După ediţia din 1927.

LUNA NOIEMBRIE

ARE TREIZECI DE ZILE

ZIUA ARE 10 CEASURI ŞI NOAPTEA ARE 14 CEASURI

2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30

A lui Ghermano.

Stih : Sfinţilor celor ce sunt pe...

   De mari daruri învrednicindu-vă prealăudaţilor, cu smerită viaţă pe pământ aţi vieţuit. Şi umblând pretutindenea, şi în dar patimile bolilor tămăduind v-aţi arătat împreună-vorbitori cu îngerii, Cosma împreună cu înţeleptul Damian, preafrumoşilor fraţi. Şi patimile noastre cu rugăciunile voastre le vindecaţi.

Slavă..., glasul al 3-lea :

   Totdeauna având pe Hristos, lucrând întru voi sfinţilor cei fără de arginți, faceţi minuni în lume, pe cei bolnavi vindecaţi. Pentru că doctoria voastră este izvor neîmpuţinat; și scoţându-se dintr-însul, mai mult izvorăşte, şi vărsându-se, mai de prisosit este. În toate zilele se deşertează, şi mai mult se înmulţeşte. Tuturor dând şi nescăzând; iar cei ce scot se satură de tămăduiri, şi acelaşi rămâne neîmpuţinat. Deci, ce vă vom, numi pe voi ? Doctori ce vindecaţi sufletele şi trupurile, tămăduitori de patimi nevindecate, care în Dar tămăduiţi pe toţi, luând darurile de la Mântuitorul Hristos; cel ce dăruieşte nouă mare milă.

Şi acum... al Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, tu eşti vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii : Ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii, cei fără de arginți, şi cu toţi sfinţii, să miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe poporul cel prea-fărădelege, cu nedreptate pironindu-Te pe Tine pe lemn, văzându-l Fecioara şi Curata Maica Ta, precum Simeon mai înainte a zis, s-a rănit la cele dinlăuntru, Mântuitorule.

Troparul, glasul al 8-lea :

   Sfinţilor cei fără de arginți şi de minuni făcătorilor, cercetaţi neputinţele noastre, în Dar aţi luat, în Dar daţi-ne nouă.

Sau aceasta, glasul 1 :

   Doctorii cei înţelepţi ai lumii, de la Dumnezeu luând pe împreună-pătimirea, rugaţi-vă şi acum pentru noi cei ce strigăm ! Doamne mântuieşte conducătorii şi ţara aceasta şi mântuieşte sufletele noastre de cumplitele nevoi, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

 Amândouă din Octoih, fără mucenicine şi al sfinţilor pe 6.

Iar unde va fi hramul sfinţilor, canonul Născătoarei de Dumnezeu, cu Irmosul pe 6. Şi ale sfinţilor două pe 8.

CANONUL cel întâi.

Facere a lui Ioan Damaschin,

Cântarea 1-a, glasul 1:

Irmos :

   Să cântăm toate popoarele Celui ce a mântuit pe Israil, din robia cea amară a lui Faraon, şi cu picioare neudate prin adâncul mării l-a povăţuit, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

   Din Darul Treimii celei stăpânitoare, însoţirea aceea minunată şi cinstită, luminată fiind, tuturor celor ce vin cu credinţă, tămăduiri le dă pururea izvorând.

   În taină învăţaţi fiind cuvintelor celor de viaţă purtătoare, ca nişte luminători în lume aţi strălucit, negura patimilor lesne gonindu-o, cu căldura credinţei preafericiţilor.

   Legii Mântuitorului plecându-se toată dulceaţa patimii trupeşti au lepădat, şi cu faptele bune, sufletele mai strălucit luminându-şi, în lume au strălucit cei vrednici de minuni.

A Născătoarei :

   Cel ce în pântecele tău S-a sălăşluit, Maica lui Dumnezeu, întru tot omul negrăit S-a îmbrăcat, Fiul Cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, Dumnezeu Cel Preaînalt. Aceluia să-i cântăm că S-a preaslăvit.

Alt CANON, al sfinţilor.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos : Pe voievozii cei tari...

   Însoţire în chipul luminii a înţelepţilor celor fără de arginti, Treimii celei cinstite, cu toţi cei aleşi stând înainte, roagă-te să se lumineze cei ce săvârşesc pomenirea ta cea de lumină purtătoare, cu dumnezeieşti-strălucirile Duhului.

   Cu minte mai înaltă decât cei materialnici arătându-vă, strălucirile cele fără materie ale Duhului aţi luat, înţelepţiţilor sfinţi. Pentru aceasta, întunericul bolilor dezlegaţi totdeauna cu dumnezeieştile cercetări, cei ce sunteţi fără de arginți.

Slavă...

   Neadormitul ochi al sufletului agonisindu-vă, spre plinirea dumnezeieştilor poruncilor lui Dumnezeu, pe cei ce dorm întru neputinţe, măriţilor, spre bunătate îi deşteptaţi cu Darul milostivirilor, de Dumnezeu purtători cei fără de arginţi.

Şi acum... a Născătoarei :

   Pe Mântuitorul şi Dumnezeu, din curat sângele tău L-ai întrupat, Curată, Cel ce ne-a arătat nouă doctori patimilor noastre, Preacurată, mântuitori şi calzi folositori cu Duhul, pe cinstiţii cei fără de arginţi.

Cântarea a 3-a:

Irmos :

   Întăreşte-mă pe mine Hristoase pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, şi mă luminează cu lumina feţei Tale; că nu este sfânt, fără numai Tu, Iubitorule de oameni.

    Pe izvoarele cele de tămăduiri şi curgerile dumnezeieştilor daruri, lăcaşurile cele preastrălucite ale Luminii celei fără materie, toţi după vrednicie să-i lăudăm.

   Ca cei ce vindecaţi patimile sufletelor şi ale trupurilor şi neputinţele celor ce vin la voi cu osârdie acum, preacinstiţilor, ca nişte făcători de bine le vindecaţi.

   Împodobiţi fiind cu fapte bune roditoare, toată dulceaţa vieţii cea stricăcioasă arătat aţi lepădat-o, privind neîncetat spre frumuseţea lui Dumnezeu.

A Născătoarei :

   În chipul nostru, cel mai înainte neînchipuit, S-a arătat Născătoare de Dumnezeu, împreunându-Se Dumnezeirea cu trup în pântecele tău cel preasfânt, dumnezeiască Mireasă.

Alt Canon,

Irmos : Nu întru înţelepciune...

   Biserica voastră cea dumnezeiască izvorând cu sfinţenie mir cu bun miros de tămăduiri, prin ploile Duhului, patimile cele rău mirositoare le spală totdeauna.

   În lăcaşurile cele cereşti sălăşluindu-vă totdeauna, cortul vostru îl arătaţi pururea izvor de tămăduiri sfinţilor, cu Darul Celui Atotputernic.

Slavă...

   Patimile trupului cu zăbala înfrânării înfrânându-le, aţi luat razele Duhului prea de prisosit. Pentru aceasta aţi îmbogăţit lumea cu vindecările.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai frumoasă între femei pe tine Dumnezeu te-a ales, şi din tine trupeşte, Curată, a Se naşte bine-a-voit, Cel ce Se odihneşte întru sfinţii Săi.

Irmos :

   Nu întru înţelepciune, şi în putere, şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatnică. Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Din Cer luând de la Hristos Darul tămăduirilor cu strălucire, toate patimile vindecaţi totdeauna. Că întru voi s-a arătat Darul Duhului, lucrând puterea dumnezeieştilor tămăduiri. Pentru aceasta şi bogăţia bunătăţilor celor nestricăcioase prin credinţă aţi dobândit, cu gând neprimitor de argint, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginți. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., asemenea.

   Dătători de tămăduiri, făcători de minuni, şi sfeşnice purtătoare de lumina luminilor, tuturor v-aţi arătat cu Darul Duhului. Că văpaia patimilor cu credinţa răcorindu-o, gândul credincioşilor într-însa încălziţi. Pentru aceasta, doctorie de suflete câştigând dumnezeiască Biserica voastră, la dânsa scăpăm, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginți. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Şi acum... a Născătoarei :

   Pe Împărăteasa Maica Ziditorului tuturor, veniţi toţi credincioşii cu glasuri să o mărim, şi lăudându-o să strigăm : Ceea ce eşti pricina bucuriei, Fecioară cu totul lăudată : Pe cei ce te cinstesc pe tine mântuieşte-i, şi-i acoperă cu rugăciunile tale; că ai ca o Maică a lui Dumnezeu îndrăzneală, a te milostivi, şi a da vindecare de boli. Pentru aceasta strigăm către tine : Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare robilor tăi, celor ce cu cuviinţă se închină Preacuratei naşterii tale.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mieluşelul şi păstorul, pe Cruce dacă L-a văzut spânzurând, cea Curată, la cele din-lăuntru se rupea ca o Maică, grăind : Vai mie Lumina lumii, Dumnezeul meu şi Domnul. Pentru ce suferi acestea de bunăvoie acum, vrând pe toţi pământenii să-i mântuieşti, şi la dumnezeiasca viaţă să-i muţi, stricat fiind chipul Tău ? Slăvesc patimile Tale, Cel ce eşti fără de răutate, Doamne. Că după îndelunga-răbdare ai suferit pentru milostivirea îndurărilor, durerile tuturor cu rănile Tale vindecându-le.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Cunoscut-am Atotputernice iconomia Ta, şi cu frică Te-am preaslăvit pe Tine, Mântuitorule.

   Zicerii dumnezeieşti luminat urmând, nici străluciri de aur, nici argint, dumnezeieştilor nu aţi agonisit.

   Strălucind cu dumnezeieşti minuni cei fără de arginţi, tuturor le faceţi bine, Dar dăruindu-le.

   Doctori înţelepţi v-aţi arătat la durerile patimilor mâini fără de răutate tinzând.

A Născătoarei :

   Să se bată acum feţele celor ce nu te mărturisesc pe tine, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată Stăpână.

Alt Canon,

Irmos : Cel ce şade în mărire...

   Cu lucrările cele purtătoare de viaţă, şi cu toate dările, patimile cele de moarte aducătoare oamenilor le vindecaţi, cei ce sunteţi stâlpi luminoşi, turnuri neclintite, dumnezeieşti viţe ale viei celei adevărate.

   Sânii Bisericii, care varsă lapte de tămăduiri, luminaţii cei fără de arginţi, cei ce hrănesc pe toţi cu dumnezeieşti bucate, să se laude cu cântări de bucurie.

Slavă...

   Tămăduire s-a arătat Biserica voastră sfinţilor; celor viforâţi liman neviforat şi de mântuire, la care alergând toţi, luăm linişte şi mântuire de cele rele.

Şi acum... a Născătoarei :

   Învredniceşte-ne Fecioară, milostivirii tale celei ce este întru tine, ceea ce ai născut pe Cuvântul unul cu adevărat Cel preaîndurat; Cel ce pe sfinţi milostivi tămăduitori i-a arătat, şi de minuni făcători marginilor.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   De noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cel ce eşti împreună fără de început cu Tatăl şi Mântuitorul sufletelor noastre, pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.

   Ca nişte izvoare de Dumnezeu pornite, izvorâţi credincioşilor apele facerii de bine, tămăduind bolile sufletului şi ale trupului, măriţilor cei fără de arginti.

   Izvorul Darului, cinstiţilor cei fără de arginti, deschizându-l tuturor, bună-întărire împărţiţi, celor ce cu credinţă şi cu dragoste la voi acum aleargă.

   Stelele cele prealuminoase şi preaînţelepte, care pământul luminat l-au făcut Cer, cu urmarea strălucirii îngereşti, neîncetat ne luminează pe noi.

A Născătoarei :

   Mai înaltă te-ai arătat, pe Făcătorul tuturor Cel împreună fără de început cu Tatăl, zămislind, Maică Fecioară, şi născând lumii pe Mântuitorul şi Domnul.

Alt Canon,

Irmos : Spăimântatu-s-au toate...

   Cu dumnezeieşti străluciri arătat fiind străluciţi, toată lumea aţi înconjurat, pe toţi oamenii luminând, întunericul patimilor gonind, pe draci scoţând, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginți.

   Ca doi luminători, luminaţi partea cea de sub Cer, de Duhul mişcându-vă purtătorilor de Dumnezeu, toată făptura înconjurând, şi pe cei din patul durerilor cercetând, şi din nevoi ridicându-i.

Slavă...

   Celor bolnavi vindecare, dând tămăduire de patimi fără de argint, tuturor v-aţi arătat mari folositori, tuturor ajutători după Dumnezeu, tuturor sprijinitori, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginți.

Şi acum... a Născătoarei :

   Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatnică ai născut Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ceea ce pe sfinţi preaînţelepţi i-a arătat. Prin care întărâtarea Celui înţelept în răutate au căzut, şi meşteşugirile cele cumplite.

Cântarea a 6-a:

Irmos :

   Pe proorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni, şi pe mine mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.

   Pe tămăduitorii cei de mântuire, pe făcătorii de bine cei de Dumnezeu înţelepţiţi, pe dumnezeieştii Cosma şi Damian, cu osârdie să-i cinstim.

   Curăţia păzind şi cu mintea împodobindu-se dumnezeieştii Cosma şi Damian, împreună cu Hristos se bucură.

   Cu un gând vieţuind, cu un suflet pustnicind, împreună tămăduiri a ne da nouă vi s-a încredinţat.

A Născătoarei :

   Lumina cea neapropiată ai născut-o cu trup, Preacurată, care luminează lumea toată cu razele dumnezeirii.

Alt Canon,

Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...

   Nu cu meşteşug omenesc, ci cu dumnezeiescul Dar curăţiţi bolile oamenilor, măriţilor. Pentru aceasta după datorie lăudându-vă pe voi, vă fericim.

   Cu dragostea către Hristos, de Dumnezeu purtătorilor fiind legaţi, toată răutatea dracilor o dezlegaţi cu dumnezeiescul Dar. Pentru aceasta săvârşim pomenirea voastră.

Slavă...

   Ca cei ce sunteţi odraslele viei celei dumnezeieşti, vin de tămăduiri nouă celor ce suntem întru mâhnirea bolilor izvorând, de veselie ne umpleţi cei fără de arginţi.

Şi acum... a Născătoarei :

   Biserică pe tine Curată te-a lucrat Stăpână, Cuvântul cel preacurat, care dumnezeiasca casă celor fără de arginţi, o măreşte pururea, cu semne şi cu minuni.

Irmosul :

   Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea

Podobie : Căutând cele de sus...

   Dar de tămăduiri luând, tindeţi sănătate celor ce sunt întru nevoi, măriţi doctori făcători de minuni. Deci, cu cercetarea voastră îndrăznirile oştitorilor împotrivă le surpaţi, lumea tămăduind cu minunile.

ICOS.

   Toată înţelegerea şi înţelepciunea, o covârşeşte cuvântul înţelepţilor fără de arginţi, şi tuturor ştiinţă le dau. Că darul Celui Preaînalt luând, nevăzut sănătate dăruiesc tuturor. De unde şi mie, mi s-a dat Dar de grăire, a-i lăuda, ca pe nişte purtători de Dumnezeu, bineplăcuţi lui Dumnezeu şi slugi, care dau mulţime de tămăduiri; că de dureri pe toţi îi izbăvesc, lumea tămăduind cu minunile.

SINAXAR

Luna Noiembrie, are zile treizeci. Ziua are 10 ceasuri, şi noaptea 14 ceasuri.

    În ziua întâia pomenirea sfinţilor şi făcătorilor de minuni fără de arginţi, Cosma şi Damian, fii Teodotei celei din Asia.

Stih : Deşii societatea celor fără de arginţi pământul l-a părăsit;

Dar iarăşi îl umplu de minuni ca şi mai înainte negrăit.

Străluciţii doctori în întâia zi a lui Noiembrie,

S-au mutat de pe pământ la nespusa veselie.

   Aceşti sfinţi se trăgeau de neam din pământul Asiei, din tată elin, şi din Maică creştină, cărei numele ei era Teodota. care rămânând văduvă de către bărbatul său, şi aflând bună vreme îi învăţă pe deplin tot felul de faptă bună şi fiind iscusiţi de toată ştiinţa, lăsând altele, iubiră pe ceea ce da tămăduirea sufletească şi trupească, tămăduind toată boala şi toată slăbiciunea; nu numai oamenilor folosind, ci şi dobitoacelor. Drept aceea nu au vrut să ia ceva de la cineva, din Dar tămăduind şi fără de plată. Petrecându-şi aşa bine viaţa lor, şi cu bunăcredinţă în pace săvârşindu-se, s-au aşezat cinstitele lor moaşte la locul ce se cheamă Fereman.

    Tot în această zi, pomenirea sfintelor Mucenițe femei, Chiriena şi Iuliana.

Stih : Ca şi Chiriena prin foc cu bucurie şi-a dat duhul :

Decât toată suflarea pe Domnul cel mare cinstindu-l.

De dragostea ta. Mântuitorule, înfocată fiind;

Iulianei arderea focului era cu bucurie suferind.

   Acestea au pătimit pe vremea împăratului Maximian. Şi era Chiriena de la Tars, din eparhia Ciliciei, iar Iuliana era din cetatea Rosonilor. Deci prinzându-se ele de domnul Marchian, şi silindu-se, nu s-au lepădat de Hristos. Pentru aceea Chirienei, i-au ras capul, şi slujitorii cei fără de omenie o purtau despoiată prin cetatea Tarsului, înconjurându-o de patru ori. Şi aducându-o la cetatea Rosonilor, au aruncat-o în foc cu sfânta Iuliana. Şi aşa şi-au săvârşit mucenicia lor.

    Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Mucenici, Chesarie, Dasie şi a altor cinci.

Stih : Împreună cu şase împreună-nevoitori, prieteni ai adevărului...

Pe Chesarie îl taie prietenii minciunii şi slugile vicleanului.

   Aceşti sfinţi fiind prinşi la Damasc, şi dându-li-se strânsoare cu multe feluri de munci, mai pe urmă şi-au primit moartea prin sabie.

    Tot în această zi, Sfinţii sfinţiţii Mucenici Ioan Episcopul, şi Iacov Preotul.

Stih : Împreună cu lacov jertfitorul lui Hristos cel iubit.

Ioan jertfitorul lui Hristos sabie a suferit.

   Aceştia au fost pe vremea lui Savorie împăratul Perşilor, învăţând cuvântul credinţei, şi îndemnând pe mulţi spre buna cinstire. Au fost prinşi de slugile împăratului; şi muncindu-i cu multe feluri de munci, şi-au luat sfârşitul prin sabie, dându-şi sufletele la Dumnezeu.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Erminingheld.

Stih : Erminingheld de vopseaua înşelăciunii spălându-se...

Prin suferirea junghierii, cu stropirea prafului sânge vopsindu-se.

   Acesta a fost născut din tată ce se chema Liuvingheld, Regele Goţilor şi celor mai dinlăuntru, care cu tot neamul lui era arian. Deci, învăţându-se dreapta-credinţă, de la Leandru Episcop ortodox, şi mâniindu-se tatăl său pentru întoarcerea sa, avea despre dânsul multe supărări, luându-l şi cu bine şi cu rău în toate zilele, şi el era neschimbat şi nebiruit. Pentru care lucru întâi îl lipsi tatăl său de moştenirea împărătească, şi legându-i mâinile şi picioarele, îl închise într-o temniţă întunecată. Deci fiind praznicul Paştilor, trimise tatăl său pe popa cel arienesc ispitindu-l ca să se plece să-l cuminece cu tainele arieneşti; iar el nu se plecă, ci scârbindu-se pe dânsul îl goni. Deci aceasta înştiinţându-se, Liuvingheld tatăl lui cel mai înrăutăţit decât fiarele, porunci să-i taie capul acolo în temniţă, unde se afla legat. Şi după ce-l tăiară se pogorâră cântări şi versuri îngereşti împrejurul trupului fericitului cu făclii, care minune înfricoşată porni pe toţi credincioşii spre frica lui Dumnezeu, iar pe ucigaş îl spăimântă, şi-l tulbură, şi-l silea ca să se pocăiască, pentru păgânătatea ce a făcut. Şi nu trecu multă vreme, până îl lovi o boală, care îl scotea din minte. Deci chemând pe Leandru bine-cinstitorul Episcop, şi ridicând împărat pe fiul său cel mai mic Rechader, îl rugă să-l înveţe şi pe el asemenea, precum învăţase şi pe Mucenicul Erminingheld, şi zicând acestea muri. Iar Rechader primind sămânţa ortodoxiei, întoarse şi pe cei de sub stăpânirea lui să fie şi ei ortodocşi cu dânsul. Şi vezi Pronia lui Dumnezeu; că lăsă să se omoare Erminingheld pentru evlavie, şi prin mijlocirea morţii lui, aduse pe tot neamul la credinţa ortodoxă.

    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iuliani care prin foc s-au săvârşit.

Stih : Cu Iuliani ceea ce focul al vedea răbda..

Împreună răbdător şi viteazul Ciprian era.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului, noului Mucenic Iacov cel nou, împreună şi cu doi ucenici ai lui, Iacov Diaconul şi Dionisie Monahul, care prin sugrumare s-au săvârşit la anul o mie cinci sute douăzeci.

Stih : Omoară prin sugrumare pe cei trei cuvioşi părinţi...

Vrăjmaşii Sfintei Treimi cei prea-înrăutăţiţi.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos :

   Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor înţelegător te cunoaştem credincioşii. Că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînalt, şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.

   Cu totul ai lui Dumnezeu v-aţi arătat, cu dumnezeiască înţelepţie, cu totul încăpători de Dumnezeu. Că lumea toată pentru Dumnezeu a-ţi lăsat, urmând urmelor Mântuitorului preamăriţilor cu dumnezeiască cuviinţă, pe Dumnezeul părinţilor cinstind.

   Doctori prea-aleşi, vindecaţi mai presus de fire toate rănile celor neputincioşi, cu meşteşugurile cele de taină ale doctoriei. Scoateţi leacuri de mântuire din vistieriile cele dumnezeieşti, şi lăudaţi pe Dumnezeu cel preaslăvit.

   Cu cununa împărăţiei Tale, Stăpâne, şi cu stemă luminată ai împodobit cu bună-cuviinţă, pe cei ce au iubit strălucirea cea nemăsurată a frumuseţii Tale, Hristoase. Iar credincioşilor pe aceştia i-ai arătat făcători de bine.

A Născătoarei :

   Auroră preafrumoasă şi cu totul luminată a răsăritului Celui ce S-a ivit de sus pe pământ, Preacurată te-ai arătat; care luminezi lumea cu razele curăţiei, şi neîncetat trimiţi credincioşilor strălucirile minunilor.

Alt Canon,

Irmos : În cuptor tinerii lui Avraam...

   Deschizând sfinţii izvorul cel de Dumnezeu dat, tuturor izvorăsc râuri de curate tămăduiri, spălând spurcăciunile patimilor, şi răutatea dracilor cea atotpierzătoare.

   Însoţirea cea vrednică de laudă a celor fără de arginti, întărită fiind cu Darul cel întăritor al Duhului, sănătate celor neputincioşi totdeauna dăruieşte, Cuvinte al lui Dumnezeu, înţelepciunea şi puterea.

Slavă...

   Unul eşti Sfânt, Cel ce preamăreşti pe Sfinţii Tăi, că printr-înşii scapi lumea de nevoi, şi luminezi pe cei ce strigă : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Şi acum... a Născătoarei :

   Toiag din rădăcina lui Iesei ai răsărit Marie, ceea ce ai odrăslit floare pe Hristos, Cel ce a împodobit ca şi cu nişte flori cu minunile pe ai săi slujitori, cei fără de arginți.

