După ediţia din 1929.

 LUNA APRILIE

ARE TREIZECI DE ZILE

ZIUA ARE 13 CEASURI ŞI NOAPTEA 11 CEASURI

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Sfintei şi ale Triodului după rânduiala Postului.

CANONUL Sfintei.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea :

Irmos :

   Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea prea-întrarmată, iar întrupându-Se Cuvântul a pierdut păcatul cel prea-rău, Domnul cel preaslăvit că cu slavă S-a proslăvit.

   Aflând tu acum strălucirea frumuseţii cea plină de luciri, şi a razei celei dătătoare de lumină, luminează-mi sufletul meu cel întunecat de patimi rogu-mă, prin rugăciunile tale cele către Domnul, mărită Marie.

   Omorându-ți odinioară sufletul, prin sfătuirea cea rea a şarpelui, şi alunecându-te la fapte fără socoteală, şi pogorându-l întru adâncimea pierzării, ai ales cele mai bune, şi cele vremelnice le-ai defăimat.

   Cu cugete necuvioase prin patimi mai înainte spurcându-ţi bunul neam al sufletului şi nerobirea, şi purtând îmbrăcămintea cea prea-murdară a stricăciunii, ţi-ai fost uitat de slava cea mai presus de minte, a Celui ce te-a zidit.

Slavă...

   Hrănindu-ţi gândul cu neoprirea şi cu deşertăciunea dezmierdărilor, amăgind pe îndrăgitori, te-ai depărtat pe sineţi de împărtăşirea cea mai bună, punând împotriva ei semeţia a tot păcatul, vrednică de laudă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fiindu-mi cugetul întinat de patimi, şi rănit de păcate, şi cumplit tulburându-se, ceea ce eşti plină de Dar, care ai născut nestricăciunea cea înfiinţată, şi izvorâtoare de viaţă, curăţeşte-mă şi mă mântuieşte de păcate.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Pe piatra credinţei...

   Cu dragostea cea prea îndumnezeită te-ai întraripat, şi lepădându-te de mărirea cea trecătoare, te-ai apropiat la Stăpânul, strigând : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

   Apropiindu-te mai înainte către lemnul păcatului, şi învăţându-te minte aducătoare de moarte, ai alergat către Lemnul cel purtător de viaţă Hristos, strigând : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Slavă...

   Dorit-ai de vărsarea Luminii celei negrăite, şi defăimând toate cele vremelnice, te-ai înălţat către privirea cea fără materie, strigând cu credinţă : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Împreunatu-ne-am cu dumnezeieşti cetele îngerilor, prin naşterea ta de Dumnezeu Născătoare; că ai zămislit întru tine negrăit pe Ziditorul, şi ai întrupat pe Cel necuprins. Pentru aceasta toţi te cinstim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul :

   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Toate săltările trupului înfrânându-ţi prin ostenelile cele sihăstreşti, ţi-ai arătat înţelepţia sufletului tău vitează; că poftind să vezi Crucea Domnului, te-ai răstignit singură pe tine lumii, preamărită. Drept aceea şi spre râvna vieţii îngereşti cu dragoste te-ai îndemnat singură, preafericită. Pentru aceasta noi credincioşii cinstind pomenirea ta, cerem iertare de greşeli, să se dăruiască lumii, prin rugăciunile tale, Marie.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   În noroiul păcatelor am căzut, şi nu este întru mine chipul fiinţei, că m-am înecat în viforul păcatelor mele cumplit; ci tu ceea ce ai născut Cuvântul, pe Cel singur Iubitor de oameni, caută spre mine Fecioară, şi mă mântuieşte de tot păcatul, şi de patimi pierzătoare de suflet, şi de toată răutatea vrăjmaşului celui cumplit; ca să cânt veselindu-mă : Roagă-te Ziditorului şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce năzuiesc cu credinţă la acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, văzându-L Mieluşeaua pe Cruce spânzurând pe nedrept, tânguindu-se striga : Vai mie preaiubite Fiule ! Ce este această prea-mare şi înfricoşată şi străină taină pe care o văd; mă sfărâm la cele din lăuntru, şi a suspina nu am virtute, şi nu pot a suferi ca să Te văd mort. Ci fie-Ți milă Stăpâne de suspinurile cele de Maică, şi precum ai zis, umple-mă de bucurie, înviind din mormânt ca un Dumnezeu.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Te laud pe tine, că glas am auzit, Doamne, şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine căutându-mă, pe mine cel rătăcit; pentru aceea proslăvesc multă bunătatea Ta, cea către mine, mult Milostive.

   Mutatu-te-ai din patria ta mărită Maică, plutind prin purtarea de grijă cea de sus către pământul Sionitenilor după dorirea ta, întru care prin mărturisire ai aflat dezlegare faptelor tale.

   Împingându-te înapoi nevăzut mărită, şi nevăzând de aproape vederea cea mai bună, darea Luminii celei negrăite, punând cugetul îndreptător nearătării, ai cunoscut cele ascunse.

   Întărindu-te cu Darul cel mântuitor, şi văzând dumnezeiască şi purtătoare de lumină strălucire, ţi-ai apropiat ochii şi inima de cinstita Cruce, şi de acolo te-ai împărtăşit mântuirii.

Slavă...

   Cu bucurie văzând chipul cel prealuminos al Fecioarei şi de Dumnezeu Născătoarei, cu lacrimi ai alergat către dânsa, punând înaintea ei toate tocmelile vieţii tale preafericită.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce a înfiinţat toate cu voirea, S-a unit cu omul după fiinţă prin negrăita voire, şi prin neasemănată purtare de grijă; şi ieşind din tine purtând trup, cu totul mă înnoieşte pe mine prin voinţă Preacurată.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Luminarea celor ce zac întru întuneric, mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine mânec Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

   Prin închipuire mutându-te din viaţă, sârguindu-te către calea cea dumnezeiască a nepătimirii, cu dragoste ai trecut apele cele vestite ale Iordanului, şi ai dobândit slavă negrăită, de Dumnezeu cugetătoare Marie.

   Având suflet bărbătesc, ai năvălit către nevoinţe, pătimind prea tare, şi bărbăteşte suferind cea anevoie oprită lupta celor potrivnice, Marie ceea ce eşti podoaba înfrânării.

   Cu gând întărit lepădând firea cea femeiască, şi spălându-ţi patimile prin înfrânare, petrecând în pustie ca într-o grădină dumnezeiască, te bucurai Maică, văzând frumuseţea Ziditorului tău.

Slavă...

   Cel ce a înşelat pe Eva cu cuvinte în rai, şi cu multe feluri de meşteşuguri o a izgonit, dintru acea veşnică desfătare, acum s-a surpat, şi s-a călcat de luptele tale cele prea-vitejeşti, Cuvioasă Marie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Răsărit al Soarelui slavei, şi căruţă purtătoare de lumină a Împăratului, pe tine te ştim Fecioară, întru care a şezut Fiul Celui Preaînalt, şi sicriu al bunătăţii, care ai adus în lume pe Hristos.

Cântarea a 6-a :

Irmos : De adâncul greşelilor...

   Cu toată mijlocirea te-ai îndulcit preafericită de dragostea lui Hristos, şi întărindu-te cu dragostea Lui, ai lepădat năpădirea patimilor, Cuvioasă Maică.

   Luminându-te cu frumuseţea faptelor tale, ai risipit năvălirea întunericului, şi feţele vrăjmaşilor le-ai întunecat prin ostenelile sihăstriei.

Slavă...

   Tare îţi întindeai ochiul tău, rugându-te celeia ce singură este curată, întărindu-te totdeauna către dânsa, prealăudată.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai scaun al Împăratului mai presus de ceruri, Preacurată, încăpând trupeşte plinirea dumnezeieştii stăpânirii Lui.

Irmosul :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie : Fecioara astăzi...

   Ceea ce erai mai înainte plină de tot felul de curvii, astăzi te-ai arătat mireasă lui Hristos prin pocăinţă urmând vieţii îngereşti, şi cu arma Crucii pierzi pe draci. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă împărăţiei Cerului, Marie preamărită.

ICOS

   Pe tine mieluşeaua şi fiica lui Hristos astăzi cu cântări te lăudăm, Marie pururea mărită, care te-ai arătat creştere între egipteni, şi din toată rătăcirea lor ai scăpat, şi de acolo te-ai adus bună şi desăvârşită odraslă Bisericii, prin post şi prin rugăciuni, nevoindu-te mai presus de măsura firii omeneşti, prin care te-ai şi înălţat întru Hristos, prin viaţă şi prin faptă. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă împărăţiei cerului, Marie preamărită.

SINAXAR

Luna lui Aprilie are 30 zile; ziua are 13 ceasuri şi noaptea 11 ceasuri.

În ziua întâia, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca.

Stih : S-a înălţat duhul, trupul dedemult părăsind,

Zosima trupul cel mort al Mariei ascunde-l în pământ.

În întâia zi a lui Aprilie,

A murit Maria lauda pustiei.

   Aceasta a fost din Egipt, care mai înainte trăia cu neînfrânare şi cu nestâmpărare, şi chema sufletele multor oameni spre pierzare la desfătarea împreunării curveşti. Deci petrecând ea şaptesprezece ani întru necurăţie, că dintâi-ași dată de mică a fost căzută în faptele cele rele, pe urmă s-a dat cu totul spre nevoinţe şi spre bunele fapte. Şi atâta s-a înălţat prin nepătimire, cât trecea şi apa Iordanului pe deasupra, şi când sta pe pământ la rugăciune, se ridica, şi se înălţa în sus. Iar pricina întoarcerii ei a fost aceasta : Când a fost pe vremea închinării cinstitei Cruci, mergând mulţi din multe locuri la Ierusalim, a mers şi ea împreună cu tineri desfrânaţi. Şi sosind acolo, şi fiind oprită nevăzut de la intrarea cinstitei Biserici, puse chezaş pe preacurata Fecioară Maica lui Dumnezeu, cum că de se va lăsa să intre înlăuntru, să-şi aleagă a trăi cu înţelepciune, şi a nu mai sluji în viaţa cea rea, şi în poftele şi în dezmierdările cele trupeşti. Deci dobândindu-şi dorinţa după rugăciunea ei n-a minţit la făgăduinţa ce a făcut, ci trecând Iordanul, şi mergând în pustiu, s-a nevoit patruzeci şi şapte de ani, neavând pe nici un om, ca să o vadă, fără numai pe Dumnezeu. Prin mijlocul căruia s-a depărtat de la firea omenească, şi a dobândit îngerească petrecere, şi mai presus de om pe pământ.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru şi mărturisitorului, Macarie egumenul Pelechitului.

Stih : Macarie fericit în viaţă fiind,

Fericit acum întru fericită viaţă este locuind.

   Acest întru Sfinţi Părintele nostru Macarie, în Constantinopol fiind născut, şi prunc sărman rămânând după părinţii săi, s-a crescut de un adevărat moş al său, de acesta fiind dat la învăţătura Sfintelor Scripturi şi având firească isteţime, şi multă osârdie arătând, în scurtă vreme petrecând toată Scriptura; a cunoscut nimicnicia, şi grabnica stricăciune a celor vremelniceşti, precum şi veşnicia celor cereşti. Pentru care ieşind din cetate, s-a dus la mănăstirea numită Pelechiti, şi amestecându-se pe sine cu monahii de acolo, lepădând numele Hristofor, căci aşa se numea mai-nainte, Macarie de acum înainte s-a numit. Deci acesta slujind mai întru toate trebuinţele Chinoviei şi săvârşind bunătăţile prin multa smerenie, s-a făcut începător, împreună şi făcător de minuni preaminunat. Căci patimi nevindecate Dumnezeu prin el a vindecat, şi ploaie din Cer, a pogorât pe pământ prin rugăciune, şi mare şi vestit făcându-se el în zilele acelea, multă mulţime năzuia către el. Unii adică durerile sufleteşti prin el curăţindu-le; iar alţii trupeşti vindecări dobândind; însă alţii sufleteşte împreună şi trupeşte de el întărindu-se, se întorceau pe la casele lor. Deci auzind vestea aceasta, Tarasie Preasfântul patriarh al Constantinopolului, a trimis de l-a chemat pe el, ca să vindece pe Pavel Patriciul, ce avea boală primejdioasă, şi era deznădăjduit de vindecare. Deci Sfântul l-a vindecat. După aceea şi soţia sa de-asemenea boală pătimind, şi deznădăjduită fiind de doctori, iarăşi s-a vindecat de Sfântul. Pe care şi binecuvântându-l Patriarhul, l-a făcut slujitor Domnului, căci nu bolea cu boala neascultării precum cei mulţi. Deci ducându-se la mănăstirea sa, smerenia ce o avea, mai mult înmulţită o a pus în lucrare. Atuncea lucrătorul de sminteli diavolul, sădind în Bizanţ împărat tiran, da cinstitele icoane în foc şi în apă. Acesta era Leon Armeanul, care a trimis în surghiunie pe Preasfântul Patriarh Nichifor, şi care muncea pe arhierei şi arhimandriţi cu izgoniri şi închisori, şi cu cumplite bătăi. Atuncea şi minunatul acesta bărbat, unul fiind din pomeniţii mai sus Sfinţi părinţi, la feluri de munci a fost dat, şi în închisoare a petrecut până la sfârşitul spurcatului aceluia împărat. Iar după acela împărăţind Mihail Travrul, şi acesta de aceeaşi spurcată credinţă fiind, scoţând pe Sfântul de la închisoare, şi prin alţii mult măgulindu-l şi îngrozindu-l, nimic a isprăvit. Pentru care şi izgonindu-l la Ostrovul Afusie îl avea în pază. Iar Sfântul suferindu-le pe toate vitejeşte, mulţumea lui Dumnezeu. Deci zăbovind în acea izgonire şi mult nevoindu-se, şi de minuni făcător acolo făcându-se, s-a mutat către Domnul.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Gherontie şi Vasilid, care prin sabie s-au săvârşit.

Stih : Gherontie prin sabie împreună cu Vasilid,

De răsplătirile împăratului a toate s-au împărtăşit.

    Tot în această zi, Sfântul şi dreptul Ahaz.

Stih : Ahaz stând aproape de Dumnezeu,

A zis : Nu voi ispiti pe Dumnezeul meu.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Vrăjmaşul cel ce se lăuda, şi peste măsură se semeţea, vrând să biruiască tot pământul, s-a biruit el de femeie, şi cel ce a omorât pe om şi l-a izgonit afară din desfătarea cea de viaţă, se vede omorât.

   Cel ce preamărit a hrănit odinioară pe norod în pustie, Acesta ţi s-a făcut ție odihnă şi mângâiere, hrănindu-te şi adăpându-te cu putere negrăită, de Dumnezeu cugetătoare pe tine care strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Tare îngrădindu-te cu Crucea, ai scuturat întreitele valuri ale patimilor, tăindu-le ca pe o mare, asemenea ca şi văzătorul de Dumnezeu; şi fără patimă trecând către pământul făgăduinţei, arătat ai primit moştenirea cea netrecătoare.

Slavă...

   Vrăjmaşul celor binecredincioşi, prin nenumărate năvălirile lui nu a putut să biruiască răbdarea ta cea tare şi nemişcată. Pentru aceea te ridicai asupra pierzării lui, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dumnezeu cel necuprins s-a întrupat din tine Maică Fecioară cinstită, şi ca un Bun în pântecele tău a zidit de iznoavă pe om. Pentru aceea lăudându-te pe tine ca pe o mijlocitoare tainelor celor înfricoşate, zicem : Bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe Dumnezeu cel ce S-a...

   Cu razele bunătăţilor fiind luminată, în chip de lumină, vestirea isprăvilor tale a străbătut acum toată lumea. Pentru aceea cu credinţă preamărim pomenirea ta, Maică.

   De bucurie negrăită s-a învrednicit de Dumnezeu cugetătorul Zosima, arătat pândindu-te pe tine în pustiu, şi strigând : Lăudaţi făpturile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul.

   Împărtăşindu-te de daruri şi învrednicindu-te de dumnezeiască răsplătire, ţi-ai adus aminte de plecarea lui Zosima de Dumnezeu purtătoare, şi cu dânsul împreună cântând, ziceai : Pe tine Te preaînălţăm Hristoase în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca să răpeşti pe om Dumnezeule de la ucigaşul de om, Te-ai arătat pe pământ, purtând trup cu adevărat, Mântuitorule, păzind curată, pe ceea ce Te-a născut. Pentru aceea Te lăudăm întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Dumnezeu, care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Ceea ce negrăit...

   Cu dragoste împărtăşindu-te tainelor, şi umplându-te de lumina cea strălucitoare, şi câştigând Darul cel negrăit al Mirelui tău, te-ai învrednicit de dumnezeiască şi fericită mutare.

   Cunoscându-ţi mutarea ta cea negrăită, ai umblat pe ape neudată, de Dumnezeu purtătoare, şi de pe pământ te-ai mutat, ajungând la frumuseţea cea neajunsă, şi la veselia Ziditorului tău Preacinstită.

   Purtând făclie, şi fiind înfrumuseţată cu strălucirea bunătăţilor, priveşti la Scaunul Împăratului tuturor, şi te veseleşti de frumuseţea Lui cea dulce, dănţuind împreună cu drepţii, de Dumnezeu cuprinsă Maică.

Slavă...

   Primind multe daruri de la Dumnezeu pentru ostenelile şi trudele voastre, Marie, împreună cu de Dumnezeu cugetătorul Zosima, îmblânziți-L şi acum nouă tuturor, ca să ne dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai mai înaltă decât toate făpturile, Doamnă şi Stăpână, ca una ce în pântecele tău ai purtat cu trup pe Stăpânul tuturor mai presus de cuvânt, şi L-ai hrănit cu lapte, precum se cuvine unei Maici. Pentru aceasta toţi pe tine te slăvim.

Irmosul :

   Ceea ce negrăit ai întrupat din coapsele tale cele fecioreşti pe Dumnezeu luminătorul, Cel ce a răsărit mai înainte decât soarele, şi a venit la noi în trup, binecuvântată eşti Preacurată; pentru aceea după vrednicie te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Lumina cea neschimbată...

   Făcutu-te-ai nouă chip pocăinţei Marie, căci cu umilinţa ta cea călduroasă, ţi-ai dobândit biruinţe folositoare, câştigând pe Maria Născătoarea de Dumnezeu, cu care împreună roagă-te pentru noi.

A Născătoarei :

   Lumina cea fără de ani strălucind din Tatăl mai-nainte de veci, acum pe urmă în ani S-a arătat din tine Fecioară, spre mântuirea lumii, către care nu înceta rugându-te pentru popoarele tale.

STIHOAVNA Triodului.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala postului şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A DOUA

Preacuviosul Părintele nostru şi făcătorul de minuni Tit.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile Triodului ţi ale Sfântului, glasul al 8-lea.

Podobie : O preaslăvită minune...

   Tite de Dumnezeu cugetătorule Părintele nostru, pe umeri ridicându-ţi Crucea ta, ai urmat lui Hristos; şi toate patimile le-ai supus sufletului. Pentru aceasta ai luat Dar de la înălţime a tămădui patimile celor ce aleargă la tine, a înceta bolile şi a izgoni duhurile; drept aceea prăznuind, săvârşim pomenirea ta.

   Tite preafericite Părintele nostru, cu petreceri sihăstreşti, sfinţit curăţindu-te şi prin împărtăşiri dumnezeieşti luminându-ţi cugetul, cu adevărat ai primit ungerea cea preasfântă a preoţiei prin voirea Dumnezeiescului Duh, slujind pe pământ prea-ales lui Dumnezeu şi Ziditorului tău, ca un înger.

   Cuvioase Tite de Dumnezeu insuflate, luminându-ţi sufletul cu lumina pravoslaviei, ai împuţinat negura întunecatului eres, şi răsărind ca o stea prealuminoasă, pururea luminezi marginile lumii, cu minunile tale cele purtătoare de lumină. Pentru aceasta toţi cu credinţă te cinstim şi te fericim.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu ce ochi voi vedea faţa ta cea frumoasă, eu cel ce cu patimile mi-am spurcat ochii trupului ? Şi iarăşi cum voi săruta icoana ta cea de Dumnezeu închipuită, având buze spurcate eu cel neastâmpărat; şi cum îmi voi întinde mâinile eu spurcatul care le-am netrebnicit, către dumnezeiescul tău Dar ? Stăpână mântuieşte-mă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Soarele văzându-Te Iisuse întins pe Cruce de voia Ta, s-a spăimântat, şi pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat şi mormintele de frică s-au deschis, şi toate puterile s-au spăimântat. Iar ceea ce Te-a născut fără de bărbat, văzându-Te, cu suspin striga : Vai mie ce este aceasta ce văd !

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Sfântului şi ale Triodului după rânduiala Postului.

CANONUL Sfântului

Cântarea a l-a, glasul al 8-lea :

Irmos :

   Apa trecând-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga : Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Cu rugăciunile tale Tite mântuieşte-mă pe mine, care cu totul sunt împlântat cumplit în patimile trupului, şi stricat de dezmierdări, cela ce eşti comoara nepătimirii.

   Cu dumnezeiască alegerea Duhului, din scutecele Maicii tale te-ai adus lui Dumnezeu, şi te-ai făcut tăinuitor şi slujitor Născătoarei de Dumnezeu celei neispitite de bărbat.

   Ca unul ce ai supt dulceaţa înfrânării, ai lepădat amărăciunea patimilor; pentru aceea mai mult decât cu mierea şi fagurul îndulceşti inimile noastre, Părinte.

Slavă...

   Ca pe un ucenic nou al lui Pavel te lăudăm Tite, căci te-ai arătat râvnitor nevoinţelor aceluia, şi împreună cu dânsul ai primit cununile, de Dumnezeu fericite Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Cuvântul cel din Tatăl fără de Maică, L-ai născut pe Dânsul fără de tată în vremile cele de pe urmă, însăţi tu Maica lui Dumnezeu, ca una ce eşti mai aleasă decât toată zidirea.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Tu eşti întărirea celor ce...

   Din aromatele cele sihăstreşti, cu totul te-ai alcătuit mir de sfinţenie spre bună mireasma Dumnezeului nostru, Cuvioase Tite.

   Având pururea înfrânarea ca o armă, şi rugăciunea ca un coif, Cuvioase, mustrând de faţă, începătoriile întunericului le-ai ruşinat.

   Punând cu înţelepciune legea Duhului împotrivă, ai stins legea trupului, şi după lege ai slujit Domnului.

Slavă...

   Toată dorirea şi tot cugetul tău rezemându-l către dragostea lui Hristos, Cuvioase, nu ai băgat în seamă cele pământeşti.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pururea mă rog Stăpână, să-mi fie mie, Milostiv, Cel născut din tine, prin rugăciunile tale la ziua judecăţii.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Cu curgerile lacrimilor îngrăşându-te pururea, ca un pom ai înflorit din-destul rodurile dreptăţii, înţelepte. Pentru aceasta adunându-ne împreună, după cuviinţă te cinstim, de minuni purtătorule Tite frumuseţea sihaştrilor; ci cu rugăciunile tale păzeşte-ne pe toţi.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   La acoperământul tău Fecioară Preacurată năzuind noi toţi, neîncetat ne rugăm ție, să nu lipseşti a te ruga Iubitorului de oameni, ca să se mântuiască robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzându-te Stăpâne Mieluşeaua şi Maica Ta pe Cruce pironit, ca o Maică tânguindu-se, striga Ție : Laud mila Ta cea nespusă Fiul meu.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Toată putrejunea păcatului o ai lepădat, Fericite, şi cu săgeata sihăstriei ai rănit mulţimea dracilor.

   Rănindu-te la suflet de dragostea curăţiei cu fierbinţeală ai urmat lui Hristos, şi ai intrat în cămara cea de mire a slavei, Tite preafericite.

   Ca o livadă frumos mirositoare, şi ca o grădină însufleţită a bunătăţilor ai înflorit cu înfrânarea; prin care hrăneşti pe toţi, cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă...

   Câştigându-te puitor de lege sihăstriei ca pe Moise, şi chip blândeţii celei negrăite ca pe David; cu adevărat toţi te fericim.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca pe o mai înaltă decât Heruvimii şi decât Serafimii, te lăudăm Preacurată, căci în braţele tale ai purtat cu trup pe Stăpânul, de Care se cutremură toate.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă; şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul. Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Cu roua nevoinţelor tale stingând toate patimile, Tite fericite, din-destul ai aprins sfeşnicul înfrânării cu focul dragostei şi al credinţei, şi te-ai făcut lumină nepătimirii şi fiu zilei.

   Prin dumnezeiască lucrare Părinte, ai crescut strugurul credinţei, şi punându-l în teascuri, l-ai stors cu ostenelile sihăstriei; şi umplând paharul cel duhovnicesc al înfrânării, veseleşti inimile turmei tale.

Slavă...

   Vitejeşte suferind năpădirile şi rănile dracilor Cuvioase, te-ai arătat stâlp răbdării, întărindu-ţi turma ta cu toiag dumnezeiesc, hrănindu-o la păşunile şi la apele înfrânării, Fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Avându-te toţi pe tine ca un liman şi zid şi cetate, şi acoperământ şi intrare neruşinată către împărăţie, rugămu-ne Preacurată, să nu ne scăpăm de nădejdea noastră, prin rugăciunile tale cele de Maică, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

   Risipind negura patimilor şi  întunericul cel împâclat, ai răsărit ziua răsăritului şi lumină întru cărările tale prin multe lupte, şi din primejdiile cele pentru credinţă, Cuvioase.

   Cu totul te-ai apropiat de Dumnezeu prin dragostea sihăstriei, şi părăsind şi lumea, şi ale biruitorului lumii, ai apucat desfătarea împărăţiei celei mai presus de lume, de Dumnezeu cuprinsule.

   Adunat-ai în sufletul tău avuţia Darului cea dumnezeiască, rugăciunea cea fără prihană, curăţia, viaţă cinstită, priveghere neîncetată; prin care cu adevărat te-ai cunoscut casă Dumnezeului nostru.

Slavă...

   Netrebnicia materiei celei de jos o ai trecut înţelepte, şi prin rugăciunea cea fără materie ţi-ai întraripat cugetul, şi te-ai arătat moştenitor odihnei celei de sus, prin săvârşirea vieţii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Zămislit-ai cu adevărat pe Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău, şi L-ai născut mai presus de fire, pe care îmbunează-L cu rugăciunile tale, ca să mântuiască pe toţi robii tăi din primejdii, Preacurată.

Irmosul :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   Grija vieţii ai lăsat, şi cu linişte petrecând toată viaţa ta înţelepte, ai ajuns către Dumnezeu, purtătorule de minuni Părintele nostru, Tite Preacuvioase.

SINAXAR

    În această lună în ziua a doua, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Tit, făcătorul de minuni.

Stih : Ce este aceasta Tite; şi tu te duci din viaţă ?

Mă duc mutându-mă, aşa socotind Domnul de cuviinţă.

În a doua zi îngerii au ridicat,

Sufletul lui Tit cel prealăudat.

   Acest fericit şi sfânt Părintele nostru Tit, iubind pe Hristos din tânără vârstă, şi lepădându-se de lume, merse la o mănăstire de obşte, şi atâta s-a supus pe sine-şi smereniei şi ascultării, cât nu numai pe ceilalţi fraţi ai mânăstirii aceleia i-a întrecut, ci şi pe tot omul. Deci făcându-se păstor oilor celor cuvântătoare ale lui Hristos, atâta blândeţe şi dragoste şi milosârdie avea, ca nimenea altul; şi s-a păzit curat şi la trup şi la suflet din copilărie, ca un înger al lui Dumnezeu. Drept aceea şi mare făcător de minuni făcându-se, către Domnul s-a mutat, lăsând ca un stâlp însufleţit şi icoană adevărată, faptele cele bune ale sale, şi ucenicii, şi pe cei ce au pustnicit împreună cu dânsul.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici şi fraţi buni, Amfian şi Edesie.

Stih : Pe Amfian văzând că încununare ia,

 Edesie spre moarte cu osârdie alergă.

   Aceştia erau pe vremea împăratului Maximian, fraţi din Maică, din pământul Lidiei. Deci mergând la Virit, şi de Mucenicul Pamfil fiind învăţat întru dreapta credinţă, a stătut înaintea stăpânitorului Urban. Şi propovăduind Amfian, în privelişte pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut peste obraz, şi călcat de picioarele ostaşilor, apoi ungându-i picioarele cu untdelemn, le ardea cu foc, şi mai în urmă l-a spânzurat; aşa încât se vedea Sfântul cu totul umflat, coastele avându-şi zdrobite de multe lovituri de picioarele ostaşilor, iar carnea de pe picioare arsă de foc. Deci rămânând întru credinţa şi mărturisirea lui Hristos, fu aruncat în adâncurile mării şi întru acela s-a săvârşit. Iar Edesie, la Alexandria cea din Egipt fiind judecat a se necăji la băile de aramă, şi văzând pe stăpânitorul Ierocleu, că munceşte pe creştini, necruţându-se pe sine, cu însăşi mâna sa, a bătut pe acel stăpânitor, şi pentru aceasta la multe munci a fost dat, şi fiind aruncat în mare, s-a săvârşit şi a luat cununa muceniciei.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Policarp.

Stih : Fiind tăiat Policarp, ca o viţă a Domnului,

Aşa mai multă roadă aduce Hristosului.

    Tot în această zi, Sfântul Grigorie cel ce în sânul Nicomidiei a sihăstrit, la anul o mie două sute patruzeci, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Grigorie ca oarecum călare fiind,

O minune străină pământul ai fost trecând.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Neudându-te de păcate Părinte, te-ai arătat nouă râul înfrânării, care îneacă patimile şi spală întinăciunile, celor ce cu credinţă strigă : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Acum vorbind cu îngerii cei fără materie, şi îndulcindu-te neîncetat de lumina împărăţiei celei de sus, de Dumnezeu fericite, păzeşti pe cei ce cântă : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Întru mărturisirea credinţei ai rămas nestrămutat Părinte, căci închipuind pe Hristos şi scriindu-L cu trupul, te închinai Lui şi strigai : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Părinte cela ce ai purtat pe trupul tău rănile Stăpânului Iisus, tămăduieşte-mă şi pe mine, care sunt rănit de săgeata lui Veliar, ca să strig : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai presus de fire şi de cuvânt ai purtat în pântece pe Stăpânul tuturor, şi din sânii tăi ai hrănit, pe Cel ce tuturor găteşte masă de mântuire, pe Carele neîncetat roagă-L pentru noi, ceea ce eşti bună.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe Împăratul ceresc...

   Avându-te cu adevărat pe tine stâlp însufleţit şi chip înfrânării Părinte, cinstim pomenirea Ta în veci.

   Adunarea sihaştrilor se bucură şi ceata cuvioşilor şi a drepţilor dănţuieşte; că după vrednicie ai primit cunună împreună cu dânşii.

