ce cu credinţă te cinstim pe pământ, ca toţi să aflăm iertare de greşeli.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fie-ţi milă Doamne de mine, fie-ţi milă, când vei vrea să mă judeci, şi să nu mă osândeşti la foc, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine, Te roagă pe Tine Fecioara ceea ce Te-a purtat în pântece, Hristoase, adunarea Apostolilor şi a cuvioşilor.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei auziţi glas...

   Cetele îngerilor sau spăimântat de nevoinţele tale, care în pustie le-ai săvârşit, Părinte Onufrie de Dumnezeu purtătorule, căci şaizeci şi trei de ani te-ai nevoit; Şi acum preafericite Cuvioase, împreună cu Hristos împărățeşti în vecii cei nesfârşiţi.

Slavă..., asemenea :

   Pe cel de un nume cu verhovnicul Petru, lauda sihaştrilor şi mărirea cuvioşilor, pe stâlpul cel ceresc, floarea Atonului, toţi cu mare glas prin cântări să-l lăudăm după datorie, ca pe cel ce se roagă pentru noi toţi.

Şi acum..., a Praznicului,

Sau a Născătoarei :

   Noi întru tine ne lăudăm Născătoare de Dumnezeu, şi către Dumnezeu te avem părtinire, întinde-ţi mâna ta cea nebiruită, şi sfărâmă pe vrăjmaşii noştri, trimite robilor tăi ajutor de la Cel Sfânt.

LA LAUDE

Stihirile, glasul al 8-lea.

Podobie : O preaslăvită minune...

   Părinte cugetătorule de Dumnezeu Onufrie; făcându-te râvnitor lui Ilie întru Duhul, te-ai mutat de la tulburarea lumii, lepădându-te de poftele trupului, şi vieţuind în pustiu cu bucurie, ţi-ai întrarmat sufletul către Cer, unde-ţi este vieţuirea ta, Fericite. De două ori.

   Cuvioase Părinte Onufrie; având suflet sfinţit, cu cuget dumnezeiesc ai suferit supărări, fiind întărit de dumnezeiasca credinţă, şi prin dragoste unindu-te cu Dumnezeu, te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi, înfrumuseţându-te cu strălucirile bunătăţilor; pentru aceasta cu bucurie prăznuim pomenirea ta.

   Petre şi dumnezeiescule Onufrie; primind de la Cer darurile cele mai presus de gând, cu bună credinţă le-aţi împărţit, celor ce poftesc cunoştinţele sihăstriei voastre, de trei ori fericiţilor, şi intrând înlăuntrul cămării celei de Mire, aţi auzit glasul celor binecinstitori, unde acum cu bucurie înconjuraţi Scaunul Împăratului tuturor, vrednicilor de minune.

Slavă..., glasul al 2-lea.

   Căutat-aţi purtătorilor de Dumnezeu, a vedea veselia Domnului, şi aţi poftit să vorbiţi singuri numai cu Dânsul. Pentru aceea fugind, aţi părăsit lumea, petrecând prin pustietăţi şi prin munţi, şi fiind îmbrăcaţi cu Hristos, nu purtați grijă de haină, cumpărându-vă vouă haina nestricăciunii, cu care aţi intrat în cămara cea de Mire la Cer, veselindu-vă în veci, Cuvioşilor părinţi.

Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

STIHOAVNA Praznicului,

Sau din Octoih.

Slavă..., al Sfântului, glasul al 6-lea.

   Pe cel după chip păzindu-l nevătămat, mintea stăpân peste patimile cele păgubitoare pustniceşte punându-ţi, spre Cel după asemănare, cât este după putinţă te-ai suit. Că bărbăteşte firea silindu-ţi, te-ai nevoit pe cel mai rău a-l supune celui mai bun, şi pe trup a-l face rob duhului. Pentru aceasta călugărilor te-ai arătat mai mare, cetăţean pustiei, celor ce bine călătoresc povăţuitor, îndreptător de faptă bună prea-adevărat. Şi acum în ceruri, oglinzile dezlegându-se, Fericite, curat vezi Sfânta Treime, rugându-te fără de mijlocire pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste, te cinstesc pe tine.

Şi acum..., a Praznicului, Sau a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat.

   Pocăinţă nu ţi-ai agonisit nepocăite suflete, ce te zăboveşti ? Tăierea morţii şi sfârşitul se apropie, sosit-a ca un fur. La Născătoarea de Dumnezeu aleargă căzând.

A Crucii, a Născătoarei :

   Privindu-Te pe Tine, Preacurata, pironit pe lemn, striga : O Fiul meu şi Dumnezeule ! Ce este această preaslăvită a Ta şi străină auzire ? Care o suferi pentru multa milostivire.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.