Cântarea a 8-a :

Irmos :

   În cuptor tinerii lui Israil, ca întru o topitoare, cu podoaba bunei-credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Omorându-vă celor frumoase ale lumii acestea, şi boala iubirii de argint tăindu-o v-aţi numit înţelepţilor, fără de arginţi, de toţi cei ce strigă : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   V-aţi făcut părtaşi vieţii celei veşnice arătat, că cele frumoase ale vieţii celei stricăcioase le-aţi lăsat, cu un glas strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Stăpâne Hristoase mântuieşte pe toţi de neputinţele cele cumplite, pentru rugăciunile celor fără de arginţi, şi îi învredniceşte pururea ca şi cu un glas să strige către tine : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Bucurându-ne toţi credincioşii, şi cu Darul întărindu-ne, cei ce suntem mântuiţi prin Cel născut al tău, Maică Fecioară ! Neîncetat strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos : Mâinile întinzându-şi...

   Gol de toată răutatea vrăjmaşului v-aţi arătat sfinţilor, prin Dumnezeiescul Duh, nouă făcându-vă îmbrăcăminte de mântuire, şi haină de iertare, şi de cele rele schimbare, celor ce strigăm : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

   Prin credinţă făcându-vă fii lui Dumnezeu, după împărtăşire, Damiane şi Cosma, acum aţi aflat părinteasca moştenire, şi cereasca desfătare, şi cu adevărat luminată lucrarea minunilor, şi strigaţi : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

   Cu picăturile voastre cele de Dumnezeu lucrătoare, spurcăciunea noastră cea sufletească o spălaţi şi depărtaţi bolile cele cu durere sfinţilor, împrăştiind pornirile dracilor ca nişte folositori, ca nişte tămăduitori ai noştri preamilostivi.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ca nişte crini, ca nişte flori înţelegătoare, ca nişte trandafiri cu Duhul împodobiţi, nouă v-aţi arătat sfinţilor, dând bună-mireasmă din voi şi depărtând mirosul greu al patimilor de la cei ce strigă : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Şi acum... a Născătoarei :

   Omorâtu-s-a moartea întru tine, că ai născut Viaţa cea ipostatnică, pe Hristos Domnul, Preacurată, Cel ce a arătat folositor vieţii noastre, pe tămăduitorii cei fără de arginţi, care strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, iar tinerii cei iubitori de buna-credinţă au stins puterea focului, încingându-se cu fapta bună şi strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos :

   Pe tine făclia cea luminoasă şi Maica lui Dumnezeu, mărirea cea preastrălucită şi mai înaltă decât toate făpturile, cu cântări te mărim.

   Neîncetat să fericim cu cântări însoţirea cea înţeleaptă, care străluceşte raza Luminii celei înţelegătoare şi dă luminare tuturor.

   Întărind sănătatea sufletească a credincioşilor şi vindecaţi patimile trupului cele încredinţate vouă, ca nişte mântuitori; pentru aceasta şi sunteţi pururea lăudaţi după vrednicie.

   Luminătorii cei de Dumnezeu luminaţi, duhovniceşte luminează Cerul cinstitei Biserici, strălucind acum cu revărsarea luminii.

   Întărindu-se de cinstita Treime, doimea cea de Dumnezeu chemată, varsă tuturor, celor ce cu dragoste o fericim, daruri de vindecări.

A Născătoarei :

   Pe tine norul Luminii şi sfântul sicriu, aurora cea cu totul luminată a Soarelui celui înţelegător, ca pe ceea ce eşti Născătoare de Dumnezeu, cu cântări te mărim.

Alt Canon,

Irmos : Eva adică prin boala...

   Iată acum ce este mai bun sau ce este mai frumos precum este scris, fără numai a locui fraţii într-un gând, în locuri luminoase în lăcaşurile cereşti, în slava cea neveştejită. Pe care acum după vrednicie îi fericim.

   Cât este de mare această casă, împodobită fiind în toate zilele cu minuni, unde pururea venind, Cosma şi Damian, cei ce sunteţi vrednici de minune, celor ce le trebuiesc sănătate daţi. Pentru aceasta după vrednicie vă fericiţi.

   Astăzi împreună se bucură cu noi fericiţilor, întru pomenirea voastră îngerii, dumnezeieştii Apostoli, proorocii, cuvioşii şi toţi drepţii, cu care împreună cu bucurie sălăşluindu-vă, pentru lume vă rugaţi.

Slavă...

   Doime dumnezeiască şi de lumină strălucitoare, cei fără de arginti, purtători de Dumnezeu preacinstiţi, cereţi iertare de greşeli, şi îndreptare vieţii şi scăpare de toate cele rele, celor ce vă laudă pe voi totdeauna.

Şi acum... a Născătoarei :

   Te-ai făcut lăcaş curat Luminii, Celui ce toate le-a luminat şi pe Sfinţii purtători de lumină i-a arătat, cei ce întunericul patimilor celor stricătoare de suflet, acum l-au stricat cu Duhul, Preacurată, una mult-lăudată.

Irmosul :

   Eva prin boala neascultării, a adus blestem înlăuntru; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece ai înflorit lumii binecuvântarea; pentru aceasta toţi te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu Duhul în Biserică...

   Aţi luat Dar de tămăduiri de la Dumnezeu, fericiţilor cei fără-de-arginți, a vindeca bolile şi a tămădui pe toţi cei ce aleargă cu credinţă la dumnezeiască Biserica voastră. Pentru aceasta cu un glas fericim după vrednicie, cinstită pomenirea voastră.

A Născătoarei :

   Născut-ai Preacurată pe Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel de mântuire lumii, care a săvârşit înţelepţeşte rânduiala cea preabună. Pentru aceasta pe tine toţi cu cântări te lăudăm după vrednicie, ca pe ceea ce te rogi către Dânsul, să ne mântuiască pe noi de boli, şi de toate primejdiile.

A Crucii, a Născătoarei :

   Patima Ta cea mântuitoare, văzându-o, Mântuitorule, ceea ce Te-a născut mai presus de fire, tânguindu-se, a strigat : Cum pătimeşti acestea Fiul meu ? Însă laud patimile Tale.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1.

Ale lui Anatolie.

   Cei a toată lumea fără de arginţi, luând de la Dumnezeu Darul tămăduirilor, vindecaţi fără de argint patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre. Pentru aceasta prin voi Hristos, dând credincioşilor sănătatea ceea ce se dă, luminători neînşelători pe voi v-a arătat lumii. Pe Acela rugaţi-L să mântuiască sufletele noastre.

   De la rânduiala cea de sus luând noianul tămăduirilor, tuturor credincioşilor izvorâţi vindecări cei fără de arginţi. Că mai presus de fire vindecaţi patimile celor bolnavi, cu doctorii de taină, din vistieriile Duhului punând înaintea celor ce se chinuiesc doctorii de mântuire. Deci făcându-vă lăcaş cinstit Treimii celei de viaţă începătoare, Care S-a sălăşluit arătat întru voi. Rugaţi-vă Ei să mântuiască sufletele noastre.

Ale lui Ghermano, glasul al 2-lea :

   Bucură-te ceata sfinţilor în veci; că Împărăţia Cerurilor au moştenit; moaştele lor primindu-le pământul, bună-mireasmă din sine dă, slugi lui Hristos s-au făcut, sălăşluindu-se în viaţa cea veşnică.

   Doctorii celor neputincioşi, vistieriile cele de tămăduiri, mântuitorii credincioşilor, întru-tot măriţilor cei fără de arginţi, pe cei ce strigă întru nevoi, şi pe cei ce se chinuiesc tămăduiţi-i, împreună cu Teodota; rugaţi pe Dumnezeu Cel Preabun, să ne izbăvească pe noi de cursele vrăjmaşului.

Slavă..., glasul al 4-lea.

A lui Teofan.

   Izvorul tămăduirilor având sfinţilor cei fără de arginţi, vindecări daţi tuturor celor ce le trebuiesc. Că de prea-mari daruri v-aţi învrednicit, de la izvorul cel pururea curgător al Mântuitorului Hristos. Că a zis către voi Domnul, ca şi către cei împreună-următori cu Apostolii : Iată v-am dat vouă putere împotriva duhurilor celor necurate, ca să le scoateţi pe ele, şi să vindecaţi toată boala şi toată neputinţa. Pentru aceasta întru poruncile Lui bine-vieţuind, în dar aţi luat, în dar daţi, vindecând patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre.

Şi acum... a Născătoarei :

Podobie : Dat-ai semn...

   Bucură-te scăparea creştinilor şi puterea; bucură-te scară cerească; bucură-te vistieria fecioriei; bucură-te Născătoare de Dumnezeu, sicriul cel cuvântător al Dumnezeieştii Slave; bucură-te lauda lumii şi întărirea, chemarea celor căzuţi, cortul cel cu totul luminat, sfânt şi preafrumos.

A Crucii a Născătoarei, asemenea :

   Răstignit văzând pe Hristos Iubitorul de oameni, şi în coastă împuns cu suliţa, cea Preacurată a strigat : Ce este aceasta Fiul meu ? Ce Ți-a răsplătit Ție poporul cel nemulţumitor, în loc de cele ce le-ai făcut lor bine, şi Te grăbeşti, să mă laşi fără de Fiu preaiubite ? Mă spăimântez îndurate de răstignirea Ta cea de bunăvoie.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a sfinţilor, glasul al 8-lea :

   Cine nu se va mira, cine nu va preamări, cine nu va lăuda cu credinţă, minunile înţelepţilor şi măriţilor celor fără de arginţi ? Că şi după sfântă mutarea lor, tuturor celor ce aleargă la dânşii le dau din-destul tămăduiri. Şi cinstitele şi sfintele lor moaşte, izvorăsc dar de vindecări. O însoţire sfântă ! O capete cinstite ! O înţelepciunea şi slava Darului ce s-a dat vouă de la Dumnezeu. Pentru aceasta cu cântări să cântăm lui Dumnezeu de bine Făcătorului, Celui ce a arătat pe aceştia, spre vindecarea sufletelor şi a trupurilor noastre.

Şi acum... a Născătoarei :

   Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne mântuieşte pe noi, de toată nevoia şi necazul.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : Mucenicii Tăi Doamne..

   Nu pot suferi Fiule văzându-Te pe lemn adormit, pe Tine Cel ce dai priveghere tuturor; ca celor ce dedemult pentru rodul neascultării adormise cu somn de pierzare, să le dai dumnezeiască şi mântuitoare priveghere, Fecioara a grăit plângând, pe care o mărim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A DOUA

Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor, şi Anempodist..

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Ceata cea cu numărul de cinci a mucenicilor să o lăudăm, pe înţeleptul Achindin şi pe Pigasie, Elpidifor şi Aftonie, şi pe Anempodist, pe vitejii pătimitori, şi fierbinţii ajutători, care izvorăsc Dar neoprit, şi dau îndestulare de nădejde fără de primejdie, celor ce cer cu bunăcredinţă.

   Nici foamea, nici primejdia, nici viaţa, nici moartea, nici fierberea căldărilor, nici crăpăturile pământului, nici gurile fiarelor, nu au putut să despartă de dragostea lui Hristos, pe vitejia voastră, cugetătorilor de răbdare, că uitându-vă neîncetat către Dânsul, şi numai de Dânsul dorind, aţi biruit pe vrăjmaşi.

   Cei ce vă îndestulaţi de desfătare, şi sunteţi plini de lumină, şi moşteniţi viaţa cea veşnică, mântuiţi de primejdii, pe cei ce scapă către voi, şi de legături, şi de temniţa cea din locul răutăţilor, având îndrăzneală către Dumnezeu, şi arătând milostivirea cea următoare lui Hristos, cu adevărat.

Slavă..., glasul al 6-lea, al lui Antonie.

   Astăzi adunarea mucenicilor cea de cinci lumini, ca o adunare de stele luminoase, luminând pe credincioşi, i-a chemat spre veselie de taină. Că astăzi slugile Soarelui celui înţelegător, şi surpătorii dogmelor celor persieneşti, pe cei ce cinsteau pe soarele cel văzut, şi se închinau focului, pe aceia i-au îndreptat către buna-credinţă. Umplând cu sângele lor paharul cel răbdător de patimi, care s-a vărsat pentru Hristos, s-au încununat, şi ne îndeamnă pe noi, zicând : Cei ce sunteţi iubitori de buna-credinţă, veniţi de vă ospătaţi din nevoinţele noastre, şi vedeţi cununile şi cinstea; că cel ce va răbda până în sfârşit acela se va mântui, precum a zis Hristos adevărul, ca să vă faceţi părtaşi cununilor noastre şi să ne aveţi pe noi rugători către Domnul.

Şi acum... a Născătoarei :

   Scoate-mă Stăpână din pântecele chitului, al păcatului celui rău, ceea ce ai încăput în pântece pe Cel neîncăput. Scapă-mă de viforul cel cumplit al ispitelor, răpeşte-mă Fecioară din furtuna păcatelor, uscând noianul fărădelegilor mele, şi încetând năvălirile taberei celei drăceşti, cu bunătatea ta cea dumnezeiască Preacurată, ca neîncetat să te măresc pe tine cea pururea Fericită.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua cea nespurcată şi Stăpâna cea fără de prihană, dacă şi-a văzut Mieluşelul său odinioară înălţându-Se pe Cruce, se văita ca o Maică, şi mirându-se, striga : Ce vedere nouă este aceasta şi străină Fiule preadulce ? Cum Te-au dat poporul cel nemulţumitor la judecata lui Pilat ? Şi Te-au osândit cu moarte, pe Tine care eşti Viaţa oamenilor ? Ci laud pogorârea Ta cea negrăită Cuvinte.

STIHOAVNA din Octoih, apoi această stihiră, Glasul 1.

Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi.

   Strălucit-au razele mucenicilor, celor încincit strălucitoare întocmai cu numărul fecioarelor. Căci văzând vredniciile lor, ne strălucim, împărtăşindu-ne întru pomenirea lor. Pentru aceasta cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, păzeşte sufletele noastre, de vrăjmaşul, fără primejdie. Şi cu mijlocirile lor, întăreşte viaţa noastră nepizmuită, ca Cel ce izvorăşti neîncetat milele Tale cele bogate, cu neoprire celor ce Te slăvesc pe Tine, avându-şi nădejdea întru Tine. Cu rugăciunile lor dăruieşte sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glasul al 2-lea.

   Veniţi să ne veselim în Domnul astăzi, întru pomenirea răbdătorilor de patimi, o iubitorilor de prăznuire. Veniţi să lăudăm pe dânşii cu laude de taine, zicând : Bucură-te Achindine, bucură-te Pigasie, bucură-te Anempodiste, bucură-te Elpidifore, bucură-te Aftonie, care aţi cufundat în prăpastie înşelăciunea idolilor, şi pe Hristos Domnul l-aţi propovăduit luminat, în mijlocul priveliştei. Pentru aceea preafericiţilor, şi mult-pătimitorilor, nu încetaţi a vă ruga, pentru sufletele noastre.

Şi acum... a Născătoarei :

   Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : Când de pe lemn...

   Văzându-te cea neispitită de bărbat pe Tine Iisuse spânzurat pe lemnul Crucii, plângea şi zicea : Fiule preadulce, pentru ce m-ai lăsat pe mine singură ceea ce Te-am născut, Cel ce eşti Lumina cea neapropiată a Tatălui Celui fără de început ? Grăbeşte şi Te preamăreşte, ca să câştige dumnezeiasca mărire cei ce slăvesc dumnezeieştile Tale patimi.

Troparul, glasul al 4-lea.

   Purtătorilor de chinuri ai Domnului; fericit este pământul care s-a adăpat cu sângele vostru şi sfinte lăcaşurile care au primit trupurile voastre. Că în privelişte pe vrăjmaşi aţi biruit, şi pe Hristos cu îndrăzneală aţi propovăduit, pe Dânsul ca pe un bun rugaţi-L, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă Canoanele din Octoih, şi ale sfinţilor pe 4.

CANONUL Sfinților

Facerea lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos :

   Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

   Apărătorilor ai Prea Sfintei Treimi fericiţilor, într-o unire v-aţi arătat închinători cinstitei Treimi, şi staţi înaintea Scaunului, cei ce sunteţi sprijinitori celor ce aleargă la voi.

   Neîncetat izvorâţi Darul fără de primejdie sfinţilor, dându-l tuturor celor ce se apropie de voi cu credinţă, îmblânzind toată primejdia şi toată întristarea şi furtuna şi tulburarea.

Slavă...

   Fiind închişi cu puterea cea nebiruită, sfinţilor, nu aţi socotit slăbiciunea trupului, şi arătându-vă cugetul nespăimântat, aţi îndrăznit focului şi chinurilor.

Şi acum... a Născătoarei :

   Tu singură Mireasă a lui Dumnezeu, ai purtat în braţe pe Cel ce S-a făcut trup, şi şade întru cele dintru înălţime; că tu te-ai arătat, din toate veacurile lăcaş vrednic Atotţiitorului.

Cântarea a 3-a:

Irmos : Nu întru înţelepciune...

   Întărindu-vă cu puterea lui Hristos prea-aleşilor, şi cu cuget întărit pătimind, aţi trecut prin foc şi prin apă către cele cereşti.

   Întărindu-vă cu nădejdea cea neschimbată a celor ce vor să fie, aţi defăimat cele de acum cu dureri; cu cuget bărbătesc prealăudaţilor Mucenici.

Slavă...

   Întocmai cugetând cu cei trei tineri prealăudaţilor, v-aţi arătat stingând focul trufiei celei persieneşti, fiind rouraţi cu roua Duhului.

Şi acum... a Născătoarei :

   Pe tine câştigându-te folositoare ştiută, Maica lui Dumnezeu, la tine punându-ne nădejdile ne mântuim, şi către tine scăpând suntem păziţi.

Irmosul :

   Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatnică, Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

CONDACUL, glasul al 2-lea.

Podobie : Pe propovăduitorii cei tari...

   Pe mucenicii cei binecredincioşi şi de Dumnezeu purtători, ca pe cei ce toate cele de pe pământ le-au defăimat, i-ai primit întru desfătarea bunătăţilor tale şi odihnă : Pe Achindin, Pigasie, Anempodist, cu dânşii şi pe Aftonie şi pe Elpidifor, însuţi Cel ce eşti preabun.

SEDEALNA glasul al 4-lea.

Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...

   Spăimântatu-s-au odinioară popoarele celor fărădelege văzând bărbăţia sufletelor voastre mucenicilor, şi crezând în Domnul striga : Slavă Ție Hristoase Atotputernice, că Tu eşti Dumnezeu, şi afară de Tine nu ştim pe alt Dumnezeu. Cel ce lucrezi minuni preaslăvite întru Sfinţii Tăi Mucenici. Cu ale lor rugăciuni, Mântuitorul lumii, luminează pe cei ce Te laudă.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Fără de primejdii au săvârşit călătoria cea de bunăcredinţă, pătimind în privelişte, cei cu bună laudă, fiind întăriţi cu nădejdea cununilor, că pe cei potrivnici i-au omorât de tot, săvârşindu-şi biruinţa lor neoprit. Drept aceea totdeauna izvorăsc din-destul mulţime de tămăduiri, celor ce cer cu credinţă, cărora să strigăm cu credinţă : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare greşelilor, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Şi acum... a Născătoarei :

   Pe înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L negrăit, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel ce ţine lumea şi în braţe ai avut, pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii şi Domnul. Pentru aceasta te rog pe tine Preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te măresc, ca să mă izbăvesc eu de greşeli, când voi vrea să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi câte le voieşti.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mieluşelul şi Stăpânul şi Mântuitorul, văzându-L mieluşeaua pe Cruce fără dreptate spânzurând, striga tânguindu-se : Lumea se bucură mântuindu-se, iar pântecele meu arde văzând omorârea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne. Adâncul milei. Ci înviază din morţi şi apără turma Ta de toată primejdia, ca un Dumnezeu Atotputernic.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Cel ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Dumnezeu Cel Preaînalt, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase, puterii Tale.

   Luminându-vă cu frumuseţea pătimirii celei alese, v-aţi arătat luminători luminaţi, mucenicilor ai lui Hristos. Luminând cu raze prealuminate pe cei ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale.

   Jertfelnic s-a făcut sângele mucenicilor, şi adevărată jertfa cu bun miros lui Dumnezeu, care dă tuturor neîncetat izvorul tămăduirilor, cel ce izvorăşte fără de primejdie.

   Cu rugăciunile voastre cele către Hristos, goniţi năvălirea supărărilor şi a primejdiilor celor de multe feluri, de la cei ce săvârşim cu osârdie preasfinţita, şi de toţi prăznuită pomenirea voastră, vrednicilor de laudă.

Slavă...

   Surpând nedumnezeirea înşelăciunii idolilor, şi arătând cu fapta lucrarea Dumnezeului tuturor, cea făcătoare de viaţă, strigaţi dea-pururea cinstiţilor : Slavă Hristoase puterii Tale.

Şi acum... a Născătoarei :

   Armă preatare te punem înainte împotriva vrăjmaşilor la toată nevoia, şi gonind vătămarea primejdiilor celor cumplite, şi de viforul eresurilor scăpăm Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, Hristoase, dar noi pe Tine Unul Născut strălucirea Slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm Iubitorule de oameni.

   Pe tine te-ai adus lui Dumnezeu, Aftonie, înfruntând cu tărie cugetul cel fără de Dumnezeu, al tiranilor mărite, şi ai alergat către lumina credinţei veselindu-te.

   Învăţându-te patima lui Hristos, Aftonie, pentru Dânsul ţi s-a tăiat capul preabunule, şi te-ai sârguit către veselia cea fără de sfârşit, şi către desfătarea cea nemuritoare.

   Fiind întărit pe nădejdea cea neclintită, şi defăimând cele veselitoare de pe pământ preaînţelepte Elpidifore, te-ai întraripat cu dragostea frumuseţii celei curate.

Slavă...

   Învrednicitu-te-ai mărite Mucenice Achindine de sfârşit fericit şi de desfătare negrăită, în corturile cele din ceruri, că neabătut ai alergat pe calea pătimirii.

Şi acum... a Născătoarei :

   Răsărind din tine Soarele cel înţelegător, către toţi şi-a tins razele Dumnezeirii Sale luminat, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, pentru aceea toţi te mărim.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas...

   Defăimând cele trecătoare şi stricăcioase, v-aţi învrednicit a vedea cele nestricăcioase; ci scăpaţi de supărări şi de nevoi, pe cei ce vă cheamă pe voi întru ajutor, nebiruiţilor.

   Milostiviţi-vă cu rugăciunile voastre preamăriţilor mărturisitori, ai Treimii celei stăpânitoare, să se dezlege cei legaţi cu cumplire, şi cuprinşi în temniţe fără de scăpare.

Slavă...

   Dându-se pe sine vitejii pentru tine la moarte Mântuitorul meu, au găsit nemurire; şi s-au făcut mântuitori celor înviforaţi şi celor din primejdii şi din nevoi.

Şi acum... a Născătoarei :

   Rupe zapisul greşelilor mele, Fecioară, dăruindu-mi scăpare de întristare şi de patimile care m-au cuprins; şi păzindu-mă totdeauna fără de vătămare, Stăpână.

Irmosul :

   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat...

   Cu podoaba Treimii strălucind, dumnezeiască ceata, cea cu cinci raze a celor pătimitori, năvălirile tiranilor cele cumplite le-au stricat, fără de pizmă, fără primejdie, fără de sminteală, Darul tuturor izvorându-l cu nădejde dumnezeieşte, celor ce vin cu dragoste printr-înşii la Ziditorul tuturor, Hristos Dumnezeul nostru.

ICOS.

   Sufletul meu cel întinat, curățeşte-l cu izvorul milei iubirii tale de oameni, Îndurate, şi cu lumina ceea ce pururea străluceşte luminează-l, ca să laud ceata cea în cinci numărată, adunarea mucenicilor Tăi, pe Achindin, şi pe dumnezeiescul Pigasie, împreună cu Elpidifor şi cu Aftonie, pe viteazul Anempodist, pe cinstiţii purtători de chinuri. care toată asupreala muncilor bărbăteşte cu dragostea Ta arătat au suferit-o Cuvinte, jertfă cuvântătoare aducându-se pe sine Ție, Ziditorului tuturor lui Hristos Dumnezeului nostru.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a doua, nevoinţa sfinţilor Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist.

Stih : Pe Achindin focul l-a omorât;

Iar ceilalţi patru, unii de foc, iar alţii de sabie s-au săvârşit.