   Fiind împodobit cu bunătăţile, te-ai chemat la cămara cea de miere a slavei celei negrăite, lui Hristos cântând laudă în veci.

Binecuvântăm...

   Îmbrăcându-te cu haina preoţiei, şi săvârşind jertfele cele fără de sânge, te-ai adus lui Dumnezeu jertfă în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Zămislind în pântecele tău pe cel mai înainte de tine, Maica lui Dumnezeu Fecioară curată, ai născut negrăit pe Împăratul Hristos.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Împăratul ceresc, pe care îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Să cinstim noroadelor...

   Arătatu-te-ai de la Dumnezeu tămăduitor bolilor celor bolnavi de patimi, risipitor şi gonitor dracilor celor vicleni. Pentru aceea te fericim preafericite Tite.

   Părăsit-ai pământul ca pe un locaş stricăciunii, şi te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi, şi te veseleşti împreună cu dânşii, îndestulându-te de dumnezeiasca desfătare, Părinte.

   Având ostenelile tale ca pe un hotar nestrămutat credinţei, şi pildă înfrânării, neîncetat cu laude slăvim pe Ziditorul.

Slavă...

   Astăzi este zi de prăznuire, căci cheamă Tit cetele sihaştrilor la dănţuire, şi la ospăţ de obşte, şi la mângâierea vieţii celei nestricăcioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce S-a sălăşluit întru tine Preacurată, surpând pe ucigaşul de om, pe cela ce odinioară cu răutatea lui a lovit cu călcâiele pe începătorii neamului, S-a născut din tine, şi ne-a mântuit pe noi pe toţi.

Irmosul :

   Să cinstim noroadelor cu slăvire pe curata Născătoarea de Dumnezeu, pe ceea ce a zămislit în pântece Focul Dumnezeirii fără de ardere, cu cântări să o slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala Postului şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A TREIA

Preacuviosul Părintele nostru şi mărturisitorul Nichita, egumenul mănăstirii Midichiei.

     VEZI : La Mineiele Greceşti în trei zile se prăznuieşte şi Iosif făcătorul de cântări, însă fără de slujbă, numai Sinaxar având. Iar la Tipic şi la Mineiele cele îndreptate de Iosif, este pusă slujba cu toată rânduiala în patru zile, cărora şi noi urmând acolo o am pus.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile Triodului şi ale Sfântului, glasul al 2-lea.

Podobie : Când de pe lemn...

   Ocârmuindu-te de Cuvântul, te-ai arătat dumnezeiesc iconom al sufletelor, şi tainic lucrător credincios, de Dumnezeu cugetătorule, semănând sămânţă de mântuire, şi secerând spicul cel cu multă roadă, cu veselie îl aduci Stăpânului tău, Căruia acum stându-i înainte, Fericite, adu-ţi aminte de această turmă a ta, care pururea te cinsteşte, de Dumnezeu insuflate.

   Fiind din fire blând şi lin, te-ai arătat războinic prin râvna ortodoxiei; căci îmbrăcându-te cu credinţa ca cu o platoşă şi cu înfrânarea ca cu o suliţă, tot eresul cel hulitor l-ai înfruntat, Nichita de Dumnezeu cugetătorule, cinstind şi închinându-te dumnezeiescului chip al Mântuitorului, arătat urmând hotarelor celor părinteşti, de Dumnezeu purtătorule.

   Când tiranul cel prea întunecat, din cruzimea cea de fiară, te-a închis în locuri întunecoase prin amare izgoniri atuncea socotind în cugetul tău locuirea raiului, şi bucurându-te cu duhul ai răbdat Părinte. A căruia frumuseţe te-ai învrednicit acum a o vedea cu adevărat, culegând răsplătirile ostenelilor, Fericite.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Când îmi aduc aminte de greşelile mele Fecioară, dintru adâncul sufletului suspin, și bătându-mă pe piept strig că am greşit, şi cad înaintea ta Stăpână, vrând să mă pocăiesc, dar iarăşi fiind nesimţitor, mă îmbulzesc, vai mie, de obişnuirea cea rea. Ci mântuieşte-mă dintr-acestea degrab, şi spre mântuire mă povăţuieşte.

A Crucii, a Născătoarei :

   Cu întuneric s-a îmbrăcat odinioară soarele, văzându-Te răstignit pe lemn Mântuitorule; iar cele dedesubtul pământului s-au spăimântat, şi morţii s-au sculat, pietrele s-au despicat, şi toate cele cereşti s-au înfricoşat; iar Fecioara cea Preacurată stând lângă Crucea Ta, plângea, lăudându-Te pe Tine, Iubitorule de oameni.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Sfântului și ale Triodului, după rânduială Postului.

CANONUL Sfântului.

Facerea lui Teofan.

Cântarea l-a, glasul al 2-lea :

Irmos :

   Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea prea-întrarmată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preaslăvit, că cu slavă S-a proslăvit.

   Luminându-te Părinte cu lumina dumnezeiescului fulger, viaţa ta o dai lui Dumnezeu, din copilărie alegând pe strălucirea cea purtătoare de lumină a fecioriei, prin care te-ai asemănat curăţiei celor fără de trupuri.

   Având îndreptător Duhul cel Preacinstit şi Dumnezeiesc, curat ai primit schima monahilor cea cu chip dumnezeiesc, şi luminându-te de raza cea cu multă lumină, ai petrecut câştigând viaţă foarte curată, purtătorule de Dumnezeu.

   Întărindu-te cu puterea Crucii, ai veştejit patimile trupului, şi prin cugetarea învăţăturilor Duhului ţi-ai luminat cugetul, câştigând avere necheltuită a dumnezeieştii vederi, o Nichita preaînţelepte.

Slavă...

   Luminându-te, Fericite, cu întreaga înţelepciune şi cu curăţie, te-ai înălţat către săvârşire sfinţită; căci te-ai împodobit cu veşmântul preoţiei cel prealuminat, cunoscându-te mijlocitor al dumnezeieştilor taine, Cuvioase Nichita.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai aleasă decât toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută, te-ai arătat Preacurată pururea Fecioară, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit a se întrupa în pântecele tău. Pe Care roagă-L cu îndrăzneală, să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Înflorita pustia ca crinul...

   Cerească vieţuire având, Mărite, te-ai făcut luminător bunei credinţe cu chip luminat şi strălucit, împodobit cu dumnezeieşti daruri.

   Omorându-ţi cugetele trupului, ai înviat îndumnezeirea sufletului prin bunătate cu cuget dumnezeiesc, şi te-ai învrednicit vieţii celei nepieritoare.

   Cu bucurie ţi-ai săvârşit viaţa Cuvioase, fiind împodobit cu frumuseţea, şi bogat de daruri frumoase, întru care s-a întărit inima ta.

Slavă...

   Fiind împodobit cu bunătăţile, ca soarele ai strălucit între cetele sihaştrilor, o Nichita de Dumnezeu cugetătorule ! Pentru aceasta veselindu-ne, te fericim Cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Având îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău, roagă-te Stăpână, să ajute norodului şi turmei tale, iar semeţiile celor fărădelege să le sfărâme.

Irmosul :

   Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Petrecut-ai în munţii liniştei înţelepte, hrănitu-te-ai arătat în cetăţile înfrânării, înălţatu-te-ai despre amândouă părţile, părăsit-ai vieţuirea dezmierdării celei pământeşti, ajuns-ai la locaşul sălăşluirii celei cereşti, întru care rogi pe Dumnezeu pentru noi.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu multe greşeli fiind întunecat la cuget eu nestâmpăratul, chem către mine a ta grabnică sprijineală, Născătoare de Dumnezeu, luminează-mi ochii sufletului, străluceşte-mi lumina cea strălucită a pocăinţei şi mă îmbracă cu armele luminii, Preacurată.

A Crucit, a Născătoarei :

   Dacă te-a văzut înălţat pe Cruce, Preacurată Maica Ta, pe Tine Cuvântul lui Dumnezeu, ca o Maică plângând a zis : Ce minune nouă şi străină este aceasta Fiul meu ? Cum te împărtăşeşti cu moartea, Cela ce eşti viaţa tuturor, vrând ca un Milostiv să înviezi pe cei morţi ?

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Venit-ai din Fecioară nu sol nici înger, ci Tu însuţi Domnul Te-ai întrupat, şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Prin curăţirea sufletului arătându-te tăietor de rădăcinile patimilor, de Dumnezeu purtătorule, ai dezrădăcinat toată înşelăciunea cea pierzătoare de suflet a tuturor vrăjmaşilor lui Dumnezeu, învăţătorule de cele sfinte, Preacinstite.

   Primind cununa biruinţei, Preafericite, acum te odihneşti în locaşurile cele cereşti, scuturând patimile, şi îmbrăcându-te cu nepătimire, fericite Părinte.

   Ca o jertfă fără prihană, ţi-ai adus viaţa lui Hristos Părinte, plină de dragoste dumnezeiască, fiind înfrumuseţat cu podoaba sihăstriei, Preafericite.

Slavă...

   Limbuţiile eresului celui pierzător de suflet arătat le-ai defăimat, Preafericite, cinstind dumnezeiască închipuirea lui Hristos şi a Maicii lui Dumnezeu, şi a tuturor Sfinţilor, Preasfinţite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine toţi credincioşii te ştim liman de mântuire şi zid nemişcat, Născătoare de Dumnezeu Stăpână; căci tu prin rugăciunile tale, mântuieşti din nevoi sufletele noastre.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine Stăpâne, către Părintele Tău începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei, aducerea am aflat.

   Ca un blând te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi, Nichita înţelepte, făcându-te luptător pentru adevăr, pururea pomenite, şi împodobindu-te luminat cu cununa mărturisirii.

   Fiu Luminii făcându-te după dar, te-ai mutat acum Cuvioase, către lumina cea dumnezeiască, întru bucurie şi veselie, bucurându-te vesel cu cetele îngerilor.

Slavă...

   Părtaş te-ai făcut desfătării celei negrăite a raiului, căci te-ai arătat liman prea-liniştit celor înviforaţi şi te-ai făcut hrănitor celor flămânzi, Fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Roagă pe Fiul tău şi Domnul, Fecioară Preacurată, ca să dăruiască paşnică mântuire celor robiţi de potrivnica întâmplare, care nădăjduiesc spre tine.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Întru adâncul greşelilor..

   Nădejdile cele fericite ai aflat, Părinte preafericite, făcându-te moştenitor fericirii celei stăpâneşti şi dumnezeieştii Lumini.

   Ţinând îndoite făclii luminoase a mărturisirii şi a sihăstriei, ai mers către ceruri, purtătorule de Dumnezeu, Nichita prea-alesule.

Slavă...

   Îndulcindu-te acum de desfătarea cea neîncetată şi dumnezeiască, în locaşurile cele cereşti, roagă pe Stăpânul şi Domnul tuturor pentru noi, Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai Fecioară fără de ispită de bărbat, şi veşniceşti Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.

Irmosul :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând...

   Dobândind viaţa şi cugetul cel ceresc, străluceşti luminat ca soarele cu lumina faptelor, luminând pe cei ce sunt întru întunericul vieţii, şi către Dumnezeu aducând pe toţi, Părinte Nichita. Roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

SINAXAR

    În această lună în ziua a treia, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Nichita Mărturisitorul, egumenul mănăstirii Midichiei.

Stih : Nichita ca o pasăre din curse mântuindu-se din viaţă,

Zboară cu înţelegătoarele aripi spre cereasca locuinţă.

În a treia zi cheamă pe Nichita cel lăudat,

Spre dumnezeiasca locuinţă cu adevărat.

   Pururea pomenitul Părintele nostru acesta Nichita, dorind încă din pruncie înfrânarea poftelor şi curăţia fecioriei, a locuit în munţi, unde lucrând toată bunătatea, a crescut în cetatea liniştei. Şi fu înălţat şi de o parte şi de alta, şi chivernisindu-se prin dumnezeiesc cuvânt, s-a arătat minunat iconom al sufletelor, şi preot credincios al lui Dumnezeu. Deci fiind gonit de la turma sa de luptătorii de icoane, ca un închinător al dumnezeieştilor icoane, fu osândit la amare izgoniri. Şi mulţumind întru toate, şi arătându-se luptător iscusit, a călcat toată înşelăciunea iconomahilor cea stricătoare de suflet, şi făcu de se făcură mulţi Mucenici cu îndemnarea şi cu învăţăturile sale. Drept aceea aprinzând îndoite făcliile mărturisirii şi ale nevoinţei, a luat şi cununile îndoite din mâna Domnului, către care mutându-se, s-a odihnit.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Elpidifor.

Stih : Adevărat Mucenic Elpidifor prin sabie fiind.

Pe Dumnezeu nemincinoasă bună încredinţare este aducând.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Diu.

Stih : Rău credinciosul, cu cărămida capul lui Diu a lovit,

Şi ca pe un vas al olarului l-a zdrobit.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vitonie.

Stih : Vitonie întru adânc fiind aruncat.

Spre a proorociei săvârşire numire a aflat.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Galic.

Stih : De dinţii fiarelor Galic fiind muşcat,

Dinţii fiarei celei gândite i-a sfărâmat.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ilirie din muntele lui Mirsiona.

Stih : Din Mirsiona, către Cer Ilirie te-ai dus.

Nu însă precum din muntele Măslinilor Hristos.

   Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Pavel rusul, care s-a slobozit din robie şi a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul o mie şase sute optzeci şi trei, de sabie s-a săvârşit.

Stih : De obşte cu Pavel numirea şi sabia era având,

Acesta nouă nevoitor Pavel rus fiind.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Duhului, Cela ce bine este cuvântat şi prea proslăvit.

   Blândeţea ta cea peste măsură a smerit la pământ cruzimea tiranului, omorându-l pe el cu neîncetate rugăciuni; căci ştie Domnul a face voia celor ce se tem de Dânsul.

   Tunetul dogmelor tale, şi fulgerul cel luminos al vieţii tale au luminat lumea, luminând pe credincioşi, cu luminări de Dumnezeu luminate, şi cu cuvinte şi cu fapte strălucite, sfinţite învăţătorule, de Dumnezeu fericite.

Slavă...

   Întărindu-te cu puterea Mângâietorului, ai scăpat de cetele dracilor, şi de laţurile eresurilor, de Dumnezeu cugetătorule, şi te-ai suit către înălţimea cerească, sălăşluindu-te acum cu cetele îngerilor celor fără de trup.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sfânta Sfintelor te înţelegem pe tine, ca pe una ce singură ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, Fecioară neîntinată, Maică nenuntită; căci prin dumnezeiască naşterea ta, nestricăciune ai izvorât tuturor credincioşilor.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Cuptorul cel cu foc...

   Trecând peste toată simţirea, de trei ori fericite, acum te-ai apropiat către Lumina cea înţelegătoare, Preacinstite, învrednicindu-te vederii dumnezeieşti, umplându-te de lumină şi strigând : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.

   Arătat îmbrăcându-te cu omorârea patimilor, ai purces către ceata cea purtătoare de viaţă, Preafericite, înfierbântându-te de buna credinţă, luminându-te cu bunătăţile şi strigând : Toate lucrurile preaînălţaţi pe Domnul.

   Nevoindu-te din pruncie cu toată bunătatea de Dumnezeu cugetătorule, ai plecat către ceata cea purtătoare de viaţă, Preafericite, înfierbântându-te de buna credinţă, luminându-te cu bunătăţile, şi strigând : Toate lucrurile preaînălţaţi pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Caută spre noi acum de sus Părinte, stând înaintea Stăpânului tău, Nichito, purtătorule de numele biruinţei, având multă îndrăzneală şi sufletească mântuire cerşind turmei tale, Mărite, arătătorule de cele sfinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu ai zămislit mai presus de fire în pântece, şi negrăit ai născut pe Cel nedespărţit de Tatăl, care a petrecut pe pământ, Dumnezeu şi om, Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Pentru aceea te cunoaştem mântuirea noastră a tuturor.

Irmosul : Să lăudam, bine să cuvântăm...

   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările și-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Fiul Părintelui...

   Ca unul ce erai curat, te-ai învrednicit dumnezeieştii luminări, strălucindu-te cu felurile bunătăţilor, luminându-te totdeauna cu cununa mărturisirii. Pentru aceasta acum cinstim prăznuirea ta cea pururea mărită.

   Cu înţelepciunea ţi-ai petrecut viaţa, Fericite, ocârmuindu-te de poruncile Mântuitorului; iar acum după ce a trecut umbra, după vrednicie ai dobândit viaţa cea veşnică cu bucurie, grăitorule de cele dumnezeieşti, Preasfinţite.

Slavă...

   Foarte degrabă ai trecut tulburarea celor trecătoare, şi te-ai aşezat la limanul cel liniştit al împărăţiei lui Hristos, bucurându-te Nichita, către care povăţuieşte-ne Părinte şi pe noi, care te fericim, şi cinstim pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca o lână primind ploaia cea cerească în pântecele tău, Preacurată, ai născut nouă pe Cela ce dă nemurire tuturor oamenilor, care se închină Lui, şi te slăvesc pe tine Născătoare de Dumnezeu pururea lăudată.

Irmosul :

   Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.

Cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala Postului şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A PATRA

    Preacuviosul Părintele nostru Iosif scriitorul de cântări, şi Cuviosul Părintele nostru Gheorghe cel din Maleo,

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile Triodului şi ale Sfinţilor, glasul al 2-lea.

Podobie : Când de pe lemn...

   Pe umeri luând Crucea, te-ai răstignit lumii, şi ai urmat cărărilor, Celui ce din nefiinţă toate le-a zidit, Cuvântului lui Dumnezeu. Iar dragostea cea lumească şi toată patima ai lepădat, de unde şi strălucind cu bunătăţile prin fapte dumnezeieşti, ai câştigat moştenirea cea veşnică, Părinte Iosif.

   Arătatu-te-ai trâmbiţă tăinuitoare, deşteptând pe toţi către cântarea cea duhovnicească, şi organ mişcat de Dumnezeu, lăudând pe cetele cele dumnezeieşti, şi mărind pe toţi Sfinţii, şi propovăduind biruinţele lor. Căci tu din izvoarele cele mântuitoare ai scos adâncimea cuvintelor celor ce adapă locaşul lui Dumnezeu.

   Vistierie bunătăţilor te-ai arătat, şi aprinzându-te de dragoste, pe toţi cei ce bine au plăcut lui Dumnezeu în viaţă, ai aflat, cântând cântări sfinţite, şi cu credinţă asemănându-te acestora prin dumnezeiască îndreptare. Cărora făcându-te părtaş prin chipul cel dumnezeiesc, te-ai arătat şi împreună părtaş dulceţii.

Alte Stihiri ale Sfântului Gheorghe, glas şi Podobie aceiaşi.

   Cu tot sufletul fiind plecat fierbinte, şi împreunat cu Dumnezeu Atotvăzătorul, ai lucrat roduri dumnezeieşti ale Duhului : Liniştea, înfrânarea, dragostea, nădejdea şi îndelungă răbdarea şi blândeţea, arătând cu mare cuviinţă credinţa şi bunătatea, ca pe o călătorie către calea cea de sus, Părinte Gheorghe.

   Darul Duhului sălăşluindu-se întru tine, ca într-un preacurat şi blând, te-a împodobit cu tot felul de bunătăţi, şi te-a luminat cu multe feluri de daruri Părinte. Pentru aceea te-a şi arătat holdă lui Hristos cu purtarea de nume, ca unul ce ai arăt înţelepţeşte brazdele cugetului tău, vrednicule de fericire Gheorghe.

   Bucurându-te de nădejdea bunătăţilor celor viitoare, prea-lesne ai suferit ostenelile, întinzându-te cu osârdie la cele viitoare, şi uitând cele trecătoare, preaînţelepte, până ce ai ajuns la sfârşitul cel fericit de Dumnezeu purtătorule, plin de zile, plin de fapte bune, şi ai dobândit dumnezeiasca fericire, Cuvioase Gheorghe.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te scaunul cel adevărat al lui Dumnezeu, şi tronul Împăratului. Bucură-te sicriul vieţii; bucură-te izvor nedeşertat al sfinţeniei, vas de mir al Duhului, desfătarea raiului; bucură-te îndulcirea cea tainică a sufletelor; bucură-te bucuria cuvioşilor. Bucură-te veselia tuturor, celor ce aleargă către tine, Mireasă a lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei :

   Cu plângeri tânguindu-se, şi cu amare lacrimi udându-şi obrazul Mieluşeaua cea preacurată, se uita la Cruce, şi întinzându-şi mâinile striga : Fiul meu, unde mă voi duce acum ? Pe cine voi chema Fiu; vai mie ! Cum am rămas singură Fiul meu ! Lumina mi s-a întunecat, spintecaţi-vă cele din lăuntrul meu, şi vă rupeţi !

LA UTRENIE

CANOANELE

Două ale Sfinţilor şi Tripesneţul Triodului după rânduirea Postului,

CANONUL Sfântului Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea :

Irmos :

   Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul, pe care l-a mântuit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

   Pe Iosif scriitorul de cântări cu cântări să-l cinstim, cei ce cântăm cântările lui cele izvorâtoare de miere, ca pe unul ce de la cântări, la cântările cele veşnice s-a mutat.

   Precum propovăduirea Proorocilor şi a Apostolilor a luminat tot pământul, asemenea şi cântarea gurii tale a ridicat lumea spre slava Dumnezeului tuturor.

   Din pruncie dându-te lui Hristos întru înfrânare ai petrecut Iosife, de unde te-ai şi îmbogăţit cu darurile cele dumnezeieşti, cu nădejdea şi cu dragostea, şi cu curata credinţă.

A Născătoarei :

   Cuvântul cel proorocesc odinioară te-a propovăduit pe tine uşă dumnezeiască şi munte sfânt, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, podoaba dumnezeieştilor pătimitori.

Alt CANON al Sfântului Gheorghe.

Cântarea 1-a, glas şi Irmos acelaşi.

   Fiind luminat cu lumina Dumnezeieştii Stăpâniri Celei în trei Lumini Cuvioase, ai părăsit lumea, şi întunericul patimilor, şi cu viaţa prealuminată te-ai încuviinţat, Părinte.

   Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu povăţuindu-te Gheorghe, ai umblat pe cărarea, care duce către Cer, având ajutor pe însuşi Făcătorul de bine, şi prea-înduratul Dumnezeu.

Slavă...

   Arătat ocârmuindu-te de Dumnezeu, şi luminându-te cu Darul punerii de fii, ai petrecut Părinte vieţuirea cu cuviinţă şi cu dreptate.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Avându-te pe tine întărire şi folositoare noi, cei ce te mărturisim Născătoare de Dumnezeu Curată, ne mântuim de întreite valurile vieţii, Fecioară cu totul fără prihană.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

   Cu iubirea curăţiei ai îmblânzit pe Dumnezeu, ca să-ţi dea ție ajutor, şi aflând pe părinţii tăi, ţi-ai dobândit nădejdea ta Părinte.

   Arătând cunoştinţa dragostei celei adevărate, şi casă, şi lucrare, şi înţelepciune, care ți s-a dat ție de la Dumnezeu, ca un Iov ai deschis uşa tuturor.

   Ca un Iosif cel viteaz odinioară în Egipt prins fiind de mâinile barbarilor, ţi-ai păzit Darul cu credinţă şi cu smerenie preabogate.

A Născătoarei :

   Rai înfrumuseţat având în mijloc pomul nestricăciunii, pe Iisus Hristos Domnul, te-ai arătat Fecioară, pentru aceasta te fericim.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Bucurându-te tu, ai umblat neabătut pe calea vieţii, care trece către veacul cel fără de margine, şi te-ai sălăşluit în locaşurile cele veşnice, preafericite Gheorghe.

   Viaţa ta a fost luminată, cuvântul tău s-a arătat îndulcit cu sare întru Dumnezeiescul Duh Gheorghe, dumnezeiască răsărire a dumnezeieştii holde.

Slavă...

   Ca unul ce te-ai învrednicit a fi fiu lui Dumnezeu prin Botez, ai moştenit averea cea părintească prin curăţirea vieţii, Preafericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fii întărire, scăpare şi acoperământ, celor ce cu credinţă aleargă la tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te vestesc pe tine Maica lui Dumnezeu.

Irmosul :

   Întăreşte-ne pe noi întru Tine Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii..

    Arătatu-te-ai blând şi smerit şi liniştit, păzind şi împlinind cuvintele cele dumnezeieşti ale Stăpânului tău, Care S-a uitat spre tine Părinte, şi în locaşul cel de sus te-a sălăşluit.

Slavă..., alta Sedealnă, glasul al 3-lea.

Podobie : De frumuseţea fecioriei..

   Dorit-ai de Hristos cel preafrumos, şi ai urât patimile trupului, îngereşte vieţuind pe pământ Gheorghe; pentru aceasta prăznuim sfântă adormirea ta şi îmbrăţişăm sicriul moaştelor tale, din care izvorăşti tămăduiri nouă, celor ce cu dragoste te cinstim pe tine Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Când a venit spre tine Născătoare de Dumnezeu, glasul cel curat, atuncea cele cereşti cu frică se veseleau, şi cele pământeşti cu dragoste se bucurau; căci un praznic s-a făcut la amândouă părţile, când a izbăvit de moarte pe cel întâi zidit. Pentru aceasta împreună cu îngerul strigăm ţie : Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar.

A Crucii, a Născătoarei :

   Cea neispitită de nuntă, Curata şi Maica Ta Hristoase, văzându-Te pe Tine mort spânzurând pe lemn, ca o Maică tânguindu-se a grăit : Ce Ți-a răsplătit Ție norodul cel fărădelege şi nemulţumitor al iudeilor, care cu multe şi mari darurile Tale, Fiul meu, s-a desfătat ? Însă laud pogorârea Ta cea dumnezeiască.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am proslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

   Socotinţa cea gânditoare şi îndreptarea cea cu hotar a călugărilor te-a arătat pe tine Hristos, Preacuvioase Părinte.

   Arătat-ai viaţa ta ca un pod al smereniei, cel ce trece către viaţa cea adevărată, de Dumnezeu înţelepţite Iosife.

   Întâmpinându-te te-a fericit pe tine Stăpânul, Părinte, ca pe unul ce dai la vreme măsura grâului Cuvântului.

A Născătoarei :

   Strălucit-ai Doamne lumină, celor ce sunt în noapte şi întru întunericul greşelilor, purtându-Te în pântecele Preacuratei Fecioare.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Fiind împodobit cu frumuseţile bunătăţii, şi cu obiceiuri luminate, ai zburat către Dumnezeu, fericite Gheorghe.

   Părăsit-ai tulburarea celor trecătoare ale pământului, apucându-te de liniştea vieţii celei iubitoare de Dumnezeu, Cuvioase Gheorghe.

   Pâraiele fărădelegii n-au putut să tulbure sufletul tău, pentru că te-a adăpat pe tine pârâul desfătării cereşti.

Slavă...

   Luând aminte totdeauna de dumnezeiască cugetare, Preaînţelepte, ai lepădat cugetările cele nestatornice, Părinte Gheorghe.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Binecuvântăm Preacurată, pe Cel ce S-a întrupat din pântecele tău, şi pe tine bine te cuvântăm, ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Fiind pe pământ, cu credinţă ai lăudat pe Sfinţi Preacuvioase, care împreună acum auzind cântări, te bucuri, neîncetat lăudând pe Domnul, înţelepte.

   Trăgând pe toţi către pocăinţă şi către mărturisire, pururea ai adus lui Dumnezeu rugăciuni, ca să câştige iertare.

   Toată viaţa ta petrecându-o întru lucrurile cele sfinte, ca un neguţător adevărat ai adunat ţie Cuvinte, şi fapte ca o piatră de mult preţ.

A Născătoarei :

   De ispite şi de viforul cugetelor, şi de toată mânia, şi de tot păcatul, de foamete, şi de pierzare, şi de munca cea veşnică mântuieşte-ne pe noi, Preacurată Fecioară.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Viaţă şi fericire nemuritoare ai dobândit Părinte înţelepte, săvârşind dumnezeieştile suişuri, fiind întărit cu nădejdea şi cu credinţa cea bună, Preafericite.

   Fiind împodobit cu smerenia lui Hristos, Cuvioase, arătat te-ai înălţat către bunătate înaltă, Gheorghe de Dumnezeu cugetătorule, făcându-te holdă ariei celei dumnezeieşti.

Slavă...

   Prin înfrânare desăvârşit ai arătat topirea trupului, şi ai câştigat inimă curată, prin care te-ai învrednicit a vedea pe cel nevăzut de toţi, Părinte Gheorghe.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Taina cea mai presus de minte a naşterii tale, cu adevărat este nepricepută şi neînţeleasă de tot omul, Fecioară Stăpână; căci ne-ai născut nouă pe Cel ce cu adevărat este Dumnezeu.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Întru adâncul greşelilor...

   Pe mulţimea cea împestrită a cântărilor tale ca spre o temelie luminat strălucindu-se Biserica lui Hristos, goneşte dormitarea cea pierzătoare de suflet.

   Cuvintele tale ca un burete s-au arătat celor scârbiţi cu sufletul şi cu duhul, curăţind toată întristarea.

   Celor însetoşaţi de Cuvântul cel mântuitor, şi îngrăşaţi cu desfătările cele trupeşti, îndoită tămăduire fără zavistie ai dăruit, Preacuvioase Iosif.

A Născătoarei :

   Pe mine cel rătăcit în calea vieţii, şi căzut în calea păcatelor, îndreptează-mă, Stăpână, în cărarea pocăinţei.

Alt Canon,

Irmos acelaşi.

   Arătat fiind întărit cu ajutorul Duhului Sfânt, te-ai arătat fierbinte izgonitor vicleniei duhurilor, pururea pomenite fericite Gheorghe.

   Fiind împodobit cu înălţările nepătimirii, te-ai îmbrăcat luminat cu haina curăţiei Gheorghe, liniştind tulburarea patimilor.

Slavă...

   Prin sabia cea de văpaie ai trecut înţelepte şi te-ai învrednicit desfătării raiului, fiind îmbrăcat cu arma Crucii cea nesfărâmată, Părinte Gheorghe.

Şi acum..., a Născătoarei :

   La tine mi-am pus nădejdile slăvirii mele, Maică pururea Fecioară, şi pe tine te pun înainte folositoare vieţii întărită şi nemişcată.

Irmosul :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce te-ai înălţat..

   Cel ce eşti ca un izvor nedeşertat al pocăinţei, şi dătător mângâierii celei fără de sfârşit, şi adâncime umilinţei Iosife, dă-ne nouă lacrimile pocăinţei celei dumnezeieşti, prin care plângând aici, să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerşind ajutorul tău Sfinte.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a patra, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Iosif scriitorul de cântări.

Stih : Tu Părinte ai fost Dumnezeului Celui Viu, dumnezeiesc lăudător,

Iar eu sunt al tău după moarte nou cântător.

Pe Iosif cu cântări să-l cinstim în a patra zi a lui Aprilie,

Pe cel ce cu facerile sale a pricinuit Bisericii veselie.

   Preacuviosul acesta Iosif a fost din Eparhia Siciliei, din părinţi anume Plotinu şi Agata. Era binecredincios şi blând la obicei, şi îndeletnicindu-se pururea spre deprinderea dumnezeieştilor Scripturi. Încăpând patria lui în mâinile Agarenilor, a mers cu maică-sa şi cu fraţii săi la Pelopones, şi de acolo la Tesalonic, unde se şi călugări, şi intră în duhovniceştile nevoinţe. Patul lui era pământul, aşternutul lui o piele, iar haina lui proastă şi sărăcăcioasă, hrana lui puţină pâine, şi băutura apă. Sta în picioare toată noaptea la rugăciune şi cu îngenunchere. Totdeauna cântări avea în rostul său, lucrul mâinilor sale era frumoasa scrisoare, iar când părăsea scrisoarea, avea citirea dumnezeieştilor Scripturi. Dintru acestea se făcu aşa de blând şi de înţelept, plecat, fără de răutate, întreg la minte, şi câte urmează acestora. Având o bogăţie ca aceasta de fapte bune, se hirotoni preot și în scurtă vreme se duse la Constantinopol cu Sfântul Grigorie Decapolitul, cu care s-a închis în biserica Sfântului Mucenic Antipa, veselindu-se în grele petreceri, şi în căile vieţii pustniceşti. Iar de vreme ce răsări eresul cel hulitor de Hristos, al luptătorilor de icoane, fericitul acesta încă purcese să meargă la Roma, rugat fiind de oarecari, şi aflându-l corăbiile barbarilor, îl duseră legat la Crit, şi băgându-l în închisoare, învăţa pe toţi calea mântuirii, şi a mântuit pe mulţi din mâinile diavolului, unde arătându-i-se oarecare om cu sfinţită cuviinţă de la Mira Lichiei, îi zise : aici sunt, ci primeşte această cărticică, şi el luând-o citea şi cânta acestea : Grăbeşte îndurate, şi sârguieşte ca un milostiv spre ajutorul nostru, că poţi voind. Şi această cântare, o minune ! Se făcu dimineaţa lucru aievea. Căci atuncea murind Teofil începătorul eresului, îşi luă iarăşi biserica lui Hristos podoaba şi buna-cuviință a cinstitelor icoane. Pentru aceasta atuncea şi cinstitul acesta Iosif slobozindu-se de la închisoarea Critului, se duse la Constantinopol, şi dobândind de la oarecine o parte din sfintele moaşte ale Sfântului Apostol Bartolomeu, făcu şi o biserică în numele Apostolului, împreună cu cinstitul Grigorie. Pentru aceasta aflându-se în grijă şi în gândire multă, a-i împodobi praznicul cu cântări Cuvioase şi tropare, se ruga cu lacrimi şi cu suspinuri, ca să dobândească ceea ce dorea, pe care a şi dobândit-o. Căci văzu un om înfricoşat cu chip Apostolesc, care ridică sfânta Evanghelie de pe sfinţita masă, şi o puse pe pieptul lui, şi apoi îl binecuvântă. Aceasta era începătura dumnezeiescului Dar, căci de atuncea şi în urmă fără de trudă şi prea lesne alcătuia sfinţitele cântări, şi le da celor ce cereau, cum socoteau unii cum că nu le scoate de la sine, ci le învaţă întâi de la alţii, apoi le zice de rost, şi aşa le dă celor ce le pofteau. Dar nu era aşa pricina, precum aceia socoteau amăgindu-se, ci era dat din Dumnezeiescul Dar a le izvodi. Drept aceea era de gurile tuturor lăudat, şi de toţi dorit şi iubit, nu numai de cei proşti şi de boieri, ci chiar şi de împăraţii cei de atuncea. Şi fu osândit la izgonire de Varda Kesarul, moşul împăratului Mihail, de vreme ce-l mustrase Sfântul. Și iarăşi numaidecât chemat din izgonire, îşi luă pe seama lui paza sfintelor vase ale Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, fiind Patriarh minunatul Ignatie, după a cărui adormire fu primit şi cinstit de înţeleptul Fotie, că acesta a fost Patriarh după Ignatie. Şi nevoindu-se pentru dreapta credinţă, fu izgonit la Cherson. Iar după moartea lui Varda liberându-se de acolo de Teodora împărăteasa, care a întărit ortodoxia, şi făcând laude multor Sfinţi, a răposat, şi s-au îngropat cinstitele lui moaşte la mănăstirea unde şi acum se află. Deci Dumnezeu vrând să arate oamenilor cinstea ce o a luat după moarte Sfântul acesta Iosif, a iconomisit un chip ca acesta : Oarecine având un rob trebuitor, care fugindu-i, merse la Sfântul Teodor Tiron, cel numit Fanerot, de-l rugă ca să-i arate robul și aflându-se la biserică trei zile şi trei nopţi, şi neînţelegând nimic, se mâhni, şi vru să se ducă. Însă fiind la Utrenie, şi citindu-se cuvântul de folosinţă sufletească, a adormit puţin, şi văzu pe Mucenicul, unde-i zise : Pentru ce te-ai mâhnit o omule ? Să ştii că astă noapte a răposat poetul Iosif, şi fu cinstit de noi de toţi Sfinţii, pe care ne-a cinstit Sfântul lui suflet. Şi acum dară am venit să-ţi spun, du-te în cutare loc, că-ţi vei găsi robul, pe care-l cauţi.

    Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Gheorghe din Maleo.

Stih : Gheorghe cu bucurie sufletul şi-a dat,

Lucrătorului de suflete săditorului trupurilor cu adevărat.

S-a ridicat întru a patra zi a lui Aprilie.

La înălţimea cerului Gheorghe.

    Tot în această zi, Sfânta Muceniță Fervuta, şi fiica ei, şi cu însoţitoarele ei.

Stih : Singură mă plăzmuieşti Hristoase îndoitule cu firea,

Dar mă ai pe mine Fervuta îndoită prin fierăstruire.

Două adevărate roabe ale Stăpânului Dumnezeu,

Sluga şi Stăpâna au fost tăiate de fierăstrău.

   Acestea au fost pe vreme lui Savorie împăratul persan, surori fiind Sfântului Simeon Episcopului, care a suferit mucenicia în Persia, împreună cu alţi o mie. Şi fiindcă împărăteasa pătimea de oarecare boală, au fost clevetite acestea, că fac doctorii otrăvitoare. Deci prinse fiind, s-au înfăţişat la arhimagul, şi dezvinovăţindu-se de prihana pusă asupra lor, spuneau că sunt creştine, şi că nu este iertat creştinilor, a face asemenea otrăvitoare lucruri. Deci primind acum ele îndoită vinovăţie adăugându-se pe lângă otravă şi pricina credinţei, li s-a dat hotărâre de moarte; şi fiind întinse şi legate de pari, de grumazi şi de picioare, au fost tăiate în două cu fierăstrăul, şi bucăţile lor, fiind spânzurate pe lemne; trecând pe acolo împărăteasa, şi-a luat vindecare, căci aşa zisese pârâţii, că întru alt chip nu se poate vindeca, dacă nu va trece printre trupurile cele moarte ale Sfintelor femei.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Puplie.

Stih : În ceruri Puplie plata îţi este mare,

Unde suindu-te, bucură-te şi fă strigare.

    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Platon egumenul mănăstirii Studiţilor.

Stih : Platon prea bună plăzmuire s-a plăsmuit,

Amestecându-se străină amestecare, cu Dumnezeu cel ce l-a zidit.

    Tot în această zi, trei Sfinţi Preacuvioşi : Teona, Simeon şi Forvin, care cu pace s-au săvârşit.

Stih : Trei suflete neîntinate fiind primind,

Tron al dumnezeieştilor suflete celor neîntinate sunt.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zosima, care a îngropat pe sfânta Maria Egipteanca.

Stih : Mai înainte Zosima pe Maria în viaţă întâmpinând,

Iar acum amândoi unit sunt vieţuind.

    Tot în această zi, Cuviosul Teona care a sihăstrit în Mânăstirea Pantocratorului, iar mai în urmă s-a făcut Episcop Tesalonicului cu pace s-a săvârşit.

Stih : Teona proiestoşia cea de jos lăsând,

Înaintea Proestosului tuturor acum se află stând.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Ritori preaînvăţaţi s-au arătat tinerii oarecând; că din suflet cuprins de Dumnezeu teologhisind cu buzele au cântat : Dumnezeul cel mai presus de dumnezei al Părinţilor şi al nostru bine eşti cuvântat.

   Şi după somnul morţii te-ai silit a nu avea închişi ochii tăi cei sufleteşti, căci cânţi cântări cu cei ce cântă : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Fericind cu osârdie cetele mucenicilor celor nenumăraţi ai primit cununa muceniciei Părinte, şi neîncetat împreună cu dânşii cânţi : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Ca o tămăduire păcatelor celor mari, pe mărturisire ai pus înţelepte, celor ce cântă cântările tale : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

A Născătoarei :

   Sufletul cel cumplit întunecat cu călcările cele viclene cu razele cele curate ale luminii tale îndreptează-l către lumină, ca una ce eşti uşa Luminii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca cu cântări să te slăvesc pe tine.

Alt Canon,

Irmos : Chipul cel de aur...

   Întărindu-ţi-se chipul cu puterea lui Hristos Părinte Gheorghe, cu tăria lui ai izgonit cetele celor ce te urau, punând împotriva lor Crucea, cu care fiind păzit, cântai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Fericit eşti, şi bine-ţi va fi acum preafericite Gheorghe, că ai luat răsplătirea ostenelilor, şi a trudelor tale, şi împreună cu îngerii strigi Domnului : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Locaş luminat te-ai făcut lui Dumnezeu, Părinte Gheorghe, arătându-te scaun simţirii şi înţelegerii, plin de sfinţenie, strălucind cu credinţa şi cu Darul, şi strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sfeşnic Luminii şi nor luminos, şi loc de sfinţenie te-ai arătat, ceea ce eşti neispitită de nuntă; căci negrăit ai primit pe Cuvântul cel sfânt al Sfinţilor pe care lăudându-L strigăm ţie : Bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a :

Irmos : În cuptorul cel cu foc...

   Socotind cu adevărat viaţa aceasta ca o umbră trecătoare, te-ai nevoit a câştiga viaţa cea nestricăcioasă. Pentru aceasta ai zidit multe mănăstiri cinstite, spre mântuirea sufletelor.

   Având dreptate către cei blânzi, şi către cei săraci cu Duhul, multă înmulţire ai arătat, ca nu numai pe tine însuţi să te întăreşti a sluji Ziditorului, ci şi pe toţi cei ce te priveau pe tine.

   Nerăutatea ta şi vărsarea dragostei tale, de trei ori fericite, a arătat chipul lui Hristos cel Iubitor de oameni către care neîncetat strigai : Să-L înălţăm întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   O înfricoşată taină ! O auzire înspăimântată ! Cum a născut Fecioara, cu unirea cea negrăită, pe Cuvântul cel ce S-a asemănat nouă, rămânând precum şi înaintea naşterii curată în veci.

Alt Canon,

Irmos : Pe Dumnezeu cel ce S-a...

   Mutatu-te-ai către viaţă nestricată, şi către desfătarea cea neveştejită, către slava cea veşnică, şi către lumina cea neînserată Părinte că te-ai arătat holdă lui Dumnezeu pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

   Ca un rob lui Hristos, ca un slujitor şi ispravnic tainelor Lui, te-ai făcut povăţuitor nerătăcit, tămăduind patimile sufletelor şi al trupurilor, Cuvioase Gheorghe.

Binecuvântăm pe tatăl...

   Roadă plină de nevoinţe te-ai adus în aria lui Hristos, Părinte, şi ca un strugur copt punându-te în linurile cele cereşti, ne izvorăşti vin de umilinţă nouă, celor ce te cinstim, Preafericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Rodul pântecelui tău mi s-a arătat mie pricină de viaţă nestricată, şi de desfătare veşnică, Preacurată Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea bucurându-mă strig ție, glasul Arhanghelului : Bucurate Fecioară !

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc, la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul...

   Ca pe nişte lespezi scriind în sufletul tău cel curat chipurile bunătăţilor prin lucrare, ai dat tuturor Sfinţilor, aducând îndoită cântare bunătăţilor din fapte, şi din laudă vrednică de primire.

   Cetele cele îngereşti, adunarea Apostolilor, Născătoare de Dumnezeu, împreună cu Botezătorul, Proorocii, preoţii, şi oştile Mucenicilor împreună cu pustnicii, cu cuvioase laude te încuviinţează pe tine Iosife.

   Nu înceta aţi aduce aminte de turma ta cea cuvântătoare, ci precum fiind viu, înţelepte, ai fost apărător, aşa fii şi acum dând viaţa cea nestricăcioasă şi curăţind de patimile cele trupeşti şi sufleteşti prin rugăciunile tale cele către Hristos, Părinte Iosif.

A Născătoarei :

   Nu înceta Fecioară rugând pentru noi pe Fiul tău, pe Dumnezeu cel Iubitor de oameni, că pe tine te-am câştigat nădejde, şi cu apărarea ta ne izbăvim din nevoi şi din patimi, de greşeli şi de dureri, cei ce cu credinţă te slăvim.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Fiind întărit cu credinţa, şi îngrădit adevărat cu puterea lui Hristos, Preafericite, ai scăpat de laţurile dracilor, şi fugind de toate năpădirile şi măiestriile lor, ai stătut înaintea Stăpânului tuturor, veselindu-te Gheorghe.

   Toată dorirea ta Părinte, mutându-o către Dumnezeu şi îndulcindu-te de dumnezeiasca frumuseţe de care toată firea doreşte, te-ai împodobit pe sineţi cu privirea şi cu fapta, şi cu viaţa prealuminată. Pentru aceea te fericim Părinte.

Slavă...

   Nu înceta Părinte a te ruga neîncetat lui Hristos pentru noi, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta ca să ne mântuim de întreite valuri ale supărărilor şi de furtună, de primejdii şi de patimi, rugându-te ca să dea lumii pace.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Cuvântul, Cel ce era mai înainte fără de trup ca un Dumnezeu, din Dumnezeu, singură L-ai născut întrupat spre înnoirea şi mântuirea tuturor oamenilor. Drept aceea toţi credincioşii cu laude te slăvim prealăudată Fecioară.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA glasului de 3 ori.

Cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala postului şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A CINCEA

    Sfinţii Mucenici : Claudie, Diodor, Victor, Victorin, Pappia, Nichifor, şi Serapion, şi Sfinţii Mucenici : Teodul şi Agatopod.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie; Ca pe un viteaz...

   Împungându-vi-se ochii, şi degetele tăindu-vi-se, şi coastele strujindu-vi-se, şi spânzurându-vă, şi zdrobindu-vi-se oasele, şi cu sabie tăindu-vă mădularele, zdrobind şi voi capul celui viclean, nu v-aţi lepădat de Mântuitorul tuturor; şi cu bună cuvântare nu aţi jertfit idolilor, măriţilor marilor Mucenici.

   Împreună cu Claudie să cinstim pe Nichifor măritul, pe cinstitul Diodor şi pe Victor, pe Victorin, pe Pappia şi pe Serapion, pe ceata cea cu numărul de şapte, adunarea cea preasfântă, Biserica cea întreagă, pe poporul care a tăiat cu sabia bărbăţiei toate mulţimile dracilor.

   Cei râvnitori pătimirii celei sfinte a lui Hristos, prin Dumnezeiescul Dar gonesc patimile sufletului şi ale trupului. Stâlpii cei neclintiţi, luminătorii credincioşilor, cei ce au ucis pe cel viclean, limanurile cele prea-liniștite ale celor ce cad în furtună, Mucenicii cei ce locuiesc întru cele de sus, după vrednicie să se mărească.

Alte Stihiri ale Sfinţilor Mucenici Teodul şi Agatopod, glasul 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Patimile şi ostenelile însoţirii celei dumnezeieşti împreunându-se cu credinţă, au întraripat cugetele către asemenea râvnă, rugând pe Hristos cu osârdie şi zicând : Cel ce ca un Bun ai preamărit pe Sfinţi, întăreşte-ne şi pe noi întru frica Ta.

   Chemările cele cu un nume numite primind înţelepţilor, şi lucrările cele dumnezeieşti asemenea săvârşind răbdătorilor de patimi, aţi lucrat lui Dumnezeu întru cărările cele drepte, şi cu adevărat aţi băut paharul cel mântuitor al muceniciei.

   Nedumnezeirea ca altă mare tăind, în pământul nepătimirii, întru împărăţia cerească, după vrednicie aţi intrat unde curge pârâul hranei şi străluceşte Lumina cea neschimbată şi pururea fiitoare, Mucenici ai lui Hristos.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Pornirile cele arzătoare de foc ale patimilor celor cu totul pierzătoare, cu stropirea dumnezeieştii ploii tale celei de ajuns, stinge-le Fecioară, ca şi eu precum cei trei tineri să mulţumesc lui Dumnezeu, Celui dintru tine, slăvind şi binecuvântând Darul tău Stăpână.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dacă a văzut ridicat pe Cruce pe Mieluşelul, Fecioara cea cu totul fără prihană, tânguindu-se striga : Dulcele meu Fiu ! Ce vedere nouă şi preaslăvită este aceasta; cum Cel ce Ții toate cu mâna, pe lemn Te pironeşti cu trupul.

LA UTRENIE

CANOANELE

Două ale Sfinţilor şi Triodul.

CANONUL cel dintâi.

Facere a lui losit.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos :

   Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

   Săvârşind călătoria cea sfântă Sfinţilor Mucenici, staţi înaintea Scaunului lui Dumnezeu cu slavă, purtând cununi, luminând lumea cu razele Luminii Duhului.

   Să se mărească astăzi ceata cea dumnezeiască a pătimitorilor celor şapte la număr, care străluceşte sfinţit cu podoabe dumnezeieşti, şi pururea dănţuieşte cu cetele celor fără de trup.

   După lege trecând nevoinţa muceniciei, înţelepţilor, şi cu tărie suferind năpădiri de tot felul de chinuri, bucurându-vă aţi primit moştenirea cea veşnică.

A Născătoarei :

   Domnul cel mai presus de vreme întrupându-Se din tine în vreme, a dezlegat greşelile oamenilor cele de multă vreme; pe Care roagă-L Curată neîncetat, să se milostivească spre sufletele noastre.

Alt Canon al Sfinţilor Mucenici Agatopod şi Teodut.

Cântarea 1-a, glas şi Irmos acelaşi.

   Cu dumnezeiască cununa muceniciei încununându-vă, v-aţi luminat cu podoaba cugetului, şi staţi înaintea Stăpânului, rugându-vă pentru noi, marilor Mucenici prea înfrumuseţaţi.

   Înfrumuseţat unindu-vă cu Dumnezeu înţelepţilor prin buna credinţă, v-aţi depărtat de răutatea cea fără podoabă, şi bucurându-vă, v-aţi numărat cu cetele purtătorilor de chinuri.

Slavă...

   Umplându-vă de apele Duhului Celui făcător de viaţă, pe cei ce erau topiţi de zăduful neînţelegerii, i-aţi adăpat cu lucrarea cea bună Sfinţilor, supunându-vă poruncilor celor dumnezeieşti.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Mântuitorul şi Atotfăcătorul Domnul L-ai purtat în pântece, pe care Agatopod împreună cu măritul Teodul, L-au mărturisit a fi adevărat Dumnezeu şi Om, Fecioară Maică Preacurată.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Se veseleşte de tine...

   Pentru Hristos pătimind tot felul de chinuri Sfinţilor, aţi strălucit mai mult decât aurul, prin Darul Sfântului Duh.

   Zdrobirea spatelor tale Victorine, lipsirea ochilor şi a mâinilor ai suferit, mărite Mucenice.

   Fiind legaţi de dragostea lui Hristos, măriţilor pătimitori, aţi risipit toate măiestriile balaurului celui viclean.

A Născătoarei :

   Născut-ai Fecioară Preacurată pe Domnul tuturor, care mântuieşte pe oameni din robia cea înţelegătoare, prealăudată.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Cu împletirile cuvintelor tale împiedicându-se vrăjmaşul, a căzut, şi arătat s-a înfruntat, Mucenice purtătorule de chinuri, Teodule.

   Întărindu-ţi sufletul cu dragostea cea către Dumnezeu, Mucenice Agatopode, ai arătat, că toată puterea vrăjmaşului este fără tărie.

Slavă...

   Izvorând tămăduiri credincioşilor din râurile cele pururea curgătoare, prin dumnezeiască putere, uscaţi izvorul patimilor, măriţilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Mântuitorul cel ce a izbăvit pe oameni din robia vrăjmaşului, îmbrăcat în trupul nostru L-ai născut, Preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce Te-ai înălţat...

   Suferind chinurile cele de multe feluri, prin cuget nespăimântat purtătorilor de chinuri, străluciţi mai mult decât lumina soarelui. Pentru aceea prăznuim luminată pomenirea voastră, cu credinţă rugându-vă, ca prin mijlocirile voastre, să primim izbăvire de păcate; şi desfătarea bunătăţilor celor veşnice.

Slavă..., altă Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe Înţelepciunea..

   Făcându-vă fraţi după Darul Duhului, şi de un obicei întru buna credinţă Sfinţilor, cu adevărat cu mari numiri petrecând viaţa întru rugăciuni şi întru înfrânări, aţi tras noroade către dumnezeiasca cunoştinţă. Pentru aceasta ca nişte viteji ostaşi bărbăteşte aţi biruit înşelăciunea, şi după lege pătimind aţi câştigat cununi. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, fără ardere Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ţine lumea, şi în braţe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te slăvesc, ca să mă mântuiesc eu de greşeli, când voi vrea să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atuncea să-mi dăruieşti, că poți câte voieşti.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, a glăsuit lăcrimând, şi cu amar a strigat : Lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea, care rabzi pentru milostivirea milei, către care să strigăm cu credinţă : Milostiveşte-te spre noi Fecioară, şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce se închină patimilor Lui.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Tăindu-ţi-se limba, şi zgâriindu-ți-se coastele, ai izgonit prin Dar răutatea cea otrăvitoare a vrăjmaşului, Victore de Dumnezeu cugetătorule, mărindu-te ca un Mucenic.

   Fiind îngrădit cu pavăza bunei credinţe, cu răbdare ai suferit zdrobirea trupului Mucenice Nichifore, strigând Stăpânului tău : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Claudie cel prea-ales cu osârdie slăvind pe Dumnezeul tuturor, zdrobindu-i-se fălcile cu pietre prin cruzimea tiranului, s-a lipsit şi de mâini şi de picioare, bucurându-se.

   Nu v-aţi spăimântat prealăudaţilor de întreitele valuri cele de multe feluri ale muncilor, nici de moartea cea pricinuitoare de slavă veşnică, strigând întru credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne.

A Născătoarei :

   Cu gândul te vedea mai-nainte Proorocul munte umbros, Cinstită, din care cu adevărat S-a arătat Stăpânul întru asemănare de trup, ca să mântuiască pe om din stricăciune.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Strălucindu-vă cu strălucirile muceniciei ca nişte luminători prealuminaţi, toată plinirea lumii luminaţi măriţilor Mucenici, întunecând cugetul cel rău al înşelăciunii.

   De însoţirea cea dumnezeiască şi bine cugetătoare, care a primit cununa muceniciei, îngerii s-au mirat, şi oamenii au lăudat vitejia răbdării lor.

Slavă...

   Teodul bucurându-se a strigat : Doamne ! Merg în calea mărturisirii Tale, şi bogat mă îndulcesc de strălucirea Ta împreună cu Agatopod cel tare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Propovăduind întruparea Stăpânului, Care a strălucit din pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, bucurându-se măriţii Mucenici, au băut băutura cea mântuitoare a muceniciei.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

   Pătimind mari chinuri Diodore, cu osârdie ai răbdat înfierbântările frigărilor şi arsura jăratecelor.

   Spânzurându-te, şi multe feluri de munci pătimind, şi prin sabie săvârşindu-te, ai rămas neclintit la minte, Serapioane.

   Zgâriindu-te, şi cu piroane pironindu-te, şi în ape înecându-te, Mucenice, ai stricat săbiile vrăjmaşului, o Papio.

A Născătoarei :

   Îndreptat-ai Stăpână căderea oamenilor, născând pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce poate să îndrepteze pe cei surpaţi la pământ.

Alt Carton,

Irmos acelaşi.

   Arătat-ai întărit picioarele tale spre îndreptarea muceniciei celei cinstite, şi ai împiedicat pe vrăjmaşi, prealăudate Agatopode.

   Câştigând în inimă apa vieţii cea curgătoare, prin apă aţi primit lăudat sfârşit, purtătorilor de chinuri.

Slavă...

   Aruncându-vă în adâncimea mării, şi omorându-vă de voie, aţi secat curgerea valurilor celor idoleşti, răbdătorilor de chinuri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preabun, şi Preafericit, tămăduieşte întristările sufletului meu.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...

   Să se laude Serapion şi dumnezeiescul Diodor, Victorin, Papia, Nichifor, Claudie şi Victor, ca cei ce desăvârşit au biruit înşelăciunea celui viclean.

   Arătatu-v-aţi prin Duhul, săbii ascuţite, şi aţi tăiat toate taberele vrăjmaşului, purtătorilor de chinuri, dobândind bine Împărăţia Cerului.

   O minune ! În ce chip băgându-vă în piuă, v-aţi măcinat cu grâul, Victore şi Victorine, şi prin zdrobirea oaselor aţi sfărâmat cursele vrăjmaşului.

A Născătoarei :

   Întăreşte puterea sufletului meu cea slăbănogită de lenevirea cea deapururea şi de păcate, ca cu credinţă şi cu osârdie totdeauna să te cânt Preacurată.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Umplându-vă de apele cele izvorâtoare de viaţă, prin înecarea în ape aţi primit sfârşit vrednic de laudă, întru care aţi înecat răutăţile împotrivitorului.

   Fiind păziţi cu Darul şi cu puterea lui Dumnezeu, nu v-aţi schimbat a jertfi idolilor, ci ca o jertfă curată v-aţi adus Stăpânului.

Slavă...

   Armele vrăjmaşului au slăbit întru voi, căci săgeţile cele ascuţite ale bărbăţiei voastre cu vitejie aţi înfipt în inima lui, pătimitorilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tămăduieşte patimile sufletului meu Preacurată, ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, şi potoleşte tulburarea celui ce neîncetat tulbură inima mea, Preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând...

   Arătatu-v-aţi luminători luminoşi dumnezeieşti Mucenici cei cu numărul de şapte, şi prin razele minunilor străluciţi toată făptura pururea, gonind întunericul cel adânc al neputinţelor, şi unui Hristos Dumnezeu rugându-vă, să ne dăruiască nouă mare milă.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a cincea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Claudie, Diodor, Victor, Victorin Pappi, Serapion şi Nichifor

Stih : Te grăbeşti Claudie pe genunchi căzând,

Să alergi prin tăierea capului către Dumnezeu îngenunchind.

În a cincea zi mâna ucigașă, prin sabie

A tăiat capul lui Claudie.

    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Teodul şi Agatopod.

Stih : Mai întâi Agatopod în mare intrând.

Cu Teodul prin fapte era bine călătorind.

   Din aceşti doi, Teodul adică era mai tânăr, iar Agatopod mai ajuns de vârstă, şi amândoi erau din cetatea Tesalonicului. Deci pentru credinţa lui Hristos au stătut înaintea stăpânitorului Faustin şi neplecându-se a jertfi idolilor, ci credinţa lui Hristos neclintită păzindu-o, au fost aruncaţi în adâncul mării şi aşa s-au săvârşit. Însă li s-a arătat lor ceea ce era să fie prin descoperirea mai înainte de sfârşit, căci li se părea amândurora, că au intrat într-o corabie care sfărâmându-se de întreitele valuri ale furtunii şi cei ce împreună înotau pierzându-se, ei singuri scăpând, s-au suit peste un munte, care era înalt până la Cer. Arătând vedenia pătimirea lor cea mare şi suirea lor la Cer. Aceasta încă şi mai înainte de a fi ei prinşi, s-a arătat prin vis Sfântului Teodul prin darea unui inel ca o arvună, dându-i-se lui pentru mucenicia ce era să fie.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Teodora celei din Tesalonic.

Stih : De te lauzi Tesalonice pentru multe bunătăţi,

Ai şi pe Teodora cinste şi mărire de bunătăţi.

   Această Cuvioasă Teodora din tânără vârstă iubind pe Hristos, s-a lepădat de lume şi ducându-se la Chinovie, s-a tuns în schima monahilor, şi lucrând toate bunătăţile, îndată pe toate le-a isprăvit. Dar atâta ascultare şi cinste a câştigat de la toate celelalte călugăriţe şi de la stareță, încât şi după moarte a arătat că este vie. Căci viaţa sa păzindu-o curată şi neîntinată, o a lăsat celorlalte surori ale mănăstirii, ca un stâlp însufleţit. Ci după vreme nu puţină după adormirea sa, stareța mutându-se către Domnul, şi aceasta curată şi duhovnicească fiind, s-a făcut multă adunare la îngroparea ei. Căci era şi din cei mai aleşi, şi popor mult adunat, cucernici monahi şi bărbaţi aleşi, şi s-a făcut petrecanie după rânduială. Deci deschizându-se mormântul întru care de multă vreme zăcea Cuvioasa Teodora, ca să se pună aproape de ea stareţa; s-a făcut o minune străină, celor ce priveau adică, înspăimântătoare, iar celor ce auzeau, umilitoare. Căci fiind locul îndemânatic spre privire, şi toţi uitându-se, Teodora ceea ce cu mult mai-nainte zăcea moartă, s-a strâns pe sine, şi ca şi cum fiind vie dând loc duhovniceştii sale maici, îi hărăzea cinste. Acest lucru străin văzându-l toţi cu înspăimântare strigau : Doamne miluiește ! , încă de atunci şi până acum, multe semne a făcut Dumnezeu, prin Cuvioasa aceasta Teodora; căci feluri de îndrăciţi a mântuit, şi orbilor a dat vedere, şi bolnavi nenumăraţi a vindecat.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Teodora şi Didim.

Stih : Te aprinzi Didime cu împreună nevoitoarea prin tăiere,

Suferind împreună cu aceea îndoită muncire.

   Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, ighemonul Eustratie în Alexandria, era goană asupra creştinilor. Atuncea fiind prinsă fecioara Teodora, a mărturisit pe Hristos înaintea tuturor, pe care bătându-o o a pus la închisoare. Şi trecând câteva zile, iarăşi scoţându-o la cercetare, a fost închisă într-o casă de curvii. Şi trimiţând stăpânitorul la ea tineri curvari, aceştia năvăleau asupra ei; iar sfânta se ruga lui Dumnezeu. Iar din rânduială dumnezeiască s-a aflat acolo, un preamărit tânăr cu numele Didim, ce era îmbrăcat cu straie ostăşeşti, şi dezbrăcându-şi hainele sale le-a dat fecioarei de le-a îmbrăcat, împreună şi armele sale, pe care după ce le-a îmbrăcat fecioara, cu sfătuirea lui Didim a ieşit din curvăsărie, şi aşa s-a păzit neprihănită şi curată mulţumind lui Dumnezeu. Deci intrând unul din acei desfrânaţi în casa de curvăsărie şi aflând în loc de fecioară pe Didim acolo şezând, a rămas înspăimântat, şi cugeta întru sine, zicând : Au doară Hristos poate să prefacă fecioarele în bărbaţi ? Cel ce a intrat a ieşit, iar fecioara unde este ? Căci auzind eu oarecând, că Hristos a prefăcut apa în vin, basnă o socoteam aceasta, iar acum mai mare minune văd. Acestea cugetând acela, văzând Didim că este cuprins de nedumerire, a mărturisit întâmplarea, că adică el singur a fost lucrătorul acestui lucru, şi că de voieşte să arate stăpânitorului, adăugând că şi aşteaptă încă acolo, stând în locul fecioarei, căreia i-a dat drumul din curvăsărie fără temere. Aşa a zis el, şi îndată, l-a înfăţişat pe Didim la judecata stăpânitorului care i-a zis : Cum ai îndrăznit să faci acest fel de lucru ? Şi Sfântul i-a răspuns : Creştin fiind, şi bine ştiind a neguţători, cu o pricină două. Cununi, mi-am dobândit una, adică am răpit pe fecioara din mâinile voastre cele păgâneşti, curată pe ea păzindu-o, şi alta, că şi eu pe sine-mi m-am mărturisit vouă că sunt creştin. Şi stăpânitorul a zis : Pentru cutezarea ta aceasta, poruncesc să ţi se taie capul; iar pentru că crezi în Hristos, şi nu jertfeşti dumnezeilor, a se topi trupul tău prin foc poruncesc. Şi Sfântul a zis : Bine este cuvântat Dumnezeul meu, care n-a trecut cu vederea uneltirea mea. Şi ducându-se la locul muncii după ce a făcut rugăciune, i s-a tăiat capul; şi sufletul său s-a înălţat la Cer, precum oarecari văzând au mărturisit; iar trupul său a fost dat focului. Atuncea oarecari creştini, adunând cinstitele lui moaşte ce au rămas din foc, le-au îngropat cu cinste.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Termu.

Stih : Termu învăpăiere de dumnezeiască dragoste având,

Văpaia focului arzător ca gheaţa este socotind.

    Tot în această zi, pomenirea Sfintelor femei : Stăpâna şi Slujnica.

Stih : Trebuia să urmeze şi slujnica stăpânei,

Ceea ce de pe pământ mergea la Dumnezeu prin tăierea sabiei.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Pompie.

Stih : Ca o oaie a Domnului fiind muls Pompie,

Verşi lapte din grumazi prin sabie.

    Tot în această zi, Sfântul Zinon, care cu smoală uns, şi în foc băgat, şi cu suliţa prin foc pătrunzându-l, s-a săvârşit.

Stih : Întreită a fost nevoinţa lui Zinon : smoala, focul, suliţa.

Precum socotesc acestea pătimea pentru Treime, părăsind viaţa.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Maxim şi Terentie.

Stih : Deopotrivă şi de cununi precum şi de sfârşit s-au împărtăşit,

Terentie şi Maxim, care prin taiere s-au săvârşit.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor cinci Mucenici cei din Lesvia.

Stih : Sabia pune nevoitoare din Lesvia tinere,

Una, două, trei, patru, cinci în fecioare.

    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Gheorghe, care s-a nevoit în noul Efes, la anul o mie opt sute unui, prin sabie s-a săvârşit.

Stih : Suferind taiere o Gheorghe prin sabie,

Cu bucurie ai zburat la locul cel de bucurie.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât, cu văpaia focului fiind aprinşi au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Întinzându-te Victore mărite, te-ai zgâriat la coaste, şi în piuă zdrobindu-te, şi limba tăindu-ţi-se te-ai săvârşit, cântând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Cu puterea Dumnezeiescului Duh suferind bătăi pe spate şi pe pântece, şi zdrobindu-ţi-se fălcile, te-ai lipsit de mâini şi de picioare, lăudând pe Domnul, Mucenice Claudie.

   Cu mare îndrăzneală şi vitejeşte ai răbdat cu adevărat lipsirea degetelor, şi sfărâmare peste tot trupul Mucenice, primind cununa biruinţei cu puterea numelui, o Nichifore.

A Născătoarei :

   Ca pe un scaun preaînalt al Celui de sus, şi ca pe un sfeşnic de aur, şi sicriu al sfinţeniei, toţi te lăudăm pe tine Fecioară, strigând : Binecuvântată eşti între femei, Preacurată Stăpână.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Prin cuget dumnezeiesc îmbrăcându-te în haina preoţiei, cu strălucirea muceniciei, arătat prealuminoasă o ai făcut, şi acum bucurându-te stai înaintea Cuvântului, Agatopode, strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Împodobindu-te cu slujba Mucenicului celui dintâi, te-ai învrednicit a sluji Cuvântului, Celui ce S-a jertfit pentru noi, fericite Agatopode, strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

   Cugetând una cu un gând, o ispită a morţii pentru Hristos aţi suferit, vrednicilor de minune, strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce cu bunătatea a acoperit Cerul, aflându-te pe tine prea-înfrumusețată cu lumina bunătăţilor, Preacurată, S-a sălăşluit întru tine, şi a îndumnezeit firea omenească.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Mâinile întinzându-şi..

   Înălţând mâinile către Dumnezeu cel ce poate a mântui, de Dumnezeu fericiţilor, aţi suferit răbdând dureri de multe feluri de zdruncinări, şi purtători de biruinţă v-aţi înălţat către Dânsul, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Să lăudăm astăzi credincioşii pe Pappia, pe Serapion şi pe Diodor, pe Claudie, pe Nichifor şi pe Victor, împreună cu Victorin, mucenicii lui Hristos, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Sângiurile care au curs din voi marilor Mucenici au sfinţit pământul, şi prin dumnezeiescul Dar au oprit râurile necredinţei, şi din-destul au adăpat sufletele celor ce strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Cu cuvinte sfinţite să cântăm pe Tatăl cel fără început pe Fiul cel împreună fără început, şi pe Duhul Sfânt, o Dumnezeire întocmai de o putere, Viață întocmai de o Împărăţie, şi să strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei :

   Înfricoşată naşterea ta biruieşte înţelegerea minții, de Dumnezeu biruită; căci Dumnezeu fără de început este Cel ce a primit începerea de vreme, că să mântuiască pe cei ce strigă Lui : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Cu cuvintele tale întunecând înşelăciunea înţelepte Teodule, şi fiind luminat cu înţelepciunea Darului ai strălucit, şi înaintea divanului ai glăsuit buna credinţă, şi ai astupat gurile celor răi credincioşi, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Adâncul mării nicicum n-a putut ascunde trupurile voastre Sfinţilor, ci prin lucrare dumnezeiască la uscat le scoate pe dânsele nestricate, izvorând minunate minuni, nouă celor ce strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Cu totul robindu-te, Celui ce S-a arătat pentru tine în chip de rob, şi după moarte împlinind, ca un bine-înțelept rob al Domnului, punerea legii Stăpânului, te arăţi făcând chivernisire săracilor şi văduvelor, preafericite Teodule.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Scutecele voastre şi rănile şi luptele le cinsteşte Tesalonicul, că într-însul arătându-vă crescuţi, într-însul cu adevărat şi ca nişte pătimitori aţi primit fericitul sfârşit, şi acum cinstiţilor luminaţi Biserica celor întâi născuţi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Neschimbând firea Hristos, cu totul S-a îmbrăcat în om din tine Stăpână cea cu dar dăruită, a Căruia patimă Teodul şi Agatopod vitejeşte închipuindu-o, strigau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...

   Urmând urmelor cinstitelor patimi ale lui Hristos, ați răbdat toată ispita muncilor cu cuget întărit, şi cu bărbăţie sfârşindu-vă, în veci vă ferici|i purtătorilor de chinuri.

   Ca un prinos şi ca o jertfă cu bună mireasmă aducându-vă la masa cea cerească, aţi luminat Biserica celor întâi născuţi, strălucind mai mult decât soarele, Mucenicilor.

   Astăzi adunându-ne credincioşii, să fericim pe Victorin cel viteaz, pe Claudie şi pe dumnezeiescul Pappia, pe Diodor şi pe Serapion, şi pe înţeleptul Victor, şi pe Nichifor.

   Pomenirea voastră cea plină de lumină răsărind, luminează toată Biserica lui Hristos, cinstiţilor ostaşi; întru care rugaţi-vă, să ni se dea nouă iertare de păcate, vrednicilor de minuni.

A Născătoarei :

   Ceea ce ai purtat în braţe pe Hristos, Care a luat din tine trup muritor, pe Acela roagă-L Fecioară, să dobândim nemurirea noi, cei ce cu credinţă te cinstim şi te slăvim, ca pe o Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Alt Canon,

Irmos acelaşi

   Iată acum ce este bun sau ce este frumos; au strigat răbdătorii de chinuri, decât a locui în cetatea Dumnezeului Celui Viu; păzind legătura bunei credinţe nedezlegată până la însăşi moartea.

   Ca pe nişte pătimitori, cei ce v-aţi săvârşit curgerea mărturisirii, v-au primit pe voi cetele adunărilor celor de sus, încununându-vă cu cununi neveştejite, prealăudaţilor.

   Vestitul Tesalonic astăzi luminat cu înaltă propovăduire prăznuieşte, chemând pe fiecare cetate sau oraş, întru pomenirea voastră, o Agatopode şi Teodule.

Slavă...

   Ca nişte răbdători de chinuri luminat v-aţi ridicat către slava cea negrăită, căreia să se învrednicească, cei ce pururea cu credinţă săvârşesc pomenirea voastră; ca cei ce aveți îndrăzneală, rugaţi-vă preacinstiţilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe mine cel ce zac întru întunericul necunoştinţei, cu lumina îndurărilor tale luminează-mă singură, ceea ce ai născut pe Dătătorul de lumină, pe Mântuitorul şi Domnul, Cel ce încununează pe Sfinţi.

Irmosul :

   Hristos, Piatra cea netăiată de mână cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA glasului de trei ori şi Stihoavna Triodului.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala postului şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ŞASEA

Cel dintru Sfinţi Părintele nostru Eutihie Arhiepiscopul Constantinopolului.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihurile glasul al 8-lea.

Podobie : Doamne de ai şi stătut...

   Doamne, Tu în grădina Dumnezeieştii desfătări, ai înflorit pe Eutihie, şi dumnezeieşte l-ai adăpat pe el cu apele înţelepciunii Tale. Pentru aceasta a şi odrăslit rodurile cunoştinţei, veselind cu bună credinţă, pe cei ce cu laude Te slăvesc pe Tine.

   Doamne, Tu cel ce cerci inimile, şi mai înainte şti cele ascunse, cunoscând mai-nainte pe Ierarhul Eutihie, că este vas alegerii Tale, l-ai pus păstor Bisericii Tale; pentru aceea o a îndreptat pe dânsa la verdeaţa bunei credinţe.

   Doamne, Cela ce ai împodobit pe înţeleptul Ierarh cu Darul, şi cu haina cea lungă a Ierarhiei l-ai luminat; luminează-ne ca un Milostiv şi pe noi întru bunătăţi, prin rugăciunile lui; ca să Te lăudăm cu dreaptă credinţă întru bucurie, şi întru bună cuviinţă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti Preacurată, care ai născut pe Domnul, Cel ce odihneşte întru Sfinţi, tu mă curăţeşte de patimi pe mine, cel ce ticăloşeşte m-am spurcat, şi mă povăţuieşte, să umblu pe calea curăţiei; că tu eşti părtinitoare neruşinată robilor tăi.

A Crucii, a Născătoarei :

   Doamne, de Ți-ai şi întins mâinile pe Cruce de voia Ta; dar ai suferit patimă împlinind bună-voirea Tatălui, că ai venit să mântuieşti pe oameni ca un Milostiv ! Aşa striga Născătoarea de Dumnezeu cea Preacurată, pe care o slăvim.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea :

Irmos :

   Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.

   Îmbogăţindu-te cu bunătăţi, şi luminându-te cu luminile cele strălucitoare ale darurilor lui Dumnezeu, izbăveşte-mă de patimile ticăloşiei prin rugăciunile tale, ca să te laud înţelepte Eutihie.

   Viţă sădită din Cer în curţile lui Dumnezeu ai odrăslit, adevărat îndestulată cu roadele faptelor celor bune, împreună şi cu ale minunilor, Părinte Eutihie.

Slavă...

   Făcând mintea stăpân, ai biruit tirania patimilor, Cuvioase; pentru aceea înălţându-te cu aripile nepătimirii, ai ajuns tocmai la locaşurile lui Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Primind pe Ziditorul tău, precum a voit a Se întrupa din pântecele tău fără sămânţă mai presus de cuget, te-ai arătat cu adevărat Stăpână zidirilor, Preacurată.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Nu este sfânt...

   Curăţindu-te pe sineţi de noroiul patimilor prin multa osârdie, te-ai făcut locaş Duhului Sfânt, purtătorule de Dumnezeu, strălucite Ierarhe Eutihie.

   Arătatu-te-ai fiu zilei cu împărtăşirea Luminii celei fără materie, şi cu strălucirea tămăduirilor celor adevărate, goneşti stricăciunea patimilor cea întunecoasă, pururea pomenite.

   Din pruncie sugând laptele înfrânării, petrecând pururea întru rugăciuni, ai ajuns la măsura vârstei lui Hristos cu adevărat, Ierarhe strălucite Eutihie.

Slavă...

   Deschizându-ţi cinstita gură Părinte, ai tras Duh, şi ai îngrădit gura, care a cugetat nedreptate, spre singură înălţimea întrupării lui Dumnezeu preaînţelepte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Minunea Dumnezeieştii naşterii tale Curată, întrece toată rânduiala firii; că ai zămislit în pântece pe Dumnezeu mai presus de fire, şi născându-L ai rămas pururea Fecioară.

Irmosul :

   Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna, glasul al 3-lea,

Podobie : Pentru mărturisirea...

   Fiind îmbrăcat cu putere dumnezeiască, ai dezgolit puterea înşelătorului, făcând minuni alese, purtătorule de Dumnezeu, şi fiind izgonit fără dreptate de la turma ta, iarăşi te-ai întors la dânsa cu slavă, Părinte Cuvioase. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Nu S-a despărţit de firea cea dumnezeiască, trup făcându-Se în pântecele tău, ci făcându-Se Om, a rămas Dumnezeu, Cel ce după naştere te-a păzit pe tine Maică Fecioară, ca şi mai înainte de naştere Preacurată, însuşi Domnul. Pe care roagă-L cu osârdie, să ne dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Nu Te-ai despărţit de firea cea dumnezeiască, măcar de ai şi pătimit de bunăvoie, ci răstignindu-Te cu trupul Preabunule, toată lumea cea de sub soare o cutremuri ca un Dumnezeu, Născătoarea de Dumnezeu striga lăcrimând. Pe care să o lăudăm ca pe o Maică a Domnului, cerând să luăm printr-însa mare milă.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă, cântă stricând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

   Luminându-te cu raza dumnezeiescului Dar, ai întunecat toate părerile ereticilor, şi ai luminat adunările popoarelor celor ortodoxe preaînţelepte.

   Suferind izgoniri pentru credinţă nu te-ai slăbit; că ai avut ajutor însuşi Hristos, Cel ce se hulea, Ierarhe Preacinstite.

Slavă...

   Înălţându-te Domnul, a întărit pe piatra adevărului paşii sufletului tău, şi a împiedicat cugetele vrăjmaşilor cele înalte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu adevărat negrăite şi nepricepute sunt la cei din Cer, şi la cei de pe pământ tainele naşterii tale celei cu dumnezeiască cuviinţă, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greşelilor.

   Izgonindu-te fără dreptate, vitejeşte ai suferit despărţirea turmei, care ți-a fost dată, înţelepte Părinte; dar iarăşi te-ai întors la dânsa cu bucurie, lăudându-te de toţi prea cu mărire.

   Nu prin semn de pildă vezi acum slava lui Dumnezeu, pe care din pruncie ai dorit-o fericite Eutihie; ci mai ales față către față o vezi, dezlegându-se oglinzile trupului, Părintele nostru.

Slavă...

   Umplându-ţi-se sufletul tău de ape dumnezeieşti, cu adevărat a izvorât Bisericii râuri de învăţături, înţelepte Eutihie, şi adapă brazdele ei fericite Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti bună Stăpână a lumii, mântuieşte pe cei ce te mărturisim din suflet pe tine Născătoare de Dumnezeu; căci pe tine te avem părtinitoare nebiruită, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Marea vieţii văzându-o...

   Sălăşluitu-S-a Treimea întru tine ca într-un loc curat de tulburarea patimilor, şi cu adevărat te-a umplut de daruri, prin care pururea goneşti toată boala, cugetătorule de Dumnezeu Eutihie.

   Având întru inima ta smerire cu adevărat făcătoare de înălţime, te-ai înălţat, şi toate măiestriile dracilor deodată le-ai smerit, Ierarhe al Domnului, pururea pomenite.

   Trecând marea vieţii fără de valuri, ai ajuns la limanurile Împărăţiei Cerurilor Părinte, păstrând lui Dumnezeu poverile sufletului vrednicule de minune.

Slavă...

   Fiind plin de învăţăturile bunei credinţe, la verdeaţa acestora ai păscut turma ta cea cuvântătoare, şi de apele cele tulburi cele împotriva dogmelor, neîmpărtăşită o ai arătat, Cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preacurată Stăpână, ceea ce ai născut oamenilor pe ocârmuitorul Domnul, linişteşte cutremurul patimilor mele cel nestatornic şi cumplit, şi dă linişte inimii mele.

Irmosul :

   Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive.

CONDAC, glasul al 8-lea.

   Să lăudăm toţi cu credinţă pe dumnezeiescul Eutihie, şi cu dragoste să-l fericim, ca pe un mare păstor şi slujitor, şi preaînţelept învăţător, şi izgonitor eresurilor; că se roagă Domnului pentru noi toţi.

SINAXAR

    În această lună în ziua a şasea pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Eutihie Patriarhul Contantinopolului.

Stih : Cu cuvinte pe Eutihie cel mort cinstind,

Pe sine-mi însumi mă judec foarte noroit fiind.

În a şasea zi poarta Cerului s-a deschis,

Sufletului lui Eutihie ce acolo s-a dus.

   Acest dintru Sfinţi Părintele nostru, şi marele arhiereu Eutihie, a fost pe vremile împărăţiei marelui Iustinian, din Frigia, dintr-un sat ce se cheamă Tiacomi. Deci fiind crescut lângă Isichie preotul, moşul său, care se învrednicise pentru dragostea ce avem către Dumnezeu a face minuni, şi botezându-se de dânsul la biserica din Avgustopoli, unde slujea moşul său, şi era păzitor de sfintele vase. Deci nevoindu-se la sfinţitele cuvinte, şi procopsind în adâncul cunoştinţei Scripturilor fu chemat de cel ce era atuncea episcop Amasiei, şi-l tunse anagnost în biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, ce se află în locul numit Urvichie, apoi fu hirotonisit diacon şi preot, şi se duse la mânăstirea, ce era făcută de Meletie şi Seleuchie arhiereii Amasiei, se făcu acolo monah, apoi fu şi arhimandrit. Strângându-se Sfântul al cincilea a toată lumea Sinod de împăratul Iustinian, şi adunându-se de pretutindenea arhiereii, iar arhiereului Amasiei, întâmplându-i-se boală, n-a putut îndrăzni a călători ci fu trimis fericitul acesta Eutihie, să fie în locul lui plinitor, care mergând la Contantinopol şi dând ispita bunurilor sale şi înţelepciunii. Şi la întrebările ereticilor şi la răspunsuri arătându-se luminat întru cele ce-i înfruntă, şi dovedind cu Scriptura, că se cade a se anatematisii ereticii, a tras pe toţi, chiar şi pe împăratul spre dragostea lui, atâta cât şi Mina Preasfântul Patriarh a zis din descoperire dumnezeiască, cum că acesta era să fie Diadoh în locul lui. Care peste puţină vreme mutându-se către Domnul, trimis-a împăratul de a adus pe Sfântul din Amasia, şi l-a aşezat arhiereu acelei luminate, şi mari cetăţi, cu soarta şi cu judecata arhiereilor şi a tot norodul, şi plinirea bisericii. Iar diavolul, semănătorul zâzaniilor, nesuferind a vedea aşezarea şi buna stare a Bisericii lui Hristos, ispitea a o clinti prin dogme putrede, ca cu nişte meşteşuguri, până a învățat şi pe unii a huli, plecându-i cu chip de bună credinţă, cum că trupul, ce s-a luat de Hristos din sfânta Fecioară mai înainte de patimă era nestricăcios. Şi alăturându-se împăratul Iustinian la acea păgâneasca dogmă, pogorî din scaun pe marele Eutihie, şi-l goni, căci înfruntă hulele ce scornise, şi mergând la mănăstirea Amasiei, căci acolo era izgonit, petrecea sihăstreşte, şi arătând multe lucruri de minuni, şi-a luat iarăşi scaunul, făcând doisprezece ani la izgonire. Deci murind Iustinian, şi luând împărăţia Iustin şi Tiberie, şi primit fiind Sfântul de cei mai de frunte ai sfatului cu luminată priinţă, şi contenind cu rugăciunea sa stricăciunea şi omorul ce se făcea între oameni în Constantinopol, şi ţinând sfânta biserică ani douăzeci şi patru şi şase luni după izgonire, s-a mutat către Domnul, proorocind mai înainte împăratului Tiberie pentru împărăţie. Apoi mergând să-l vadă, i-a spus şi de sfârşitul lui, care i s-a şi întâmplat, că după moartea Sfântului a trăit patru luni, şi a lăsat şi el trupul. Iar moaştele Sfântului Eutihie fură îngropate în Altarul Sfinţilor Apostoli la temelia Sfântului Pristol unde zac sfintele moaşte ale lui Andrei şi Timotei şi ale lui Luca Apostolii. Şi se face soborul lui în sfânta biserică cea mare.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor o sută douăzeci de Mucenici din Persia.

Stih : De vei număra pe cei ce focul persienesc era arzând,

Vei afla de trei ori patruzeci că sunt.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Platonida.

Stih : Spatele Cerului pe Platonida poartă,

Care cu bunătăţile pe spatele pământului a fost strălucită.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor doi Mucenici cei din Ascalon, îngropaţi în pământ până la brâu, s-au săvârşit.

Stih : Cuvinte nearat rod ţie din pământ odrăslind,

Până la mijloc îngropaţi doi bărbaţi în pământ roade fiind.

    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Grigorie Sinaitul care a sihăstrit la anul o mie trei sute zece, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Canon, Grigorie, adevărat te-ai arătat,

De dumnezeiasca rugăciune la care pe toţi ai îndemnat.

    Tot în această zi, Cuviosul Grigorie cel ce a sihăstrit în munţii marei Lavre a Atonului la anul o mie trei sute opt, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Pe Grigorie lucrătorul de trezvie,

Cu cuvinte îl cinstesc căci aşa este de datorie.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Avându-ţi sufletul ca zăpada, te-ai asemănat îngerilor prin slăbiciunea bunătăţilor Părinte. Pentru aceasta veselindu-te împreună cu dânşii, dănţuieşti strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Ca o jertfă fără prihană, din pruncie te-ai adus pe sineţi Stăpânului tău Cuvioase prin omorârea dezmierdărilor, şi cu adevărat pentru aceasta veselindu-te, strigi : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Izvoarele lacrimilor tale Părinte arătat au stins focul zburdărilor trupeşti, şi sau făcut rouă de tămăduiri, celor ce pururea cu credinţă strigă lui Hristos : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine Preacurată şi Maică pururea Fecioară te-am cunoscut mântuire oamenilor; că Fiul cel nedespărţit de Sânurile Tatălui, S-a întrupat din tine. Pentru aceasta binecuvântată eşti de neamurile neamurilor.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Din văpaie Cuvioşilor...

   Lepădând somnul lenevirii ai privegheat Părinte la purtarea de grijă a bunătăţilor, până ce te-ai arătat locaş Dumnezeului lui Iacov, pe care îl preaînălţăm întru toţi vecii.

   Cu pavăza bunei credinţe fiind acoperit, şi luând dogma cea cinstită ca o sabie cu două ascuțișuri, cu adevărat ai tăiat toate cetele ereticilor, cugetătorule de Dumnezeu.

   Jertfă fără de sânge ai adus lui Dumnezeu, întru smerirea inimii Părinte Eutihie, jertfind pe Cel ce S-a jertfit pentru tine ca o oaie; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Înălţându-te prin lipsirea celui mai rău, şi asemănându-te îngerilor celor fără materie, fiind încă în trupul tău, prin dragoste neoprită ai purces către Hristos, pe Care Îl doreai.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Întru naştere ai scăpat de dureri Preacurată, şi după ce ai născut, iarăşi Fecioară ai rămas, că toate le face Iisus, Cel ce este Dumnezeu şi Om; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars, că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea...

   În locul celor mici câştigând cele mari, şi în locul celor stricăcioase cumpărând cele nestricăcioase, ai luat împărăţia cea nemişcată, şi ai dobândit mărirea cea netrecătoare împodobindu-te cu frumuseţile bunătăţilor tale.

   Curat ţi-ai petrecut viaţa ta, şi te-ai arătat slugă Fecioarei celei Curate, Eutihie Ierarhe al lui Dumnezeu prea-adevărat, stâlp ortodoxiei, reazim al credinţei, zid norodului celui ales, de Dumnezeu fericite.

   Cugetul trupului l-ai supus minții, şi fiind în trup, ai vieţuit pe pământ ca un fără de trup Eutihie. Pentru aceea împreună cu dumnezeieştile puteri cele fără de trup bucurându-te, stai înainte Stăpânului şi Dumnezeului tuturor.

Slavă...

   Ca lumina, ca zorile, ca soarele cel mare, ai strălucit celor de pe pământ cugetătorule de Dumnezeu Eutihie. Și mutându-te de pe pământ către Dumnezeu, şi primind vărsările din Lumina Lui, iarăşi trimiţi lumină tuturor, celor ce te laudă pe tine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Întărindu-mă cu puterea şi cu Darul tău, ție am dat cu osârdie cântarea cea din inimă, ci primeşte-o pe dânsa Fecioară Preacurată, dăruindu-mi pentru dânsa Darul tău cel mult-luminos, din comorile cele nepieritoare, de Dumnezeu Fericită.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala Postului şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ŞAPTEA

Sfântul Mucenic Caliopie. Şi Preacuviosul Părintele nostru Gheorghe Episcopul Meletinei.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 8-lea.

Podobie : O preaslăvită minune...,

   Mucenice purtătorule de chinuri, Mărite, pentru Hristos Dumnezeu suferind vitejeşte chinurile cele cu multe dureri, şi zdruncinările trupului, cu bucurie ţi-ai săvârşit nevoinţa şi ai dobândit cununile slavei, cerşind milă şi curăţie tuturor, celor ce cu bună credinţă prăznuiesc dumnezeiască pomenirea ta.

   Mucenice pătimitorule prea-minunate, răstignindu-te pentru Hristos, care a răbdat răstignire, ai auzit din Cer de la Dumnezeu Atotţiitorul glas cinstit, chemându-te către locaşurile cele de acolo, Fericite, unde alergând, ai primit darurile, ca un biruitor, pururea pomenite. Pentru aceea te lăudăm şi te fericim.

   Înfierbântându-te de dragostea dumnezeiască pătimitorule, prin răcorirea Duhului, ai răbdat focul, care s-a adus la cinstitul tău trup; dintru care te-ai arătat făclie de multe lumini, arzând toată înşelăciunea mulţimii dumnezeilor. Pentru aceea după datorie toţi prăznuim sfântă pomenirea ta, pe tine fericindu-te.

Alte Stihiri ale Sfântului Gheorghe, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Părinte Gheorghe, cu cinste te-ai închinat icoanei lui Hristos celei cinstite şi preacurate, şi întărindu-te cu puterea Lui, nu te-ai spăimântat de năvălirile luptătorilor de Dumnezeu. Pe care roagă-L acum, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Părinte Gheorghe, mânia necredincioşilor ai suferit, a celor ce dobitoceşte se sălbăticeau, pe care i-ai şi văzut prea-înălțându-se cu întărâtare păgânească; şi iarăşi zdrobindu-se mai rău prea-arătat, mişcându-te, Mărite, din pronie spre răsplătirea celor neînţelepţi.

   Părinte Gheorghe, fiind jertfitor lui Dumnezeu, ca un preot, şi ca un lucrător de pământ rod însutit ai adus Stăpânului sufletele, celor ce s-au mântuit acum prin cuvântul tău. Şi acum roagă-te, să se dăruiască pace şi mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te rugul cel nears al Îngerului Sfatului Celui Mare; bucură-te una care ai născut; bucură-te voinţa Cinstitei Treimi; bucură-te întărirea celor de pe pământ. Bucură-te ceea ce ai odrăslit Spicul cel nelucrat al raiului pe Împăratul şi Domnul, Care usucă odrăslirea răutăţilor.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mieluşelul Cuvântul, Mieluşeaua Preacurată Stăpâna, dacă L-a văzut pe Cruce neavând chip, nici frumuseţe, vai mie plângând a grăit : Unde a apus frumuseţea ta preadulcele meu Fiu ? Unde-ţi este buna credinţă ? Unde-ţi este Darul cel strălucitor al feţei Tale, preaiubitul meu Fiu ?

LA UTRENIE

CANONUL

Facere a lui Iosif.

Cântarea l-a, glasul al 8-lea :

Irmos :

   Apa trecând-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Bine săvârşind nevoinţa Mucenice purtătorule de chinuri, şi păzind credinţa, ai luat cununile biruinţei, şi acum stai cu bucurie înaintea lui Dumnezeu.

   Din rădăcina sfântă ai odrăslit ramura pururea înflorită, cu bună rodire mucenicească, hrănind inimile tuturor, celor ce te cinstesc, înţelepte Caliopie.

   Cu descoperirea Scripturilor, şi cu citirea cea neîncetată luminându-ţi vederea, ai intrat la luptele mucenicilor cu gând vitejesc, Caliopie.

A Născătoarei :

   Cel ce zideşte toate prin voire, S-a întrupat din tine mai presus de cuvânt, şi a încununat pe purtătorul de chinuiri, cu care dimpreună pururea cu credinţă te fericim Maica lui Dumnezeu.

Alt CANON al Sfântului Gheorghe.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos : Să cântăm noroadelor...