În două zile a celor patru şi a lui Aftonie.

Nevoinţa le-au fost, prin foc şi sabie.

   Aceşti sfinţi fiind din pământul Persiei; şi fiind mai de frunte şi mai de cinste lângă Savorie împăratul Perşilor, erau întăriţi în buna-credinţă. Deci prinzându-i, au fost bătuţi, spânzuraţi şi arşi la coaste. Deci începând împăratul a huli pe Hristos, îl făcură sfinţii mut, şi iar îi dezlegară gura. Apoi îi întinseră pe paturi de fier arse în foc, şi pogorându-se ploaia stinse focul, şi surpară jos pe idolul lui Die prin rugăciune. Pentru aceea îi băgară în căldări pline de plumb topit şi rămânând neatinşi, traseră pe Aftonie către credinţa lui Hristos, şi numaidecât i se tăie capul. Băgându-i în burdufuri de boi şi aruncându-i în mare, ieşiră sănătoşi. În urmă traseră spre credinţa în Hristos, pe Elpidifor, care era cel mai întâi al sfatului, împreună şi cu alţi şapte mii, cărora li s-au tăiat capetele. Iar pe Achindin, Pigasie, şi Anepodist, îi aruncară într-o groapă plină cu fiare şi rămânând nevătămaţi, traseră şi pe Maica împăratului la credinţă. În fine băgându-i într-un cuptor ars de foc, îşi primiră sfârşitul nevoinţei lor.

    Tot în această zi, Sfinţii cei din adunarea sfatului, care de sabie s-au săvârşit.

Stih : Cei din adunarea sfatului răsplătire nestricăcioasă dorind;

Tăindu-se răsplătirile sfatului au tăgăduit.

    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Eudoxie, Agapie, şi alţi opt sfinţi.

Stih : Bunii nevoitori zece, focul au suferit,

Şi au venit câte zece spre cel mai bun sfârşit.

   Aceştia erau ostaşi în Sevastia pe vremea împăratului Licinie. Şi fiind cercetaţi de căpetenia oraşului Auxanie, şi de Marcel ducele şi Marcu Agricolae, şi supunându-se la munci nebiruite, au fost daţi focului, întru care şi sufletele lor şi-au dat lui Dumnezeu.

    Tot în această zi, Sfintele Mucenice Chiriachi, Domnina şi Doamna, care de sabie s-au săvârşit.

Stih : Chiriachi, Domnina, şi cinstita Doamna de un cuget fiind...

Prin sabie au aflat câte trele, preacinstit sfârşit.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Marchian cel de la Kir.

Stih : Pământ fiind Marchiane, în pământ te dezlegi...

Porunca Ziditorului neputând să o treci.

   Acest cuvios Părinte al nostru Marchian, era de loc din Kir. Şi lăsându-şi patria şi strălucirea neamului său, s-a dus la mijlocul pustiei, şi acolo făcându-şi o chilioară atâta de mică, încât să-i acopere numai trupul, s-a închis într-însa purtând haine de păr de capră. Iar hrana sa era în toată seara douăzeci şi patru de dramuri de pâine. Bea încă şi apă atât de puţină, încât numai să trăiască. Şi după ce a trecut câtva timp a câştigat doi ucenici, pe Evsevie, care a şi rămas moştenitor colibei sale, şi pe Agapiton, care această îngerească petrecere a sădit-o de al doilea la Apamia. Căci şi aceşti doi, şi-au făcut mici colibe, şi se linişteau întru ele. Acest cuvios închis fiind pururea, n-a câştigat niciodată sfeşnic, ci lumină dumnezeiască îi strălucea lui pe timpul nopţii, şi-i arăta alcătuirea literelor, încât vedea şi citea. Avea cu sine şi o mică Psaltire spre citire. Dar fiindcă odată a ieşit din megieșitul pustiu un balaur prea-mare, care îl îngrozea, că are să pricinuiască moarte şi stricăciune, pentru aceasta sihaştrii cei împreună cu el s-au tulburat. Iar Sfântul cu degetul său, a însemnat cruce peste balaur, iar cu gura a suflat spre el, şi o minune ! Precum paiele ce rămân în ţarină după seceră, se topesc de foc, asemenea şi balaurul acela, degrab în mai multe bucăţi s-a sfărâmat. Odată a mers către el Flavian episcopul Antiohiei şi episcopul Kirului şi alţi oarecari episcopi şi însemnaţi bărbaţi şi cuvântăreţi, care punându-i lui înainte multe ziceri din dumnezeiasca Scriptură, îl rugă pe el ca să iasă afară din chilie, pentru folosul fraţilor. Iar Sfântul nici a le auzi acestea a suferit, ci a rămas în chilie închis. Acesta a întors pe mulţi din feluri de eresuri la adevărata credinţă. Odată sora Sfântului cea după trup, luând din cetatea Kirului oarecare bucate potrivite la acest fel de pustnic, şi luând împreună şi pe fiul ei, s-au dus la Cuviosul. Iar el pe sora sa n-a voit să o vadă, iar pe fiul ei şi nepotul său, l-a primit cu bucurie, fără să primească de la ea vreun dar ceva. Iar nepotul său, cu stăruinţă îl ruga ca să primească cele ce i-a adus. Drept aceea l-a întrebat pe el Cuviosul : Când vene-aţi către mine, câte mânăstiri şi colibe pustniceşti aţi trecut ? Şi cărora aţi dat din darurile voastre ? Iar nepotul i-a răspuns, nimănui nu am dat nimic. Atunci Cuviosul i-a zis, mergeţi înapoi având cu voi cele ce mie aţi adus. Căci pentru fireasca rudenie, şi nu pentru dragoste şi apropierea cea către Dumnezeu, aţi adus mie acestea. Minunatul acesta Marchian a stătut către toţi mare şi vestit, nu numai la cei de aproape cu locuinţa fiind dorit, ci şi la cei mai de departe. Şi fiindcă a aflat, că mulţi se luptau şi se certau ca să ia trupul său după moarte. Şi-şi gătise şi lăzi şi sicrie, ca să-l pună pe el, şi biserici întru numele său zidise. Pentru aceasta a jurat pe întâiul său ucenic Evsevie, să ascunză după moarte trupul său în loc tainic, departe de chilia sa; şi acestea aşezându-le, s-a mutat către Domnul.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

    Cel ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi, prealăudate Doamne : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Precum ai izbăvit din văpaie pe cei trei tineri cu bunăcredinţă aşa şi acum ai păzit pe pătimitori în cuptorul focului, care strigau cu un cuget către Tine : Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

   Împarţi daruri din-destul, şi izvorăşti minuni mucenicilor Tăi, Hristoase, lucrând dimpreună cu ei, şi ajutorându-i ca un Milostiv, şi arătându-te celor ce-ţi cântă Tie : Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Mulţime a mucenicilor, adunându-vă cu adevărată credinţă, v-aţi adus lui Hristos, şi faceţi arătare de minuni preamărite, cântând : Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Şi acum... a Născătoarei :

   Fiind mântuiţi prin tine de blestemul strămoşilor, şi mutaţi către desfătarea cea veşnică, strigăm ţie : Bucură-te preamărită Stăpână, ceea ce ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe tinerii cei bine credincioşi...

   Sosit-a praznicul cel cuvios al mucenicilor, lumea cu bucurie luminând, pe toţi veselind şi strălucind, luminează pe cei ce cântă cu credinţă : Pe Domnul lăudaţi lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Fiarelor celor sălbatice şi prăpăstiilor şi chinurilor, aţi îndrăznit fericiţilor, având întru ajutor pe Domnul slavei Cel nebiruit, Căruia acum strigăm : Pe Domnul lăudaţi lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Pe voi vitejilor purtătorilor de chinuri, Achindine, Pigasie, Aftonie, Anempodiste şi pururea pomenitule Elpidifore, avându-vă zid nemişcat, pe Domnul lăudăm neîncetat, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Împodobindu-vă cu cununa biruinţei şi strălucindu-vă cu diadema frumuseţii, după fericitul sfârşit, aţi luat în ceruri strălucirea cea neînserată mucenicilor, strigând : Pe Domnul Lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum... a Născătoarei :

   Cu gura şi cu mintea socotindu-te, Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine cea fără de prihană. Că ai născut Preacurată pe Făcătorul şi Domnul şi Împăratul Hristos, îmbrăcat cu trup. Pentru aceea te lăudăm pe tine Fecioară şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. atunci fiind închipuită, iar acum săvârşită, pe toată lumea ridică să-ţi cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Eva adică prin boala...

   Ostenelile voastre cele de pe pământ, le-a primit veselia cea cerească, unde cetele mucenicilor şi oştile celor fără de trup şi toată adunarea celor întâi-născuţi, se veselesc împreună întru cele cereşti.

   Din scârbele cele nesuferite şi din nevoi, izbăviţi preafericiţilor, pe toţi cei ce prăznuiesc cu credinţă sfântă pomenirea voastră, cerându-ne pace şi linişte şi mântuire preacinstiţilor.

Slavă...

   Fiind luminaţi cu lumină din-destul şi străluciţi cu Darul răbdătorilor de patimi, rugaţi-vă Dătătorului de bine, să se dea dezlegare păcatelor dimpreună şi grijilor, celor ce s-au îndulcit de ospăţ împreună cu noi, care aleargă către voi.

Şi acum... a Născătoarei :

   Eva s-a izgonit de la lemnul vieţii, fiind oprită de gustarea lui, iar tu Născătoare de Dumnezeu, ai născut lumii Viaţa cea mai înainte de veci, dăruindu-ne prin credinţă lucrarea cea purtătoare de viaţă.

Irmosul :

   Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară Născătoare de Dumnezeu, prin odrasla purtării în pântece, ai înflorit lumii binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei ascultaţi glas...

   Fără de primejdie izvorâţi Darul tămăduirilor neoprit şi cu îndestulare celor ce cu nădejde săvârşesc pomenirea voastră sfinţilor. Ci şi acum izvorâţi-ne tămăduiri prealăudaţilor, celor ce cu dragoste vă cinstim pe voi purtătorilor de chinuri, cei cu numărul de cinci.

Slavă..., asemenea.

   Pe Achindin şi pe Pigasie şi pe Elpidifor, dimpreună cu Aftonie, să-i lăudăm cu cântări şi pe Anempodist. Că defăimând înşelăciunea perşilor cea deşartă şi răni şi bătăi pentru Hristos răbdând, negrăită mărire au câştigat.

Şi acum... a Născătoarei :

   Înnoit-ai firea strămoşului ceea ce era stricată, zămislind mai presus de fire, şi născând fără ispită de bărbat, pe Ziditorul a toată firea, de Care întărindu-se cetele mucenicilor au pătimit, lăudându-te pe tine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti începătura mântuirii noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stând lângă Cruce Preacurată şi văzând pe Fiul tău pe lemn întins fără de suflet, tânguindu-te ca o Maică, te văitai plângând şi zicând : Ce minune este aceasta ? Că Tu Ziditorul lumii, ai suferit a Te sui pe Cruce.

STIHOAVNA din Octoih.

Apoi însuşi glasul, glasul al 2-lea :

Stih : Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi...

   Cu izvorârea sângiurilor vopsindu-ţi trupul, fără de primejdii ai trecut pe calea muceniciei, răbdătorule de patimi Achindine. Pentru aceea încingându-te cu dumnezeiască putere, ai tăiat meşteşugirile vrăjmaşului. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea.

   Făclia cea cu cinci lumini a pătimitorilor, ca într-o pădure de lemne, precum zice David, cu toporul a tăiat înşelăciunea vrăjmaşului, şi mărturisind pe Hristos înaintea împăraţilor, neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.

Şi acum... a Născătoarei :

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Fericimu-te Preacurată, care ai răpit pe om dintru adâncul răutăţii şi al deznădăjduirii, te laud pe tine mireasă a lui Dumnezeu cea pururea Fericită, şi măresc preacurată naşterea ta cea negrăită, că ai născut pe Mântuitorul lumii, şi ai mântuit omenirea din blestemul cel strămoşesc, Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dacă Te-a văzut pe Cruce pironit, Doamne, mieluşeaua şi Maica Ta, se mira şi striga : Ce vedere este aceasta preaiubite Fiule ! Acestea Ți-a dat Ție răsplătire, poporul cel necredincios şi fărădelege; care s-a îndestulat de multe minuni ale tale ? Însă slavă pogorârii Tale celei negrăite Stăpâne.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A TREIA

    Sfinţii Mucenici, Achepsimii Episcopul, Iosif Preotul şi Aitala diaconul. Şi înnoirea bisericii Sfântului marelui Mucenic Gheorghe, cea din Lida, unde este pus cinstitul lui trup.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale mucenicilor 3, şi ale înnoirii 3,

Stihirile mucenicilor, glasul al 6-lea.

Podobie : Bucură-te cămara...

   Bucură-te treime a Treimii, lăcaşurile cele curate ale bunătăţilor, paharele care revarsă vinul bunei credinţe, care veselesc inimile noastre, sânii, care izvorăsc laptele vindecărilor, stelele care luminează lumina adevărului, şi marginile lumii le strălucesc cu luminări; mucenicilor cei cu nume mare, cei ce aţi micşorat noaptea necunoştinţei, şi aţi luminat cugetele tuturor. Rugaţi-vă lui Hristos să dea sufletelor noastre mare milă.

   Bucură-te sfinţite Achepsima, Aitala, şi Iosife, vrednicilor de laudă, cei ce prin cunoştinţă dumnezeiască cu dumnezeiescul foc aţi stins rătăcirea necredincioşilor, prin care cei ce slujesc soarelui şi stelelor, afară din lege, de tot s-au înecat, şi au încetat isteţimea vrăjitorilor. Mucenici cei pururea cinstiţi, cei ce aţi fost apărători Treimii, lumina celor dintru întunericul necunoştinţei, jertfe ale Arhipăstorului cel adevărat, a lui Hristos, Care S-a jertfit, şi a dat lumii mare milă.

   Toată năvălirea relelor o aţi suferit cu gând preaviteaz, puindu-vă înţelepţilor pe cai, ca pe o povară vă ducea către multa ispită a muncilor. Pentru aceea tăindu-vă, şi cu toiege bătându-vă, şi cu chinurile topindu-vă cumplit, nu v-aţi supus, nu v-aţi lepădat de Dumnezeu. De aceea vi s-a adus cununa biruinţei, şi v-aţi numărat în cetele mucenicilor luminat. Cu care dimpreună cereţi, să dea sufletelor noastre mare milă.

Alte stihiri ale Sfântului Gheorghe, glas şi Podobie asemenea.

   Bucurându-te ai mers la lupte, cu mişcări de sineţi pornite; şi spăimântând tot cugetul cu răbdarea ta, şi semeţiile tiranilor călcându-le, te-ai mutat către petrecerea cea luminată a îngerilor, dănţuind împrejur împreună cu ei şi veselindu-te; şi cu folosirile tale preafericite Mucenice Gheorghe, mântuind totdeauna pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă, şi din milostivire plecându-te spre tânguirile săracilor, te rogi lui Hristos, Celui ce dăruieşte lumii mare milă.

   Vino către noi cei ce te lăudăm, şi suntem scârbiţi, ca să ne fii ajutător, uşurând ostenelile supărărilor celor cumplite şi ridicând greutatea; cârmuindu-ne şi păzindu-ne, şi mântuindu-ne Gheorghe, şi aducându-ne către Domnul prin credinţă, şi îndreptându-ne către poruncile Celui ce ne-a zidit; ca prin bunătatea Lui vieţuind, toţi să câştigăm dumnezeieştile răsplătiri în ceruri, lăudând pe Hristos, Care dă lumii mare milă.

   Mare şi minunat cu adevărat, se propovăduiește lauda muceniciei tale celei nespuse, mărite Mucenice. Căci ca un biruitor luminat, alergi în toată lumea, vrednicule de laudă Gheorghe. Şi fiind împodobit cu dumnezeieştile faceri de minuni, şi vindecând bolile, şi pe cei ce pătimesc tămăduindu-i cu rugăciunile tale. Pentru aceea te cunoaştem ca pe un ajutor fierbinte şi făcător de bine preafericit, celor robiţi scăpare. Roagă-te lui Hristos, să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   După vrednicia numelui ai vieţuit viteazule Gheorghe; că luând Crucea lui Hristos pe umeri, bine ai lucrat pământul cel înţelenit de înşelăciunea cea diavolească; și credinţa idolilor cea spinoasă dezrădăcinându-o, ai sădit viţa dreptei-credinţe. Pentru aceea izvorăşti vindecări credincioşilor celor din toată lumea, şi te-ai arătat drept-lucrător al Treimii, rugămu-ne ție : Roagă-te pentru pacea lumii şi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum... a Născătoarei, a învierii :

   Cine nu te va ferici Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda Preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine cea Curată a ieşit negrăit întrupându-Se. Din fire Dumnezeu fiind şi cu firea Om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Sfântului Gheorghe, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz între...

   Răbdătorule de patimi ! Gheorghe, împreună-vorbitorule cu îngerii, şi împreună-locuitorule cu mucenicii, scăparea scârbiţilor totdeauna; liman de mângâiere fie-mi mie, celui ce sunt în noianul vieţii, şi îndreptează viaţa mea, rogu-mă; ca şi cu credinţă fără îndoială să fericesc nevoinţele laie cele mai presus de fire.

Stih : Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.

   Pe mine cel ce înot în mare, şi pe cale călătoresc, şi când adorm în noapte păzeşte-mă, priveghind luminează mintea mea Gheorghe, şi mă îndreptează a face voia Domnului, ca să aflu mântuire la ziua judecăţii, pentru cele ce am făcut în viaţă, alergând la acoperământul tău.

Stih : Minunat este Dumnezeu intru Sfinţii Săi Dumnezeul lui Israil.

   Cu platoşa credinţei şi cu pavăza Darului, şi cu suliţa Crucii fiind îngrădit, te-ai făcut nebiruit de potrivnici Gheorghe. Şi ca un ostaş dumnezeiesc, biruind taberele dracilor, dănțuiești împreună cu îngerii; iar pe credincioşi păzindu-i îi sfinţeşti, şi mântuieşti pe cei ce te cheamă.

Altă Stihiră glasul al 6-lea, a lui Efrem Carias.

Stih : Sfinţilor celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înşii.

   Tinerii cei trei, care s-au păzit în Persia nearşi, s-au făcut închipuire unirii voastre celei cu trei lumini, şi a muceniciei pentru Hristos, şi pentru Treimea cea negrăită, mai presus de fiinţă. Că precum aceia au îndrăznit văpăii, nefăcând necinste lui Dumnezeu, asemenea şi voi nu v-aţi lepădat a muri, nedespărţindu-vă de dragostea lui Hristos. Şi precum pe aceia i-au răcorit în văpaie cel de al patrulea ce s-a arătat, întru acest chip şi pe voi Hristos, Cel ce este Unul din Treime, v-a primit în Ioc răcoros. Achepsima, dimpreună cu Iosif şi Ailala, de Dumnezeu primitorilor, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul l :

   Purtătorule de chinuri Gheorghe, după Mântuitorul Cuvânt, ca un grăunte de grâu cazând pe pământ prin sfârşitul cel mucenicesc, şi după singură numirea, lucrând pământul cu Darul lui Dumnezeu Cel ce S-a sălăşluit întru tine, astăzi ca un spic frumos, rod mult roditor ne-ai dat. Daruri izvorând prin mutarea cinstitelor tale moaşte din mormânt, dând tămăduire celor ce se închină lor cu credinţă. Şi nouă celor ce te cinstim, cerându-ne pace şi mare milă.

Şi acum... a Născătoarei :

   Rugăciunile păcătoşilor primindu-le, nu trece cu vederea suspinurile celor scârbiți, rugând pe Cel din curate sângiurile tale, ca să ne mântuiască pe noi Preasfântă Fecioară.

Troparul, glasul al 4-lea.

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., a Sfântului asemenea.

   Ca un izbăvitor al celor robiţi, şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, împăraţilor ajutător; purtătorule de biruinţă mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum... Troparul Născătoarei al învierii :

   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

LA UTRENIE

După întâia Catismă SEDEALNA glasul l.

Podobie : Mormântul tău...

   Dumnezeiescul biruitor şi viteazul diamant, Gheorghe pe noi împreună ne cheamă, să lăudăm dumnezeiasca lui nevoinţă şi arătarea cea de a doua din mormânt, a dumnezeieştilor lui moaşte, din care izvorăşte vindecare tuturor sufletelor, împreună şi trupurilor. De două ori.

Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :

   Primeşte Curată, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, pe dumnezeiescul nevoitor şi al nostru apărător, pe măritul Gheorghe, şi amândoi rugaţi-vă Domnului, să dea nouă pace şi unire, şi sufletească mântuire, şi îndreptare vieţii.

După a doua Catismă, SEDEALNA, glasul al 3-lea.

Podobie : De frumseţea fecioriei...

   Iarăşi a răsărit pomenirea ta cea de peste an, Mucenice Gheorghe mult-nevoitorule, şi veseleşte inimile credincioşilor, prealăudate. Deci pe tine te rugăm, cei ce săvârşim pomenirea ta, roagă totdeauna pe Domnul Cel Îndurat, să se dea nouă curăţire de greşeli, şi mare milă.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Podobie : De grabă ne întâmpină...

   Pomenirea cea prăznuită pretutindenea Gheorghe, de cinstită aşezarea moaştelor tale, a ajuns la marginile lumii. Deci toţi adunându-ne împreună, cu feţe luminate, cu cântări de Dumnezeu grăitoare, lăudăm pe Mântuitorul, Cel ce te-a dăruit pe tine nouă, folositor preabun.

Şi acum... a Născătoarei :

   Sfântă a lui Dumnezeu mireasă, Maică neispitită de bărbat, neîncetat roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să-i fie milă de robii Săi. Căci după Dumnezeu, cu a ta folosinţă ne îmbogăţim, şi pe tine neîncetat, Maică Fecioară întru cântări lăudându-te, cu credinţă te mărim.

CANOANELE

Din Octoih unul, cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor 2, pe 8.

CANONUL mucenicilor.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul l :

Irmos : Dreapta ta cea purtătoare...

   Fiind luminaţi mucenicilor, cu strălucirile Celui în trei lumini, izbăviţi-ne de întunericul păcatului şi de patimi, pe noi cei ce cinstim cu bunăcredinţă, această preasfinţită pomenirea voastră.

   Fiindu-vă gândul plecat preasfinţilor, cu legile Stăpânului şi Dumnezeului, bărbăteşte v-aţi abătut de la legile care poruncesc a face fărădelege. Drept aceea pătimind, după lege, aţi câştigat mărire.

   Adusu-v-aţi jertfe preacurate lui Hristos, cu junghiere de bunăvoie, preafericiţilor Mucenici, făcându-vă slujitori sfinţiţi, şi jertfitori Celui ce cu a Sa junghiere de bunăvoie, a înviat lumea.

A Născătoarei :

   Ceea ce ai născut pe Dumnezeul cel necuprins, cuprins în trup, făcându-Se trup din multa bunătate Fecioară, roagă-L pe El să mântuiască din primejdii pe robii tăi.

Alt CANON, al Sfântului marelui Mucenic Gheorghe.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos : Celui ce a povăţuit...

   Lipsa şi neputinţa gândului meu, cu cinstită rugăciunea ta cea fierbinte prefă-o Sfinte, făcându-o desfătată, ca să laud preasfântă prăznuirea ta.

   Cel ce este înălţat întru amândouă bunătăţile, a faptei şi a cuvântului, nu poate să laude minunile tale Gheorghe; că eşti viteaz prea-ales şi ostaş nebiruit.

Slavă......

   Pătimirea ta cea cinstită, nu se poate cuprinde cu niciun fel de laude pătimitorule. Că mă întunec şi mă tem şi nu mă pricep, şi mă sfiesc a mă atinge cât de puţin de faptele tale, purtătorule de chinuri.