   Mie, celui ce sunt plin de greşeli, şi cu cumplite păcate, Hristoase îndură-Te străluceşte-mi lumina îndurării, şi prin rugăciunile Ierarhului Tău, goneşte întunericul orbirii mele.

   Pământul înfrânării cu durerile, şi cu sudorile tale cu totul l-ai lucrat înţelepte, şi semănând grâul Duhului în inimă, ai adus spicul nepătimirii, fericite Gheorghe.

Slavă...

   Luând Crucea ta pe umeri, şi lepădând frumuseţile cele pământeşti ale ţiitorului lumii al întunericului ai urmat lui Hristos, şi ai câştigat vistieria împărăţiei celei nematerialnice.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca o armă tare, şi liman şi zid, şi tărie şi temelie dumnezeiască, şi pod şi acoperământ având folosirea ta, Mireasă a lui Dumnezeu de toate nevoile ne izbăvim.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Doamne cela ce ai făcut cele...

   Mai presus de fire vitejeşte ai suferit nevoinţele cele de multe feluri, împotrivindu-te gonitorului, Mucenice. Pentru aceasta ai dobândit liniştea cea cerească, bine plutind cu suflările Duhului, Mărite.

   Răbdând chinuri, prin tăria minţii te-ai arătat ostaş viteaz şi biruitor prea-ales, că bătându-te, şi pe roată învârtindu-te, de tot ai surpat semeţia înşelăciunii, Fericite.

   Spânzurându-te pe lemn, şi rupându-ţi-se trupul prin răni, ai surpat semeţia cea înaltă a vrăjmaşului, şi împodobindu-te cu frumuseţea rănilor, te bucurai, Mucenice Caliopie.

A Născătoarei :

   Preasfântă Fecioară lauda pătimitorilor şi cinstea Sfinţilor Apostoli, prin rugăciunile tale, izbăveşte de toată nevoia pe toţi cei ce te cântă cu laude întru bucurie.

Alt Canon,

Irmos : Nu este sfânt ca Domnul...

   Suindu-te la înălţimea bunătăţilor, şi cu vrednicie privind adâncurile Duhului, Fericite, şi făcându-te primitor arătării, te-ai sălăşluit împreună, cu cetele îngereşti, Preacuvioase.

   Sărăcind cu Duhul, te-ai îmbogăţit cu împărăţia cea nematerialnică, întru care cu credinţă ai gătit turmei tale vistieriile cele veşnice. Pentru aceasta te fericim.

Slavă...

   Cu obiceiurile şi cu isprăvile tale ai urmat Cuvioase prostimea şi blândeţea sufletului lui Iacov, şi te-ai arătat cu curăţia Duhului minte israelitenească, văzând pe Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fără de tată ai născut pe Cel fără de mamă mai înainte de tine, şi ca pe un prunc ai hrănit pe Cel ce hrăneşte toate; pe care roagă-L să se mântuiască, cei ce cu credinţă te laudă, Născătoare de Dumnezeu cu adevărat, Curată.

Irmosul :

   Nu este sfânt ca Domnul, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Înălţându-te pe Cruce cu gând neabătut, bine ai închipuit patima lui Hristos cea mântuitoare, înţelepte pătimitorule. Pentru aceea cu credinţă săvârşim sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cerşind să luăm prin tine iertare greşelilor şi mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea...

   Prin înălţimea smereniei arătat făcându-te luminos, viteaz şi milostiv, până în sfârşit ai surpat înălţările vrăjmaşilor; şi cu darurile cele îndestulate pe cei flămânzi ai îndestulat, Preacuvioase Părinte. Pentru aceasta după moarte ai moştenit hrana cea neîmbătrânită, bucurându-te în veci, Ierarhe fericite Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine Fecioară, ca pe ceea ce numai tu între femei mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericim; căci Focul Dumnezeirii întru tine S-a sălăşluit, şi ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc după vrednicie slăvim preasfântă naşterea ta, şi cu un glas strigăm către tine : Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să ne dăruiască nouă, căci pe tine te avem nădejde noi robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, a glăsuit lăcrimând, şi cu amar a strigat : Lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea, care rabzi pentru milostivirea milei, către care să strigăm cu credinţă : Milostiveşte-te spre noi Fecioară, şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce se închină patimilor Lui.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Arătatu-te-ai prea-viteaz pătimitor, nevoindu-te în privelişte, şi surpând întărirea înşelăciunii, Mucenice Caliopie.

   Jertfă întreagă te-ai adus Cuvântului Celui ce S-a junghiat, fiind păzit cu buna mireasmă a ostenelilor tale celor cinstite, Mucenice Caliopie.

   Omorându-ţi-se trupul cu osteneli neîncetate, ţi-a pricinuit ţie viaţă întru cele de sus, Mucenice Caliopie preafericite.

A Născătoarei :

   Ca o vie prea-roditoare ai crescut Strugurul, din care curge mustul cel dumnezeiesc, celor ce pururea cu credinţă te fericim pe tine preacurată.

Alt Canon,

Irmos : Cuvinte din munte umbros...

   Tu ai mântuit corabia cea sufletească, repezindu-te de la valurile cele materialnice ale patimilor către limanul şi liniştea înfrânării, Preacuvioase Părinte.

   Câştigând cuget cu chip îngeresc, ai auzit cântarea cea întreită a îngerilor, aflându-te întru uimirea cugetului tău, încă în viaţă fiind prealăudate.

Slavă...

   Tu întrarmându-te cu praştia cea de gând, ca pe alt Goliat ai surpat Ierarhe pe boierul întunericului cel trufaş, cu credinţa ta cea davidicească şi dumnezeiască.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nădejdea şi folositoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Cel ce S-a întrupat din tine, pentru toţi robii tăi, ca pe tine câştigându-te sfântă curăţire, să ne izbăvim de păcate.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă; şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Mărindu-te prin osteneli Mucenice, te-ai dat la roată preaviteazule, şi arzându-te cu făclii aprinse, prin ajutor de înger ai primit răcoreală cerească de la Dumnezeu purtătorule de chinuri, înţelepte Caliopie.

   Cei fărădelege, care te munceau pe tine Mucenice Caliopie, s-au slăbănogit de puterea cea nevăzută a Izbăvitorului nostru, şi prin voirea Stăpânului tuturor, s-a stins văpaia şi nicicum nu s-a atins de tine.

   Luminându-te întru chinuri, ai strălucit ca aurul în cuptor; şi ca un dumnezeiesc păzitor cinstitelor porunci ale lui Hristos, te-ai băgat în temniţă, risipind cu sfintele tale legături semeţia nebuniei mulţimii dumnezeilor.

A Născătoarei :

   Izbăvindu-ne prin tine de căderea cea strămoşească împreună cu Arhanghelul Gavriil, strigăm ţie Fecioară : Bucurate mântuirea tuturor păcătoşilor; bucură-te întărirea tuturor mucenicilor, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos : Din noaptea necunoştinţei...

   Ca pe un stâlp curăţeniei, şi ca o cheie întregii înţelepciuni toţi ştiindu-te pe tine pururea pomenite, prin rugăciunile tale să câştigăm milă.

   Prin pronia cea de Dumnezeu văzătoare te-ai îmbrăcat în cinul preoţiei, chemându-te pe tine la aceasta ca pe un curat, Fecioara cea Preacurată.

Slavă...

   Îndurarea milostivirii având sădită înlăuntru, şi pururea vieţuitoare, te-ai arătat săracilor hrană îndestulată.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Stăpânul Cerului zămislind în pântece, Preacurată te-ai arătat mai presus decât cerurile, şi decât toate făpturile.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

   Văzându-te Maica ta pe tine împodobit cu podoabele rănilor, fiind plină de bucurie, a slăvit pe Dumnezeu, îmbrăţişându-te, şi cu cinste sărutându-te, Înţelepte.

   Fiind încuiat în temniţă, ţi s-a arătat ţie lumină neapusă, şi glas din Cer s-a pogorât la tine Sfinte, care te îmbărbăta, şi propovăduia sfinţite nevoinţele tale.

   Rai înţelegător te-ai arătat Mucenice multpătimitorule, având în mijloc lemnul vieţii pe Hristos, care te-a mutat la odihnele cele veşnice, Caliopie.

A Născătoarei :

   Tămăduieşte-mi Preacurată greşelile sufletului meu cele nenumărate, şi-mi luminează gândul, care pururea este întunecat de toate călcările poruncilor, ca după datorie cu laude să te fericesc pe tine.

Alt Canon,

Irmos : Haină luminoasă dă-mi mie...

   Locaş curat făcându-te pe tine Sfântului Duh, ai gonit prin rugăciunile tale lighioanele duhurilor celor viclene, fericite Gheorghe.

   Pârâu al alinării, şi izvor blândeţii te-ai arătat, care ne adapă din curgerea dulceţii, Preacuvioase Părinte.

Slavă...

   Omorându-ţi desfătările cele trupeşti, ai înviat cu Duhul. Ridică-mă şi pe mine, Mărite, cel ce sunt căzut prin patimi.

Şi acum..., a Născătoarei.

   Pe Cuvântul cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, L-ai zămislit în pântece sub ani, pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de cuvânt, pururea Fecioară.

Irmosul :

   Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, Multmilostive Hristoase Dumnezeul nostru.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând...

   Dumnezeieşte întrarmându-te cu curăţenia cea sufletească, şi neîncetata rugăciune fiind în mâini ca o suliţă, vitejeşte ai biruit cetele dracilor, Părinte Gheorghe, cu osârdie roagă-te lui Hristos pentru noi toţi.

SINAXAR

    În această lună în ziua a şaptea, pomenirea Sfântului Mucenic Caliopie.

Stih : Caliopie fiind răstignit pe lemn cu capul în jos,

Slăveşte pe Cuvântul cel răstignit cu capul în sus.

În a şaptea zi Caliopie a aflat,

Viaţa cea neîmbătrânită eu adevărat.

   Acesta a fost pe vremea împăratului Maximian, fiu Teocliei, învăţat în credinţa lui Hristos şi era din Perghia Pamfiliei, crescut lângă maică-sa cu evlavie şi nevoindu-se cu dumnezeieştile Scripturi. Deci fiind pornită goana asupra creştinilor, întărindu-se pe sine, şi luând învăţături, şi sfătuire de la maică-sa ca să moară pentru mărturisirea lui Hristos, se duse însăşi nechemat, la ighemonul Maxim în cetatea lui Pompie, şi propovăduind înaintea lui numele lui Hristos, fu legat cu coatele mâinilor îndărăt şi bătut cu plumb, şi întins pe o roată, şi ars dedesubt cu foc. Deci arătându-se îngerul Domnului, stătu roata, şi focul se răci, şi se arătă îngerul cu groază la cei ce-l priveau. Iar pe Sfântul îl luară de-l băgară în temniţă cu carnea sfărâmată, unde intrând maică-sa, îi ştergea sângele de pe răni. Deci împărţindu-şi ea toată averea la săraci, şi iertându-şi robii şi roabele, care erau până la cinci sute şi cincizeci cu toţi, se însoţi cu fiul ei, şi cântau împreună. Iar la miezul nopţii, se făcu lumină în temniţă, şi venind glas de sus, cu care se fericea îndrăznirea şi mărturisirea Mucenicului, mai vârtos se înălţa spre nevoinţă. Deci rămânând întru acestea neclintit, fu osândit a se răstigni şi era părtaş întru patimile cele stăpâneşti, nu numai cu chipul morţii, ci şi cu vremea întru care se întâmplase acestea, fiindcă era în sfânta Joia cea mare, înaintea învierii lui Hristos Dumnezeului nostru. Deci răstignindu-l cu capul în jos, că şi maică-sa poftise aceasta, dând încă şi cinci galbeni de aur muncitorilor pentru aceasta; când fu a doua zi în Vinerea cea mare la trei ceasuri şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar după ce-l pogorâră de pe Cruce, căzu maică-sa peste dânsul şi leşinând, şi-a dat şi ea sufletul, şi se îngropă cu Sfântul Mucenic şi fiul ei la un loc.

    Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Gheorghe episcopul Meletinei.

Stih : Te are pe tine Meletina şi după moarte fiind,

Apărător mare Gheorghe, precum şi vieţuind.

   Acesta din mică vârstă iubind pe Hristos, se călugări. Şi plinind tot felul de bunătate, a câştigat mai mult decât alţii smerenie. Şi fiind foarte milostiv, fu înălţat în scaunul Meletinei. Întru care bine strălucind, şi biruind cu multa înţelepciune pe iconomahi, şi făcându-i a-şi cunoaşte rătăcirea, şi măcar că în trup fiind, iar pentru covârși-ta sa bunătate cu îngerii adunându-se, s-a mutat din viaţa aceasta, prin dumnezeiască stea ieşirea sa arătându-i-se, şi nu numai lui, ci şi întregii turme. Şi dăruind izvor de minuni din dumnezeieştile sale moaşte, este vrednic a fi iubit de toţi.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Rufin Diaconul.

Stih : Ca o oaie spre junghiere Rufin fiind socotit,

Junghie pe diavolul lupul cel învechit,

    Tot în această zi, sfânta Muceniță Achilina cea nouă, care cu mâinile înapoi legată şi cu pântecele pus pe foc s-a săvârşit.

Stih : Cu mâinile înapoi prin funie fiind legată strâns,

Achilina a ars, pusă fiind cu pântecele pe foc aprins.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor două sute de Mucenici cei din Sinopi, care s-au săvârşit prin sabie.

Stih : Douăzeci de zecimi de bărbaţi au omorât sabia,

A cărora bărbătească era şi mintea şi inima.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat

   Nedând idolilor celor fără cuvântare nicidecum cinste, cu bărbăţie ai răbdat munca focului, mărite Caliopie, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cu cuget înalt asemănându-te Celui ce S-a înălţat pe Cruce, te-ai înălţat pe lemn de voia ta, cu capul în jos, Mucenice, făcând călătoria spre Cer cu bucurie, rugându-te pentru noi.

   Cu vitejesc cuget răbdând multe feluri de chinuri Mucenice, te-ai învrednicit la multe desfătări întru cele dintru înălţime Caliopie, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

A Născătoarei :

   Rodul cinstitului tău pântece, Născătoare de Dumnezeu, ne-a înviat pe noi care eram omorâţi de rod. Pentru aceasta după datorie lăudându-te, strigăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Alt Canon,

Irmos : Tinerii în văpaia cuptorului...

   Cu lumina Dumnezeiescului Duh cunoscând mutarea ta către cele mai bune, dănţuieşti acum în locaşurile Cuvioşilor.

   Pe tine cel ce te-ai arătat ca o stea cu viaţa şi cu raza cea luminoasă, cu cuget luminat a vestit mai înainte steaua mutarea ta, Preacuvioase.

Slavă...

   Îmbrăcându-te după vrednicie, ai intrat în cămara împărăţiei celei de sus Cuvioase, şi întâmpinându-te cu Mirele, ai şezut la masa dulceţii celei nematerialnice.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Puterile cele cereşti, după vrednicie, ca pe o Maică a Vieţii tuturor te înconjură, şi te laudă pe tine Stăpână, ca pe o folositoare a sufletelor noastre.

Cântarea a 7-a :

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Pentru legea lui Dumnezeu junghiindu-te pătimitorule Caliopie, ai fugit de toată viclenia celor fărădelege, iar la vremea cinstitei patimi Hristos te măreşte Mucenice, căci te-ai răstignit de voie cu capul în jos, şi cu adevărat chemându-te către odihnele cele dumnezeieşti, te-a pus împreună cu dumnezeieştii îngeri, cugetătorule de Dumnezeu.

   Răsărind cu totul luminat ca soarele luminezi, pururea cu razele nevoinţelor tale cele de sub Cer, şi pe toţi îndemni prealăudate a săvârşi acum pomenirea ta cea purtătoare de lumină, strigând Stăpânului : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

   Răbdare neasemănată, suferire preaminunată, Mucenice pătimitorule, arătând de față pe vremea chinuirilor tale, pentru aceea acum te-ai numărat cu cetele îngereşti întru slavă, cântând : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţați pe Hristos în veci.

A Născătoarei :

   Pe Iisus Domnul Cel ce ţine toate cu voia cea atotputernică, L-ai născut purtător de trup, şi L-ai ţinut în braţe Preacurată Fecioară. Pentru aceea te lăudăm ca pe o Maică a lui Dumnezeu, strigând cu laude : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Alt Canon,

Irmos : Tinerii cei grăitori...

   Avându-ţi inima ta ocârmuită de Dumnezeu, goneşte viforul cel întunecat al patimilor mele, şi către încetarea liniştei tale mă întăreşte.

   Fiind sădit pe lângă izvoarele apelor celor dumnezeieşti ale dragostei, ai crescut pomul vieţii, şi la vreme ai făcut rodurile bunei credinţe.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ca un tămăduitor neputinţelor celor netămăduite, şi ca un izgonitor duhurilor celor necurate, tămăduieşte şi neputinţele păcatului meu, preafericite Gheorghe.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cine va grăi dumnezeiască naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Marie, că fieștece fire a celor născuţi de pe pământ şi a îngerilor se spăimântează şi te fericesc.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Spăimântatu-s-a Cerul...

   Cu vetreala Duhului Sfânt întraripându-ţi-se sufletul, ai trecut noianul cel cumplit al chinurilor, şi ai ajuns la limanurile cereşti cu bucurie, înecând taberele cele viclene ale celui înşelător, cu dumnezeiasca revărsare a sângiurilor tale, Preafericite.

   Arătându-te tânăr frumos cu podoabele chinurilor, ai strălucit mai mult decât razele soarelui şi ai luminat sufletele credincioşilor, celor ce cu dragoste săvârşesc sfânta şi cu adevărat luminată pomenirea ta, purtătorule de chinuri, Mucenice Caliopie.

   Să adunăm ceată duhovnicească, ca să lăudăm acum cu bucurie pe tarele pătimitor Caliopie, şi să ne ospătăm astăzi cu ostenelile lui care le-a răbdat pentru Hristos, chinuindu-se vitejeşte şi stricând nedumnezeirea mulţimii dumnezeilor.

   Sicriul tău izvorăşte miruri de viaţă, şi varsă minuni ca nişte ape, pe care credincioşii înconjurându-l totdeauna cu bucurie şi cu dragoste sărutându-l, scot sfinţenie şi lumină, mărind sfântă pomenirea ta, Mucenice al Domnului Caliopie.

A Născătoarei :

   Cu razele luminii tale cele de taină, goneşte întunericul sufletului meu, şi linişteşte viforul cel cumplit al gândurilor mele, şi mă îndreptează către limanurile cele line, ceea ce eşti singură izbăvirea tuturor, ca să te fericesc cu credinţă, Maica lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos : Naşterea pururea fecioarei..

   Cu izvoarele lacrimilor tale ai lucrat raiul nepătimirii Preacuvioase, şi aduci mult rod îndestulat, hrănind cu bunătăţile turma cea dumnezeiască.

   Tu ai adus lui Dumnezeu curată jertfă, şi săvârşind călătoria credinţei Preacuvioase, ai primit acum cununa dreptăţii din mâna lui Hristos puitorului de nevoinţe.

Slavă...

   Astăzi saltă şi dănţuieşte mulţimea credincioşilor, cetele călugărilor, adunarea preoţilor, căci toţi pe tine te-au aflat chip mântuirii, şi închipuire îndreptărilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Cel născut din tine cu bărbăţie dumnezeiască, preacurată Pruncă, ca pe un Dumnezeu şi Ziditor veacurilor, nu înceta rugându-L, ca să se mântuiască sufletele celor ce te laudă pe tine.

Irmosul :

   Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai înainte puitorului de lege în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala Postului şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A OPTA

Sfinţii Apostoli din cei şaptezeci : Irodion, Agav, Ruf, Asincrit, Flegont şi Ermil.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Ca nişte vulturi întraripaţi ați străbătut tot pământul prealăudaţilor, semănând învăţăturile voastre cele cinstite cu Darul tăind neghinele înşelăciunii, şi crescând spic cu multă roadă care se ține în jitniţele cele în înţelegătoare, strălucit păstrându-se de Lucrătorul cel nemuritor.

   Pe Irodion, pe Agav şi pe Asincrit, pe Ruf şi pe dumnezeiescul Flegont să-i fericim ca pe nişte viţe prearoditoare ale viei, din care ne curge nouă dulceaţă mântuitoare, veselind inimile cele setoase, ale celor ce cu credinţă adevărată săvârşesc pomenirea lor cea lăudată.

   Făcându-vă ceruri, înalţi la cuget, vestiţi slava Dumnezeului nostru, a Celui ce S-a întrupat cu voia Sa văzătorilor de Dumnezeu Apostoli, povăţuitorii credincioşilor, temeliile Bisericii, turnurile cele nemişcate, limanurile bunei credinţe, slujitorii tainelor celor negrăite, luminătorii sufletelor noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca o Maică a lui Dumnezeu nestricată şi curată, cu totul fără prihană, şi întru toată sfinţenia, nu mă lepăda pe mine cel întinat şi necurat, şi iscoditor de toată ocara cea fărădelege, şi de lucrarea cea cumplită; nu mă lăsa să pier de tot; ci mă scapă de patimi, şi mă mântuieşte întorcându-mă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Cel ce mai presus de cuget, a luat trup din pântecele tău, fiindu-i milă de tine, care cu amar lăcrimai şi te tânguiai, S-a milostivit spre tine Preacurată, şi picându-ţi răcorire ca un Fiu, striga către tine : Opreşte-te Maică Fecioară de a lăcrima ! Că de am şi pătimit de voia Mea şi mor; dar Mă voi scula, ca să măresc, pe cei ce cu cinste te slăvesc pe tine.

LA UTRENIE

CANONUL Apostolilor

Facere a lui Iosif.

Cântarea a l-a, glasul al 3-lea :

Irmos :

   Cela ce a împreunat apele dedemult într-o adunare cu dumnezeiasca voie, şi a despărţit mare norodului israelitenesc, acesta este Dumnezeul nostru, Cel preaslăvit, Acestuia unuia să-i cântăm că S-a proslăvit.

   Preasfântă pomenirea Sfinţilor Apostoli cu un glas să o prăznuim, şi să-i lăudăm pe ei cu veselie sufletească; căci se roagă Preasfântului Cuvânt, să ne dea nouă iertare şi milă.

   Izgonind putrejunea nebuniei mulţimii dumnezeilor, prin dumnezeiasca sare a Cuvântului, aţi însănătoşit toate sufletele cele nebunite, şi pe toate mântuite le-aţi pus înaintea lui Dumnezeu; pentru aceea vă slăviţi preamăriţilor.

   Preamăritul Irodion, Ruf şi Flegon, Agav, Ermu şi Asincrit, cu cântări să se fericească, fiind prieteni curaţi Mântuitorului nostru, şi înţelepţi Apostoli, şi propovăduitori dumnezeieşti.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu ceea ce eşti milostivă, lauda Apostolilor, slava pătimitorilor şi întărirea credincioşilor, rogu-mă, întăreşte-mă pe mine, care mă clatin de supărările amăgitorului, şi cugetul meu, care se întunecă cu călcările poruncilor.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Cela ce dintru cele...

   Făcându-vă ochi Bisericii, aţi deschis ochii multora, ca să vadă frumuseţea cea neasemănată a lui Dumnezeu Cuvântul, dumnezeieştilor Ucenici.

   Arătatu-te-ai casă Treimii în chip de lumină, Rufe pururea pomenite, şi cu cuvântul Darului ai surpat la pământ capiştile, şi ai zidit Domnului Biserici.

Slavă...

   Cu dumnezeiescul tău cuvânt înţelepte Rufe ogorând inimile, ai semănat dogmele cele mântuitoare, şi ai secerat spic prea-rodit, mântuirea celor ce sau mântuit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce după Fiinţa cea dumnezeiască este neapropiat, acum mi S-a făcut apropiat, şi cu luarea trupului cu totul mi S-a unit pentru milostivirea Sa cea desăvârşită, Preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Cela ce dintru ce nu a fost, toate le-ai adus, cu Cuvântul zidindu-le, şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte.

Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Făcându-vă raze Soarelui celui înţelegător, luminaţi pământul cu razele cuvintelor, şi prin Dar goniţi întunericul necunoştinţei. Pentru aceasta luminându-ne astăzi întru luminată pomenirea voastră, luminaţilor grăitori de Dumnezeu, vă fericim pe voi.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Judecătorul se apropie, sfârşitul este lângă uşi, priveghează suflete, şi suspinând dintru adâncul inimii, strigă către Maica Dumnezeului nostru : Izbăveşte-mă de chinurile cele groaznice, şi în locul odihnei mă pune, Preacurată Stăpână.

A Crucii, a Născătoarei :

   Când Mieluşeaua Te-a văzut pe Tine Mieluşelule Hristoase pe Cruce, în mijlocul făcătorilor de rele, striga lăcrimând, şi cu amar văitându-se zicea : Fiule preaiubite ! Ce lucru străin este acesta, care se vede ? Ai răspuns către dânsa : Maică fără bărbat ! Aceasta se va cunoaşte viaţă a toată lumea.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Pus-ai spre noi tare dragoste Doamne, că pe Unul-Născut Fiul tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta strigăm Ție, mulţumind : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Prin limba voastră, aducând credincioşilor vindecare dumnezeiască, pământul cel rău al păgânătăţii l-aţi dat supărării, şi aţi zidit sufletele întru credinţă. Pentru aceea vă fericiţi înţelepţilor.

   Cetatea Patrelor luminat s-a îmbrăcat cu putere prin tine fericite Irodioane, că întâi tu ai împodobit scaunul ei, luminându-te cu dumnezeieşti vărsări de lumină ale Duhului Sfânt.

Slavă...

   Cetatea Patrelor s-a îmbogăţit, cu adevărat avându-te cetăţean mare, fericite Irodioane, care o ai mutat pe dânsa către Sionul cel de sus. Pentru aceea te cinsteşte cu cântări dumnezeieşti.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prin cuvânt sfinţit ai zămislit pe Cuvântul Tatălui, care mântuieşte de toată necuvântarea pe oameni, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Pentru aceasta totdeauna te slăvim cu mare glas, prin cuvinte dumnezeieşti.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat, şi cu oamenii de bunăvoie ai petrecut Cel necuprins. Pentru aceasta la Tine mânecând, cântăm Ție Iubitorule de oameni.

   Pe Cuvântul, Cel ce a venit pe pământ să mântuiască oaia cea rătăcită, l-aţi propovăduit dumnezeieştilor Apostoli, şi aţi izbăvit pe toţi oamenii din înşelăciune.

   Cu străină cuviinţă din-destul ţi s-a vărsat Darul proorociei de la Dumnezeu, cugetătorule de Dumnezeu Agave, căci ai glăsuit prea de faţă arătarea celor viitoare.

Slavă...

   Arătatu-te-ai odinioară proorocind lui Pavel viclenire, legături şi întâmplări rele, Agave Proorocule, când ţi-ai legat mâinile tale cu brâul aceluia.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Numai tu singură pe pământ ai avut naştere străină, că ai născut pe Cel ce singur ne-a împăcat cu singur Tatăl Cel fără de început. Pentru aceea numai pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu te cinstim.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Adâncul cel mai de jos...

   Pusu-v-a Cuvântul ca pe nişte făclii luminoase, ca să luminaţi lumea şi să risipiţi întunericul, şi să arătaţi calea mântuirii, dumnezeieştilor Apostoli.

   Propovăduind omorârea Celui fără patimă, pe cei omorâţi i-a adus către viaţă înţeleptul Asincrit, lauda Apostolilor şi întărirea cea înţeleaptă a Ircaniei.

Slavă...

   Aflatu-te-a Asincrite, Ircania râu plin de apele Duhului; și adăpându-se cu adăpările tale cele cinstite, a adus Stăpânului foarte frumoase odrasle.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sicriul legii te închipuia pe tine, care ai primit plinirea legii celei dumnezeieşti şi o ai născut cu trup, şi după naştere ai rămas pururea Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul :

   Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu; ci întinzându-Ți Stăpâne braţul Tău cel înalt, ca pe Petru îndreptătorule mântuieşte-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând...

   Arătatu-v-aţi ucenici ai lui Hristos, şi Apostoli preacinstiţi, Irodioane Mărite, Agave şi Rufe, Asincrite şi Flegonte, împreună cu Ermil. Rugaţi-vă pururea Domnului, să ne dea nouă iertare de greşeli, celor ce vă lăudăm pe voi.

SINAXAR

    În această lună în ziua a opta, pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci : Irodion, Agav, Ruf, Flegont, Asincrit şi Ermil.

Stih : Alergând după Evanghelie calea cea bună,

Irodion a luat cea mai bună cunună.

Pe sufletul lui Agav prooroc Apostolului,

ÎI cheamă glasul cel de suflete mântuitor al Stăpânului.

Flegont stingând văpaia cea arzătoare a înşelăciunii,

Pe care David i-a zis foc arzător, vede îngerii.

Ruf împodobind scaunul Tivelor dedemult,

La scaunul lui Dumnezeu purtând cunună se află stând.

Asincrit a aflat neasemănată mărire.

Slăvind pe Dumnezeu pe pământ, cu neasemănare.

Batjocorind pe Mercur, zeul cel cu mincinoasă numire

A câştigat Ermil slava Dumnezeului celui mare.

Irodion în a opta zi cu adevărat,

De pe pământ iubita inimă şi-a ridicat.

   Dintre aceşti Sfinţi Apostoli, Irodion de care pomeneşte marele Apostol Pavel slujea tuturor Sfinţilor Apostoli. După acestea fu hirotonit de dânşii preot apoi Episcop cetăţii Neon Patron, şi învăţând pe mulţi elini şi întorcându-i la credinţa lui Hristos, fiind zavistuit de iudei, a pătimit multe. Că mergând la dânsul cu idolatri, întâi l-au bătut foarte rău, şi i-au zdrobit gura cu pietre, apoi zdrobindu-i capul cu lemne, pe urmă l-au junghiat cu cuţitul. Iar Agav, care a luat brâul Sfântului Pavel, şi şi-a legat mâinile şi picioarele, atunci aşa a proorocit, zicând : Acestea zice Duhul cel Sfânt : Pe omul al căruia este brâul acesta, aşa îl vor lega în Ierusalim iudeii, şi-l vor bate cu răni, care a şi fost; că nu numai l-au legat, ci au ispitit a-l şi omorî. Şi după aceea acest Agav a propovăduit în partea lumii, ce i s-a venit. Iar Ruf, pentru care şi de acesta pomeneşte Apostolul în Epistola cea către Romani s-a făcut Episcop cetăţii Tiveilor, care este în Elada. Asemenea şi Flegont şi ceilalţi propovăduiau pretutindenea în lume Evanghelia şi întorceau pe necredincioşi la credinţa cea adevărată. Aceştia dară fiind munciţi în multe feluri toţi într-o zi omorâţi de iudei şi de elini, întru Domnul s-au pristăvit.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Celestin Papă al Romei.

Stih : Mormântul şi pe tine preafericite Celestine,

Te desparte de locul care nu are fericire.

   Acesta era pe vremea lui Teodosie cel tânăr în biserica Romei celei vechi, bine sporind cu viaţa şi cu cuvântul; prin care s-a învrednicit şi de scaunul arhieresc, mutându-se din viaţă Papa Zosima. Acest Celestin, zicând şi făcând toate pentru tradiţiile Apostoleşti şi părinteşti, a caterisit pe rău-credinciosul Nestorie, mustrând prin epistolă, şi lepădând hulele lui cele urâte de Dumnezeu, şi făcându-se împreună lucrător cu fericitul Chiril, la caterisirea aceluia, şi multe alte isprăvi lucrând vrednice de cuvânt şi de pomenire, s-a ridicat cu pace din ceste de aici, şi s-a mutat la viaţa cea neîmbătrânită şi fericită.

    Tot în această zi, Sfântul Pavsilip, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Lăsând Pavsilip a pământului nemernicire.

S-a dus la loc nescârbelnic spre sălăşluire.

   Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic, Ioan corăbierul, care a suferit mucenicia în ostrovul Co, la anul o mie şase sute şaizeci şi nouă, prin foc s-a săvârşit.

Stih : Înotând marea vieţii prin ardere,

Povăţuitor ai ajuns la limanuri liniştitoare.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Chipului celui de aur, cinstirii persieneşti dedemult, tinerii cei trei nu s-au închinat cântând în mijlocul cuptorului, ziceau : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Grăitorii de Dumnezeu întemeind bine plinirile neamurilor pe piatra credinţei, au luminat cu înţelepciunea pe cei ce în deşert se închinau pietrelor.

   Cu focul dumnezeieştilor tale cuvinte, Flegonte Sfinţite, ai ars înşelăciunea limbilor, aprinzând arătat cu fierbinţeala Duhului inimile cele stinse de ticăloşie, Mărite.

Slavă...

   Locuitorii din Maratona avându-te mare sprijinitor şi învăţător prea-ales, luminător şi îndreptător, neîncetat te cinstesc, Flegonte mărite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Rai nou te-ai făcut nouă Preacurată având lemnul vieţii, a căruia mâncare a înviat de iznoavă pe cei ce au căzut prin mâncare, Născătoare de Dumnezeu, cea ce eşti fără prihană.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Cuptorul Vavilonesc...

   Astăzi să se fericească Agav, Flegont şi Asincrit, Ruf, Ermil cel lăudat şi Irodion, fiind dumnezeieşti Apostoli ai Cuvântului, luminători lumii şi învăţători limbilor.

   Ermil cel pururea pomenit s-a făcut îndreptător şi luminător la toată Dalmaţia, căci într-însa a venit ca un soare mult luminos făcând lucruri prea-alese, şi luminând inimile cele mai înainte întunecate.

   Purtând cuvânt luminător ca un sfeşnic, Ermil mărite, ai luminat pe cei ce şedeau în noaptea răutăţilor, şi făcând tămăduiri, şi minuni mari, ai tras către credinţă plinirea celor mulţi.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cei ce cinstim pe Treimea, să slăvim pe Tatăl, Fiului să ne închinăm cu credinţă, şi Duhului Sfânt. O Dumnezeire în trei Feţe după fire cânt, neobosită şi neîmpărţită.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine te avem părtinitoare robii tăi Preacurată şi mijlocitoare neruşinată, către Fiul şi Dumnezeul tău. Izbăveşte-ne de primejdii şi de supărări, ca cu credinţă şi cu dragoste pururea să te slăvim, Cinstită Fecioară.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Cuptorul pe tineri nu i-a ars, nici Focul Dumnezeirii, pe Fecioara nu o a stricat; pentru aceasta cu tinerii, credincioşii să strigăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos :

   Cu credinţă să adunăm ceată preasfântă întru unirea sufletului, cu fierbinţeală să fericim pe Ermil şi pe Irodion, pe Ruf şi pe Agav, pe Asincrit cel mare şi pe Flegont cel dumnezeiesc, ca pe cei ce au fost singuri văzători Cuvântului.

   Ca nişte măslini tainici adevărat arătându-se grăitorii de Dumnezeu, au veselit sufletele şi fețele noastre cu Darul, şi ne-au mântuit de silnicia nedumnezeirii şi de întunericul necunoştinţei. Pentru aceea după vrednicie se şi fericesc.

   Din multe suspinuri, din robia vrăjmaşului şi de împiedicătorul cel vechi, ne-aţi izbăvit pe noi, înţelepţilor Apostoli ai Mântuitorului, şi ne-aţi arătat cărările cele ce duc prin nădejde dumnezeiască către Împărăţia Cerului.

Slavă...

   Făclia cea cu şase lumini a Sfinţilor ucenici, roagă neîncetat pe lumina cea în trei sori, ca să lumineze sufletele noastre, celor ce săvârşim prealuminată pomenirea voastră, şi să ne izbăvească de întunericul şi de osânda cea veşnică.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca linguriţa cea purtătoare de văpaie, ai primit în pântece Jăratecul cel înţelegător, care arde patimile noastre, ne luminează sufletele, şi risipeşte întunericul nebuniei idoleşti, Preacurată Fecioară, prea mult lăudată.

Irmosul :

   Pe cea mai-nainte însemnată în rug şi în foc în Sinai, lui Moise puitorului de lege, şi care a zămislit în pântece Dumnezeiescul Foc fără de ardere, făclia cea cu totul luminată şi nestinsă, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu cântări cinstindu-o, o slăvim.

LUMINÂNDA zilei şi Stihoavna din Triod sau a praznicului.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Otpustul,

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A NOUA

Sfântul Mucenic Evpsihie cel din Chesaria.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasului al 8-lea.

Podobie : Mucenicii Tăi Doamne...

   Preaînţeleptul Evpsihie lovindu-se cu sabia, a umplut de ruşine multă pe cugetătorul în deşert, cel ce se înălţa cu trufia; şi s-a numărat împreună cu oştile cele cereşti bucurându-se. Cu ale căruia rugăciuni, Mântuitorule, dăruieşte tuturor mare milă.

   Evpsihie cel strălucit, s-a făcut stâlp Bisericii şi turn nemişcat al bunei credinţe, şi surpător vrăjmaşului, izvorând tămăduiri ca dintr-o fântână tuturor bolnavilor şi celor ce aleargă la dânsul. Cu ale căruia rugăciuni, Milostive, dă tuturor mare milă.

   Ca un crin bine-mirosind tot cugetul, cu mirosurile cele dulci ale chinurilor tale, viteazule Mucenice înţelepte, ai împuţinat rătăcirea înşelăciunii şi ai luminat ca soarele până la marginile pământului, rugându-te să se dăruiască tuturor mântuire şi mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Curată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel mântuitor, izbăveşte pe robii tăi, de încercările războinicului vrăjmaş şi luminează simţirile noastre, îndreptând paşii noştri către cărările cele de mântuire, ca toţi cu credinţă să te slăvim pe tine Doamnă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dacă Te-a văzut pe Cruce pironit ceea ce Te-a născut pe Tine, însu-Ți îndelung răbdătorule, tânguindu-se vărsa lacrimi ca izvoarele, şi mirându-se foarte tare de multa milostivire şi bunătate ce ai către oameni, lăuda îndelung-răbdarea Ta, Multmilostive.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos :

   Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga : Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Cu îndrăzneală cântând chinurile tale, fericite Evpsihie, mă rog ţie, ca unuia ce ai îndrăzneală, răpeşte sufletul meu de la tirania patimilor, Mucenice.

   Gândul tău cu plecarea cea către Dumnezeu, s-a lepădat de toate cele veselitoare ale vieţii, şi cu totul frumos s-a arătat împărăţind asupra patimilor, fericite Evpsihie.

Slavă...

   Ţesându-ţi ție haină de fapte prea-alese, şi roşindu-o muceniceşte, te-ai împodobit cu dânsa şi stai înfrumuseţat înaintea Domnului, Evpsihie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născându-se Stăpânul din tine după asemănarea trupului, a înnoit firea noastră cea învechită, Fecioară tânără, şi pe noi cei muritori ne-a făcut cereşti.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Tu eşti întărirea celor ce...

   Cei fără minte te-au clevetit pe tine, cel ce erai cu minte, la dregătorul cel vrăjmaş, care slujea dracilor celor fără minte.

  Arătându-se ţie îngerul când pătimeai, te-a întărit la înălţimea muceniciei, purtătorule de chinuri Evpsihie.

Slavă...

   Cântând Domnului tău cu adevărat te-ai umplut de toată bucuria, Mucenice înţelepte; pentru aceea ţi-ai şi săvârşit mucenicia cu bună îndrăzneală.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Laudă de mulţumire cântă ţie ceata pătimitorilor, Doamnă cinstită, făcându-se purtători de biruinţă cu îndreptările tale.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Cu bună vitejie săvârşind calea cea bună, ai biruit pe vrăjmaşul cel războinic Mucenice, primind dar de minuni de la Dumnezeu. Pentru aceasta toată biserica credincioşilor te fericeşte pe tine cu glas în ziua aceasta, Evpsihie.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucuraţi-vă oamenilor împreună cu Maica lui Dumnezeu, lăudaţi-o pe dânsa puterile cerurilor. Slăviţi pe Preacurata, cei ce împărăţiţi pământul. Veniţi tot norodul iubitorilor de praznic, să zicem Născătoarei de Dumnezeu cu glas : Bucură-te, veselindu-ne cu credinţă.

A Crucii, a Născătoarei :

   O minune nouă ! O taină înfricoşată ! Striga Doamna cea curată şi fără prihană, dacă a văzut întins pe lemn pe Domnul, Cel ce poartă toate în palmă, şi ca un osândit se osândeşte de judecătorii cei fărădelege.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Cu bucurie ţi-ai împărţit săracilor toate averile, câştigând în locul acelora avuţia muceniciei cea nerăpită, şi bucurie nemuritoare, Mucenice Evpsihie.

   Luminându-te sfinţit, ai scos la iveală întunericul celor nesfinţiţi, care se ispiteau să te silească, ca să te supui la înşelăciunea cea drăcească.

Slavă...

   Nici foamea, nici moartea, nici îndulcirea dezmierdării celei de faţă nu a putut să te depărteze de dragostea Celui ce te-a zidit, Mucenice Evpsihie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti mai înaltă decât puterile cele cereşti, arată cugetul meu Fecioară, mai înalt decât patimile cele trupeşti.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile Tale, şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dăne-o nouă, Iubitorule de oameni.

   Răbdat-ai chinurile trupului foarte tare, spânzurându-te asemenea ca Stăpânul a toată zidirea, Mucenice Evpsihie.

   Şuviţându-ţi-se coastele, şi luându-ţi-se pielea, lăudai pe Hristos cu cuget prea-vitejesc, Mucenice Evpsihie.

Slavă...

   Negura minciunii ai risipit prin adevărul, cu înţelepciunea cuvintelor tale Mucenice, arătând neînţelepţi pe cei ce grăiau ritoriceşte cu înşelăciune.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Roagă-te Stăpână pentru toţi, cei ce avem nădejdile noastre la tine, ca să ne mântuim de osânda cea viitoare.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...

   Mărimea chinurilor te învifora, dar n-a putut să te înece, Fericite, căci ai avut pe Hristos Dumnezeu ocârmuitor şi ajutor, care te îndrepta către limanul cel lin al împărăţiei lui, Mucenice Evpsihie.

   Arătând potrivnicilor starea sufletului tău cea frumoasă, Mucenice, te-ai arătat lor groaznic, spăimântând cu răbdarea cugetul lor cel rău, şi ai primit de la Hristos darurile biruinţei nevoinţelor tale.

Slavă...

   Socotind tiranul că va fura comoara sufletului tău, s-a apucat de tine cu meşteşugiri, prin daruri și prin multe feluri de munci se ispitea să-ţi slăbească buna întărire, dar tu răbdând cu tărie, ai biruit, mărite Evpsihie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Îndreptează-mă pe mine, care am căzut cu totul, ca unul ce am deschis uşa patimilor şi cu bună mijlocirea ta du-mă la intrările pocăinţei şi mă mântuieşte, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Domnul a toată lumea.

Irmosul :

   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând...

   Ca o luminoasă şi neînşelătoare stea te-ai arătat lumii, ceea ce cu razele sale a vestit mai-nainte pe Soarele Hristos, şi a stins toată înşelăciunea, şi a dăruit nouă lumină, rugându-te neîncetat pentru noi, răbdătorule de patimi, Evpsihie.

SINAXAR

    În această lună în ziua a noua, pomenirea Sfântului Mucenic Evpsihie cel din Chesaria.

Stih : Acolo Evpsihie cel de sabie s-a omorât,

La părţile Chesariei, unde Hristos a venit.

Întru a noua zi sabia a tăiat,

Grumazul lui Evpsihie cel lăudat.

   Acesta a fost din Capadocia, şi avându-şi viaţă curată şi fără prihană, şi-a luat femeie după lege. Deci înfierbântându-se de dumnezeiasca râvnă, şi luând cu dânsul pe cei mai mulţi din creştini, a sfărâmat din temelie capiştea, ce se chema a norocului, la care cu totul se dădu-se Iulian Paravatul, şi aducea în toate zilele jertfe. Şi dacă se vădi lucrul, fără de zăbavă porunci a se izgoni toţi creştinii, şi a se da la multe feluri de munci, şi Mucenicului Evpsihie, ca şi cum era vinovat unei fapte ca aceleia, să i se taie capul, şi aşa îşi luă sfârşitul vieţii sale.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Vadim Arhimandritul.

Stih : Vadim călătorind pe calea cea dreaptă,

A ajuns la Cer unde este şederea lui Dumnezeu cea preaînaltă.

    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici cei ce s-au săvârşit în robie în Persia.

Stih : În pământul persienesc, al închinătorilor focului se nevoieşte.

Ceata slujitorilor lui Hristos prin a grumazului tăiere.

   Savorie împăratul persan, pe la al cincizeci şi treilea an al împărăţiei sale, venind asupra pământului Romanilor, a stăpânit cetatea numită Vizada. Omorând pe ostaşii de acolo, şi pe cei ce puteau a purta arme, pe cealaltă nerăzboinică gloată, împreună cu bătrânii, copii şi femeile, pe Episcopul Iliodor, şi pe Disa şi pe Maniav prezbiterii, şi pe toţi cei ai clerului i-au lăsat în pace. Când fu aproape de sfârşit, Episcopul Iliodor, a hirotonisit în locul său, pe presbiterul Disa și înălţându-se de către cei bisericeşti obişnuita doxologie, mai marele vrăjitor Adelfor, a înştiinţat pe Savorie, cum că creştinii lăsaţi în pace de el, înaintând pe oarecare Disa, hulesc asupra împăratului, şi asupra credinţei lui. Atunci din porunca împăratului s-au adus trei sute de bărbaţi, şi neplecându-se a aduce cinste soarelui şi focului, li s-au tăiat capetele, din care douăzeci şi cinci mai iubitori de viaţă, spre pierzarea lor, s-au lipit de împăratul, şi au alergat la el, plecându-se lui, însă unul cu numele Avdiisus, neprimind rană de moarte, nu a murit împreună cu ceilalţi. Care în urmă bărbăteşte propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, un oarecare păgân năvălindu-i asupră-i, l-a omorât cu sabia, şi a primit tăiere cu dulceaţă; căci se necăjea şi suspina, rămânând singur din cei împreună Mucenici.

    Tot în această zi, Sfântul Avdiisus, care prin sabie s-a săvârşit.

Stih : Rob fiind Avdiisus de la întâmplare.

Slobod s-a făcut, din tăierea spre răscumpărare.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Număratu-te-ai cu noroadele mucenicilor, şi cetele dumnezeieştilor îngeri, defăimând patimile trupului, de trei ori fericite, şi vitejind cu tărie prin Dar, pătimitorule al lui Hristos.

   O cât este de bună neguţătoria ta, că pentru o mână de sânge ai primit schimb Împărăţia Cerului, Înţelepte, întru care şi cânţi : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

   Uşile Cerului ţi s-au deschis când te suiai, fiind tăiat cu sabia, şi cetele îngerilor te-au întâmpinat, de trei ori fericite, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Daniil Proorocul, prin Dumnezeiescul Duh, munte te-a numit Fecioară, din care Piatra Hristos, S-a tăiat fără mână, şi a făcut sfărâmare idolilor înşelăciunii.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Cei ce s-au făcut cu Darul...

   Făcutu-te-ai biruitor tiranilor şi duhurilor celor necurate, şi luminezi pururea inimile oamenilor celor credincioşi. Pentru aceea lăudându-te toţi cu mulţumire pe tine, Mărite, binecuvântăm pe Hristos în veci.

   Râurile minunilor tale vărsându-se Mucenice cugetătorule de Dumnezeu, vindecă cu Darul patimile bolnavilor şi bolile sufletelor. Pentru aceea noi credincioşii slăvind pomenirea ta, lăudăm pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cu vitejie răbdând chinurile Mucenice Evpsihie, te-ai zdrobit până la încheieturi şi până la cele dinlăuntru, dar te-ai arătat cu totul neplecat şi nemişcat; pentru aceea ai primit răsplătire cununile biruinţei.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Milostiveşte-te Fecioară, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preamilostiv; milostiveşte-te în dar spre mine cel nemilostiv, care sunt deznădăjduit de păcate nemăsurate, şi nu mă întorc, ci întru lenevire îmi cheltuiesc viaţa.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Cei ce s-au făcut cu Darul tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Cu adevărat Născătoare...

   Pe Cruce te-ai răstignit, închipuind patima Celui fără de patimă, care a împuţinat cu milostivire patimile celor binecredincioşi, Mucenice Evpsihie.

   Minune mare s-a văzut la sfârşitul tău; căci tăindu-ţi-se capul, în loc de sânge a curs lapte împreună cu apă, Mucenice Evpsihie.

   Unitu-te-ai, Fericite, cu oştile cereşti şi te veseleşti cu cetele Mucenicilor, purtând cunună, şi acum te bucuri împreună cu dânsele.

Slavă...

   Prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu, adu-ţi aminte de noi, care te pomenim, şi săvârşim sfinţita ta pomenire, Mucenice Evpsihie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu lumina pocăinţei luminează-mă Fecioară, pe mine cel întunecat de noaptea păcatului, şi acoperit de ceaţa lenevirii.

Irmosul :

   Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.

LUMINÂNDA şi Stihoavna din Triod, sau a praznicului.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ZECEA

Sfinţii Mucenici : Terentie, Pompie, Maxim, Macarie, African şi cei împreună cu dânşii.

LA VECERNIE

La Doamne stngat-am..., Stihirile glasului al 4-lea,

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Preamăritul Maxim, şi marele Terentie, lăudatul Pompie şi Macarie, African cel dumnezeiesc, să se cinstească cu cântări, împreună cu dânşii şi celălalt catalog al Mucenicilor, care cu sângiurile sale au câştigat împărăţia cea de sus, şi se umple de slava cea neschimbată.

   Nici foamea, nici primejdia, nici viaţa, nici moartea, n-au putut să vă despartă pe voi de dragostea Celui ce v-a făcut, Măriţilor. Pentru aceea aţi moştenit Împărăţia Cerurilor, şi desfătarea cea nesfârşită, şi veselia care nicicum nu se sfârşeşte. Ci dar cereţi nouă de la Dătătorul de bine iertare şi mare milă.

   Adunarea cea cu multe nume de pătimitori, a răbdat multe feluri de chinuri foarte tare, şi cu veselie s-a mutat către însuşi Dumnezeul nostru, ca să se bucure cu mulţimile Sfinţilor îngeri, ca cei ce prin luptă vitejească şi prin Darul Duhului, au biruit mulţimile cele nenumărate ale balaurului.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine ca pe un izvor de sfinţenie, ca un sicriu cu totul de aur, strălucit cu Duhul Sfânt, te rog, şi mă cuceresc, luminează-mi Stăpână ticălosul meu suflet, cel cu totul dat patimilor, mântuindu-mă de tirania cea amară a dracilor, şi dându-mi cale de mântuire prin rugăciunile tale.

A Crucii, a Născătoarei :

   Maica Ta cea Preacurată şi mult-lăudată, văzându-Te Stăpâne, că Te trăgeai ca un miel spre junghiere de bunăvoie, lăcrimând, striga : Ce este această călătorie grabnică ? Unde mergi preaiubite ? Să merg împreună cu Tine, voi muri cu Tine Cuvinte, nu mă lăsa singură şi fără Fiu pe mine, ceea ce mai presus de fire Te-am născut.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos :

   Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Prealăudată mulţime a purtătorilor de chinuri roagă-te lui Hristos, care are mulţime de îndurări, să împuţineze mulţimile răutăţilor mele, ca să laud prăznuirea ta.

   Slujind lui Dumnezeu celui viu şi adevărat, purtătorilor de chinuri, nicicum nu aţi dat cinste dumnezeilor celor fără suflet, şi v-aţi adus jertfă vie Dătătorului de viaţă.

   Purtătorilor de chinuri cei patruzeci, în mijlocul priveliştei aţi defăimat porunca urătorilor de Dumnezeu, şi aţi propovăduit pe Cuvântul întrupat, pe Cel ce a mântuit lumea din necuvântare.

Slavă...

   Mânia cea dobitocească a păgânului tiran, vitejeşte o au lepădat înţelepţii, fiind păziţi cu dragostea cea dumnezeiască, şi porniţi către mânia cea cu dreptate.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine te laud prealăudată Fecioară, căci din cinstite sângiurile tale ai întrupat pe Dumnezeu, şi mai presus de cuvânt înfricoşat L-ai născut, Preasfântă.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Tu eşti întărirea celor ce...

   Pătimitorii chinuindu-se preatare, au propovăduit pe Domnul cu sfinţite gurile lor, înaintea tiranilor.

   Un cuget având pătimitorii au ales mai bine a muri pentru Hristos, şi au călcat toată înşelăciunea mulţimii dumnezeilor.

Slavă...

   Legându-se pentru Hristos, cei ce erau cu dumnezeiescul Terentie, au dezlegat legătura deşertăciunii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Maică Curată, ceea ce ai născut pe Domnul cel Preabun, mântuieşte-mă, opreşte viforul cel mult tulburător al sufletului meu.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine, Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Pătimitorii din sângiurile sale vopsindu-şi acum haină roşie, s-au adus lui Hristos înfrumuseţaţi cu rănile, luminându-se cu Lumina slavei Celei în trei Sori, luminându-ne şi pe noi, care îi fericim pe dânşii. Pentru aceasta săvârşind purtătoarea de lumină şi cinstita lor pomenire, primim daruri de tămăduiri, către care cu credinţă să strigăm : Rugaţi-vă viteji ai lui Hristos, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim pomenirea voastră cea prealuminată.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Stăpânul şi Făcătorul tuturor luând trup din preacurat pântecele tău, te-a arătat părtinitoare oamenilor, Preacurată. Pentru aceasta toţi către tine năzuim, cerşind iertare greşelilor, Stăpână, şi ca să ne mântuim de munca cea veşnică şi de toată răutatea cumplitului ţiitor al lumii, ca cu credinţă să strigăm ţie : Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste te laudă, ceea ce eşti cu totul lăudată.

A Crucii, a Născătoarei :

   Ceata ucenicilor s-a ascuns de frică, şi cei cunoscuţi stau acum departe; numai eu singură mă necăjesc, şi de întristare mă rănesc văzând junghierea Ta cea fără dreptate, Fiule, zicea Fecioara fața zgâriindu-şi. Vino toată zidirea, cuprinzându-te acum de frică, întristează-te şi te tânguieşte, împreună cu Maica Domnului tău, şi cu frică strigă : Slavă Ție Făcătorului tuturor, căci vrând pătimeşti Preabunule, şi Te răstigneşti, ca să mântuieşti pe om.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Atuzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

   Înfrumuseţa-tu-v-aţi Mucenicilor, luminându-vă cu adaosul ostenelilor şi al luptelor celor tari, şi aţi strălucit mai mult decât safirul şi decât aurul.

   Primind de la Treimea cea începătoare de viaţă lucrare purtătoare de viaţă, goniţi departe toată durerea şi toată omorâciunea sufletelor şi trupurilor.

Slavă...

   Arzându-vă în foc, şi strujindu-vă cu feluri de chinuri, nu aţi jertfit Dumnezeilor celor morţi, ci v-aţi făcut prinos Dumnezeului Celui Viu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fiind înconjurat de nevoi, pe tine te chem întru ajutor Stăpână Preacurată, grăbeşte de mă mântuieşte ceea ce ai născut pe Cuvântul Mântuitorul.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Mânecând strigăm Ție, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

   Cu săpăturile răbdării voastre, purtătorilor de chinuri, aţi surpat tăria înşelăciunii, Prealăudaţilor.

   Cu curgerile sângiurilor uscând adâncimea înşelăciunii aţi adăpat tot sufletul, Fericiţilor Mucenici.

Slavă...

   Fiind plini de cuvintele cele dumnezeieşti, purtătorilor de chinuri, aţi risipit prin Duhul, necuvântarea celor înţelepţi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Făcându-Se Om Fiul tău Preacurată, S-a arătat mântuind pe toţi oamenii, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...

   Cu puterea Ta Iisuse întărindu-se cinstiţii şi bunii biruitori Mucenici, au slăbit tăria vrăjmaşului, şi luptându-se prin neputinţa trupului, şi biruind pe cel puternic, s-au arătat cu adevărat puternici.

   Biruit-ai pe şarpele cel cu multe chipuri şi cu picioarele tale zdrobindu-i capul, cu adevărat ai primit diadema biruinţei pe capul tău, Terentie Mucenice al al lui Hristos, cela ce eşti părtaş Sfinţilor Îngeri.

Slavă...

   Sicriul moaştelor tale, izvorăşte tămăduiri şi curăţă patimile, şi spală întinăciunea sufletelor, şi taberele dracilor le îneacă; iar inimile tuturor credincioşilor le adapă cu Darul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Munte umbros te-a văzut mai-nainte Proorocul Avacum, Născătoare de Dumnezeu, că din tine a ieşit Dumnezeu întrupat mai presus de cuvânt, şi a mântuit lumea, care era ţinută greu, de viforul cumplitului păcat.

Irmosul :

   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune nevoile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Pe cea întru rugăciuni...

   Astăzi a sosit cinstită pomenirea mucenicilor, a lui Terenţie celui înţelept, şi a însoţitorilor lui, veselind toate. Să ne adunăm dar cu căldură, ca să primim tămăduiri, că aceştia au primit de la Dumnezeu Darul Sfântului Duh, a tămădui neputinţele sufletelor noastre.

SINAXAR

   În această lună în ziua a zecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Terentie, African, Maxim Pompie, şi alţi treizeci şi şase, care erau însoţitorii Fericitului Zinon, lui Alexandru şi lui Teodor

Stih : Lui Terentie pentru tăiere, care este răsplătirea ?

Cele ce nu le cuprinde vederea, auzirea, sau inima sau pipăirea.

Să vedem câţi sunt nevoitorii ce s-au tăiat !

Zecime împătrită ! Toţi ca un suflet s-au aflat.

În a zecea zi Terentie

A aflat sfârşitul prin sabie.

   Aceştia au fost în anii împăratului Deciu, şi a ighemonului Fortunian, însă erau din Africa, şi ieşind poruncă ca să se lepede de credinţa lui Hristos, şi care se vor ţine de dânsa, şi n-ar vrea să se plece împăratului, să se muncească în tot chipul. Văzând aceşti patruzeci, că se alunecau mulţi, şi mergeau la rătăcire, se vorbiră întru sine, şi se uniră a sta împotrivă bărbăteşte, şi să se îmbărbăteze bine cu vitejia sufletului şi a trupului pentru mărturisirea lui Hristos, aducând aminte unul altuia cuvintele lui Hristos, care îndemnau pe credincioşi spre mărturisire, zicând : Să nu se teamă de cei ce omoară trupul, şi de suflet nu se pot atinge. Deci stând de faţă înaintea ighemonului Fortunian propovăduiră puterea lui Hristos, şi neputinţa chipurilor celor fără de simţire, ce se cinsteau de elini, iar ighemonul porunci de-i băgară în temniţă, şi trimiţând ca să aducă pe însoţitorii fericitului Zinon şi ai lui Alexandru şi Teodor, care şi mai-nainte veniseră la întrebare, şi-i îndemnau ca să se despartă de credinţa lui Hristos, şi să se închine la idoli. Însă ei stând împotrivă, şi arătând statornicia credinţei din cuvintele lor, fură bătuţi cu toiege ghimpoase şi clenciuroase, şi cu vine de bou, schimbându-se ostaşii cei ce-i băteau; şi atâta i-au zdrobit, cât le-au căzut măruntaiele. După aceea le-au pătruns spinările cu ţepi de fier arse, şi turnând peste dânşii oţet amestecat cu sare, îi frecau cu târsâni de păr. Şi deznădăjduindu-se ighemonul de întoarcerea lor, şi mai vârtos mâhnindu-se foarte, că Sfinţii cu rugăciunea lor surpase idolii jos, poruncit-a de le-au tăiat capetele. Deci aducându-se şi însoţitorii lui Terentie, şi propovăduind şi ei credinţa de faţă, îi băgară iarăşi în temniţă legaţi de grumazi şi de mâini şi de picioare cu lanţuri, şi suferiră culcaţi pe ciulini de fier ce aşternuse sub dânşii, şi multe zile nemâncați, pentru că oprise ighemonul pe temnicer, ca să le ducă de mâncare. Dară ei şi întru aceste munci se îndulciră de ajutorul cel de la Dumnezeu, căci căzură legăturile de pe dânşii prin arătare de îngeri, şi îndulcindu-se şi de hrană, iarăşi stătură de faţă înaintea ighemonului cu suflet viteaz, şi muncindu-i cu strujirea, i-au dat la fiare să-i mănânce, însă niciuna nu s-a atins de dânşii. Deci lipsindu-se ighemonul de nădejdea cea pentru dânşii, a poruncit de le-au tăiat capetele.

    Tot în această zi, pomenirea Sfintei Proorociţe Olda.

Stih : Şi-a dat Olda duhul care cele fiitoare era văzând,

Plină de Dumnezeiescul Duh, Proorociţă fiind.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Iacov Preotul şi Aza Diaconul.

Stih : Scriu pe Iacov deşi este tăiat,

Cel ce răsplătire cununa prin tăiere a luat.

Lui Aza slujitorul lui Hristos capul i s-a tăiat.

Cel ce pe Leviatan vrăjmaşul lui Hristos a ruşinat.

   Aceştia erau pe vremile lui Savorie împăratul persan; deci Iacov era din satul numit Fargata, iar Aza din satul ce se numea Vitniara. Deci fiind prinşi, şi înfăţişându-se la Ahoshargan întâiul vrăjitor, şi în privelişte mărturisind pe Hristos, le-au turnat pe nări muştar cu oţet; apoi au fost bătuţi, şi fiind spânzuraţi sus, goi şi fără de acoperământ, îngheţau de răceala nopţii. Apoi mai pe urmă fiind pogorâţi, şi neplecându-se a jertfi soarelui şi focului, din porunca stăpânitorului li s-au tăiat capetele, şi aşa purtătorii de cununi s-au suit în ceruri.