Şi acum... a Născătoarei :

   Născând pe Mântuitorul tuturor ceea ce eşti bună, ai îndreptat căderea vieţii; că ai născut pe Viaţa care ne pricinuieşte nouă tuturor iertare păcatelor, cu rugăciunile tale.

Catavasie : Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a :

Irmos : Însuţi cel ce ştii neputinţa...

   Arzând patimile cu focul strălucirii, preasfinţite Achepsima, mai înainte de ispita pătimirii, te-ai jerfit de cei fărădelege, ca un berbece prea-ales, sfinţind mulţimile credincioşilor, cu curgerile sângiurilor.

   Fără de dreptate chinuindu-te înţelepte, şi sfărâmându-te cu toiege, şi cumplit sfâşiindu-te cu chinurile, nu te-ai lepădat de dumnezeiescul nume, n-ai jertfit focului, Iosife prea-alesule, fiind înfierbântat cu râvna credinţei.

   Bătându-te pe spinare şi pe piept fără de milă, răbdai Aitala, ca şi cum ar pătimi altul, că cu gândul desăvârşit priveai Mucenice către Dumnezeu, Cel ce poate mântui, pe cei ce cred cu tot sufletul întru El, prealăudate.

A Născătoarei :

   Din tine ne-a răsărit nouă Soarele cel neapus, ceea ce eşti fără prihană, cu străluciri luminătoare luminând lumea cea biruită de întuneric, care era la pierzare de înşelăciunea vrăjmaşului, Preasfântă Fecioară mireasa lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos : Cel ce întăreşti tunetul...

   Nesuferind a vedea focul înşelăciunii vâlvâind, Sfinte, ca râvnitorul Ilie înfruntând pe cel fărădelege, ziceai : Nu este alt Dumnezeu, ca Dumnezeul nostru.

   Focul Cuvântului care a venit să pună în toată lumea, Fericite, atingându-Se de sufletul tău, nu te lăsa nicicum a răbda, şi cu fierbinţeală strigai : Hristos este întărirea mea.

Slavă...

   Arătându-ţi feluri de munci tiranul, a socotit că doară va înfricoşa sufletul tău cel neînfricoşat, gânditorule de Dumnezeu, iar tu strigai cu tărie : Hristos este întărirea mea.

Şi acum... a Născătoarei :

   Văzându-te proorocul munte înalt, având vârful mai înalt decât toţi munţii, decât cetele îngereşti, zicea, că va naşte Fecioară mai presus de fire.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Căutând cele de sus..

   Cele dumnezeieşti de taină le-ai învăţat înţelepte cu cinste, jertfă primită ai fost de Dumnezeu fericite. Că paharul lui Hristos ai băut cu mărire Sfinte Achepsima, cu cei împreună-pătimitori cu tine, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

ICOS

   Inima mea cea uscată de multe greşeli, Iisuse Atotputernice, cu ploile bunătăţii Tale, arată-o de roadă aducătoare prin fapte bune; şi dă luminare cunoştinţei gândului meu, ca să laud bucurându-mă, pe Ierarhul şi de chinuri purtătorul Achepsima cel mare, împreună cu Aitala viteazul, şi cu Iosif preafericitul. Că întru Tine nădăjduindu-se, spre feluri de munci bărbăteşte au îndrăznit. Pentru aceasta dau celor bolnavi tămăduiri, ca cei ce au luat Dar, rugându-se neîncetat pentru noi toţi.

SEDEALNA mucenicilor, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi...

   Iosif viteazul luptător, Achepsima pierzătorul înşelăciunii, şi Aitala măritul pătimitor cel nebiruit, stelele cele luminoase ale credinţei, să se laude astăzi întru cântări, cu adevărat după vrednicie. Că aceştia au întunecat înşelăciunea perşilor, neslujind soarelui, nici închinându-se focului, către care cu credinţă să strigăm : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dea iertare greşelilor, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., a Sfântului Gheorghe.

   Fiind întrarmat cu semnul Crucii, cu acela ai surpat toată puterea tiranilor bărbăteşte, ca un luptător pentru credinţă, şi cununile biruinţei ai luat de la Dumnezeu. iar acum prin cinstitele moaştele tale, le vindeci de trei ori fericite, toate patimile sufletelor şi ale trupurilor, tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă şi cu dragoste, pururea pomenite biruitorule Gheorghe; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum... a Născătoarei :

   Laudă de mulţumită după datorie aduc ţie, Stăpână, ca văduva aceea doi fileri, pentru toate darurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ şi ajutor, scoţându-mă totdeauna din ispite şi din scârbe. Pentru aceea ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie, izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, strig către tine din inimă : Născătoare de Dumnezeu ajută-mi, rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să mi se dea, că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Munte umbrit cu Darul...

   Cu cuvintele dumnezeieştii cunoştinţe, tare ai biruit pe vrăjmaşii cei biruiţi de întunericul necunoştinţei, înţelepte Achepsima, nespăimântându-te de chinurile cele ce se aduceau de dânşii dumnezeiescului tău trup, Fericite.

   Prin viclenire te sileau cu foc cei ce se închinau focului, să-i aduci cinste lui; iar tu fiind cu gândul înfierbântat de dragostea lui Dumnezeu, de tot te-ai lepădat a sluji focului, luând mângâiere, care te întărea pe tine Iosife.

   Fiind plin de dumnezeieştile ape ale Duhului Aitala, ai scăpat de apele cele tulburi şi amare ale necredinţei; şi în curgerile sângiurilor tale celor vărsate, ai înecat pe vrăjmaşii cei nevăzuţi.

A Născătoarei :

   Podoabă sfinţită te-ai arătat Sfinţilor Mucenici, Fecioară cu adevărat, şi scăpare credincioşilor, zid şi întărire, şi mântuire desăvârşită. Pentru aceea cu mare glas te mărim.

Alt Canon,

Irmos : Auzit-am Dumnezeule auzul tău...

   Să dai tuturor lăudătorilor tăi măritul şi cinstitul tău ajutor, şi sprijineală, preafericite Gheorghe, ca unul ce ai îndrăznit către Domnul.

   Având putere nebiruită, dăruită ție de la Hristos Dumnezeu, risipeşte degrab năvălirea vrăjmaşilor, cu rugăciunile tale.

Slavă...

   De toate părţile mă cuprinde noaptea supărărilor, şi neîncetat mă împinge către prăpastia patimilor Gheorghe. Ci apucând înainte mântuieşte-mă.

Şi acum... a Născătoarei :

   Numai tu ai avut în pântecele tău, pe Cel ce cuprinde toată lumea. Numai tu ai născut pe Cel ce se înţelege cu necuprindere de minte, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Cântarea a 5-a :

Irmos : Cel ce ai luminat...

   Fericiţi v-aţi arătat, că aţi propovăduit pe Cuvântul cel Fericit în privelişte cu bărbăţie, pururea pomeniţilor, pe Cel ce v-a împreunat cu cetele fericiţilor, căci aţi biruit prealăudat.

   Turnuri neclintite v-aţi arătat credinţei, meşteşugurile vrăjmaşului cu totul pierzându-le, Iosife dumnezeiescule, Achepsima sfinţite tăinuitorule şi Aitala preasfinţite.

   Sfărâmându-se de bătăi trupurile mucenicilor, au sfărâmat puterea cea neputincioasă a nedumnezeirii, şi a arătat foarte bine dragostea sufletului cea tare către Stăpânul şi Domnul.

A Născătoarei :

   Cel ce te-a păzit Fecioară nestricată ca mai înainte de naştere, pe tine cea fără de prihană, sălăşluindu-Se în pântecele tău mai presus de fire a ieşit Dumnezeu şi Om, îndumnezeind firea, care a luat-o pentru bunătatea Sa.

Alt Canon,

Irmos : Răsare-mi mie Doamne...

   Biruit-ai tabăra cea neîmblânzită a dracilor, Mucenice, slujindu-te cu arma Crucii, ca, cu o dumnezeiască suliţă, cu care ai pătruns şi ai surpat la pământ, pe maimarii oştilor cei întunecaţi.

   Cu puterea Atotţiitorului întărindu-te Gheorghe, şi cu purtarea de grijă, ceea ce ocârmuieşte toate povăţuindu-te, ai mântuit luntrea sufletului nebiruită de valuri, către limanul vieţii.

Slavă...

   Ce te nădăjduieşti să mă strămuţi de către dragostea Hristosului meu cu momeli ? Ziceai făcătorului de rele, Sfinte, ca şi cum ai fierbe o piatră, şi ca şi cum ai scrie pe apa mării, şi ai săgeta Cerul.

Şi acum... a Născătoarei :

   Surpă pe ereticii cei mândri, care fără de milă năvălesc către poporul cel dreptmăritor, ceea ce eşti fără de prihană; că ai putere întocmai cu voirea, ca o Maică a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Înconjuratu-ne-a pe noi..

   Înălţându-se tare valurile muncilor, nu au acoperit bărbăţia voastră şi buna-tărie, înţelepţilor; că cu dumnezeiască cârmuire aţi ajuns la limanul cel lin al mântuirii veselindu-vă.

   Cu picăturile sfinţitelor voastre sângiuri sfinţilor, roşindu-vă dumnezeiasca haină fericiţilor, şi cu cuviinţă îmbrăcându-vă într-însa, împărăţiţi împreună cu Împăratul cel nemuritor.

   Frumoşi v-aţi făcut cu podoabele nevoinţelor, şi împreună aţi mers înlăuntru în cămara cea de mire sfinţilor; îndumnezeindu-vă luminat, v-aţi arătat fii după Dar cu toată lauda, ai Tatălui luminilor, cei ce sunteţi vrednici de minuni.

A Născătoarei :

   Omorâtu-s-a vrăjmaşul cu naşterea ta, cea purtătoare de viaţă, Fecioară curată, şi a înviat Adam, fiind omorât dedemult din neascultare, gustând din pom. Pentru aceea te laudă şi te fericeşte pe tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos : Viforul gândurilor...

   Trupul tău dându-l la chinuri, sufletul I-ai păzit fără de vătămare, de Dumnezeu fericite, ajutorul cel de sus avându-l pază purtătoare de grijă întru războaie Gheorghe.

   Milostiv fă pe Stăpânul totdeauna cu rugăciunile tale, celor ce săvârşesc cu dragoste pomenirea ta, şi păzeşte-i nevătămaţi de viforul vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi.

Slavă...

   Minţile cele de sus s-au mirat văzând bărbăţia ta, în ce chip cu arme de aproape luptându-te, ai biruit pe vrăjmaşul cel fără de trup, pe cel ce odinioară a lovit pe începătorii neamului în rai.

Şi acum... a Născătoarei :

   Ţesut-ai haină mohorâtă Împăratului tuturor, cu ţesătura cea negrăită Preacurată, prin bunăvoirea Tatălui, şi a Dumnezeiescului Duh, îmbrăcându-L cu trupul tău neschimbat şi neamestecat.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie : Apărătoare Doamnă...

   Către folosinţa ta cea apărătoare şi caldă, alergând noi credincioşii, ne rugăm ca să ne mântuim, nebiruite purtătorule de chinuri. Ci ca cel ce ai îndrăzneală, mântuieşte-ne pe noi acum de toate primejdiile, şi de răutăţi, ca să strigăm : Bucură-te Mucenice Gheorghe.

ICOS

   Mare folositor te-ai arătat pe pământ sluga Domnului şi prietene ! Că pe poporul cel credincios cercetând, îl mântuieşti pururea mărite. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste strigăm către tine, mult-pătimitorule : Bucură-te, prin care se luminează lumea ! Bucură-te, prin care oastea se străluceşte ! Bucură-te, scăparea credincioşilor celor robiţi ! Bucură-te, grabnică folosirea celor legaţi ! Bucură-te, înălţimea celor ce din credinţă aleargă la tine cu căldură ! Bucură-te, bogăţia celor ce te iubesc pe tine şi întru necaz veselia ! Bucură-te, că eşti zid Împăratului ! Bucură-te, că dai biruinţă întru războaie ! Bucură-te steaua, care luminezi pe cei ce umblă pe ape ! Bucură-te, dezlegătorul a toată dosădirea ! Bucură-te, la care tot credinciosul aleargă ! Bucură-te, prin care Se laudă Ziditorul ! Bucură-te, Mucenice Gheorghe !

SINAXAR

    Întru această lună în ziua a treia, pomenirea sfinţilor Mucenici, Achepsima, Iosif şi Aitala.

Stih : Pe Achepsima îl omoară prin bătăile toiegelor,

Iar pe prietenii lui Achepsima, cu împroşcările pietrelor.

Pe Achepsima în a treia zi cu toiege l-au bătut,

Iar pe împreună-nevoitorii lui cu pietre i-au împroşcat.

   Aceştia au fost pe vremea lui Savorie împăratul Perşilor şi al lui Constantin cel mare ce împărăţea peste Romani. Deci era Sfântul Achepsima episcop la Anita, fiind bătrân de optzeci de ani. Deci prinzându-i au stătut de faţă la întrebare, înaintea lui Andrahoshar stolnicului celui mare. Şi îndată Sfântul Achepsima, a fost bătut cu beţe de trandafir. iar pe Sfântul Iosif l-a pus de l-a bătut atât de mult, cât i s-a risipit carnea până la oase şi l-a băgat la închisoare legat. Iar pe Sfântul Aitala legându-I de mâini şi de picioare pe sub genunchi ghemuit, îl bătură până s-a deznodat de prin încheieturi, şi l-a băgat în temniţă. După acestea, aducând iarăşi pe Sfântul Achepsima, a fost bătut de treizeci de ostaşi, până şi-a dat sufletul. Iar pe Iosif spânzurându-l cu capul în jos, îl uciseră cu pietre. Pe Aitala, întinzându-l şi bătându-l patruzeci de ostaşi, l-au spânzurat şi pe el cu capul în jos, şi aşa şi-a dat sfârşitul său în mâinile lui Dumnezeu.

    Tot în această zi, înnoirile Bisericii Sfântului marelui Mucenic Gheorghe celei din Lida, adică aşezarea sfintelor sale moaşte dintr-însa.

Stih : Făptura acum cu bucurie cinsteşte Mucenice,

Punerea moaştelor tale şi înnoirea cinstitei biserici.

   Acest mare mărturisitor al lui Hristos Gheorghe, era pe vremea lui Diocleţian, din tată capadocian, iar din Maică palestinian; şi dobândind creştere minunată şi de fire bună fiind, şi rădăcină cinstită şi sfântă, căci părinţii lui din veci din strămoşi erau împodobiţi cu bunul neam, şi cu buna-credinţă, s-a făcut prea-viteaz şi preastrălucit întru războaie. Pentru care s-a făcut şi de către Diocleţian tribun vestit Numerie, începând atunci să fie de vârstă. Şi după aceea pentru bărbăţia lui cea covârşitoare şi Comit, tăinuindu-se până atunci, şi necunoscându-se că era creştin. Şi împlinind douăzeci de ani ai vârstei sale, a rămas orfan de tatăl său, lăsându-şi acela viaţa sa întru luptele bunei cinstiri. Iar Sfântul purcezând cu maică-sa din Capadocia, au trecut în Palestina, dintru care era ea; că acolo avea multe lucruri şi multă moştenire. Deci fiindcă s-a întâmplat a muri şi maică-sa întru acea vreme, i-a rămas multă avuţie şi multă bogăţie de lucruri, dintru care luând avere cu sineşi din-destul, s-a dus la Diocleţian, poftind să ia mai mare stăpânire decât cea dintâi. Dar văzând pe păgâni având atâta pornire asupra creştinilor şi neputând a le vedea pe acestea, a hotărât întâi, să-şi împărţească la săraci averile sale, acelea care le purta cu sineşi, apoi să se vestească pe sineşi înaintea lui Diocleţian că este creştin, şi la tot statul şi divanul; care lucru l-a şi făcut degrabă. Deci împărţind averile cele cu sineşi cât mai degrab la săraci, şi dând libertate sclavilor săi, şi făcând aşezământ şi rânduială pentru averile cele rămase în Palestina, întru a treia zi a sfatului (că făcea sfat cu toţi stăpânitorii de prin toată stăpânirea Romanilor, ca să scoată din mijloc pe creştini). Atunci a venit singur de sineşi în mijlocul divanului şi al statului, fiindcă se afla atunci acolo şi Diocleţian. Deci propovăduind arătat pe Hristos Dumnezeu şi Fiu al lui Dumnezeu, şi-a arătat la iveală bună-credinţa sa. Pentru aceasta prinzându-se, s-a dat la toate felurile de nemăsurate munci. Că s-a împuns cu suliţa în pântece, s-a pus pe o roată, s-a bătut cu vine de bou de multe ori, şi într-o groapă plină de var s-a aruncat. Şi păzit fiind nevătămat de toate prin Darul lui Hristos, a tras către credinţa cea întru Hristos pe împărăteasa Alexandra femeia lui Diocleţian şi afară de dânsa şi pe oarecare Glicherie, şi pe altul cu numele Atanasie, pentru că a înviat pe unul din morţii cei dedemult, şi pe un bou a celuilalt l-a învieţuit, şi nenumărată mulţime de oameni a adus la credinţa lui Hristos Dumnezeu, făcând multe minuni numai cu chemarea lui Hristos. Deci făcând el acestea, a fost închis în temniţă prin porunca lui Diocleţian legat cu lanţuri de fier. Şi întru acea noapte i s-a arătat lui în vedenie Hristos, bine-vestindu-i bunătăţile cele ce îl aşteaptă pe dânsul. Şi deşteptându-se, a mulţumit foarte lui Dumnezeu, şi a rugat pe păzitorul temniţei, ca să libereze pe slujitorul cel obişnuit lui să vie la dânsul. Şi făcând păzitorul temniţei după voia lui, a intrat robul, căci stătea acolo afară de temniţă, care a arătat şi scrisorile cele aducătoare aminte ale Sfântului cu tot felul de sârguinţă. Deci văzând pe stăpânul său în legături, şi închinându-se lui zăcea jos plângând. Iar Sfântul ridicându-l pe el, îl îndemnă să fie cu inimă bună. După aceea i-a arătat lui şi vedenia, şi lângă acestea i-a şi poruncit cu dinadinsul, ca după moartea sa, să ia trupul lui, şi diata pe care o avea făcută mai înainte de a fi prins, şi să-l ducă la casa patriei sale care era în Palestina, şi să se teamă de Dumnezeu, şi să nu lipsească de a nu face vreuna din câte sunt scrise acolo în diată. Şi fiindcă şi el i s-a făgăduit şi s-a învoit a face cu lucrul toate acelea câte i-a poruncit, a luat binecuvântare şi iertare şi s-a dus de la Sfântul. Iar a doua zi adus fiind Sfântul iarăşi la întrebare şi neplecându-se a jertfi lui Apolon, ci mai vârtos zdrobind cu rugăciunea şi ca nişte praf zdrumicând idolii care erau în capişte, i s-a tăiat capul. Iar robul lui acela luând preacinstit trupul Sfântului împreună cu diata lui, s-a dus în Palestina; unde împreună cu alţi creştini cu multă cinste şi evlavie Sfântul acela şi mucenicescul trup l-a îngropat. Şi a săvârşit ca un rob bine-cunoscător şi mulţumitor, şi pe celelalte toate câte ii erau poruncite de Sfântul. După aceasta n-a trecut multă vreme şi a strălucit buna-credinţă şi luând împărăţia dea pururea pomenitul şi marele împărat şi întocmai cu Apostolii Constantin şi aflând vreme slobodă aceia care iubeau buna-cuviinţă şi pe Mucenicul, i-au zidit biserică Sfântului prea-veselă şi preafrumoasă în Lida şi ridicând şi mult-pătimitul şi Sfântul acela trup al Mucenicului din locul acela nevederat întru care zăcea şi aducându-l l-a pus acolo la arătare, pe cel vrednic de multă, lumină şi de mai multă arătare. Şi printr-însul a făcut înnoire bisericii aceea, care era atunci din nou zidită de dânşii, fiind atunci în trei zile ale lunii lui Noiembrie. De unde izvorăsc izvoare dea pururea curgătoare şi daruri de minuni acelora care se închină lui cu credinţă. Că Dumnezeu preamăreşte pe cei ce îl preamăresc pe dânsul. Deci de atunci a luat biserica lui Dumnezeu în flecarele an întru aceeaşi zi, a prăznui aducerea moaştelor Sfântului Mucenic, întru slava şi lauda lui Hristos adevăratului Dumnezeului nostru şi a însuşi marelui mărturisitor Gheorghe.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Achepsima.

Stih : Cu înfrânarea şi cu ostenelile pe sine s-a topit,

Achepsima şi unde nu sunt osteneli s-a mutat

   Acesta era pe vremea lui Teodosie cel mare, la anul trei sute optzeci şi doi şi închizându-se pe sine într-un loc săpat, acolo a petrecut şaizeci de ani fără să-l vadă cineva, şi fără să vorbească cu vreun om. Ci întorcându-şi mintea sa către inima sa, privea gânditor pe Dumnezeu şi de la el primea toată mângâierea. Iar locul acela nu era săpat drept, ci era alcătuit pieziş, şi cu întorsături precum este clima viei. Mâncarea sa era linte muiată cu apă. Şi ieşea de două ori pe săptămână şi îşi lua apa ce era din-destul, din izvorul ce era acolo aproape, fără să se vadă de vreun om. Deci acesta făcând multe minuni şi vrednicia preoţiei cu sila primindu-o, în pace adâncă s-a mutat către Domnul.

    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru şi mărturisitorul Teodor, episcopul Aghirei şi Sfinţii Mucenici Sever, Androna, Teodot şi Teodota, care s-au săvârşit de sabie.

Stih : Tu te dăruieşti cetăţii Aghirei dar,

O Teodore de la Dumnezeul tuturor.

Fie şi femeie împreună Muceniță cu bărbaţi pătimind,

Cu cei patru ce s-au tăiat împreună tăiată fiind.

    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ilie, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Ilie prin carul bunătăţilor înaintând,

S-a apropiat de Cer ca alt llie fiind.

    Tot în această zi, Sfinţii nouă Mucenici, care de sabie s-au săvârşii.

Stih : De mâinile înşelătorilor cei neschimbaţi cu sufletele s-au tăiat,

Cei nouă bărbaţi şi înşelăciunea au răsturnat.

    Tot în această zi, Sfinţii douăzeci şi opt de Mucenici, care în foc s-au săvârşit.

Stih : Se ard cu foc bărbaţii de două ori cinci şi de două ori doi fiind,

Cu care împreună se ard două cincimi şi două doimi.

    Tot în această zi, Sfântul Ahemenid Persul mărturisitorul.

Stih : Ahemenid pe Dumnezeu Cuvântul dorind,

Mărirea părintească şi muncile este necruţând.

   Ahemenid a stătut pe vremea lui Izdigherd fiul lui Gororan împăratul Perşilor şi pe vremea lui Teodosie cel mic împăratul Romanilor în anii patru sute zece, bărbat minunat, fiu domnitorului cetăţii. Acesta lăsând credinţa tătâne-său, a crezut în Hristos; de care aflând împăratul, mult s-a nevoit, ca să-l întoarcă la credinţa lui cea dintâi; şi fiindcă n-a putut, l-a golit pe el de bogăţia ce avea, de hainele ce purta şi de cinurile ce-l împodobea; şi a poruncit ca gol să-l tragă cămilele oastei sale având numai o încingere peste mijloc. Iar după ce a trecut multe zile, s-a plecat împăratul din cămară şi a văzut pe preabunul acela bărbat, că se ardea de soare şi era plin de mult praf. Deci şi-a adus aminte de strălucirea şi slava, ce avea de la tatăl său şi a poruncit să vină să îmbrace cămaşă. Apoi socotind că s-a muiat din aspra vieţuire cea dinainte şi de ruşinea ce a suferit, i-a zis lui : Acum poate te-ai mai gândit, leapădă pe fiul teslarului, adică pe Hristos. iar Sfântul umplându-se de râvnă a sfâşiat cămaşa ce-l îmbrăcase şi aruncându-o pe ea împăratului a zis : Dacă tu socoteşti pentru cămaşa aceasta, să-mi las eu evlavia mea, aibă-o pe ea împreună cu necredinţa ta. Această îndrăzneala văzându-o împăratul l-a gonit pe el gol din palat. Deci acesta cu temere de Dumnezeu şi cu evlavie petrecându-şi viaţa, în pace a adormit de trei ori fericitul şi a luat cununa mărturisirii.

   Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos : Pe tine Născătoare de Dumnezeu...

   Strălucind din pământul persienesc, ca nişte stele luminoase, Iosif şi Aitala, cu strălucirile patimilor au luminat lumea, cu bună-credinţa strigând : Dumnezeul cel prealăudat al părinţilor şi preaslăvit.

   Cu multe osteneli aţi câştigat viaţă fără de osteneală, Mucenici ai lui Hristos. Pentru aceea cu rugăciunile voastre, uşurați toată osteneala, şi supărarea totdeauna, de la cei ce strigă prealăudaţilor : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.

   Pe Achepsima cel preasfinţit şi pe minunatul Iosif şi pe marele Aitala, pe sfinţiţii Mucenici, cu cuvinte sfinţite acum să-i lăudăm, strigând : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.

A Născătoarei :

   Dumnezeiască podoabă a ierarhilor şi cunună pătimitorilor celor cu bună-laudă, te-ai făcut cu adevărat Preacurată şi întărire celor ce cântă totdeauna : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.

Alt Canon,

Irmos : Cel ce ai mântuit pe tineri...

   Dorind numai de cele înţelegătoare, Fericite şi veselindu-te numai de bunătăţile cele nădăjduite, cele de acum le-ai socotit ca un vis, strigând : Prealăudate Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

   Făcându-ţi gândul stăpân patimilor, Mărite, precum este legea lui Dumnezeu cea preabună la toată zidirea, a birui cele mai bune, pe mişcările celor mai rele, cu Darul cel Dumnezeiesc.

Slavă...

   O cât este de fierbinte către Dumnezeu dragostea ta Preafericite, cum ai socotit avuţia ca o ţărână, strigând : Nu am socotit a fi toată lumea vrednică de potriva dragostei Stăpânului tuturor, măcar de ar fi aur.

Şi acum... a Născătoarei :

   Fecioară Maica lui Dumnezeu, sfărâmă semeţiile vrăjmaşilor, şi sfaturile celor fără de credinţă, supune-le celor binecredincioşi, şi cornul dreptcredincioşilor, înălţându-l cu laudele vitejiei.

Cântarea a 8-a :

Irmos : În cuptor tinerii lui Israil...

   Fiind socotiţi înaintea vrăjmaşilor, ca nişte urâţi preaînţelepţilor, vă mutaţi din loc în loc, pentru ispita a multor bătăi, strigând : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Pe trupul gol luând voi răni, aţi rănit pe vrăjmaşul cel fără de trup prealăudaţilor cu suliţa răbdării, cântând : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Fiind ucişi cu pietre, ca odinioară cel întâi între Mucenici, nu v-aţi lepădat de Piatra cea cu adevărat nesfărâmată Hristos, cei ce sunteţi cu nume mare, cântând : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ca pe o Unime după fire neamestecată, iar după feţe Treime, să slăvim pe Tatăl cel mai înainte de veci fără de început, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, cântând : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Iacov te-a văzut odinioară scară Fecioară, prin care Cel mai presus de fiinţă S-a pogorât pe pământ, iar pe noi ne-a suit către înălţime. Pe Acesta neîncetat îl lăudăm Născătoare de Dumnezeu şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos : Pământul şi toate cele...

   Cu toiagul cuvintelor tale celor sfinţite ai înfrânt mulţimea dracilor, şi ai izbăvit turma credincioşilor de stricăciunea lor, care cântau lui Hristos : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Întinzându-ţi ochiul la Cer, ţi-a răsărit ţie lumina de dimineaţă, cum a făgăduit Dumnezeu; că încă rugându-te tu, a venit strigându-ţi : Venitu-ţi-am ţie întru ajutor nu te teme, leapădă toată frica, îmbărbătează-te în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Năvălirea ta a arătat-o Hristos înfricoşată viclenilor, şi trufaşilor ostaşi, că măiestriile acestora le-ai sfărâmat ca o ţesătură de păianjeni Gheorghe, strigând : Pe Tine bine Te cuvântez Hristoase în veci.

Şi acum... a Născătoarei :

   Pornirea cea fără de stare, şi stricăciunea morţii le-au stricat naşterea ta, Curată, şi a dat tuturor oamenilor viaţă, celor ce-L laudă pe El ca pe un Dumnezeu al tuturor şi Domn, şi-L preaînalţă întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Chipul naşterii tale...

   Ca nişte suişuri şi scări, suindu-vă pe voi către Cer, s-au arătat mulţimile pietrelor, fericite Iosife şi Aitala preamăriţilor, prin care omorându-vă, v-aţi învrednicit nemuririi prealăudaţilor.

   Să stăm cinstind cu bunăcredinţă, pe dumnezeiescul sfinţitul Mucenic Achepsima, pe prea-alesul de cele sfinte lucrător Iosif şi pe slujitorul tainelor lui Hristos, pe marele Aitala, pe slugile lui Dumnezeu cele cu bună-laudă.

   Acum fiind sălăşluiţi aproape de Dumnezeu, şi învrednicindu-vă de lumină negrăită, şi unindu-vă cu cetele îngereşti, şi fiind împreună cu oştile mucenicilor, cu aceştia purtătorilor de chinuri împreună rugaţi-vă totdeauna pentru noi.

A Născătoarei :

   Taina cea înfricoşată a naşterii tale, nu poate nicicum limba să o spună, că ai întrupat pe Domnul Cerului şi a toată zidirea, sărăcindu-Se cu trup, Maică Fecioară Curată, pentru aceea cu un glas împreună te slăvim.

Alt Canon,

Irmos : Naşterea ta nestricată...

   În muntele muceniciei te-ai suit, şi cunună ai luat din mâna Domnului purtătorule de chinuri; că acesta este Darul mucenicilor, pentru aceea toţi după vrednicie te mărim.

   Pierzare de păcate dăruieşti, şi bolile trupului le goneşti departe purtătorule de chinuri, şi cu totul mă faci deplin, pentru aceea cu dragoste îmbrăţişez chipul tău.

Slavă...

   Ca unul ce te porţi în ceruri pătimitorule, şi stai înaintea Scaunului Împăratului tuturor, trimite către mine raza cea de lumină, care risipeşte norul păcatelor, cel ce cu dragoste am alcătuit ţie cântare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fiul cel întocmai la chip, Care S-a născut mai-nainte de veci din Tatăl cel nenăscut, şi iarăşi în vremurile cele mai de pe urmă prin Duhul Sfânt venind din Fecioară, sărăcindu-Se cu trupul, a îndumnezeit omenirea.

LUMINÂNDA Sfântului Gheorghe.

Podobie : Femei auziţi...

   Iată iarăşi trage către sine, prăznuirea ta cea mărită purtătorule de nevoinţă, mulţimile iubitorilor de Hristos, vrând a face bine după obicei, vrednicule de laudă Gheorghe de Dumnezeu cinstite, viteazule Mucenice al Domnului, pierzătorule al dracilor.

Alta :

Podobie : Cu ucenicii să...

   Ca un soare a strălucit în toate marginile pământului, preacinstită punerea măritelor tale moaşte, Gheorghe purtătorule de nevoinţă; pentru aceasta dezlegare de greşeli dă-ne nouă robilor tăi, ostaşule al Domnului, celor ce săvârşim strălucită şi purtătoare de lumină pomenirea ta, cu cântări de Dumnezeu primite, preafericite Mucenice.

Slavă...

   Măritul Achepsima, Iosif viteazul şi Aitala înţeleptul, cu puterea lui Hristos au pătimit, şi surpând rătăcirea perşilor, se roagă pentru noi Sfintei Treimi. Pe care lăudându-i cu bunăcredinţă, ca pe nişte Sfinţiţi Mucenici, prăznuim luminat strălucita lor pomenire.

Şi acum... a Născătoarei :

   Ca pe o Maică a Cuvântului lui Dumnezeu, te lăudăm pe tine cu dragoste, întru cântări de Dumnezeu insuflate, Preasfântă Fecioară, cei ce ne-am mântuit prin tine, ci, Dar să ne dai nouă robilor tăi celor nevrednici, Născătoare de Dumnezeu, curăţie, pace şi luminare. Că poţi câte voieşti Fecioară, ca una ce eşti Stăpână tuturor, lauda dreptcredincioşilor.

LA LAUDE

Stihirile Sfântului Gheorghe, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Pe pământul cel lucrat a lui Hristos, pe viteazul între Mucenici, pe înţeleptul Gheorghe să-l lăudăm, pe propovăduitorul adevărului, viţa cea pururea vie a viei, care a odrăslit roada vieţii şi a izvorât vinul bunei-credinţe, şi veseleşte pe cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea lui cea de peste an. De două ori.

   Ca pe o stea mult-luminoasă, ca pe un soare ce luminează întru întuneric te ştim pe tine, ca pe un mărgăritar de mult preţ, ca pe o piatră luminoasă, ca pe un fiu al zilei, ca pe un ajutor credincioşilor întru primejdii te lăudăm, săvârşindu-ţi pomenirea, purtătorule de biruinţă Gheorghe.

   Pe mare înotând, pe cale umblând, noaptea dormind păzeşte-mă, priveghind fereşte-mă, Preafericite Gheorghe, şi mă învredniceşte a face voia Domnului, ca să aflu la ziua judecăţii dezlegare celor ce am făcut în viaţă, eu care alerg la acoperământul tău.

Slavă..., glasul al 4-lea :    

   Diamantul răbdării cel înţelegător, duhovniceşte să-l lăudăm fraţilor, pe măritul Mucenic Gheorghe, pe care ca pe cel aprins cu dragostea pentru Hristos, primejdiile l-au bătut, şi muncile l-au strujit, şi feluri de chinuri i-au topit trupul cel din fire stricăcios. Că a biruit dorul pe fire, prin moarte îndemnând pe doritorul, să meargă la doritul Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Şi acum... a Născătoarei :

   De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine nădejdea sufletelor noastre.

SLAVOSLOVIA (Doxologia) cea mare.

Ecteniile şi Otpustul, Ceasul întâi şi cel desăvârşit Otpust.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A PATRA

    Preacuviosul Părintele nostru Ioanichie cel mare, şi sfinţiţii Mucenici Nicandru episcopul Mirelor, şi Ermeu preotul.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale Cuviosului 3, şi ale Mucenicilor 3.

Stihirile Cuviosului, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Cu săgeţile postirii ai rănit pe vrăjmaşul şi taberele lui le-ai pierdut. Pentru aceea ai luat darurile biruinţei de la însuşi Hristos, care te-a întărit pe tine cu tărie, Fericite. Pe Care roagă-L, să mântuiască din stricăciune şi de primejdii, pe cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta cea pururea cinstită.

   Suindu-te la vederea cea mai înaltă Preafericite, toate cele pământeşti şi trecătoare, în trup fiind le-ai trecut cu vederea; şi ai ales vieţuirea fără de materie pe pământ, pururea fericite; povăţuindu-te cu DumnezeiescuI Duh, Părinte, te-ai făcut povăţuitor şi îndreptător şi pildă sihaştrilor lăudat întru credinţă.

   Luminându-te cu strălucirile cele dumnezeieşti ale darurilor Duhului, gânditorule de Dumnezeu Ioanichie, te-ai arătat luminător marginilor lumii; gonind durerile răutăţilor şi întunericul patimilor cu rugăciunile tale; şi tămăduind tot felul de boli, şi scăpând de primejdii, pe cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta cea pururea fericită.

Alte Stihiri ale sfinţilor, glasul al 2-lea.

Podobie : Când de pe lemn...

   Din chemarea cea întocmai cu numele îmbogăţindu-te, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ai întărit-o pe aceasta cu fapte, Fericite, şi ai adeverit-o. Că, cu răbdarea ta ai biruit adunarea vrăjmaşilor, şi ceata barbarilor. Pentru aceasta luând cununa biruinţei, cu credinţă ai strigat : Slavă puterii Tale celei nebiruite, Iubitorule de oameni.

   Ale tămăduirilor miruri cu bune miresme, ne izvorăşti nouă astăzi Nicandre, întru dumnezeiască pomenirea ta, şi goneşti înţelepte ceata scârbelor şi patimile cele trupeşti, şi umpli cu bogate daruri adunarea tuturor celor ce strigă lui Hristos : Tu eşti Mirul cel nedeşertat, care prea-miroase, celor ce te laudă pe tine.

   Având îndrăzneală către Hristos, Cel ce singur este slăvit întru Sfinţii Săi, pe Acela roagă-L Cuvioase Nicandre, pentru cei ce săvârşesc cu dragoste pomenirea ta, şi laudă isprăvile tale, ca să ne facem părtaşi bunătăţilor celor negrăite, şi slavei celei nestricăcioase cu rugăciunile tale.

Slavă..., glasul al 2-lea.

   Săvârşind calea cea sihăstrească cu cuget bărbătesc, ai trecut nevoiţa bunătăţilor cu osârdie, omorând sălbătăcirea patimilor, şi ai păzit pe cel după chip nevătămat, şi făcându-te păzitor cămării Duhului, ai văzut mai înainte cele dedeparte, ca şi când ar fi de faţă, şi te-ai arătat făcător de minuni, purtătorule de Dumnezeu Părintele nostru Ioanichie; şi stai înaintea Scaunului Celui Dumnezeiesc, şi te rogi neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum... a Născătoarei :

Podobie : Când de pe lemn...

   Altă scăpare cu tărie, şi turn de putere, şi zid nebiruit cu adevărat nu avem, fără numai pe tine, Preacurată; şi către tine scăpăm şi ţie strigăm : Stăpână, ajută-ne, să nu pierim. Arată către noi Darul tău, şi avuţia puterii tale, şi slava milostivirii tale.

A Crucii, a Născătoarei :

   Multe dureri suferind întru răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău Preacurată, suspinând lăcrimai şi strigai : Vai mie dulcele meu Fiu, cum mori fără dreptate, vrând să mântuieşti pe pământenii cei din Adam. Pentru aceea Preacurată Fecioară ţie ne rugăm cu credinţă : Fă nouă pe Acela Milostiv.

STIHOAVNA din Octoih, iar de voieşti zi aceste stihuri, glasul 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria cetelor...

   Cu frumuseţea înfrânării împodobindu-ţi sufletul, te-ai logodit cu Darul curăţiei înţelepţeşte, şi născând fiu bunătăţile, Ioanichie Cuvioase, ai intrat în cămara lui Hristos, ca un mire preafrumos.

Stih : Fericit bărbatul carele se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte.

   Ridicat fiind în muntele pustniciei cel gânditor, ca Moise acela, ai intrat în norul dumnezeieştii nepătimiri; şi învăţându-te duhovniceşte cele mai dumnezeieşti, legiuieşti, şi înveţi şi povăţuieşti, către pământul vieţii cel îmbunătăţit.

Stih : Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.

   Stea de Dumnezeu luminată, pe tine te cunoaştem, Părinte care străluceşti lumea, cu gânditoarele raze şi pierzi întunericul relelor tulburării celei drăceşti; pentru aceasta cu credinţă prăznuim Fericite, pomenirea ta cea purtătoare de lumină.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   Rănindu-ţi-se cugetul de dragostea lui Hristos, te-ai suit în munte înalt, Ioanichie, şi ai luat multe feluri de daruri, a tămădui bolile celor ce laudă cu dragoste dumnezeiască adormirea ta.

Şi acum... a Născătoarei :

Podobie : Toată nădejdea...

   Cu curăţia gândului de departe a spus Isaia, că vei să naşti Fecioară pe Făcătorul lumii. O cinstită şi Preacurată ! Că numai tu te-ai arătat din veac cu totul fără prihană. Pentru aceea mă rog ţie, curăţă inima mea cea spurcată, şi mă fă pe mine părtaş dumnezeieştii străluciri a Fiului tău Fecioară, şi stării dea-dreapta Lui, când va şedea să judece toată lumea, precum este scris.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Judecătorii lui Israil Fiule, cu judecată de moarte aducătoare a Te judeca Te-au osândit, ca pe un vinovat punându-Te înaintea divanului, pe Tine Cel ce judeci viii şi morţii, Mântuitorule, şi înaintea lui Pilat Te-au pus, şi spre pierzare Te-au judecat călcătorii de lege, vai ! Mai înainte de alegerea judecăţii, şi văzându-Te mă rănesc, şi împreună mă pedepsesc, Doamne. Pentru aceasta mai bine voiesc a muri decât a fi vie întru suspinuri, Născătoarea de Dumnezeu a strigat, Unule Multmilostive.

Troparul Cuviosului, glasul al 8-lea :

   Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioanichie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă... a Mucenicului, glasul al 4-lea :

   Mucenicul Tău, Doamne, Nicandru întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Şi acum... al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor 2 pe 8,

CANONUL Cuviosului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos :

   Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.

   Fiind luminat cu lumina Darului, Cuvioase, luminează pe cei ce prăznuiesc cu credinţă pomenirea ta, şi cu rugăciunile tale scoate-i din întunericul păcatelor, Ioanichie.

   Călătorit-ai neabătut, pe calea care duce către cetatea cerească Ioanichie, că te-a povăţuit Duhul Sfânt, care S-a odihnit întru inima ta.

   Avut-ai smerenie, care înalţă Ioanichie, pentru aceea ne rugăm ţie : Milostiveşte-te spre smerenia noastră Cuvioase, şi uşurează toate durerile inimilor noastre.

A Născătoarei :

   Chemarea celor căzuţi, şi întărirea celor ce stau, eşti cea cu totul fără prihană. Pentru aceea mă rog ţie, îndreptează gândul meu cel căzut prin păcat, ca să te slăvesc Stăpână.

Alt CANON al Mucenicilor.

Cântarea a l-a, glasul al 4-lea :

Irmos : Cetele israeliteneşti...

   Praznic cinstit al cinstiţilor pătimitori, pomenire sfinţită a sfinţilor Mucenici săvârşind astăzi, preasfinţită Biserica lui Hristos, cu cântări sfinţite se înfrumuseţează, lăudându-i pe dânşii.

   Fiind uns cu ungere cinstită a preoţiei Ierarhe Nicandre, prin credinţă ai făcut-o mai cinstită cu vopselele cele din sângiurile tale, strigând cu veselie : Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.

Slavă...

   Trecând calea muceniciei, şi întru aceasta aievea arătând veselia cea adevărată, v-aţi îmbogăţit cu Darul minunilor, şi cu dăruiri cereşti, Mucenicilor, cu un glas strigând : Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.

Şi acum... a Născătoarei :

   Cel necuprins cu scrisul în Sânurile Tatălui, se cuprinde cu trupul în sânurile Maicii Sale, Hristos, păzindu-o pe dânsa după naştere adevărată Fecioară, mai presus de gând. Căruia cu un glas strigăm : Să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a :

Irmos :

   Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care sau împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i, şi întru dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învredniceşte-i.

   Cu înţelepciune ai schimbat cele trecătoare cu cele stătătoare, luându-ţi Crucea ta Ioanichie, şi te-ai osebit depărtându-te în munţi neumblaţi, ca marele Ilie.

   Însoţirea a doi părinţi, ţi-a arătat ţie calea cea foarte dorită, care ai aflat-o fiind ascuns întru mulţi ani în munţi, luminându-te cu Dar proorocesc, Fericite.

   Fiind clătiţi de multe feluri de patimi, cu credinţă alergăm la acoperământul tău Ioanichie, ca să ne cercetezi pe noi pe toţi, cu mijlocirile tale cele sfinte, rugând pe Iubitorul de oameni.

A Născătoarei :

   Cu picăturile milei tale, Fecioară, stinge cărbunii păcatelor mele de Dumnezeu dăruită, şi aprinde sfeşnicul inimii mele cel stins, ceea ce eşti sfeşnic de aur cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos : Biserica cea stearpă...

   Întinzând mrejele cuvintelor, ai vânat pe cei din rătăcire făcând minuni, şi aducându-i pe ei Dar de mult preţ, Celui ce a strălucit din Fecioară, Nicandre.

   Viţă foarte bine-roditoare te-ai făcut, din grădina lui Tit luminătorului Critenilor, care ne aduce struguri cuvântători, din care ne izvorăşte nouă dulceaţă de mântuire, Nicandre fericite.

Slavă...

   Împreună cu dumnezeiescul Ermeu, aţi ogorât cu plugul Crucii inimi înţelenite, Înţelepţilor, şi le-aţi făcut roditoare, Nicandre, pentru aceea vă fericiţi.

Şi acum... a Născătoarei :

   Nici gând îngeresc, nu poate tâlcui naşterea ta cea mai presus de gând, că ai zămislit în pântece pe Cuvântul gândului celui dintâi, Preacurată, Care a întărit toate cu cuvântul.

Irmosul :

   Biserica cea stearpă a născut din păgâni, şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm : Sfânt eşti Doamne.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat...

   Prin dumnezeiască ungere a preoţiei cu adevărat, şi prin sângele cel cu adevărat sfinţit al muceniciei, fiind străluciţi măriţilor, v-aţi împreunat cu cetele îngerilor celor netrupeşti bucurându-vă. Pentru aceasta prăznuim cinstită pomenirea voastră, rugându-vă ca să se dea curăţire tuturor, cu rugăciunile voastre Sfinţilor.

SEDEALNA, glasul al 8-lea

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Curăţind întunericul patimilor, şi luând lumina poruncilor lui Hristos cu adevărat te-ai strălucit cu post, şi omorându-ţi trupul, te-ai înviat prin Duh, călcând cursele vrăjmaşului, Fericite. Pentru aceea te-ai făcut părtaş cu îngerii cei de sus fără de trupuri, prin Darul Duhului, fericite Ioanichie : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare greşelilor să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Altă Sedealnă, glasul al 3-lea.

Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...

   Lumea cu osârdie ai părăsit-o, şi ai urmat Stăpânului tău, rănindu-ţi-se sufletul de dumnezeiască dragoste, Ioanichie. Pentru aceasta şi cuptorul patimilor l-ai stins, cu roua Duhului Sfânt, Preafericite. Drept aceea dănţuieşti acum împreună cu îngerii, următor făcându-te vieţii acelora.

Slavă..., a Sfântului, asemenea.

   Fiind cu numirea biruinţei Mucenice, ai biruit împotrivirea bărbaţilor celor fără de Dumnezeu, şi închinăciunile lor le-ai stins Nicandre, având nevoitor împreună cu tine pe măritul Ermeu, şi dimpreună cu el, ai răbdat toată munca, Fericite; şi acum moşteniţi odihnele cele nemuritoare, rugându-vă să ne mântuim noi.

Şi acum... a Născătoarei :

   Toată viaţa mea a trecut întru multă lenevire, Preacurată, şi acum m-am apropiat, de vremea ieşirii mele, şi mă tem de vrăjmaşii mei. Să nu-mi răpească sufletul meu, şi să mă trimită la adâncimea pierzării. Ci milostiveşte-te spre robul tău Fecioară, şi mă izbăveşte de osânda lor, mireasă a lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Moarte de ocară Îndurate ai răbdat de bunăvoie prin răstignire; pe Care văzându-Te ceea ce Te-a născut, Hristoase, se rănea. Şi rupându-şi inima se tânguia ca o Maică. Cu ale cărei rugăciuni pentru milostivirea milei Tale, îndură-Te şi mântuieşte lumea, Cel ce ai ridicat păcatul lumii.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Dumnezeiescul sfat cel neurmat, al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum înţelegându-l a strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Ajungând la munţii preaînalţi cu smerenia ta, ai smerit vârfurile dracilor cele înalte, Înţelepte şi ai făcut vitejie împotriva lor, lauda şi întărirea sihaştrilor.

   Întrarmându-te cu frica lui Hristos ca şi cu o sabie cu două ascuţişuri, ai biruit cu înţelegere şi cu simţire pe balaurul cel împotrivitor, Fericite, lăudându-te cu sfinţită biruinţă.