    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Dima, care a suferit mucenicia în Smirna, la anul o mie trei sute şaizeci şi trei prin sabie s-a săvârşit.

Stih : Cu gloatele mucenicilor celor ce de muncitori nu s-au spăimântat,

Dima noul pătimitor împreună s-a numărat.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

  Având urechi cu bună ascultare către plinirea dumnezeieştilor porunci ale lui Hristos, cu osârdie cântaţi înţelepţilor : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Legile cele dumnezeieşti, luptătorilor de chinuri, le-aţi pus împotriva celor fărădelege, care porunceau să vă lepădaţi de Hristos, Căruia strigăm : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Dându-vă membrele la chinuri, v-aţi lepădat de trup pentru dragostea Celui ce S-a arătat pe pământ, şi a luat trup, Căruia cântaţi, Mucenicilor : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

  Întinzându-vă în sus ochiul cugetului, aţi suferit muncile cu suflet preatare Mucenicilor, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, ceea ce fără stricăciune ai zămislit în pântece pe Hristos, tu ai înălţat către viaţa cea dintâi pe începătorii neamului, care au fost căzuţi odinioară prin greşeala călcării celei fără de cale a poruncii.

Cântarea a 8-a :

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Terentie cugetătorul de Dumnezeu, African şi Pompie, Maxim, Alexandru şi Zimon şi lăudatul Teodor, împreună cu cei treizeci şi patru, care vitejeşte pătimind înaintea scaunului tirănesc, prea-înalță pe Hristos Mântuitorul tuturor.

   Chinuindu-se pentru Hristos, şi cu vine de bou bătându-se, şi zgâriindu-se fără de milă, şi împungându-se cu ţepi, şi la fiare aruncându-se, şi cu frigări arse arzându-te pe piept pătimitorii, strigau : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

   Mucenicii cei bine biruitori grăind cuvinte de viaţă, au mântuit pe cei omorâţi de înşelăciune, omorând pe vrăjmaşi, şi asemănându-se morţii lui Hristos, şi patimilor Lui celor luminoase, prin chinuri de multe feluri, au primit sfârşitul cel fericit, lăudând pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ca o alăută bine tocmită, care se loveşte de Duhul, şi îndulceşte cugetele credincioşilor, aşa este împătrita zecime a dumnezeieştilor purtători de chinuri, având începător pe marele Terentie, care strigă : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fiind sufletul meu omorât înviază-l; şi căzut, ridică-l. S-a rănit, vindecă-l cu suliţa care a împuns dumnezeiasca coastă a Mântuitorului, Celui ce S-a întrupat din pântecele tău Preacurată. Pe care tinerii bine-L cuvintează, preoţii Îl laudă, popoarele Îl preaînalţă întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, la ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţați-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Spâimântatu-s-a Cerul...

   Sicriul mucenicilor izvorăşte tămăduiri, adăpându-se pururea din izvorul Dumnezeiescului Duh. Veniţi dar să luăm cu osârdie, ca să ne sfinţim trupul, inima şi sufletul, şi cu credinţă să slăvim pe Mântuitorul Hristos iubitor de Mucenici.

   Ca nişte flori dumnezeieşti ale câmpului, ca nişte trandafiri de taină aţi înflorit, şi aţi umplut Biserica de miros bun şi cinstit, gonind departe înşelăciunea cea împuţită a vrăjmaşului, cu Darul cel dumnezeiesc, purtătorilor de chinuri ai lui Hristos, patruzeci.

   Astăzi credincioşii pe Maxim şi pe Alexandru împreună, pe Teodor, Zinon, pe Pompie, pe African şi pe Terentie, şi cu ceilalţi împreună pătimitori, cu credinţă să-i cinstim, şi să-i fericim, lăudând bărbăţia lor.

Slavă...

   Pământul a primit sângiurile voastre, şi trupurile cu care bine v-aţi nevoit, şi Cerul dumnezeieştile voastre suflete, iar cetele îngerilor, v-au lăudat înţelepţilor pentru biruinţă, şi v-au încununat ca pe nişte biruitori.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti uşa Luminii, luminează sufletul meu, care este întunecat de cumplitele neguri ale călcătorilor de porunci, şi se primejduieşte. Şi mă arată părtaş zilei celei dumnezeieşti; ca să te slăvesc, ceea ce eşti părtinitoare neruşinată a credincioşilor.

Irmosul :

   Spăimânta-tu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat de cât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A UNSPREZECEA

Sfântul Sfinţitul Mucenic Antipa, Episcopul Pergamului Asiei.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 2-lea.

Podobie : Când de pe lemn...

   Scoţând din-destul darul cunoştinţei lui Hristos Ierarhe, din izvorul cel nedeşertat, al celui culcat pe piept, şi dumnezeiescului propovăduitor, dintru acela ai împărţit bogat tuturor oamenilor săvârşind călătoria întocmai cu Apostolii, Cuvioase Antipa. Pentru aceasta având îndrăzneală către Dumnezeu, împreună cu dânsul roagă-te pentru toţi, cei ce te laudă.

   Viaţă lăudată petrecând pe pământ şi adunând avuţia bunătăţilor prin pătimire, ai mers către Domnul plin de bunătăţi ca şi Avraam cel dedemult, Cuvioase Antipa. Pentru aceasta te-ai şi învrednicit slavei celei mai bune, bucurându-te împreună cu Ucenicii lui Hristos, şi rugându-te pentru noi, care cu credinţă cinstim pătimirea ta.

   Din darurile cele bogate ale Mângâietorului având tu Dar tămăduitor, tămăduieşte patimile trupurilor şi ale sufletelor noastre, adormind durerile şi încetând toate ostenelile şi mântuind din nevoi şi din primejdii pe toţi, cei ce cinstesc pomenirea ta Antipa, şi slăvesc pe Domnul.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te scaunul cel adevărat al lui Dumnezeu, şi tronul Împăratului; bucură-te sicriul Vieţii; bucură-te izvor nedeşertat al sfinţeniei; vas de mir al Duhului, desfătarea raiului; bucură-te îndulcirea cea tainică a sufletelor; bucură-te bucuria cuvioşilor; bucură-te veselia tuturor, celor ce aleargă către tine Mireasă a lui Dumnezeu.

A Crucii a Născătoarei :

   Cu plângeri tânguindu-se, şi cu amare lacrimi udându-şi obrazul Mieluşeaua cea Preacurată, se uita la Cruce, şi întinzându-şi mâinile strigă : Fiul meu ! Unde mă voi duce acum ? Vai mie ! Cum am rămas singură Fiul meu; lumina mi s-a întunecat, spintecaţi-vă cele dinlăuntrul meu, şi vă rupeţi.

Troparul, glasul al 4-lea.

   Surpând înşelăciunile cele idoleşti Antipa şi călcând puterea dracilor, cu îndrăzneală ai mărturisit pe Hristos înaintea luptătorilor de Dumnezeu. Pentru aceasta făcându-te cetăţean întru cele de sus, împreună cu cetele îngereşti, şi aducând doxologie Stăpânului tuturor, pui înainte şi pentru noi rugăciune de mulțumire dăruind Darul tămăduirii; drept aceea te cinstim pe tine Sfinţite Mucenice Antipa; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos :

   Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

   Luminându-te cu lumina Darului Celui în trei Sori, luminează pe cei ce săvârşesc acest luminat praznic al tău, şi-i mântuieşte pe ei de tulburările patimilor, Mucenice Antipa.

   Cuvântul lui Dumnezeu te-a arătat pe tine mărturie curată patimilor Sale, Preaînţelepte, care stricai credinţa cea rea, şi pierdeai toată viclenirea dracilor.

Slavă...

   Cu adevărat după lege ţi-ai păstorit sfinţita turmă, şi o ai hrănit la verdeaţa învăţăturilor lui Hristos, Părinte; iar acum priveşti de sus, fiind cinstit cu cununa mucenicilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu fulgerele luminii tale Preacurată Fecioară, luminează inima mea cea cuprinsă de noaptea patimilor, şi a nevoilor, ca ceea ce tuturor negrăit ai răsărit pe Soarele dreptăţii.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Se veseleşte de Tine...

   Izvorât-ai pâraie de învăţături, care adăpau pe credincioşi, şi uscau apele cele tulburi ale mulţimii dumnezeilor.

   Întărindu-te cu puterea Celui ce a ridicat neputinţa noastră, puterea cea drăcească o ai sfărâmat prin chinuire, preamărite Antipa.

Slavă...

   Pe cei ce se închinau dracilor, i-ai plecat a se închina lui Dumnezeu celui adevărat, Care pentru bogăţia milostivirii S-a îmbrăcat cu trup muritor, Cuvioase Antipa.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai pe Mântuitorul, care a mântuit pe oameni din robia vrăjmaşului, Preacurată; pentru aceea cu bună credinţă te slăvim.

Irmosul :

   Se veseleşte de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, scăparea şi întărirea.

Sedealna, glasul al 3-lea,

Podobie : Pentru mărturisirea...

   Aprinzându-te cu focul cel dumnezeiesc al dragostei celei dumnezeieşti, Mucenice Antipa, ai stins văpaia nedumnezeirii, şi aruncându-te întru meşteşugită aramă arsă în foc, te-ai mutat către lumina cea neapusă, Părinte Cuvioase. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să se dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Mângâiere celor scârbiţi, curăţire celor ce păcătuiesc, tu te-ai arătat Stăpână Maică Fecioară, căci născând mântuirea lumii, singură te-ai făcut turn de putere credincioşilor. Pentru aceasta strigăm : Roagă pe Hristos Dumnezeu, să se dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Răstignindu-Te Tu Stăpâne, pământul s-a cutremurat; omorându-Te, lumina s-a ascuns şi morţii au ieşit din legături. Iar Preacurată Maica Ta vărsând lacrimi, cu amar zicea : Fiule preaiubite, laud mila Ta cea mare, că acestea le-ai pătimit, ca să mântuieşti pe oameni.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Împotrivirea celor fărădelege, n-a mişcat turnul inimii tale, Mucenice purtătorule de chinuri; drept aceea arzându-te de râvna credinţei, te-ai arătat mai tare decât focul.

   Pe cei biruiţi de somnul nedumnezeirii, priveghind, Prealăudate, cu învăţăturile Sfântului Duh i-ai deşteptat către înţelegerea cunoştinţei celei adevărate.

Slavă...

   Umplutu-te-ai de darurile Duhului prin gura Cuvântătorului de Dumnezeu celui rezemat pe piept, de unde ai şi izvorât dumnezeieştile învăţături tuturor credincioşilor, Cuvioase Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   După naştere ca şi mai înainte de naştere te-ai păzit nestricată Maică Fecioară, că ai născut pe Ziditorul tuturor, care a luat din tine trup omenesc de bunăvoie.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

   Suindu-te la muntele bunătăţilor, Fericite, ai intrat sub norul cel desăvârşit al cunoştinţei, şi cu Dumnezeu ai vorbit.

   Cu împletirile cuvintelor tale, din adâncul nedumnezeirii ai vânat pe oamenii cei rătăciţi, şi i-ai mântuit prin dar, Ierarhe.

Slavă...,

   Propovăduind taina cea mare a venirii lui Dumnezeu Sfinţite Mucenice, ai micşorat înălţimea idolilor cea prea fără de Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Domnul cel mai presus de dumnezei fiind chipul lui Dumnezeu, îmbrăcându-Se cu trupul meu, S-a sălăşluit în pântecele tău, Preacurată.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas...

   Răstignindu-ţi membrele prin înfrânare, ai încununat nevoinţele cele sihăstreşti cu luptele cele muceniceşti, care le-ai răbdat cu tăria cugetului, fericite Antipa.

   Înaintea divanurilor ai stătut, purtătorule de chinuri, propovăduind întruparea Celui ce S-a smerit pentru tine, şi a stătut înaintea judecăţii lui Pilat, şi a omorât pe vrăjmaşul cu Crucea.

Slavă...

   Dorind de omorârea Celui ce pe Cruce S-a omorât, dumnezeiescule Antipa, ai intrat în bou de aramă ars, şi omorându-te, te-ai adus jertfă Domnului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sfânt este Domnul Iisus, Cel ce S-a sălăşluit în pântecele tău Fecioară, Cel ce Se odihneşte pe Sfinţi, şi măreşte pe cei ce cu credinţă adevărată îl slăvesc pe El, Fecioară.

Irmosul :

   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat...

   Împreună şezător pe scaun cu Apostolii, şi podoabă, Arhiereilor te-ai făcut, Fericite, preamărindu-te muceniceşte, ai strălucit ca un soare, luminând pe toţi, Sfinţite Antipa, şi risipind noaptea cea adâncă a nedumnezeirii. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un dumnezeiesc Sfinţit Mucenic şi dătător de tămăduiri.

SINAXAR

    În această lună în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Antipa episcopul Pergamului.

Stih : Cu taurul te lupţi Antipa bunule Mucenice.

Care poate a te arde dar nu a te împunge.

Întru a unsprezecea zi băgându-te,

În bou de aramă Antipa, eşti arzându-te.

   Acesta a fost în zilele împăratului Dometian, într-o vreme cu Sfinţii Apostoli, de care a fost hirotonisit şi episcop bisericii Pergamului Asiei, când cuvântătorul de Dumnezeu şi evanghelist Ioan era izgonit la Patmos, precum scrie şi în epistola sa, numindu-l pe acesta preot credincios şi Mucenic. Deci Sfântul Antipa fiind Arhiereu al aceleiaşi biserici foarte bătrân, păstorea şi ocârmuia turma lui Hristos cu toată pioasa petrecere. Pentru aceea fu şi prins de idolatri, vădindu-l singuri dracii cărora se închinau ei, jeluindu-se că nu pot trăi în locul acela, nici a primi jertfele ce li se aduceau, că-i goneşte Antipa. Deci stând de faţă înaintea ighemonului, se silea a-l pleca cu cuvinte, ca să se lepede de Hristos, zicând cum că lucrurile cele mai vechi sunt mai cinstite, iar cele noi şi de curând ivite sunt mai necinstite, şi cum că legea elinilor este veche, şi s-a crescut în mulţi ani, iar credinţa creştinilor, s-a început în urmă, şi de puţini oameni primită. La care răspunse Sfântul împotrivă, aducând la mijloc istoria lui Cain, şi cea dintru început răsărită răutate. Căruia nu se cade a urma bunii credincioşi, măcar de au fost şi vechi dintâi. Dintru aceste cuvinte pornindu-se ighemonul cu mânie, porunci de băgară pe Mucenic la acea măiestrie de muncă, ce era făcută în chip de bou, întru care rugându-se Sfântul mult la Dumnezeu, şi luând puterea sa cea mare, şi mulţumind pentru că s-a învrednicit a pătimi pentru dânsul, şi rugându-se şi pentru cei ce-i vor face pomenirea, ca să fie feriţi nepătimaşi şi de alte boli, iar mai ales de nesuferita durere a dinţilor, se ruga şi pentru iertarea păcatelor, şi pentru mila la viitoarea judecată. Şi dobândindu-şi cererea după poftă, s-a mutat către Domnul. Şi s-a îngropat în biserica din Pergam, izvorând pururea minuni şi tămăduiri. Şi se face amintirea lui în preacinstita biserică a Sfântului şi întru-tot lăudatului Apostol Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, aproape de Sfânta Biserică cea mare.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Trifinei celei din Cizic.

Stih : Se desparte Trifinia de trupul cel de lut,

Ceea ce desfătările le socotea eişi lut.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Farmutie.

Stih : A ieşit din ceste de aici Farmutie,

În luna Farmuti, care este Aprilie.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Închipuind pe cei trei tineri Mucenice mărite, ai stătut ca în cuptor în mijlocul măiestriei de aramă arsă, făcută cu vicleşug, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul meu şi Domnul.

   Fiind înconjurat de toate părţile cu rouă dumnezeiască, nu te-ai ars nicicum fiind în mijlocul focului, nici dracilor nu ai jertfit, strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Putere dumnezeiască întărind neputinţa vârstei, Părinte, ca o nicovală tare, ai alergat către privelişte, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul meu şi Domnul.

Slavă...

   Împodobit fiind cu Dumnezeiescul Dar al ierarhiei, iarăşi te-ai înfrumuseţat şi cu porfira sângelui tău înţelepte, şi ai alergat către împărăţia cea de sus, bucurându-te arătat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din sângiurile tale cele fecioreşti, Doamnă, S-a întrupat Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl, ca să îndrepteze zdrobirea noastră : Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Mâinile întinzându-şi Daniil...

   Acum nu vezi ca prin oglindă, nici prin semne binele cel desăvârşit, căci au trecut vedeniile, ci față către față, cu bucurie strigând Celui ce Te-a mărit : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Pe tine oaia cea dumnezeiască a Păstorului Hristos celui mare, care ai păstorit bine turma lui preaînţelepte Antipa, te-au ars de tot în foc cei fărădelege ca pe un miel, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Paşii inimii tale întărindu-ţi pe piatra dumnezeieştilor porunci, nu te-ai mişcat de vânturile chinurilor celor cumplite, nici de înecările celor făcători de dumnezei idolatri, preaînţelepte Antipa, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cu adevărat ai câştigat slava lui Hristos, Mucenice Antipa preaînţelepte, şi îndoită cunună ai primit, ca un păstor adevărat, şi pătimitor purtător de biruinţă, cu care şi împodobindu-te, strigi : Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca o Maică a Făcătorului tuturor, ca un dumnezeiesc locaş al Atotţiitorului, ca un pământ nearat, ce ai odrăslit Spicul cel nesemănat, Maică Fecioară, mântuieşte şi păzeşte pe cei ce pururea cu credinţă, strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm..

   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...

   Săvârşind călătoria cea sfântă, ca un Ierarh, Ierarhe, viaţa cea preasfinţită, cu sfinţenie o ai dat Făcătorului şi Ziditorului tău Preasfinte Mucenice Antipa.

   Ca unul ce te-ai făcut frumos cu felurile bunătăţilor, preafericit, te-ai înfrumuseţat şi cu mărirea muceniciei, şi te-ai mutat către Domnul cel frumos, îndumnezeindu-te după daruri de Dumnezeu cuprinsule.

   Astăzi Pergamul se bucură, pentru dumnezeiasca prăznuire a preasfinţitului păstor, şi cheamă cetăţile care sunt împrejurul lui, cu care împreună şi noi bucurându-ne, să-l încununăm pe el cu laude.

Slavă...

   Sicriul sfintelor tale moaşte, Sfinţite Mucenice, izvorăşte mir de tămăduiri, gonind putoarea cea rea a patimilor, şi pe cei ce cinstesc pomenirea ta, îi umple de bună mireasmă cu adevărat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ziditorul soarelui şi al stelelor şi a toată făptura, ne-a răsărit nouă lumină din pântecele tău cel purtător de lumină, pe Care roagă-L neîncetat Fecioară, ca să lumineze pe cei ce te laudă.

Irmosul :

   Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A DOISPREZECEA

Cel dintru Sfinţi Preacuviosul Părintele nostru Vasilie Mărturisitorul, Episcopul Pariei,

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn celor ce...

   Strălucind pomenirea ta mai mult decât soarele ai răsărit credincioşilor, luminând lumea cu dumnezeieştile luminări, gonind negura patimilor, şi întunericul dracilor. Pentru aceasta te fericim, şi peste ani cinstim sfinţită adormirea ta, slăvind pe Mântuitorul, fericite Vasilie.

   Cu săgeata cuvintelor tale, ai rănit adunările celor fără de lege, Preafericite; pentru aceea au dat glas norii cerurilor, cetele îngerilor cu bucurie au lăudat răbdarea nevoinţelor tale. Drept aceea bucurându-ne, împreună cu dânşii, cu credinţă te cinstim ca pe un luminător a toată lumea, şi ca pe un rugător preafierbinte.

   Înţelepţeşte câştigând cele cereşti în locul celor pământeşti, şi în locul celor stricăcioase, cele nestricăcioase, bucurându-te ai schimbat slava cea pieritoare, cu slava cea nepieritoare. Şi în locul goanelor şi a supărărilor celor de multe feluri ai câştigat împărăţiile lui Dumnezeu cele mai presus de cuvânt; întru care şi veselindu-te împreună cu îngerii, Vasilie, roagă-te pentru cei ce cu credinţă te laudă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce ai născut Jăratecul, care a văzut Isaia mai înainte în linguriţă, şi în vremile cele mai de pe urmă a luat trup din tine Născătoare de Dumnezeu, şi a curăţit toate patimile omeneşti, cu Focul Dumnezeirii arde păcatele mele şi de toată spurcăciunea mă spală, Mireasă a lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei :

   Preacurata Stăpână văzând pe Hristos omorându-Se, şi omorând pe vicleanul, lăcrimând ca o Maică, lăuda pe Cel ce a ieşit din pântecele ei, şi mirându-se de îndelungă răbdarea Lui, striga : Fiul meu preaiubite, nu uita pe roaba Ta, nu zăbovi Iubitorule de oameni, Cela ce eşti dorirea mea.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos :

   Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Lumina cea negrăită şi în trei lumini ţi-a răsărit ţie întru Împărăţia Cerului cea nemişcată, şi după vrednicie te-a primit veselia drepţilor, Părinte.

   Deschisu-s-au uşile Edenului, şi la Arhierie te-ai adaos arhiereu, şi te-ai numărat în Biserica celor întâi născuţi, o Mucenice Vasilie.

Slavă...

   Curăţindu-ţi trupul mai-nainte decât cugetul, te-ai suit în muntele bunătăţii, ca alt Moise; pentru aceea văzând pe Cel ce este pururea, te-ai lipit de Dânsul, Cuvioase Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ziditorul tuturor unindu-Se după Ipostas cu trupul, care l-a luat din tine, a ieşit negrăit, Născătoare de Dumnezeu, şi bine a voit a vorbi cu oamenii.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Tu eşti întărirea...

   Pomenirea ta cea vrednică de minune şi pururea pomenită, cu bucurie veseleşte adunările ortodocşilor.

   De norul trupului dezbrăcându-te, Cuvioase, şi dezlegându-te de legături, te-ai apropiat de Dumnezeu.

Slavă...

   Pătimit-ai osteneli şi multe supărări pentru Hristos, Cuvioase; pentru aceea te-ai învrednicit şi Împărăţiei Lui.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Avându-te pe tine ajutor şi folositoare, nu mă voi ruşina, ci mă voi mântui de vrăjmaşii mei, Preacurată Maica lui Dumnezeu.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Ca soarele ne-a răsărit nouă sfântă pomenirea ta înţelepte, şi luminează lumea, luminându-o cu dumnezeieştile tale minuni, Vasilie. Care săvârşindu-o astăzi, strigăm : Roagă-te lui Hristos pentru noi Ierarhe, ca să ne mântuim.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Mulţimea se veseleşte, lăudând cu credinţă numele tău în toate zilele, şi cu dragoste mărind înălţările tale pururea, Născătoare de Dumnezeu. Că tu eşti lauda şi ajutorul şi părtinitoare neruşinată, tuturor celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei :

   Când te-ai suit Cuvinte pe lemnul Crucii, lumina soarelui s-a ascuns, şi toată lumea s-a spăimântat şi de frică s-a cutremurat. Iar Maica Ta stând lângă Tine, striga : Fiule preaiubite, cum de voia Ta mori, lumina mea cea neapusă ?

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Făcând rugăciune către Domnul, ai surpat cugetul cel înalt al eresului celui rău cugetător, şi ai veselit Biserica, Părinte.

   Puitorul de nevoinţe primind lupta cea neslăbită către vrăjmaşi, te-a sălăşluit în locaşurile cele cereşti, Părinte.

Slavă...

   Înălţându-te către Dumnezeu, limbile cele ce se înălţau, şi micşorau slava dreptei credinţe, le-ai smerit, Vasilie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te munte umbros, bucură-te înălţime negrăită, adâncime nespusă; bucură-te pod, care treci pe oameni către viaţă, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Mânecând strigăm Ție Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

   Darul cel dumnezeiesc sălăşluindu-se întru tine, purtătorule de Dumnezeu, te-a arătat pe tine păstor credincios Bisericii Lui.

   Omorându-ţi cugetul şi patimile trupului, ai urmat după Duhul Vieţii, Mărite.

Slavă...

   Stând înainte apărător dogmelor dreptei credinţe, ca un arhiereu prea-ales, ai gonit dogmele cele rele, Fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fiind locaş preasfânt, ai născut izvorul nepătimirii, Maică Fecioară Preacurată.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

   Împingându-te de fierbinţeala cea veselitoare a celor cereşti, ai părăsit scaunul cel de pe pământ, şi ca un prea-blând ai câştigat moştenirea cea nepieritoare, în pământul celor blânzi, Cuvioase.

   Defăimând rătăcirea eresului celui hulitor, şi având cuget dumnezeiesc şi bună credinţă ortodoxă, ai învăţat, cu osârdie pe toţi a cinsti chipul Mântuitorului, vrednicule de minune.

Slavă...

   Ca un biruitor prea-mare, cu adevărat ai biruit taberele celor rău-credincioși Cuvioase, tăindu-le cu împotrivirea ta, şi încununând plinirea credincioşilor cu dogme dumnezeieşti, Preafericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mântuit-ai pe neamul omenesc de omorâciune şi de stricăciune, căci mai presus de fire ai născut pe Cel din fire Dătător de viaţă, spre facerea de bine a credincioşilor celor ce cu credinţă te laudă, Fecioară cu totul fără prihană.

Irmosul :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Căutând cele de sus...

   Luminându-te cu lumina Celui de sus, Fericite, luminezi pe toţi, cei ce cu dragoste cinstesc cinstită pomenirea ta, Părinte Vasilie, Sfinţite pătimitorule. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu neîncetat pentru noi toţi.

SINAXAR

    În această lună în ziua a doisprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Vasilie Mărturisitorul, Episcopul Pariei.

Stih : Bucurându-te săvârşeşte-te, de trei ori fericite Vasilie,

Căci acolo vei merge unde te vei umplea de multă bucurie.

Întru a douăsprezecea zi Vasilie mort,

Cu cele de îngropare s-a îmbrăcat.

   Acest sfânt Vasilie, pentru covârşitoarea bună faptă a sa şi cea de Dumnezeu plăcută viaţă, se făcu Episcop Pariei, pe vremea necuraţilor hulitori de icoane. Care după dumnezeiescul Pavel, pentru ca să nu se unească cu iconomahii, şi să se iscălească la lepădarea Sfintelor icoane, şi-a săvârşit toată viaţa în goane şi suferinţe şi necazuri; izgonit fiind şi umblând din loc în loc, ajutând şi întărind părinteştile dogme, urând adunările răilor credincioşi, şi iubind buna credinţă. Pentru aceasta slujind în tot lucrul lui Dumnezeu, şi cu bună plăcere fiind până în sfârşit, cu pace a adormit.

   Întru această zi, la anul de la zidirea lumii şase mii patru sute cincizeci, s-a adus cinstitul brâu al Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu, de la Episcopia Zila, la cetatea cea împărătească, în zilele împăraţilor Constantin şi Romano Porfirogeneţii, iar de la nașterea lui Hristos nouă sute nouăsprezece. Şi după aceea s-a mutat în sfânta raclă din Halcopration, adică unde se vând arămile, în treizeci şi una de zile ale lunii lui August.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei maicii noastre Antusa, fiica împăratului Constantin Copronim.

Stih : Din rădăcină murdară rod foarte bine mirosind,

Cucernica Antusa de pe pământ şi din viaţă a desflorit.

   Această sfântă de multe ori fiind silită de tatăl său ca să se însoţească cu bărbat, nu s-a plecat; iar după moartea lui având prilej, toată averea ei împărţindu-o la săraci şi la biserici şi la sfintele case, s-a făcut Maică a multor săraci şi văduvelor apărătoare. În mai multe rânduri, prin multe îndemnări fiind silită de împărăteasa cea ortodoxă Irina, ca să petreacă şi împreună să împărăţească cu ea, nicicum n-a primit; ci câte zile petrecea în palat, pe dinafară adică era îmbrăcată cu haină împărătească, iar pe dinlăuntru, avea haină de păr. Băutura îi era apă şi hrana sihăstrească, cu ochii plini de lacrimi, şi cu cântare de laudă în gură. Pentru care a şi luat viaţa monahicească, fiind tunsă de mâna Sfântului Tarasie, în mănăstirea ceea ce se numea a celor de un cuget, şi de atunci nici ea n-a ieşit din mănăstire, nici alta din surori. Aceasta nu a rămas de la slujba bisericii, nu a slăbit, nu s-a lenevit întru rugăciuni. Ochii săi niciodată s-au stins din lacrimi, smerenia ei era nemăsurată, slujea tuturor surorilor, împodobea biserica, căra apă, la masă sta în picioare şi slujea. Deci aşa făcând în toată vremea vieţii sale, s-a mutat împreună cu rodurile bunătăţilor, la Dumnezeu, de cincizeci şi doi de ani fiind.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Dima şi Protion.

Stih : Protion întâi de cap s-a lipsit,

După care Dima a întins grumazul la călău.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor trei Mucenici : Mina, David şi Ioan.

Stih : Cu săgeţi ucigaşii de oameni au omorât,

Trei robi ai lui Dumnezeu monahi, care prin dragoste au murit.

    Tot în această zi, Cuviosul Acachie cel nou care la Sfântul Munte în schitul Cavsocaliviului a sihăstrit, la anul o mie şapte sute treizeci, în pace a adormit.

Stih : Deşii nou tu Acachie cu anii te-ai arătat,

Însă pe cei vechi prin osteneli i-ai întrecut.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   O ce veselie nespusă este ceea ce te-ai învrednicit a lua Preafericite, sălăşluindu-te în lumina cea fără materie, şi cântând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Fiind împodobit frumos cu cununa Dumnezeieştii bune podoabe, dănţuieşti împreună cu oştile cele de sus Preafericite, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

   Împodobindu-ţi turma cu cuvinte şi cu faptele dumnezeieştilor tale bunătăţi, te-ai împodobit înţelepte cu cunună, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Blestemul Evei cel dintâi l-ai mutat Curată în binecuvântare, născând pe Fiul lui Dumnezeu, Căruia strigăm : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe cei ce s-au făcut cu Darul...

   Fiind mântuit de întristări şi de tulburarea cea cumplită a vieţii, ai câştigat bucuria şi veselia cea mai presus de cuvânt, Preafericite, cântând : Lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Cu fierbinţeală părtinind dogmelor celor părinteşti, lesne ai stricat bârfirile celor hulitori, Părinte arătătorule de cele dumnezeieşti, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cu mulţumire săvârşind nevoinţele cele cinstite, Mărite, ai dobândit sfârşitul cel fericit întru Hristos, învăţătorule de cele sfinte, şi te-ai învrednicit a locui în corturile Sfinţilor şi purtând cunună dănţuieşti în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Apărătoare te avem credincioşii Preasfântă, şi prin rugăciunile tale ne izbăvim de cele rele, lui Hristos strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Cei ce s-au făcut cu Darul tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile tale, au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Cu adevărat Născătoare...

   Cu sfinţenie săvârşindu-ţi viaţa Părinte, şi slujind lui Dumnezeu cu faptele tale, cu adevărat ai dobândit Împărăţia Cerurilor.

   Săvârşind călătoria şi păzind credinţa, şi nevoinţa isprăvind, bucurându-te, ai primit cununa dreptăţii, Vasilie.

Slavă...

   Îndulcindu-te de lumina cea neschimbată, şi stând înaintea lui Hristos, Preasfinţite, adu-ţi aminte de toţi, cei ce cu dragoste îşi aduc aminte de tine, Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Luând Ziditorul pentru milostivire din pântecele tău firea cea stricăcioasă, o a îmbrăcat pe dânsa cu haina nestricăciunii, Preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎNTRU ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A TREISPREZECEA

Sfântul Sfinţitul Mucenic Artemon.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Vieţuind pe pământ, te-ai împreunat cu îngerii cei fără de trup, şi împreună cu dânşii neîncetat slujeşti Treimii, Artemoane, de Dumnezeu fericite, unde pururea, ca un om ceresc, umblând cu minunile cele dumnezeieşti, înveţi pe cei de pe pământ cele de sus.

   Luminându-te cu dumnezeiasca Lumină, cu multe munci ţi-ai trudit trupul tău, şi te-ai mutat către Luceafărul cel nematerialnic, prin care, cu rugăciunile tale, goneşti noaptea cea întunecoasă a patimilor, luminând sufletele noastre, Înţelepte.

   Pe cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta, lauda şi multele nevoinţe ale cinstitei muceniciei tale, Sfinţite Mucenice, nu înceta rugându-te pururea, ca să fie păziţi de nevoi şi de scârbe, şi să se izbăvească de stricăciunea ceea ce va să fie, Mucenice Artemoane, propovăduitorule de Dumnezeu.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Alunecându-mă cu năravul cel stricăcios, zac împlântat, ci către naşterea ta alerg Fecioară, izbăveşte-mă de viforul cel potrivnic, şi de multe feluri de ispite, ca neîncetat să laud Darul tău, Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stând lângă Crucea Fiului şi Dumnezeului tău, şi văzând îndelungă răbdarea lui, Preacurată Maică, plângând grăiai : Vai mie preadulce Fiule ! Cum pătimeşti acestea fără dreptate ? Cuvinte al lui Dumnezeu, ca să mântuieşti pe oameni.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos :

   Apa trecându-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Dătătorul înţelepciunii descoperind vistieriile ei, din-destul dă darul cuvintelor, celor ce cu credinţă laudă pe pătimitorul său Artemon.

   Pe tine cel ce te-ai rănit cu săgeata dragostei celei preadulci a lui Hristos, pătimirea trupului, din tinerețile tale, nu a putut să te despartă de dragostea acesteia, înţelepte Artemoane.

Slavă...

   Cu dinadinsul privind la adâncimea Dumnezeieştii Scripturi, Artemoane, înţelepţeşte ai scos avuţia cea mai bună a înţelepciunii, cu care pe toţi credincioşii i-ai îmbogăţit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Noi cei pe pământ născuţi, de pe pământ la înălţimea Cerului ne-am înălţat prin naşterea ta Născătoare de Dumnezeu curată, şi stării cetelor îngereşti ne-am împreunat.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Tu eşti întărirea...

   Cu puterea Duhului îmbrăcându-te, ai biruit taberele cele asupra Ziditorului, preaviteazule Artemoane.

   Cu ploile sângiurilor tale celor pătimitoare, ai stins văpaia nedumnezeirii, Preacuvioase Artemoane.

Slavă...

   Înfierbântându-te cu grija, şi aprinzându-te cu dragostea cea dumnezeiască Preacuvioase, pentru aceasta ai pătimit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Naşterea ta Preacurată a dezlegat greşelile noastre, şi cu dreptate a legat pe toţi credincioşii.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină pe noi...

   Asemănându-te cu mărturisirile cele sfinţite şi muceniceşti, săvârşind viaţa, la Cer te-ai suit, înţelepte Artemoane, şi ai primit de la Dumnezeu cunună neveştejită. Pentru aceasta prăznuim sfântă pomenirea ta, strigând : Adu-ţi aminte de noi Sfinţite Mucenice, stând înaintea lui Hristos.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Nu vom tăcea niciodată noi nevrednicii, a vestii puterile tale, Născătoare de Dumnezeu; că de nu ne-ai fi părtinit tu, cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea primejdii ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ? Nu ne vom depărta, de la tine Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea de tot felul de răutăţi.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua cea Preacurată şi Fecioara, dacă a văzut pe Fiul său pe care L-a născut, pe Cruce întins, cu dureri de moarte şi-a tulburat sufletul, şi cu osârdie a strigat : Unde este pomenirea darurilor şi a minunilor Tale, preaiubite Fiule, cu care s-a îndulcit norodul cel nemulţumitor ? Însă ca să mântuieşti neamul omenesc, acestea acum le pătimeşti.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Jertfa ta s-a înălţat la jertfelnicul cel ceresc, şi s-a făcut acum bineprimită Stăpânului tuturor.

   Înălţându-ţi cugetul către privirea cea mai aleasă, te-ai învăţat tainele lui Hristos, pentru care ai şi pătimit, Preacuvioase Artemoane.

Slavă...

   Întemeindu-te pe piatra cea neclintită a dragostei Ziditorului, Preacuvioase, nicicum nu te-ai clintit cu cugetul de asuprelile şi întreitele valuri ale vrăjmaşului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca pe o vistierie nedeşertată a darurilor avându-te pe tine Stăpână, toţi primim de la tine darurile minunilor.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile Tale, şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

   Oprind valurile nedumnezeirii, ai mântuit pe poporul cel bineplecat, şi l-ai îndreptat către limanul credincioşilor, Înţelepte.

   Ca un luminător luminos cu lumina bunătăţilor, ai descoperit întunericul înşelăciunii, şi pe oameni i-ai îndreptat către lumină.

Slavă...

   Făcându-te tăinuitor al lui Hristos al tainelor Lui celor negrăite, prin patimă te-ai adus pe tine jertfă plăcută Preacuvioase Artemoane.

Şi acum..., a Născătoarei :

   De spurcăciunea patimilor şi de tină, curăţind sufletul meu, curat du-l înaintea lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

   După lege pătimind pentru Hristos, Artemoane, porunca cea rău credincioasă a vrăjmaşilor celor fărădelege ai înfruntat. Pentru aceasta te-ai şi arătat Mucenic după lege, încununându-te cu biruinţele cele dumnezeieşti.

   Cu focul cuvintelor tale secând pâraiele cele tulburi ale nedumnezeirii, ai izvorât credincioşilor râuri luminoase ale credinţei, Preacuvioase Artemoane.

Slavă...

   Cu alcătuirea cea vitejească întrarmându-ţi cugetul asupra şarpelui celui luptător, surpându-l pe acesta l-ai arătat mort, şi ai primit de la Dumnezeu cununa biruinţei.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu Darul cel dumnezeiesc al naşterii tale, cei muritori ne-am făcut nemuritori, şi ne-am mântuit de stricăciunea cea dintâi, şi cu haina nestricăciunii ne-am împodobit, Născătoare de Dumnezeu curată.

Irmosul :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am strigat; şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

SINAXAR

    În această lună în ziua a treisprezecea, Sfântul Sfinţitul Mucenic Artemon.

Stih : Aflat-a cununi Artemon cele de curând tăiat,

Cuvenite capului lui celui tăiat.

    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Dimitrie Peloponesul, care s-a nevoit la anul o mie opt sute trei.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Maxim, Chindilian şi Dada.

Stih : Care sunt aceştia, fără de capete zac aici.

Chindilian, Maxim şi Dada.

   În zilele împăraţilor Maximian şi Diocleţian rău credincioşii, prinzându-se Sfinţii aceştia în satul Oxivia, au fost duşi la ighemonii Tavrichie şi Gaie. Şi stând la cercetare, şi mărturisind pe Hristos, fură băgaţi la închisoare; deci când dormeau ei a venit diavolul semuindu-le lor cele dimpotrivă; şi după ce s-au sculat ei au stătut la rugăciune, întărindu-se unul pe altul, şi venind îngerul Domnului, i-a făcut pe ei îndrăzneţi. Iar după ce s-a făcut ziuă, sculându-se ei şi foarte silniciţi fiind de rău credincioşi, nu s-au lepădat de Hristos, ci arătat şi cu îndrăzneală mărturisindu-l Dumnezeu adevărat, şi făcător totului, au fost bătuţi cumplit şi puşi la închisoare; apoi mai în urmă, împreună cu ceilalţi fiind cercetaţi li s-au tăiat capetele.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie Persul.

Stih : Elefterie de înşelăciune nu s-a robit.

Ci de voie spre ascuţitul sabiei a stătut.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodosie.

Stih : Dumnezeilor nicicum plecându-te a aduce jertfire,

Ascuţișului sabiei te-ai făcut Teodosie uneltire.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zoil.

Stih : De lovirea arcului Zoile fiind rănit pe lemn,

Răneşti pe cel ce a adus înlăuntru stricăciunea prin lemn.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii cei ce merseseră din Iudeia în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Aprinzându-te cu focul cel dumnezeiesc al dragostei Stăpânului mărite Mucenice, prin voie cu osârdie ai alergat către nevoinţa ostenelilor, zicând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Îmbrăcându-te cu puterea Mângâietorului, prin răbdarea ta cea vitejească, ca şi Apostolii ai biruit taberele înşelăciunii şi ai cântat : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Viaţa cu întreagă înţelepciune, şi trupul cu curăţie înfrumuseţându-ţi, curat ai lucrat cele sfinte, lui Hristos cântând, şi cu mulţumită strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca să aducă pe toţi către slava cea cerească, Ziditorul tuturor bine a voit a se naşte din tine Născătoare de Dumnezeu, şi ca un Iubitor de oameni şi făcător de bine, Dumnezeu împreună cu noi a vieţuit cu trupul.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe împăratul ceresc...

   Pe Împăratul cel ceresc după vrednicie socotindu-L mai presus de cele pământeşti, împreună cu Dânsul te bucuri Artemoane în veci.

   Pe tine cel ce cu sufletul te-ai înălţat către Ziditorul, asupreala muncitorilor nicicum n-a putut să te despartă de dragostea Lui, răbdătorule de chinuri.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Luminându-te cu strălucirile Luminii celei dumnezeieşti, ca un tăinuitor al celor negrăite, ai intrat în jertfelnicul cel neapus al tainelor, răbdătorule de chinuri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce mai presus de cuget şi de cuvânt a luat firea omenească din tine Născătoare de Dumnezeu, şi pe fii omeneşti i-a făcut ai săi.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Cu adevărat Născătoare...

   Trecând iarna nedumnezeirii, ai ajuns către primăvara bunei credinţe, şi te-ai învrednicit luminii Soarelui slavei.

   Cu ochii sufletului şi ai cugetului văzând pe Domnul mai-nainte stând dea-dreapta ta, nu te-ai clintit de valurile muncilor, Artemoane.

Slavă...

   Ca unul ce împreună cu răbdătorii de patimi, şi cu Ucenicii lui Hristos te-ai învrednicit negrăitei slavei lui celei dumnezeieşti, roagă-L pentru noi ca pe un bun Îndurat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, cu îndurarea ta, cercetează de sus sărăcia noastră, şi de stricăciune şi de nevoi mântuieşte-ne pe noi.

Irmosul :

   Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de trupuri slăvindu-te pe tine.

LUMINÂNDA zilei, şi Stihoavna din Triod sau a praznicului.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A PAISPREZECEA

Cel dintru Sfinţi Părintele nostru Martin Mărturisitorul Papă al Romei.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 8-lea.

Podobie : Ce te vom numi...

   Ce te voi numi acum Martine, învăţător prealăudat de învăţături ortodoxe ? Corifeu sfinţit cu adevărat dumnezeieştilor dogme ? Defăimător minciunii prea-adevărat ? Apărător prea tare al Cuvântului ? Lucrător de cele sfinte preasfinţit ? Făcător de minuni preacinstit ? Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

   Ce te vom numi acum Martine ? Râu pururea plin de ape duhovniceşti, care adapă sufletele spre bună rodire înţelegătoare ? Sfeşnic, care luminează lumina bunei credinţe ? Munte, din care pică dumnezeiască veselie ? Arătător dumnezeieştilor cuvinte ? Doveditor a tot eresul ? Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

   Ce te vom numi acum Martine ? Lucrător preacredincios de cele sfinte, al cortului celui Adevărat ? Mijlocitor cu cuviinţă dumnezeiască între Dumnezeu şi între oameni ? Pahar izvorâtor de băutură dumnezeiască ? Luminător ca unul ce ai Cuvântul vieţii, trăgându-te de la apus, şi arătându-te la răsărit ? Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Ce este mai luminat decât bunătăţile tale Fecioară ? Că vindeci şi mântuieşti pe toţi de patimi, gonind năpădirile cele fărădelege ale vrăjmaşilor. Şi păzeşti de primejdii pe cei ce te cinstesc, şi scârbele le opreşti, dumnezeiască Mireasă, fă-te pricină de bucurie mai bună robilor tăi, rugându-te să se mântuiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Ce vedere înfricoşată este aceasta ? Fecioara striga către Domnul ca o Maică. Durerile care nu le-am cunoscut când Te-am născut Fiule, iute pătrund inima mea. Nu sufăr a Te vedea pe Cruce, o Lumina ochilor mei ! Grăbeşte de Te scoală, şi slăveşte rânduiala Ta cea înfricoşată.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului Martin.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos :

   Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat, şi a văzut soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş apa l-a înecat, şi cea neumblată o a trecut Israil, şi cântare s-a cântat : Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.

   Multe dureri ai răbdat Martine pentru Hristos Dumnezeu, şi acum nevoindu-te bine, te-ai mutat către viaţa cea fără durere. Pentru aceasta uşurează-mi durerile sufletului cele cumplite, luminându-mă prin rugăciunile tale, ca să te laud pe tine.

   Propovăduit-ai pe Unul din Cinstita Treime, pe Hristos Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă, în două firi şi în două voiri, şi în două lucrări, Fericite; şi pe cei ce nu cred într-acest chip, pe toţi i-ai lepădat, Martine Preasfinţite.

Slavă...

   Pe scaun înalt te-a pus Domnul tuturor, ca pe un sfeşnic luminos, ca să luminezi pe cei ce dormeau în noaptea înşelăciunii, şi să-i povăţuieşti către lumina cea adevărată a credinţei. Drept aceea pe toţi îi luminezi cu dogmele tale Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce după firea cea dumnezeiască este nevăzut, S-a arătat prunc din tine făcându-Se Om, arătând cu adevărat două voiri şi două lucrări într-un Ipostas, Căruia roagă-te Preacurată, ca să ne mântuim noi toţi, cei ce cu dragoste te cinstim.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Frica ta Doamne...

   Fiind plin de dumnezeiască râvnă, Preafericite, ai adunat cinstit sobor, şi ai întărit dogma Bisericii, Ierarhe Martine.

   În mijlocul soborului ai lepădat pe Pir, pe Serghie, pe Teodor şi pe Chiru şi pe cei ce bârfeau asemenea cu dânşii, Cuvioase.

Slavă...

   Izvoarele eresurilor le-ai uscat, şi ai izvorât râuri de dogme sfinte, cu care adăpi faţa Bisericii, Mărite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai presus de cuvânt ai născut pe Cel de o cinste şi de un scaun cu Tatăl, care poartă două lucrări şi două voiri, Preasfântă Fecioară.

Irmosul :

   Frica Ta, Doamne, o sădeşte în inimile robilor Tăi, şi fi nouă întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Din pruncie fiind dat lui Dumnezeu, şi crescând întru bunătăţi duhovniceşti, te-ai învrednicit a fi următor Apostolilor, păstorind cu dreaptă credinţă turma Domnului, şi gonind cetele ereticilor, Prealăudate. Pentru aceasta la sfârşitul tău te-a încununat cu cununa muceniciei, pururea pomenite, ca un pătimitor nebiruit, o Martine de Dumnezeu insuflate ! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Alunecându-mă după cugetele cele rele, am căzut întru adâncime de păcate, ci suspinând strig din inimă : Minunează-ţi întru mine mila cea bogată, şi noianul cel nemărginit al milostivirii, Preacurată, şi bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale, şi-mi dă pocăinţă, şi iertare greşelilor, ca totdeauna să strig ţie : Roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, să mi se dea iertare de păcate, că pe tine te am nădejde eu robul tău.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua văzând pe Mielul şi Păstorul, şi Mântuitorul înălţându-se pe Cruce fără dreptate, tânguindu-se striga : Vai mie preaiubite Fiule !. Fiul meu cel preadulce, cum voi suferi a vedea privire prea-înfricoșată, la cele dinlăuntru mă rup, inima mi se răneşte, şi nu pot suferi junghierea Ta cea fără dreptate. Ci Tu cel din fire îndelung răbdător, grăbeşte de Te scoală degrab, şi plineşte făgăduinţa Ta, ca să mă slăveşti şi pe mine, ceea ce Te-am născut pe Tine.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Suitu-te-ai pe cai pe Apostolii Tăi Doamne, şi ai luat cu mâinile Tale frâiele lor, şi mântuire s-a făcut călătoria Ta, celor ce-ţi cântă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Fiind tu cel drept izgonit din scaunul tău fără dreptate de oamenii cei nedrepţi, ai ales mai bine a pătimi rău, ca să păzeşti nevătămată dogma cea dreaptă a Bisericii, înţelepte Părinte.

   Tu cel după lege nevoitor, stând în mijlocul celor fărădelege, şi de dânşii chinuindu-te şi batjocorindu-te şi târându-te în zadar, ai rămas neclintit la minte, de Dumnezeu cuprinsule.

Slavă...

   Bine cugetând în legea Domnului, preasfinţite, ai defăimat legile celor fărădelege; iar credincioşilor le-ai dat legea cea dumnezeiască, întărind dogma bunei credinţe foarte tare, Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai pe Unul din Treime, cunoscut în două fiinţe, dumnezeiască şi omenească, Dumnezeu împreună şi Om, având voiri asemenea cu firile Lui, Fecioară Preacurată.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Pe mine cel ce dea-pururea mă rătăcesc de noaptea necunoştinţei, spre calea cea pierzătoare de suflet, cu lumina cunoştinţei Tale, Doamne, povăţuieşte-mă, ducându-mă la cărarea poruncilor Tale.

   Cu preasfinţitul tău cuvânt Părinte, arătat ai întărit dogma cea preasfântă, şi ai surpat ceata eresurilor, răbdând izgoniri şi închisori şi scârbe foarte multe.

   Nu ai dat adormire genelor tale, Cuvioase, până ce te-ai făcut locaş lui Dumnezeu, şi ai răsturnat din temelii toată rătăcirea eresurilor, muceniceşte nevoindu-te.

Slavă...

   Strălucind întru bunătăţi, ai şezut pe scaunul cel prea înalt, Înţelepte, şi cu lumina dogmelor tale celor dumnezeieşti, ai luminat toată turma ta, Martine de trei ori fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioară neispitită de nuntă, ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu cel necuprins, omoară-mi patimile trupului, şi-mi înviază sufletul cel omorât de păcate.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Adâncul păcatelor...

   S-a despicat vicleanul înaintea cinstitelor tale picioare, purtătorule de Dumnezeu, şi prin cuvântul tău s-au îngrădit gurile cele fără de uşă ale oamenilor celor vicleni, şi s-a arătat dogma cea dumnezeiască, strălucind mai mult decât soarele.

   Cei înşelători te întindeau fără de milă, şi cu funii te legau pe tine cel ce ai legat toată înşelăciunea, şi ai rupt legătura eresurilor cu legăturile dumnezeieştilor tale dogme Ierarhe Martine, preasfinţite Părinte.

Slavă...

   Ca un soare luminos strălucind în sobor, ai întunecat înşelăciunea ereticilor ca pe o negură, iar mulţimile credincioşilor le-ai luminat cu razele învăţăturilor tale cele ortodoxe, Părinte Martine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Legile firii întru tine se dezleagă prealăudată, că negrăit ai născut pe Ziditorul tuturor ca pe un Dumnezeu şi Om, în două voiri şi în două lucrări, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.

Irmosul :

   Adâncul păcatelor, şi viforul greşelilor mă tulbură, şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine. Ci îmi întinde şi mie mâna Ta cea tare ca lui Petru o Îndreptătorule ! Şi mă mântuieşte.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce te-ai înălţat...

   Între Arhierei vieţuind cu bună credinţă, şi muceniceşte calea săvârşindu-ţi, bârfelile eresurilor le-ai stins, făcându-te apărător dreptei credinţe, preasfinţite Martine. Pentru aceasta te rugăm, mântuieşte-ne de nevoi şi de scârbe, prin rugăciunile tale, mărite Ierarhe al lui Hristos.

SINAXAR

    În această lună în ziua a paisprezecea, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Martin Mărturisitorul, Papă al Romei.

Stih : Cel ce mânca trupul tău Stăpâne bucurându-se.

Martin prin dezbrăcare de trup petrece veselindu-se.

Întru a patrusprezecea a lui Aprilie zi,

Vestitul Martin din viaţă se săvârşi.

   Acesta a fost pe vremea împărăţiei lui Constantin, ce s-a poreclit Pogonat, adică bărbosul, care Constantin fu ucis în baia Dafnei în Sicilia, lovit în cap cu o cărămidă. De aceea pentru dreapta credinţă trimiţând împăratul, a adus de la Roma cu sila pe fericitul acesta pătimind multe necazuri la mergere şi la întoarcerea sa, că fiind împăratul totuna şi la un gând cu eresul monoteliţilor, de vreme ce Sfântul Martin gonise de la biserică cu ale sale scrisori de obşte pe Serghie, pe Pir şi Teodor, şi a pus hotar bunei credinţe, cu soborul ce s-a strâns cu sine spre căderea şi înfruntarea eresului monoteliţilor, trimis-a de l-au luat, precum a zis împăratul, din Roma; şi băgându-l în legături, ca şi cum ar fi fost făcător de rele, l-au pus la închisoare, de aceea l-au trimis în surghiun la Hersona, unde săvârşindu-şi rămăşiţa vieţii pustniceşti, s-a mutat către Domnul,

    Tot în această zi, pomenirea celor mai sus Sfinţi mărturisitori episcopi de apus, care au fost împreună cu Sfântul Martin.

Stih : Drepte cugetând, bărbaţi sfinţiţi,

Foarte cu bucurie la izgonire au fost osândiţi.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ardalion glumeţul.

Stih : Acum glumeţ lăudat a fost Ardalion, nu dedemult,

Căci făcând asemenea ca mucenicii, focul a suferit.

   Acesta a fost pe vremea împăratului Maximian, aflându-se prin teatre, şi făcând schimile unuia şi altuia, şi făţărnicindu-se, arăta patimile, şi întâmplările celorlalţi. Deci fiindcă odată a socotit să se făţărnicească, arătând împotrivirea creştinilor către tirani în vremea muceniciei, pentru aceasta s-a spânzurat singur, şi se zgâria; ca şi cum nu voia să aducă jertfă dumnezeilor. Deci norodul văzând acestea plesnea cu mâinile, şi lăuda prefacerea lui cea iscusită şi vitează. Atunci Ardalion a strigat cu glas mare către norod ca să tacă, şi aşa s-a mărturisit pe sine că este adevărat creştin. Deci ighemonul iarăşi l-a sfătuit să-şi prefacă socotinţa dar el nevrând, şi rămânând în credinţa lui Hristos, a fost aruncat într-un cuptor ce era ars cu foc, şi aşa săvârşindu-se a primit cununa muceniciei.

    Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Tomaida.

Stih : Pe Tomaida din veacul de aici o ai ridicat,

După Scriptură Părinte, pentru veacul cel aşteptat.

   Această sfântă Tomaida s-a născut în Alexandria, şi bine fiind crescută, şi învăţată de părinţii săi, fu însoţită cu bărbat, şi era în casa bărbatului său, cu multă credinţă, şi petrecea cu întreagă înţelepciune şi cinste. Şi vieţuia împreună cu ei şi trupescul Părinte al tânărului, care luase luişi noră pe Tomaida. Deci într-una din zile neaflându-se acasă fiul său, pierzătorul de suflete diavol, a băgat în bătrânul, cuget de ocară împotriva nurorii sale, şi cugeta să se împreune cu tânăra, toate chinurile uneltind spre împlinirea scopului său. Deci fericita Tomaida, mult sfătuind şi rugând pe bătrânul, nimic isprăvea; căci întunecat cu mintea de diavol, luând sabia fiului său, şi lovind pe tânăra foarte tare o a tăiat în două; şi ea şi-a dat sufletul Domnului, şi s-a făcut Muceniță pentru întreaga ei înţelepţie; iar bătrânul, îndată pierzându-şi vederile, umblă prin casă orb. Şi dară mergând oarecari spre aflarea fiului său, au aflat pe tânără, zăcând moartă pe pământ; care văzând acestea, şi pe bătrânul ce se purtă orb încoace şi încolo, şi rătăcea prin casă îl întrebau ce este aceasta ce se vede ? Iar el descoperind adevărul, şi mustrându-se pe sine, că cu mâna sa a făcut uciderea, mai adăugând încă şi rugându-se ca să fie dus de ei, la ighemon şi să-şi primească osânda. Aceştia plecându-se l-au dus pe el la ighemonul şi cunoscându-se adevărul, din porunca lui s-a tăiat capul bătrânului. Deci înştiinţându-se de acestea Avva Daniil de la schit s-a pogorât la Alexandria, şi luând moaştele Sfintei, le-a dus la Schit, şi le-a aşezat în cimitirul său, pentru că Sfânta s-a nevoit prin sânge şi s-a săvârşit pentru curăţenie. Şi un oarecare din schit, stăpânindu-se de pofta curviei, s-a dus la mormântul fericitei, şi luând undelemn din candela ei, şi ungându-se, mai luând încă şi binecuvântarea ei care s-a arătat lui în vis, deşteptându-se s-a izbăvit de patimă. Deci de atunci şi până astăzi fraţii din acel schit, mare ajutor au pe fericita Tomaida întru războaiele trupului.

   Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii cei ce merseseră din Iudeia în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Cei ce au lipsit pe Hristos de două lucrări şi de două voiri, te-au lipsit de scaun, dându-te la izgoniri prea-depărtate, Părinte, care strigai : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Suferind închisorile cele prelungite, ca un păzitor credinţei celei fără prihană, ai micşorat întunericul eresurilor, şi ai luminat pe credincioşi a cânta : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Chinuindu-te cu izgonirile cele prea îndelungate şi cu scârbele, nicicum nu te-ai clintit Părinte, ci te bucurai Fericite neîncetat, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce negrăit S-a născut din tine, cu două voiri şi cu două lucrări, Preacurată, Acela păzeşte pe cei ce cred într-acest chip, care strigă : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Tinerii cei grăitori de...

   Strâmtorându-te de boli şi de izgoniri cumplite, şi de multe feluri de chinuri, ca un Mucenic ai primit cununa muceniciei, Părinte.

   Fiind izgonit, ca unul ce te ţineai de departe, ai izgonit din mijloc eresul cel fără dreptate, şi te-ai învrednicit fericirii celei zise de Dumnezeu, Părinte Martine.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Pe tine te-am cunoscut temei Arhiereilor, şi stâlp ortodoxiei, şi învăţător bunei credinţe. Drept aceea cu credinţă te lăudăm, Ierarhe Martine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai sfântă decât oştile cele de sus, şi mai înaltă decât Heruvimii eşti Maica lui Dumnezeu; drept aceea fă-mă pe mine mai presus de stricăciunea păcatului.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Trecut-au peste hotarele...

   Făcându-te preasfinţit lucrător de cele sfinte, şi mărturisitor, şi Mucenic, după vrednicie te veseleşti împreună cu cetele Patriarhilor, Martine prea-alesule. Pentru aceea cu credinţă te fericim.

   Ca un un soare luminos răsărind de la apus către răsărit, ai luminat tot pământul cu razele bunei credinţe, şi ai izgonit întunericul cel prea-adânc al ereticilor, fericite Martine.

   Să stăm în casa Dumnezeului nostru, propovăduind nevoinţele, luptele şi mărturisirile Părintelui nostru Martin, cugetătorului de cele cereşti, şi cu dragoste să-l fericim pe dânsul.

Slavă...

   Srălucit-a pomenirea ta, Fericite, ca steaua cea de ziuă la marginile pământului, şi luminează pe toţi, cei ce te laudă pe tine cu cântare, de Dumnezeu mărite, Părinte Martine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Urmând graiurile părinţilor, cu credinţă mărturisim pe Unul din Treime, Care S-a născut din tine în două firi şi în două voiri, şi pe tine Fecioară curată te mărturisim.

Irmosul :

   Hotarele firii le-ai trecut, pe Ziditorul şi Domnul zămislind, şi uşă de mântuire lumii te-ai făcut. Pentru aceasta de Dumnezeu Născătoare, pe tine neîncetat te slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A CINCISPREZECEA

Sfinţii Apostoli din cei şaptezeci : Aristarh, Pud şi Trofim. Şi Sfântul Mucenic Crescent.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Cu Cuvântul Dumnezeieştii cunoştinţe, desăvârşit aţi mărit popoarele din necunoştinţă, preaînţelepţilor Apostoli, şi le-aţi adus pe dânsele mântuite, către Cuvântul cel ce a strălucit din Tatăl cel nenăscut. Căruia rugaţi-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Să lăudăm pe Pud şi pe Aristarh cel înţelept, şi pe dumnezeiescul Trofim, propovăduitorii lui Hristos cei adevăraţi, căci cu credinţa dumnezeiescului Dar, au topit iarna înşelăciunii, Şi acum s-au sălăşluit întru Lumina cea neapusă, ca să culeagă răsplătirile ostenelilor, îndumnezeindu-se de împărtăşirea cea negrăită.

   Urmând lui Pavel învăţătorului celui mărit, închizându-vă în temniţă, şi primind chinuri, multe primejdii aţi răbdat măriţilor, şi prin sabie tăindu-vi-se capetele, desăvârşit v-aţi nevoit. Rugaţi-vă lui Hristos, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti locaş desfătat al lui Dumnezeu, mai slăvit decât cerurile, măreşte-mă pe mine, care m-am strâmtorat cu patimile, şi m-am strâmtorat întru scârbe, de năpădirile supărărilor, măreşte-mă liniştindu-mi cu rugăciunile tale, cele ce mi se vor întâmpla în toate zilele, Preacurată.

A Crucii, a Născătoarei :