   Înfierbântându-te cu totul de Dumnezeiescul Duh, Părinte, ai suferit gerul întru mulţi ani, vieţuind în pustietăţi şi căutând pe Domnul, care te încălzea pe tine, cu dumnezeiescul Dar.

   De neputinţele noastre cele sufleteşti fiind clătiţi Părinte, şi cu credinţă chemându-te, acoperă-ne cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, ca şi cu bunăcredinţă să te cinstim.

A Născătoarei :

   Pe tine curăţitoarea oamenilor cu credinţă te rog, şi mă cuceresc binecuvântată, fă-mi Milostiv pe Judecătorul Fiul tău, ca după datorie să te măresc.

Alt Canon,

Irmos : Cel ce şade în Slavă...

   Căruţă v-aţi arătat Cuvântului purtându-l pe Dânsul cu cugetul. Pentru aceea fiind legaţi de cai şi târâţi cu cumplire, nu v-aţi lepădat de El, nu v-aţi biruit, grăbindu-vă arătat către cărarea cea cerească.

   Fiind închişi în temniţe şi legaţi cu lanţuri, aţi mântuit cetatea şi poporul din legăturile rătăcirii, şi i-aţi legat cu legătura dragostei, Celui ce S-a legat trupeşte pentru noi din bunătatea Sa.

Slavă...

   Fiind închişi Mucenicii, slăveau pe Stăpânul împreună cu îngerii, cei pururea lăudaţi, hrănindu-se cu pâine cerească. Pentru aceea nu se îngrijeau de durerile trupului, fiind mai tari decât chinurile.

Şi acum... a Născătoarei :

   Cel ce şade pe Scaun Înalt cu înfricoşare, făcându-Se Prunc şade în braţele Maicii, îndreptând chipul cel căzut, şi dăruind îndumnezeire celor din Adam.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta : că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

   Umblat-ai Cuvioase pe calea cea strâmtă şi de întristare, făcându-ţi lăţime cu dumnezeieşti suişuri ale inimii, şi cu privirile minţii; şi după Dar îndumnezeindu-te arătat, locuieşti acum în cetatea cea cerească bucurându-te.

   Curăţind ochiul sufletului, Cuvioase, ţi s-a dat ţie Dar de proorocie, ca să spui cele ce vor să fie, ca şi cum ar fi de faţă, şi a vedea cele de departe, ca şi cum ar fi aproape, o Ioanichie cu Darul Duhului.

   Izbăveşte-mă din patimile păcatelor şi ale scârbelor, potoleşte patima inimii mele, şi dă-mi dezlegare greşelilor, având pe Dătătorul de bine Dumnezeu, Care ascultă cinstitele tale rugăciuni, o Ioanichie.

A Născătoarei :

   Curăţeşte uimirea gândului meu, ceea ce eşti cu totul fără prihană, tămăduieşte patima sufletului meu, goneşte întunericul lenevirii, ca să te laud pe tine cu cântări pururea fericită, Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

Alt Canon,

Irmos : Lumina Ta, Doamne,...

   Către lumina credinţei, ai povăţuit noroadele, care au părăsit întunericul nebunii idoleşti, şi s-au făcut fii Luminii, prin mijlocirea ta Nicandre.

   Strălucind cu luminile cele luminătoare ale Duhului, au trecut întunericul chinurilor fără stricăciune, risipind negura nedumnezeirii, luminătorii cei slăviţi.

Slavă...

   Făcându-se Tit plin de apele lui Pavel, te adapă pe tine arătându-te râu, care îneci pâraiele cele tulburi ale nedumnezeirii, Nicandre.

Şi acum... a Născătoarei :

   Ceea ce ai născut pe Mielul şi Domnul cu trup, Fecioară singură, cort nespurcat, dumnezeiescule sicriu, sfeşnic cinstit, luminează sufletul meu.

Cântarea a 6-a:

Irmos :

   Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc, şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.

   Veştejind patimile trupului, te-ai arătat ca un pom înalt, care face rodurile minunilor, şi isprăvile cele de cinste, preasfinţite Ioanichie.

   Vindecatu-te-a pe tine Domnul cu arătarea Mucenicului, Eustatie, când ai pătimit, bând otrava cea de pierzare, Preafericite, din mâna celui nedrept.

   Pătimit-ai mii de dureri aflându-ţi-se trupul întru slăbiciune Ioanichie. Pentru aceea cu credinţă strig ţie : potoleşte durerile bolilor mele.

A Născătoarei :

   Ceea ce singură eşti ajutătoare tuturor, ajută-ne nouă, care suntem în primejdii, şi ne dă mâna de ne scoală : Şi ne îndreptează către limanurile mântuirii, Fecioară de Dumnezeu dăruită.

Alt Canon,

Irmos : Strigat-au mai înainte...

   Pironindu-se cu piroane trupurile Mucenicilor, s-au arătat râvnitori patimilor Mântuitorului, Celui ce S-a pironit pe Cruce şi a mântuit lumea din stricăciune.

   Lucrul chinurilor l-aţi trecut Mucenicilor, cu cârmuirea Sfântului Duh Celui Atotputernic prealăudaţilor, şi aţi ajuns către limanul cel dumnezeiesc, umplându-vă de slavă.

Slavă...

   Ca unul ce porţi numele biruinţei, ai biruit toată împotrivirea bărbaţilor celor ucigaşi Ierarhe Nicandre, pururea pomenite şi ai luat cununile slavei, stând înaintea lui Dumnezeu.

Şi acum... a Născătoarei :

   Pierdut-ai Fecioară ocara strămoaşei, născând pe Cel ce ne încununează pe noi cu binecuvântări, şi ai prefăcut ceea ce eşti bună, întristarea ei întru bucurie.

Irmosul :

   Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit, rugându-se : Din stricăciune mă scapă, Iisuse, Împărate al puterilor.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie : Apărătoare Doamnă...

   Stea prealuminoasă te-ai arătat pe pământ luminând în lume, şi pe cei ce sunt în negura patimilor strălucindu-i, şi doctor preatare celor bolnavi; ci ca cel ce ai luat Dar de tămăduiri, celor ce te rugăm pe tine, dă-ne toată vindecarea, ca să strigăm : Bucură-te Părinte Ioanichie.

ICOS

   Strălucit-a în lume de Dumnezeu primită viaţa isprăvilor tale, Preafericite, şi a gonit toată negura patimilor sufleteşti, şi lumină fără materie a strălucit celor ce-ţi strigă ţie cu credinţă şi cu dragoste unele ca acestea : Bucură-te lauda cea frumoasă a călugărilor. Bucură-te luminătorule, cel strălucit al lumii. Bucură-te mângâierea cea grabnică a celor bolnavi. Bucură-te reazemul cel neclintit al celor sănătoşi. Bucură-te că goneşti oastea cea de pe pământ. Bucură-te că cu cele cereşti ai schimbat cele stricăcioase. Bucură-te păzitorul dumnezeieştilor fapte cu adevărat. Bucură-te însuţi lucrătorule de minuni negrăite. Bucură-te stricarea tuturor patimilor. Bucură-te folositorul nostru cel preacald. Bucură-te izbăvitorul patimilor cel prea-gata. Bucură-te scăparea a toată lumea. Bucură-te Părinte Ioanichie.

SINAXAR

    În această lună în ziua a patra, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioanichie cel mare de la Olimp.

Stih : Pe Ioanichie îl ia de pe pământ...

Cuvântul lui Dumnezeu, cel ce a întemeiat pământul prin Cuvânt.

Ioanichie trupul tău cel lăudat.

În a patra zi l-a îngropat.

   Acest fericit s-a născut la douăzeci şi patru de ani ai tiraniei lui Leon Isaurul luptătorul împotriva icoanelor, născându-se în ţara Bitiniilor din tată care se numea Miritrichie, şi din Maică ce se chema Anastasia. Ajungând la măsura vârstei, adică la patruzeci şi trei de ani ai vârstei sale, şi mergând cu împăratul la oaste asupra Bulgarilor, a făcut vitejie mare, şi a tăiat pe mulţi din bulgari, păzind pe cei de un neam cu dânsul, ce stau înaintea împăratului. Deci lăsând cinstea şi mărirea, care socotea împăratul să-i dea, se duse la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeiesc, merse şi mai la înălţimea muntelui, şi acolo găsi doi monahi ce se pustnicise patruzeci de ani, pe care nu-i văzuse nimenea niciodată, îmbrăcaţi cu rase de păr şi hrăniţi cu buruieni sălbatice; şi auzi de la dânşii de toate cele ce avea el în cuget. Luând de la dânşii o haină de binecuvântare, şi ducându-se de acolo, ajunse la muntele Trihalicului, după aceea la Mânăstirea Avgarilor, apoi la munţii Conduriei. Şi învăţând treizeci de Psalmi, îi cânta cu oarece tropar întru acest chip alcătuit : Nădejdea mea este Dumnezeu, scăparea mea este Hristos, Acoperământul meu Duhul cel Sfânt. Acest fericit umblând multe locuri, şi făcând multe minuni, şi cele viitoare, şi spunând înainte mergând la Mânăstirea lui Antidie, a răposat întru Domnul întru adânci bătrâneţe, căci era de nouăzeci şi patru de ani.

    Tot întru această zi, pomenirea Sfinţilor sfinţiţilor Mucenici, Nicandru Episcopul Mirelor, şi Ermeu Preotul, ce au fost hirotonisiţi de Sfântul Apostol Tit.

Stih : Pe amândoi mucenicii care doreau de Hristos vieţuind,

Cu amar îi îngroapă în mormânt încă trăind.

   Aceşti sfinţi, dezlipind pe mulţi de la idoli, şi apropiindu-i de Hristos, au fost pârâţi la Libanie Comitul cetăţii, şi acesta legându-i de caii lui cei de război, şi pornindu-i îi muncea. Şi trăgându-se sfinţii mult, li se rumpea carnea de pe trup, cât se roşise pământul de sângele lor. Deci, iarăşi porunci de-i spânzurară şi-i săbiară, şi-i băgară în cuptor ars de foc, şi rămânând nevătămaţi din voia lui Dumnezeu, porunci rătăcitul acela să le bată piroane prin inimi şi prin capete, şi pântecele sfinţilor. Şi încă fiind cu suflete, îi băgară într-o groapă şi-i acoperiră cu pământ. Şi aşa cu acea cumplită şi nesuferita silă, şi-au dat sfintele lor suflete la Dumnezeu.

    Tot întru această zi, Sfântul Mucenic Porfirie. Cel dintre Mimi.

Stih : Porfirie, bine se împodobeşte prin tăierea sabiei,

Fiind împodobit prin strălucită porfira sângelui.

   Acesta era pe vremea împărăţiei lui Aurelian, din cetatea Efesului, era crescut în teatru împreună cu actorii. Acesta mergea pe urma comitului Alexandriei, cu care împreună a şi mers la Chesaria. Şi odată închipuind Sfântul Botez creştinesc, s-a botezat de un alt actor mincinos făţărnicindu-se acela că este Episcop. Căci amândoi luau în râs, şi-şi băteau joc de Tainele noastre. Iar după ce s-a botezat acesta, s-a îmbrăcat şi cu haină albă, după obiceiul celor ce se botează. Şi o minune ! A primit desăvârşit legea creştinească cu Darul lui Hristos. Căci după ce s-a botezat, s-au arătat înaintea lui îngerii, care l-a învăţat să se închine spre răsărit, şi să însemneze pe frunte şi peste tot trupul lui cinstita Cruce. Pentru aceasta din asemenea minune, mulţi au crezut în Hristos. Şi prin nor fiind botezaţi, s-au apropiat la Biserică. Şi dar fiindcă acel comit a poruncit Sfântului Porfirie, să lepede credinţa creştinească, şi el n-a voit, pentru aceasta i-a tăiat capul. Şi aşa a luat fericitul cununa muceniciei.

    Tot întru această zi, pomenire la plângerea Proorocului Ieremia pentru Ierusalim şi pentru robirea lui, şi pentru uimirea lui Abimeleh.

Stih : Ce plângi în zadar cetatea cea desfătătoare,

O tu care eşti decât proorocii tânguitor prea-mare.

   Acest prooroc mare, Ieremia, era din satul Anatot. A proorocit multe pentru Ierusalim şi Babilon. Asemenea şi pentru iconomia întrupării Fiului lui Dumnezeu. Întru care se vede toată puterea şi stăpânirea proorociei. Pe acest prooroc tare l-a bătut odată Pashor fiul lui Emir, purtătorul de grijă al casei Domnului. Şi în groapă l-a băgat, pentru că se tânguia şi se scârbea pentru robia, ce era să pătimească Ierusalimul. Dar fiindcă pronia lui Dumnezeu a scăpat pe proorocul din groapă, pentru aceasta izbăvindu-se, a proorocit şi a spus lui Pashor : Numele tău se va face nemernic şi străin din pământul acesta al Ierusalimului. Şi totodată te va mustra nemernicia ta. Căci blestemat este omul acela, care face lucrul Domnului cu lenevire. (Ieremia, 48, 10). Iar în zilele împăratului Ioachim, Ieremia plângea Ierusalimul. Iar proorocii cei mincinoşi, îndemnau pe preoţi să-l ucigă pe el. Însă fiul lui Saian Hirachicam, fiind împreună cu Ieremia, oprea să nu-l omoare. Atunci a zis Domnul către Ieremia : Fă ţie legături de lemne, şi punele în gâtul tău. Şi te voi trimite pe tine la împăratul Moavului şi al Idumeii şi al Tirului şi al Sidonului. Şi făcându-le acestea proorocul, le-au pus pe ele în gâtul său. Atunci Anania fiul lui Azor mincinosul prooroc, s-a sculat, şi luând legăturile de la gâtul Ieremiei, le-a zdrobit pe ele înaintea ochilor norodului, zicând : Aşa a zis Domnul către mine, voi zdrobi jugul împăratului Babilonului, de la gâtul tuturor neamurilor. Atunci a zis Ieremia către mincinosul prooroc : Viclene sunt buzele tale, şi inima ta izbucneşte otravă, căci acestea zice adevărul şi Dumnezeu. Ai zdrobit legăturile cele de lemn ? În locul acestora voi face legături de fier, zice Domnul Atotţiitorul, şi le voi pune pe ele în gâtul neamurilor. Iar tu Ananie, degrab îţi vei lepăda sufletul tău. Şi o minune ! Lucrul a urmat cuvântului proorocesc. Câci după multe luni a murit acela. Iar în anul al optsprezecelea al împărăţiei lui Sedechie împăratul Iudei, Ieremia se tânguia pentru Ierusalim. Deci pentru pricina aceasta a fost pus în temniţă, când haldeii şi babilonenii erau aproape de Ierusalim. Nu ştiu însă cu ce chip proorocul a ieşit afară din temniţă, şi s-a dus în pământul lui Veniamin pentru neapărată trebuinţă ce avea. Şi acolo prinzându-l norodul haldeilor şi bătându-l, l-a aruncat în temniţă. Şi după ce a petrecut acolo în destulă vreme Ieremia, a trimis împăratul Sedechie, şi pe taină l-a scos pe el din temniţă. Şi apoi i-a zis lui : Fiindcă ai văzut bine de la mine, spune-mi ceea ce va să se întâmple în vremea împărăţiei mele. Atunci răspunzând proorocul, i-a zis : Nu sunt eu care îţi vorbesc ţie, împărate; ci este Duhul lui Dumnezeu, care vorbeşte prin mine, şi cele ce am scris, am scris : Adică, cele ce am scris sunt adevărate şi neschimbate. Drept aceea, iarăşi se pune proorocul în temniţă şi iarăşi pârâşii lui, supăra pe împăratul zicând : Că Ieremia şi în temniţă aflându-se, răceşte inimile ostaşilor, pentru că nu propovăduieşte pace, ci război şi tulburare. Pentru aceasta mai bine este să se omoare unul pentru scăparea a mai multora. Iar împăratul a zis către dânşii : Iată el în mâinile voastre se află. Deci atunci a aruncat pe Ieremia în lacul lui Melhie şi în împuţiciunea morţilor. Deci înştiinţându-se de aceasta Abimeleh, a zis către împăratul : Pentru ce ai făcut rău o împărate lui Ieremia ? Răspuns-a împăratul : n-am făcut aceasta cu voia mea, ci pentru frica poporului. Deci, ia împreună cu tine treizeci de oameni puternici, şi du-te de-l scoate pe el din lac. Şi ducându-se Abimeleh, degrab l-a scos pe Ieremia nevătămat cu puterea lui Dumnezeu. Atunci împăratul luându-l lângă el, i-a zis : Nu ascunde de mine ceea ce voi să te întreb; iar Ieremia i-a răspuns : Pentru ce urăşti adevărul o împărate ? Eu nu sunt propovăduitor minciunii, de şi mă vei omorâ de multe ori. Iar Împăratul s-a jurat, zicând : Viu Dumnezeul părinţilor mei ! Nu te voi omorî, pentru tot cuvântul ce-mi vei spune, nici te voi da pe tine în mâinile bărbaţilor vărsători de sânge. Aşadar Ieremia a zis împăratului : De vei păzi sfatul meu o împărate, şi ieşind vei primi pe babiloneni, să ştii că vei scăpa viaţa ta, şi cetatea aceasta a Ierusalimului nu se va pierde. Iar de le vei sta împotrivă, să ştii că nu vei scăpa din mâinile lor, ci şi cetatea aceasta se va pierde de foc. Deci fiindcă împăratul a socotit bârfe cuvintele proorocului, pentru aceasta n-a scăpat de război şi de năvălirea babilonenilor. Căci venind ei, au înconjurat cetatea Ierusalimului, şi oprind cele spre hrană ce veneau de afară înlăuntru, au pricinuit în cetate mare foamete. Atunci împăratul temându-se ca să nu se omoare înlăuntrul cetăţii, a fugit noaptea împreună cu oamenii săi, iar haldeii gonindu-l din urmă, l-au prins, şi au omorât pe fii lui înaintea ochilor lui. Iar împăratului Sedechie i-a scos ochii, şi legat l-a pogorât la Babilon, şi l-a băgat într-o moară, avându-l pe el ca o jucărie. Şi în pedeapsa aceasta s-a aflat până la cele mai de pe urmă zile ale vieţii sale. Iar Nabuzardan, întâiul bucătar al lui Nabucodonosor împăratul, intrând în Ierusalim, l-a ars pe el, şi Biserica lui Dumnezeu o a făcut cenuşă, după cuvântul lui Ieremia. iar după şaptezeci de ani, iarăşi s-a dezlegat robia Ierusalimului, precum înainte se va arăta. Iar cum a stătut luarea şi robia Ierusalimului şi care sunt cele vorbite de Domnul către Ieremia, le spunem acum aicea : În zilele acelea, a grăit Domnul către Ieremia zicând : Ieremie, ieşi afară din cetate Împreună cu Varuh; căci voi să o pierd pe ea, pentru mulţimea păcatelor oamenilor ce locuiesc într-însa. Căci rugăciunile voastre sunt ca nişte stâlpi neclintiţi în mijlocul cetăţii acesteia, şi o înconjură pe ea ca un zid de diamant. Pentru aceasta ieşi afară dintr-însa, mai înainte de o a înconjura puterea şi oastea haldeilor. Atunci a grăit Ieremia către Dumnezeu, zicând. Rogu-te Doamne, iartă-mi mie robului tău ca să grăiesc înaintea ta; şi a zis Domnul grăieşte. Atunci a zis Ieremia : Doamne, cetatea aceasta o dai în mâinile haldeilor, ca să se laude ei şi să zică, că a biruit-o pe ea; Domnul meu, de este voinţa ta să se piarză cetatea aceasta, piarză-se de mâinile tale, iar nu de haldei. Şi a zis Dumnezeu, tu scoală-te şi ieşi afară dintr-însa, iar haldeii nu se vor lăuda. Căci de nu le voi deschide eu lor porţile Ierusalimului, ei singuri nu pot intra într-însul. Du-te şi spune lui Varuh, acestea ce-ţi zic. Şi la al şaselea ceas din noapte, veniţi la zidurile cetăţii şi vedeţi. Că de nu voi deschide eu haldeilor, singuri ei nu pot intra în Ierusalim. Şi după ce a zis acestea Domnul, s-a despărţit de Ieremia. Iar Ieremia s-a dus la Varuh, şi i-a arătat lui aceasta. Şi mergând amândoi în Biserică, şi-au rupt hainele lor, şi şi-au pus cenuşă peste capetele lor şi plângeau pentru cetatea Ierusalimului. Iar la al şaselea ceas din noaptea venind ei la zidurile cetăţii, au auzit glasuri de trâmbiţe. Căci Îngerii din Cer au venit ţiind făclii în mâinile lor, şi au stătut peste zidurile cetăţii. Şi văzându-i pe ei Ieremia şi Varuh, au plâns şi au zis : Acum este adevărat cuvântul care l-a grăit Dumnezeu. Şi au zis îngerilor, rugându-vă pe voi, să nu se strice cetatea, până vom grăi lui Dumnezeu. Atunci Ieremia a grăit, zicând : Rogu-mă ţie Doamne, porunceşte să grăiesc înaintea ta. Şi a zis Domnul, grăieşte; şi a zis Ieremia, iată ne-am încredinţat, că vrei să dai Ierusalimul în mâinile vrăjmaşilor lui, şi poporul tău Israil, va merge rob în Babilon. Deci ce să facem cu sfintele vase ale Bisericii tale ? Şi a zis Domnul : Daţi-le pe ele în pământ, zicând : Ascultă pământule glasul lui Dumnezeu, cel ce te-a zidit pe tine peste ape, şi te-a pecetluit cu şapte peceţi şi cu şapte vremi. Şi după acestea vei lua frumseţea ta. Păzeşte sfintele vase ale slujirii, până ce se va aduna poporul cel iubit. Apoi a grăit iarăşi Ieremia, zicând : Rogu-te Doamne, ce voi face lui Abimeleh Etiopului, că multe faceri de bine a făcut mie robului tău ? Căci acesta m-a scos din lacul împuţiciunii, întru care mă băgase; şi nu voi să vadă pierzarea cetăţii, ca să nu se sperie şi să moară de frică, fiind fricos şi mic la suflet. Şi a zis Domnul către Ieremia : Trimite-l pe el la via lui Agrippa; şi-l voi acoperi pe el sub umbra muntelui, până se va întoarce poporul din robie. Atunci dar Ieremia a luat sfintele vase ale slujirii, după porunca lui Dumnezeu, şi le-au băgat pe ele într-o piatră pecetluindu-o pe ea cu inelul său, în numele lui Dumnezeu : Adică Iehova, care după tâlcuitorii cei şaptezeci se înţelege, Domnul. Şi o minune ! Tiparul peceţii s-a făcut atât de adânc, ca şi când ar fi fost săpat cu o unealtă de fier. Iar piatra a acoperit-o un nor, pentru ca să fie anevoie cunoscută oamenilor. Se află însă piatra aceasta în pustia, în care mai întâi Moise a alcătuit Chivotul lui Dumnezeu. Iar dimineaţa zice Ieremia lui Abimeleh : ia coşniţa aceasta fiule, şi du-te la via lui Agrippa, pe drumul muntelui, şi adu smochine, ca să mănânce bolnavii poporului, că spre tine este veselia lor, şi peste capul tău stă slava lor. Şi îndată s-a dus la vie. Şi acesta ducându-se acolo şi soarele apunând ziua, iată puterea haldeilor venind, a înconjurat cetatea Ierusalimului, şi a trâmbiţat marele înger, zicând : Să intre în cetate toată puterea haldeilor, căci s-au deschis vouă porţile. Atunci Ieremia luând cheile Bisericii, a ieşit afară din cetate, şi arucându-le pe ele înaintea soarelui, a zis : Ia-le pe acestea şi le păzeşte până la ziua întru care te va cerceta Domnul pentru ele; căci noi n-am fost vrednici să le păzim. Iar Varuh ieşind afară din cetate, a rămas şezând într-un mormânt. Şi Abimeleh luând smochinele pe arsura soarelui, şi apropiindu-se de un copac, a şezut sub umbra lui să se odihnească puţin, şi plecându-şi capul lângă coşniţă, a dormit şaptezeci de ani. Şi aceasta s-a făcut, după porunca lui Dumnezeu, pentru cuvântul ce a zis Ieremiei, că eu îl voi acoperi pe el. Şi după ce s-a sculat, dulce am dormit, a zis, însă puţin, şi pentru aceasta este îngreuiat capul meu că nu s-a îndestulat de somn. Şi descoperind smochinele, a aflat că pică lapte din ele, ca şi când cu puţin mai înainte le-ar fi cules, şi a zis : Aş vrea să dorm încă. Dar fiindcă cu grăbire m-a trimis Ieremia, de voi dormi mă voi zăbovi; şi pentru aceasta el se v-a mâhni; că doară nu este osteneală şi arsură toată ziua, să mă duc mai curând, şi acolo voi dormi. Şi luând smochinele a venit la Ierusalim, şi nu cunoştea nici Ierusalimul, nici casa sa, nici pe o rudenie, sau prieten. Şi a zis, bine este cuvântat Domnul, uimire mi s-a făcut mie astăzi. Nu este cetatea aceasta Ierusalimul ? S-a înşelat mintea mea, pentru că nu m-am săturat de somn. Şi a ieşit afară din cetate; şi luând seama după semne, zicea : Aceasta este cetatea, nu m-am înşelat. Şi intrând iarăşi în cetate, şi cercetând, n-a aflat pe cineva dintre rudenii sau din prietenii săi. Şi a zis : Bine este cuvântat Domnul, mare uimire mi s-a făcut mie, şi ieşind afară, a rămas scârbit, neştiind ce să facă. Şi punând jos coşniţa a zis : Aicea am să şez, până când Domnul îmi va ridica uimirea. Şi şezând el, iată un bătrân venea din ţarina sa, către care a zis : Ţie zic bătrânule, care cetate este aceasta ? Iar bătrânul, i-a răspuns : Ierusalimul fiule, şi a zis Abimeleh : Unde este Ieremia proorocul şi preotul lui Dumnezeu, şi Varuh citeţul, şi tot poporul cetăţii ? Căci nu i-am aflat pe ei. Şi a răspuns bătrânul. Nu eşti din cetatea aceasta ? Că astăzi şi ai adus aminte de Ieremia şi de popor, şi întrebi pentru el după atâţia ani ? Poporul este în Babilon fiule acum de şaptezeci de ani, fiindcă s-a robit de împăratul Nabucodonosor, şi cum tu tânăr fiind, şi nenăscut încă atuncea, întrebi acum de cele ce niciodată le-ai văzut ? Şi auzindu-le acestea Abimeleh, zicea bătrânului : De nu ai fi fost bătrân, și pentru că nu este iertat omului lui Dumnezeu a ocărî pe mai marele său, aşi fi râs de tine şi ţi-aş fi zis că eşti nebun, zicându-mi că poporul s-a dus rob în Babilon. Dacă şi jgheaburile Cerului s-ar fi deschis şi îngerii lui Dumnezeu ar fi venit să ia pe ei cu putere şi stăpânire, încă nu ar fi putut ajunge aşa degrab la Babilon. Căci puţin ceas este, de când m-a trimis Părintele meu Ieremia la via lui Agrippa pentru puţine smochine, ca să dăm celor bolnavi din popor; şi ducându-mă sub un copac, pentru arsura soarelui am dormit puţin; şi socotind că m-am zăbovit şi descoperind smochinele, am aflat că pică lapte din ele precum s-a cules, şi tu îmi spui că s-a robit poporul la Babilon ? Şi ca să cunoşti şi însuţi, că eu nu mint, ia smochinele şi vezi. Şi văzând bătrânul smochinele, a zis : O fiule, tu eşti fiu al dreptului om şi n-a voit Dumnezeu să-ţi arate ţie pustiirea cetăţii acesteia, ci a adus spre tine uimirea aceasta. Iată şaptezeci de ani, are poporul de când s-a robit în Babilon, şi ca să afli că acestea ce-ţi grăiesc sunt adevărate, caută la ţarini şi vezi, că nu s-a ivit încă creşterea semănăturilor, vezi şi smochinele că nu le este încă vremea, şi cunoaşte şi însuţi şi te înduplecă mie celui ce-ţi vorbesc adevărul. Atunci Abimeleh, ca din beţie deşteptându-se şi desluşind cu de-amănuntul pământul şi copacii din el, a zis : Bine eşti cuvântat Dumnezeul Cerului şi al pământului, odihna sufletelor drepţilor. După aceea zise bătrânului, care lună este aceasta ? Şi i-a spus lui, a douăsprezecea fiule şi luând de la el bătrânul smochine, s-a dus, binecuvântându-l pe el.

    Tot întru această zi, Sfântul şi binecredinciosul împărat Ioan Duca Vatat milostivul, care în Magnesia cu pace s-a săvârşit.

Stih : Purtătorule de cunună jos mai înainte fiind împărat,

O Slavă ! Sus iarăşi împărat acum te-ai arătat.

   Pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci îngrozirea focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând : Prealăudate Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

   Făcându-ţi inima ta locaş Treimii, ai zidit trei Biserici întru care prin Dumnezeiescul Dar, izvorăşti mirul spre luminare şi curăţirea celor ce cu credinţă se apropie către tine Ioanichie.

   Sufletul tău fiind luminat pururea cu strălucirile Dumnezeiescului Duh, cunoştea sfaturile sufletelor celor ce veneau cu credinţă către tine, Fericite, luminându-le cu mai înainte cunoştinţa cea proorocească.

   Înviforându-mă pe mine bolii sufleteşti şi trupeşti izbăveşte-mă, mă rog, cu rugăciunile tale, Fericite şi mă fă a cânta : Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

A Născătoarei :

   Ceea ce singură ai născut pe Domnul neschimbat, care eşti dăruită de Dumnezeu, roagă-te Curată ca, cu dreapta Lui, să-mi schimbe gândul către cele mai bune, că sunt răzvrătit de grijile vieţii.

Alt Canon,

Irmos : Tinerii lui Avraam oarecând...

   Haina ta cea sfinţită vopsindu-o, Fericite, întru vopsele de sângiuri, ai făcut-o mai luminoasă Nicandre, strigând pururea : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

   Împreunându-vă cu foc din dragostea cea fără îndoială către Ziditorul, nu v-aţi ars, Fericiţilor, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Văpaia cuptorului care era gătită vouă spre muncă, aţi întors-o spre rouă, cu Duhul cel ce lucrează toate, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum... a Născătoarei :

   Pe Cuvântul, Cel ce S-a întrupat negrăit, ai născut Preacurată Fecioară, Care izbăveşte din moarte pe cei ce strigă : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a :

Irmos :

   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. atunci fiind închipuită, iar acum săvârşită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Stând deasupra muntelui, ca făclia pe sfeşnic Cuvioase, ai luminat cu credinţă cugetele tuturor, arătând foarte bine cărarea vieţii cu cuvintele şi cu faptele Ioanichie. Şi suindu-i pe ei cu dumnezeiescul cuvânt către înălţimea nepătimirii.

   Cu Domnul Atotţiitorul ai vorbit, care a curăţit gândul tău cu nepătimirea. Şi fiind învăţat de la Dânsul cele negrăite Cuvioase, ai spus mai înainte prooroceşte, luminând sufletele ca un mare Prooroc, Preafericite. Pentru aceasta cu un glas te lăudăm pe tine credincioşii.

   Împresuratu-m-au pe mine rănile cele nesuferite, şi boli de multe feluri mă învăluiesc; scapă-mă de acestea rogu-mă Părinte, ca unul ce ai luat de la Dumnezeu Dar a vindeca patimile, şi a uşura durerile credincioşilor Ioanichie.

A Treimii :

   Dimpreună cu toate oştile cele de sus, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Duhul Sfânt, Treime nedespărţită, Dumnezeire nezidită, să strigăm cu bucurie : Sfânt, Sfânt, Sfânt, o Putere, o Stăpânire, şi o Împărăţie.

A Născătoarei :

   Arătatu-te-ai mai presus decât îngerii, întrupând pe Dumnezeu negrăit. Deci pe Acesta roagă-L, Stăpână, cea cu totul fără prihană, ca să mă fac eu mai presus de patimile cele trupeşti, întru înaltă smerenie a minţii, cântând Darul tău cel preamare.

Alt Canon,

Irmos : Mântuitorule al tuturor...

   Ajuns-ai a fi cinstit Ierarh, nu cu sânge străin, ci cu al tău, intrând în Biserica cea de sus Nicandre, şi cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   În scaunul preoţilor lăudând pe Domnul, măritul Ermeu, şi împodobindu-se cu sângele muceniciei, strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Slavă...

   Cu sfinţenie săvârşind mai înainte cele sfinte, v-aţi arătat jertfe cinstite, şi v-aţi adus spre miros de bună-mireasmă Domnului, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum... a Născătoarei :

   Usucă noianul răutăţilor mele, ceea ce ai născut noianul milostivirii, pe Mântuitorul şi Domnul, Fecioară, Căruia strigăm : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Mântuitorul tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai învăţat, să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos :

   Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, curată pururea Fecioară.

   Putut-ai birui patimile întărindu-ţi Dumnezeu gândul. Pentru aceea ai ajuns tu, Părinte, a fi înger în trup, şi dimpreună cu îngerii locuieşti în ceruri, stând înaintea Scaunului Slavei totdeauna, şi umplându-te de lumină neînserată.

   Ca în ceruri ai locuit în munţi şi în peşteri, Cuvioase, pentru aceea s-au împăcat cu tine fiarele cele sălbatice, că ai supus patimile sufletului, cele ce cu anevoie se opresc, şi te-ai făcut drept. Pentru aceea credincioşii te lăudăm pe tine, Ioanichie.

   Cinstitele şi sfinţitele tale moaşte zăcând în mormânt; vindecă bolile, şi ard taberele dracilor totdeauna, prin Dumnezeiescul Dar, înţelepte Ioanichie, şi izvorăsc vindecări, tuturor celor ce cu credinţă, pururea te fericesc pe tine.

   Apropiindu-te acum de Hristos, mai luminat şi mai curat Ioanichie, adu-ţi aminte de cei ce te pomenesc pe tine cu credinţă. Cerându-ne nouă iertare de greşeli, şi vindecare de toate bolile, şi unire cu împărăţia cea cerească.

A Născătoarei :

   Luminează ochii sufletului meu Curată, ceea ce ai născut Lumina, să nu mă ajungă întunericul cel mai adânc al păcatului, nici să mă acopere adâncimea deznădăjduirii. Ci tu mă mântuieşte şi mă îndeamnă către limanul dumnezeieştii voiri.

Alt Canon,

Irmos : Eva adică prin boala...

   Întinzându-te pe lemn cu tărie, Înţelepte, şi cu făclii arzându-te, ai primit roua cerească, prin mână îngerească Mucenice Nicandre; iar pe cei ce ardeau i-ai dat morţii, cu rugăciunile tale cele purtătoare de viaţă.

   Arătatu-v-aţi priveală înfricoşată, fiind dezbrăcaţi, şi de cai legându-vă, şi preamult târându-vă, şi arătându-vă sănătoşi, şi dându-vă focului v-aţi arătat nearşi, fiind păziţi cu Dumnezeiescul Duh purtătorilor de chinuri.

   Astăzi sfinţita Mitropolie a Mirelor prăznuieşte chemând toată cetatea la ospăţ, întru această pomenire a voastră prealăudaţilor, întru care aţi săvârşit sfinţită nevoinţa voastră, cu cuget viteaz.

Slavă...

   Deschisu-s-au vouă Cerul, şi îngerii la intrarea voastră au dat glas de bucurie. Cetele Cuvioşilor şi ale drepţilor s-au bucurat. Cu care împreună sălăşluindu-vă, aduceţi-vă aminte de cei ce vă pomenesc pe voi, Sfinţilor.

Şi acum... a Născătoarei :

   Luminează-mă cu lumina ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai născut Lumina cea neapropiată. Risipeşte norii sufletului meu, şi mă scoate din întuneric, rogu-mă; şi mă învredniceşte dumnezeieştii mântuiri, ca să te laud pe tine, ceea ce eşti pururea lăudată.

Irmosul :

   Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei ascultaţi...

   Cu bună minte ai supus gândului celui singur stăpânitor, patimile trupului Părinte înţelepte Ioanichie. Pentru aceea ai ajuns la dorirea cea desăvârşită. Şi ai câştigat dumnezeiasca mărire, rugându-te pentru noi neîncetat, Preafericite.

Slavă..., a mucenicilor :

   Sad al preafericitului Tit, te-ai arătat Nicandre, de care te-ai uns Arhiereu dumnezeiesc al cetăţii Mirelor, Cuvioase Părinte. Întru care săvârşindu-ţi şi mucenicia pentru Hristos, Preaînţelepte, dimpreună cu Ermeu împărățeşti în ceruri.

Şi acum... a Născătoarei :

   După închipuire sărut, şi cu dragoste dau închinăciune cu credinţă şi cu frică Preacuratei şi dumnezeieştii tale Icoane, ceea ce eşti fără prihană, din care izvorăsc vindecări sufletelor şi trupurilor, celor ce te laudă pe tine, Stăpână, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei :

   Înălţat pe Cruce văzând pe Hristos, ceea ce eşti neispitită de nuntă, tânguindu-te ai zis : Apus-ai Soarele măririi de la ochii mei, luminând pe cei dintru întuneric.

LA LAUDE

Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie : Cel ce de sus eşti chemat..

   Strălucindu-te cu dumnezeiască lumină, când cu curăţia minţii ai privit, şi potrivit ai desluşit, din cele trecătoare pe cele veşnic stătătoare; atunci Părinte primind foc întru inima ta, ca un cerb te-ai aprins de dumnezeiasca dragoste; şi uitându-ţi trupul şi sângele te-ai întrarmat cu bucurie, către ostenelile pustniciei, prin care patimile trupeşti, le-ai supus sufletului tău.

   Întru dumnezeieştile suişuri, ai locuit vârfurile munţilor, nesmerindu-te Părinte Ioanichie, de silnicele nevoi ale acestui trup smerit; şi cu stăruinţele privegherii, şi cu rugăciuni de toată ziua, împreunându-te cu Dumnezeu, te-ai strălucit şi ai luat Darul proorociei, văzând pe cele de departe, ca pe cele de aproape, şi mai înainte spunând credincioşilor cele ce vor să fie. Pentru aceasta te mărim pe tine ca pe un Prooroc dumnezeiesc.

   Arcele dracilor şi săgeţile, cu tărie le-ai zădărnicit, prin rugăciunile cele dimpotrivă. Şi împotriva lor ai câştigat, cu puterea lui Dumnezeu biruinţe, vrednicule de laudă. De aceea ţi-a dăruit ţie Părinte, Preabunul, răsplătire minunile, odihnindu-Se întru smerenia inimii tale. Pentru aceasta şi cinstitele tale moaşte izvorăsc mir preamirositor, căci te-ai arătat bună mireasmă lui Hristos Ioanichie.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele dracilor ai pierdut, cetele îngerilor ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat, îndrăzneală având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum... a Născătoarei.

Podobie : A treia zi ai înviat...

   Pe mine cel neîndreptat, îndreptează-mă cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea creştinilor, şi mă izbăveşte de chinuri, şi de toată munca, şi de focul cel veşnic.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   După ce Te-a văzut pe Tine, Hristoase, spânzurat pe lemn, ceea ce Te-a născut, striga cu plângere : Fiul meu şi Dumnezeul meu, cum mori acum pe Cruce ? Cum şi în mormânt Te pui ?

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea :

   Pe cel după chip păzindu-l nevătămat, mintea stăpân peste patimile cele păgubitoare pustniceşti punându-ţi, spre Cel după asemănare cât este după putinţă te-ai suit. Că bărbăteşte firea silindu-ţi, te-ai nevoit pe cel mai rău a-l supune celui mai bun, şi pe trup a-l face rob duhului. Pentru aceasta călugărilor te-ai arătat mai mare, cetăţean pustiei, celor ce bine călătoresc povăţuitor, îndreptător de fapte bune prea-adevărat. Şi acum în ceruri, oglinzile dezlegându-se, fericite Părintele nostru Ioanichie, curat vezi Sfânta Treime, şi te rogi fără mijlocire, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste, te cinstesc pe tine.

Şi acum... a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii. Ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Cuviosul Ioanichie, şi cu toţi Sfinţii, să miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Poporul cel prea-fărădelege, cu nedreptate pironindu-Te pe lemn, Iisuse, văzându-Te Fecioara şi Maica Ta precum mai înainte Simeon a zis : la cele dinlăuntru, Mântuitorule, S-a rănit.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A CINCEA

Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimi.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile, glasul al 8-lea.

Podobie : O preaslăvită minune...

   Fiind hrănit cu laptele credinţei, prin multe chinuri şi nevoi, te-ai făcut următor lui Hristos, Galactioane; făcându-te jertfă plăcută şi junghiere deplin cu îndrăznire de bunăvoie, Fericite. O ! cât este de adeverită şi întărită credinţa ! Prin care îndumnezeindu-te, acum ai aflat pe Dumnezeu mai desăvârşit.

   Cu ştiinţă deplină, ai căutat izvorul bunătăţilor, dorirea cea desăvârşită; luminându-ţi-se şi sufletul şi cugetul cu luminările lui, fericită de Dumnezeu, şi ai surpat pe balaurul cel învechit cu multe măiestrii, cu împotrivirile tale cele tari, ceea ce eşti dumnezeiască podoaba sihaştrilor, Muceniţă mult-pătimitoare.

   Doi luminători prea-aleşi ai Răsăritului celui înţelegător strălucesc prin Dar, şi toată făptura o luminează prin buna-credinţă, cu lumina prea-aleasă a patimilor, şi cu străluciri dumnezeieşti de vindecări. Al cărora praznicul cel prealuminat cinstindu-l, slăvim pe Hristos, Care sfinţeşte pe toţi prin mijlocirea lor.

Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :

   Vino suflete al meu suspinând, izvorând din inimă pâraie de lacrimi, strigă către Fecioara şi Maica Dumnezeului nostru : Pentru mulţimea îndurărilor tale, Preacurată, izbăveşte-mă de iadul cel groaznic, şi mă sălăşluieşte unde este odihna şi bucuria cea veşnică şi desfătarea.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   O preaslăvită minune ! O taină înfricoşată ! O lucru de spăimântare ! Zicea Fecioara, dacă Te-a văzut spânzurat pe Cruce în mijlocul a doi tâlhari, pe Tine, Care Te-a născut fără de durere minunat. Plângea, zicând : Vai mie Fiule preaiubite ! Cum Te-a pironit pe Cruce poporul cel cumplit şi nemulţumitor.

Tropar, glasul al 4-lea.

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih, şi al sfinţilor pe 1.

CANONUL Sfinților

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea :

Irmos :

   Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.

   Pe cuvântătorii luminătorii cei neînseraţi, pe cerurile cele cuvântătoare, care au strălucit mai mult decât soarele pe pământ; pe Mucenicii cei dumnezeieşti ai lui Hristos, cu cântări duhovniceşti, şi cu credinţă să-i cinstim.

   Din rădăcina elinească cea stearpă, ai răsărit odraslă bine-înflorită de Dumnezeu dăruită, Galactioane, punând înaintea lumii rodurile credinţei celei neschimbate.

Slavă...

   Cu ştiinţă desăvârşit căutând credinţa cea către Hristos, ai alergat spre cunoştinţa Lui. Şi aflând Dar dumnezeiesc, ca o mireasă te-ai logodit cu El, Epistimi.

Şi acum... a Născătoarei :

   Înecatu-m-am ticălosul întru adâncimea multelor mele fapte, ci către tine scap Maica lui Dumnezeu cea bună : Dă-mi mână de ajutor şi mă mântuieşte.

Cântarea a 3-a:

Irmos : Nu este Sfânt precum...

   Cu dorirea de viaţa cea mai bună, şi de îndulcire negrăită, ai defăimat cele pieritoare, şi toate cele veselitoare ale celor curgătoare, urmând lui Hristos cu bună plecăciune, Galactioane, dimpreună cu Epistimi.

   Izbăvindu-vă de laţurile cele trupeşti, şi de multe feluri de patimi prin sihăstrie, v-aţi legat de dragostea lui Hristos, şi v-aţi adus jertfă curată prin mucenicie.

Slavă...

   Lepădându-vă de lume, v-aţi legat mai vârtos de dumnezeiasca dragoste a lui Hristos cu duhul pătimitorilor, şi prin multe chinuri v-aţi învrednicit dumnezeieştii Împărăţii.

Şi acum... a Născătoarei :

   Nu este nimenea care ar fi năzuit către Acoperământul tău, şi să nu fi luat îndurările tale cele multe, Fecioară. Pentru aceea mă rog, să aflu şi eu ajutorul tău.

Irmosul :

   Nu este Sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, carele ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

SEDEALNA, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Înfrumuseţându-ţi cugetul sufletului tău cu postul, luminezi pe credincioşi cu razele pătimirii, Galactioane fericite. Pentru aceasta săvârşind cu credinţă, sfântă şi de lumină purtătoare ziua ta, strigăm către tine cu credinţă : Ca unul ce ai îndrăzneală către Hristos, roagă-te să ne mântuim noi.

Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :

   Fecioară cu totul fără prihană, care ai născut pe Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă, roagă-te Lui neîncetat împreună cu cei fără de trup, să ne dea iertare de greşeli, şi îndreptare vieţii mai înainte de sfârşit, nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste te lăudăm pe tine după datorie, însă-ţi prealăudată.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea

   Dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe Cruce, Preacurata Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, tânguindu-se ca o Maică zicea : Ce minune nouă şi străină este aceasta Fiul meu ? Cum Te împreuni cu moartea, Viaţa tuturor ? Vrând să înviezi pe cei morţi ca un Milostiv.

Cântarea a 4-a:

Irmos :

   Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

   Purtarea de grijă a lui Dumnezeu, te-a arătat pe tine odraslă de bunătăţi din pântece sterp, înmulţind rodurile, şi arătând roditoare învăţăturile pe soţia ta.

   Pe Hristos l-ai iubit, lumea ai urât, avuţia ai defăimat-o, slava, dezmierdarea şi cinstea nu le-ai socotit; schimbând cu adevărat în locul celor pieritoare, cele nepieritoare, Preafericite.

Slavă...

   Pe urmele lui Hristos ai urmat neabătut Galactioane, dimpreună cu cinstita Epistimi, Slăvite. Pentru aceea te-ai învrednicit de la Dânsul slavei şi cununilor.

Şi acum... a Născătoarei :

   Locaşul trupului meu rău l-am spurcat, Preasfântă Fecioară. Ceea ce eşti locaşul cel curat al lui Dumnezeu, curăteşte-mă de toată spurcăciunea patimilor mele, cu rugăciunile tale.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Cu dumnezeiască strălucirea ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cel ce chemi din negura greşelilor.

   Luminându-te cu dumnezeiască lumină şi strălucindu-te cu podoabele nestricăciunii, Galactioane înţelepte, ai plecat pe soţia ta, să fie curată împreună cu tine, luând jugul cel uşor al lui Hristos.

   Înfierbântându-vă cu focul ispitelor, aţi stins focul poftelor, şi focul a multor dumnezei, amândoi unindu-vă cugetele spre cele de folos, întru dureri de multe feluri ale sufletului şi ale trupului.

Slavă...

   Plecându-vă legii lui Dumnezeu, şi ridicând Crucea pe umeri, aţi ales viaţa cea fără de prihană, şi v-aţi împodobit cu cununi îndoite, strălucind după lege, cu nevoinţele sihăstriei.

Şi acum... a Născătoarei :

   Căruţă luminoasă a Soarelui, curăţeşte spurcăciunea sufletului meu, a robului tău, rogu-mă. Grăbeşte Darul milostivirii tale, şi mă vindecă pe mine fiind bolnav, Fecioară mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos : Marea vieţii văzându-o...

   De silnicia vieţii scârbindu-vă arătat, aţi ales viaţa cea fără de prihană, ca nişte silitori firii, şi strălucind întru nevoinţe îndoite, v-aţi împodobit cu cununi îndoite.

   Răbdând despărţirile trupurilor cu unirea sufletelor prin credinţă, aţi surpat mai înainte pe vrăjmaşii cei fără de trup. Şi iarăşi arătându-se i-aţi biruit, cu puterea Dumnezeiescului Duh.

Slavă...

   După lege au făcut vitejie, Galaction cel lăudat, şi soţia lui cea cugetătoare de Dumnezeu, Epistimi, bărbăteşte şi cu tărie. Pentru rugăciunile lor dăruieşte, Cuvinte, tuturor milele Tale.

Şi acum... a Născătoarei :

   Prefă întru bunătăţi, Stăpână, sufletul meu care este înrăutăţit în multe greşeli, şi te roagă lui Dumnezeu, Dătătorului tuturor bunătăţilor, să mă învrednicească Împărăţiei celei de sus.

Irmosul :

   Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.

CONDACUL, glasul al 2-lea.

Podobie : Căutând cele de sus...

   Cu adunările Mucenicilor lui Hristos împreună v-aţi numărat. Cu tari nevoinţe luminat nevoindu-vă, Galactioane slăvite, cu cinstită soţia ta, şi împreună pătimitoarea Epistimi; nu înceta rugându-te unuia Dumnezeu pentru noi toţi.

ICOS

   Pe viteazul între Mucenici Galaction, cu cântări de laudă să-l lăudăm, împreună cu prealăudata soţia lui, numita Epistimi. Că aceştia au surpat întărâtarea vrăjmaşului, şi nedumnezeirea idolilor au vădit; iar credinţa lui Hristos au propovăduit. Pentru aceasta luminat luând de la Dânsul cununile nestricăciunii, neîncetat se roagă pentru noi toţi.

SINAXAR

    În această lună în ziua a cincea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimi.

Stih : Pe însoţirea cea neîmpreunată sabia i-au omorât :

Pe cei ce însoţirea sufletească au iubit.

Fură tăiaţi în a cincea zi.

Galaction şi Epistimi.

   Galaction şi Epistimi, au fost pe vremea împărăţiei lui Deciu, şi a lui Secund ighemonul. Însă Galaction era fecior lui Clitofont şi Levchipei, amândoi fiind elini. Se învăţară buna-credinţă de la un oarecare monah Onufrie cu numele, şi se botezară. Asemenea şi Epistimi, fiind şi ea din părinţi elini, şi măritată după Galaction, se boteză de dânsul. Deci păzindu-şi amândoi fecioria nevătămată, se călugăriră. Şi suferind tot felul de aspră petrecere, şi patimă rea, au fost prinşi de stăpânitorul Ursul. Şi, aducându-se la întrebare, fură bătuţi rău, şi cu trestii ascuţite pe sub unghii înţepaţi, li s-au tăiat mâinile şi picioarele, iar după aceea şi capetele. Şi era Sfântul Galaction de treizeci de ani, iar sfânta Epistimi de şaisprezece ani.

    Tot în această zi, Sfinţii Apostoli din cei şaptezeci, Ermeu, Lin, Gaie, Filolog şi Patrova.

Stih : Ermeu, Patrova şi Gae trei împreună fiind.

Apostolii cei ce iubesc Treimea se văd murind.

Aşezând Iisus mreaja dumnezeieştii cunoştinţe

Line te prinde viu, şi te mută din viaţă.

Filolog iubindu-te pe tine Cuvinte al lui Dumnezeu.

Plineşte cuvintele tale, şi murind petrece cu tine, făcătorul său.

   Aceştia toţi erau din cei şaptezeci de ucenici ai lui Hristos. Şi Patrova, de care aminteşte şi dumnezeiescul Apostol Pavel, în Epistola sa către Romani, s-a făcut Episcop la Potiola, pe mulţi botezându-i, şi lui Hristos aducându-i. Iar Ermeu, de care aminteşte şi pentru acesta Sfântul Pavel în epistola către Romani, s-a făcut Episcop Filipenilor. Iar Lin, după Petru Verhovnicul, a stătut Episcop al Romei celei mari. Iar Gae de care iarăşi aminteşte Apostolul după Preasfântul Timotei, a fost Episcop Efesului. Iar Filolog şi de acesta aminteşte Apostolul s-a aşezat Episcop la Sinopi de Andrei cel întâi chemat. Aceştia episcopind întru arătatele cetăţi şi multe ispite şi necazuri suferind pentru cuvântul bunei-credinţe şi pe mulţi învăţând, şi lui Hristos aducându-i, s-au săvârşit în Domnul.

    Tot în această zi, Sfântul Domnin, care în foc s-a săvârşit.

Stih : Domnin locul gheenei socotind.

Nicicum de focul de aicea nu s-a îngrozit.

    Tot în această zi, Timotei, Teofil şi Teotim, care de pumni ucişi s-au săvârşit.

Stih : Pe Timotei, şi doi împreună nevoitori preabuni,

Cu pumnii îi omoară, şi cuvântul lui Dumnezeu îi cinsteşte cu cununi.

    Tot în această zi, Sfântul Doroteu presbiterul, care fiind dat fiarelor s-a săvârşit.

Stih : Doroteu fiarelor fiind dat,

S-a adus lui Dumnezeu dar primit.

    Tot în această zi, Sfântul Evpsihie şi Carterie, care părţile cele ascunse tăindu-li-se, sau săvârşit.

Stih : Lui Carterie testiculele i s-au tăiat.

Şi împreună cu Evpsihie, cu suflet răbdător au suferit.

    Tot în această zi, Sfântul Silvan, care în baie de metal băgându-se s-a săvârşit.

Stih : În băile de metal Silvan, băgat fiind,

Lasă băile viaţa schimbând.

    Tot în această zi, Sfântul Pamfil, care strujit şi închis în temniţă s-a săvârşit.

Stih : Obosit de temniţă, şi mai înainte de temniţă, de strujire

Pamfil după cuviinţă la îndoită cunună prin chinuire.

   Aceştia erau pe vremea lui Maximian tiranul şi al lui Urban domnul Palestinei. Deci mult nevoindu-se fericitul Domnin, şi mai înainte de săvârşirea muceniciei, iar multe şi multe şi aproape de sfârşitul său, a fost osândit încă, şi la munca cea prin foc. Iar pe Timotei, şi pe Teotim, şi pe Teofil, cei ce erau în floarea tinereţelor, frumoşi şi plăcuţi la feţe, i-au osândit tiranul, la lupta cea de pumni. Iar pe Doroteu, cucernicul şi Sfântul bătrân, spre mâncarea fiarelor l-au dat. Iar pe Carterie, şi Evpsihie, care aveau vârsta întregilor bărbaţi, i-au prefăcut în ceata scopiţilor, tăindu-li-se testiculele. Iar pe Silvan, l-a osândit la baie în locul ce se zice Fanon. Iar pe trei fecioare le-au dat la desfrânate curvăsării, şi pe altele le-au pus la închisoare. Şi toate acestea într-un singur ceas le-a lucrat tiranul. Iar Pamfil cel împodobit cu toată înţelepciunea şi cu fapta bună, prea-cumplit fiind bătut odată şi de două ori şi împreună cu alţi mărturisitori fiind aruncat în temniţă, sfârşitul muceniciei a luat, săvârşindu-se în Hristos.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Grigorie Arhiepiscopul şi mărturisitorul Alexandriei.

Stih : Pe ochiul ortodoxiei cel deşteptat,

Cuvinte, cum să-l trec neîncununat.

   Acest întru sfinţi Părintele nostru Grigorie, din tânără vârstă a iubit pe Hristos, şi s-a împodobit pe sine cu toate faptele bune cele după Dumnezeu. Drept aceea după săvârşirea Preasfântului Papă al Alexandriei, din dumnezeiască pronie s-a hirotonit Arhiepiscop Alexandriei, de către Episcopii ce se adunase împreună, şi de către iubitorul de Hristos popor. Şi s-a făcut dascăl ortodoxiei prea-ales, fiind blând, smerit, milostiv, Părinte sărmanilor, sprijinitor văduvelor, povăţuitor rătăciţilor, doctor bolnavilor, mângâiere celor scârbiţi. Şi se putea vedea că toţi se bucurau şi se veseleau pentru dânsul. Dar lucrătorul de sminteală diavol, intrând în împăratul acelei vremi Leon luptătorul de Icoane, şi insuflându-i socotinţe preaspurcate, l-a înduplecat să trimită să aducă pe Sfântul legat de la Alexandria la Constantinopol. Şi aceasta făcându-se, şi înfăţişându-se Sfântul înaintea lui, l-a mustrat înaintea a tot singlitul, numindu-l eretic, şi fără de Dumnezeu, şi rău-credincios. Iar tiranul, nesuferind ocările acestea, i-a sfâşiat trupul cu rănile, bătându-l cu vine de bou. Iar Sfântul cu mulţumire suferind bătaia, zicea către cei de faţă : Pentru sfânta Icoana Hristosului meu, gata sunt a suferi tăiere peste toate părţile trupului meu. Acestea auzindu-le spurcatul acela împărat, a poruncit să se surghiunească Sfântul. Şi mergând fericitul în surghiunie, şi ani câţi-va acolo petrecând, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Castor, şi Agatanghel, care prin sabie s-au săvârşit.

Stih : Castor dezlegarea ta prin foc nu este departe,

Ci arătând cuvântul, cununa este aproape.

Stih : Înger bine-vestitor lui Agatanghel fiind.

Hotărârea sfârşitului cea prin sabie luând.

    Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul la plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Darul Duhului cel dătător de rouă, preaînţelepţeşte vă răcorea pe voi, cei ce vă ardeaţi cu focul ispitelor, şi al ostenelilor de sihăstrie. Şi iarăşi întru răbdarea chinurilor, care cu tărie aţi suferit întru mucenicie.

   Pentru dragostea curăţiei şi a sihăstriei, aţi poftit osebire întru unirea sufletului, şi prin credinţă tare fiind legaţi, iarăşi v-aţi unit la luptele cele de pătimire, Cuvioşilor Mucenici.

Slavă...

   Prealăudatul Galaction plecându-se la poruncile Împăratului tuturor, poruncile păgânilor le-a socotit ca nişte bârfeli. Pentru aceea a luat moştenire Împărăţia Cerurilor întru Hristos.

Şi acum... a Născătoarei :

   Mai aleasă ai fost cea cu totul fără de prihană, decât, puterile cele de gând. Că pe Acela pe Care acelea nicidecum nu îndrăznesc a-L vedea, L-ai ţinut în braţele tale. Pentru aceea cu glas de mulţumire te slăvim.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Din văpaie cuvioşilor...

   Având dragoste mai fierbinte către Hristos decât către pofta firii, cu tot gândul v-aţi lepădat, a nu vă; fi aminte de trup şi de sânge; şi înţelepţeşte depărtându-vă de averea cea materială.

   Minunat v-aţi depărtat de dragostea trupului, şi dumnezeieşte v-aţi unit cu dragostea curăţiei, şi v-aţi alcătuit cu dragostea lui Hristos; cei ce sunteţi lauda celor ce vieţuiesc întru însoţire, şi mare minune celor fără soţie.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Vrând să câştigi împărăţia cea de sus, dumnezeiescule Mucenice, ai cuprins-o pe ea, cumpărându-o cu sângiurile voastre, Galactioane, dimpreună cu Epistimi, ceea ce bine s-a nevoit cu tine.

Şi acum... a Născătoarei :

   Porţi ca un scaun de foc, ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe Cel ce se odihneşte în sânurile părinteşti; pe Care roagă-L pentru noi, Născătoare de Dumnezeu, ca să scăpăm de osânda cea veşnică.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Din văpaie Cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea nu este...

   Fiind înfierbântaţi cu dragostea lui Hristos, răceala vieţii şi a dragostei firii, şi legăturile trupului le-aţi rupt, pentru Treimea cea întru o Dumnezeire, Mucenicilor, biruind amândoi materia trupului.

   Dănţuind în ceruri cu cetele Mucenicilor, şi cu cetele fecioarelor, şi veselindu-te întru lumină dimpreună cu soţia ta Epistimi, dă-ne nouă Galactioane dezlegare de rele, biruinţă binecredincioşilor creştini, pace lumii şi mare milă

Slavă...

   Unindu-se întru una prin credinţă foarte cu tărie, prealăudatul dumnezeiescul Galaction, preaînţeleptul, fiind legat dimpreună cu cinstita Epistimi, s-au nevoit întru-o unire de cuget vitejeşte. Cu rugăciunile lor milostiveşte-Te spre noi, ca Unul ce eşti Preabun, Cuvinte al lui Dumnezeu.

Şi acum... a Născătoarei :

   Cu glasuri de mulţumire te lăudăm pe tine, cei ce prin mijlocirea ta am dobândit îndumnezeirea cu adevărat, şi strigăm ţie : Bucură-te cea fără de prihană; bucură-te cea binecuvântată; bucură-te palatul Împăratului tuturor şi Dumnezeu; bucură-te Maică Fecioară.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

LUMINÂNDA

   Hrănindu-te cu laptele credinţei Mucenice Galactioane, dimpreună cu cinstita Epistimi, te-ai nevoit până la sfârşit. Cu rugăciunile voastre cele sfinte, să ne izbăvim de gheenă, rugaţi-vă.

A Născătoarei :

   Cu laude de mulţumire mărindu-te pe tine, Fecioară, împreună cu îngerul strigăm ţie : Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te cea fără de mire Maica Împăratului slavei.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dintru tine, Fecioară, Se naşte Dumnezeu, ca să îndumnezeiască pe om, şi Se răstigneşte şi gustă moarte; prin Cruce omorând pe cel ce m-a omorât pe mine mai dinainte.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ŞASEA

Cel dintru sfinţi Părintele nostru Pavel, Arhiepiscopul Constantinopolului şi mărturisitorul.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6. Glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn celor ce...

   Pavel grăitorul de Dumnezeu, te-a ales pe tine următor lui, cel numit într-un nume cu acesta  şi împodobit cu obiceiurile lui, Preafericite, şi cu cinstire de Dumnezeu, şi cu bărbăţia sufletului şi cu răbdarea primejdiilor, şi aprins cu râvnă, apărătorule al ortodoxiei. Cu care dimpreună şi acum eşti slăvit în locaşurile cele cereşti.

   Pe Arie cel fără de Dumnezeu şi pe Macedonie cel cu rea-credinţă, l-ai sugrumat cu vinele cele tari ale dogmelor tale. Iar cu cuvântul cel drept al învăţăturii, ai întărit mulţimea dreptmăritorilor, Sfinţite tăinuitorule fericite. Pentru aceasta primind mărturisirea ta cea prealuminoasă Iubitorul de oameni, te-a făcut părtaş Împărăţiei Sale. (De două ori)

   Pe tine cel ce ai săvârşit călătoria şi credinţa ai păzit, fericite Ierarhe, Hristos te-a încununat cu cununa cea luminoasă a dreptăţii, şi a împodobit mărturisirea ta, vrednicule de minune. Pentru aceea luând moştenirea cerească, roagă pe Mântuitorul, pentru cei ce te laudă.

   Pavele preafericite, cel cu numele de mărturisire, făcându-te folositor celor ce cu fierbinţeală te laudă , izbăveşte de toată primejdia, şi de tot păcatul şi de viforul patimilor şi de tiranie, Părinte; ca un Mucenic nebiruit, şi ca un Ierarh bine primit, ca cel ce ai câştigat îndrăzneală către Hristos Dumnezeul nostru.

Slavă..., glasul 1, a lui Ghermano :

   Cu podoaba arhieriei fiind îmbrăcat, Cuvioase Părinte, ai râvnit lui Pavel celui cu numele tău numit, răbdând goniri şi primejdii; şi cu ostenelile tale ai ruşinat dogmele cele hulitoare ale lui Arie. Că pătimind pentru Treimea cea fără de început şi de o Fiinţă, ai surpat pe Macedonie cel cu credinţă rea, ce se lupta împotriva Duhului; iar credinţa drept-credincioasă luminându-o tuturor, eşti locuitor împreună cu îngerii cei fără de trup, cu care împreună şi acum roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum... a Născătoarei :

   Veselia cetelor celor cereşti, ajutătoarea cea tare a oamenilor celor de pe pământ, Preacurată Fecioară ! Mântuieşte-ne pe toţi care alergăm la tine; că spre tine ne-am pus nădejdile după Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pentru noi a suferit Fiul tău a pătimi, ca şi cu patima să se dea tuturor nepătimire, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea roagă-L pe El totdeauna, să ne scape de toate patimile trupului şi ale sufletului, ceea ce eşti prealăudată.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Vizantie :

   Înotând noianul adânc al pustniciei, cu vetreala înfrânării, ai scăpat de viforul patimilor, Cuvioase. Pentru aceea fiind numit cu numirea dumnezeiescului Pavel, ai răbdat goniri şi primejdii, pătimind rău de limbile hulitoare ale ereticilor. Pentru aceea ai surpat părerile lui Arie, şi biruind eresurile lui Nestorie, te-ai arătat râvnitor Bisericii lui Hristos. Pe Acela roagă-L, Ierarhe fericite, să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum... a Născătoarei.

Podobie : Când de pe lemn...

   Alergând ca la un liman, sub Sfântul tău acoperământ, Fecioară Maică Curată, mă rog milostiveşte-te, nu mă lepăda, ci mă mântuieşte pe mine robul tău, de nevoia care acum a venit asupra mea, ca una ce din fire ai milostivire, Maica lui Dumnezeu Celui Preaînalt, rugându-te totdeauna, mântuieşte pe robii tăi de toată primejdia.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Ceea ce ai născut Strugurul vieţii, Care nelucrat a răsărit din pântecele tău, dacă L-ai văzut pe El spânzurat pe lemn, tânguindu-te te văitai, şi strigai : Fiul meu izvorăşte vin, prin care se va ridica toată beţia patimilor, Făcătorule de bine, pentru mine, ceea ce Te-am născut pe Tine, ca un Milostiv.

Troparul, glasul al 3-lea, însăşi Podobia :

   Pentru mărturisirea dumnezeieştii credinţe, alt Pavel pe tine Biserica te-a arătat râvnitor între preoţi. Strigă împreună cu tine şi Abel către Domnul, şi sângele cel drept al Zahariei, Părinte Cuvioase. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih, fără mucenicine şi al Sfântului pe 6,

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea l-a, glasul al 4-lea :

Irmos :

   Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii şi mă voi arătă luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.

   Întărire credinţei, învăţător Bisericii şi stâlp nemişcat al mărturisirii şi luminător cu multe lumini ale Darului, şi gură de foc suflătoare, te propovăduim pe tine, Pavele.

   Pavel, soarele cel prea-mare al lumii, te arată pe tine de trei ori fericite, al doilea Pavel, ca pe un foc ce arde toate; eresurile, şi ca o secure ce taie nedumnezeirea.

Slavă...

   După lege te-ai nevoit grăitorule de Dumnezeu, nevoi răbdând pentru dumnezeiasca cuvântare, ca un Ierarh credincios. Şi cu vinele dogmelor tale, ai sugrumat pe Arie cel cu mintea deşartă, ca pe o fiară.

Şi acum... a Născătoarei :

   Veniţi să lăudăm toţi pe Preacurata Maria, care singură a împodobit omenirea, pe ceea ce a născut pe Dumnezeu întrupat şi a rămas Fecioară Curată.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...

   Făcându-te fiu prin dumnezeiescul Dar, pe Fiul cel din fire singur, pe Cel dimpreună fără de început cu Tatăl, nu L-ai pogorât întru zidire, Pavele, urmând dogmelor lui Pavel, purtătorului de Dumnezeu.

   Cu gura şi cu limba, şi cu inima ai propovăduit tu pe Hristos : Înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, şi Cuvânt Ipostatnic, Pavele, gânditorule de Dumnezeu Cuvioase, defăimând pe Arie cel cu credinţă rea.

Slavă...

   Pe Duhul lui Dumnezeu cel Sfânt, al puterii celei mai presus de fiinţă, prin care noi ne îndumnezeim, cu dreaptă cugetare preaînţelepte, L-ai mărturisit Dumnezeu din fire, atoate-lucrător şi Atotputernic.

Şi acum... a Născătoarei :

   Cuvântul Tatălui Celui fără de început, şi mai presus decât toată începătoria, acum a luat început întrupându-Se din tine, Curată, şi S-a făcut sub vreme, Cel mai presus de toţi anii.

Irmosul :

   Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care sau împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i, şi întru dumnezeiasca slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i.

SEDEALNA, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Ca unul ce eşti la nume şi următor vasului celui ales Părinte, ai răbdat primejdii şi goniri pentru credinţă, şi ai ajuns la Roma precum şi el Cuvioase, propovăduind pretutindenea cinstea cea întocmai a Treimii. Drept aceea săvârşind călătoria, în Armenia după vrednicie ai luat cununa de la Domnul, ruşinând pe Macedonie, şi pe Arie cel fără de Dumnezeu. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 3-lea :

Podobie : Pentru mărturisirea...

   Întărind dogma cea dumnezeiască, ai zdrobit graiul cel fără de Dumnezeu, Pavele de Dumnezeu înţelepţite, ruşinând pe Arie. Că ai propovăduit pe Fiul de o Fiinţă cu Tatăl, întărind pe credincioşi. Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L, sa ne dăruiască nouă mare milă.

Şi acum... a Născătoarei :

   Nu S-a despărţit de firea cea dumnezeiască întrupându-Se în pântecele tău, ci făcându-Se Om a rămas Dumnezeu, Cel ce după naştere te-a păzit pe tine Maică Fecioară, ca mai înaintea naşterii Preacurată, însuşi Domnul. Roagă-L pe El neîncetat, să ne dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua cuvântului cea nespurcată, Fecioara Maica cea fără de stricăciune, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel ce a răsărit dintru dânsa fără de dureri, tânguindu-se precum se cădea ca unei Maici, strigă : Vai mie, Fiul meu ! Cum pătimeşti ? Vrând să scapi pe om din necinstea patimilor.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Dumnezeiescul sfat cel neurmat, al Celui Preaînalt al întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum înţelegându-l, a strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Cinstea cea nepreţuită, a pus Ziditorul, cu dreapta Sa cea purtătoare de viaţă, pe creştetul tău cununa mărturisirii, ca unui purtător de biruinţă; Pavele arătătorule de Dumnezeu fericite.

   Precum te-ai nevoit pentru dogmele cele de bunăcredinţă, Preaînţelepte, ai luat răsplătirile acum, dobândind lemnul vieţii fericite Pavele, arătătorule de Dumnezeu, Minunate.

Slavă...

   Învrednicitu-te-ai a dănţui în pământul cel ceresc, unde dănţuiesc picioarele celor blânzi, fiind nevoitor luminat şi apărător adevărului preacinstite Pavele.

Şi acum... a Născătoarei :

   De o Fiinţă cu Tatăl ca un Fiu văzându-Te, Mântuitorule, întrupându-Te Te-ai născut din Fecioară, de o fiinţă cu noi, vrând să mântuieşti neamul omenesc.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta. Că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani; tuturor celor ce Te laudă pe Tine, pace dăruindu-le.

   Semănătura şi putrejunea eresului ai încetat, punând doctorie prealucrătoare de Dumnezeu înţelepţite Părinte, mărturisirea ta, lumina dogmelor tale, curăţirea gândului şi râvna cea dumnezeiască.

   Cu îndestulare s-a vărsat Darul Sfântului Duh, în buzele tale, Preafericite, aflându-te cu adevărat apărător tare ortodoxiei; de aceea ai luminat adunările cele dumnezeieşti ale dreptmăritorilor.

Slavă...

   Nedumnezeirea lui Arie, şi hula lui Macedonie, azvârlindu-le, Pavele, cu împleticirile dogmelor, şi învăţăturilor tale cele de Dumnezeu insuflate, precum David dedemult pe cel de alt neam, i-ai sugrumat pe aceştia, şi cu tărie i-ai osândit.

Şi acum... a Născătoarei :

   Cuvântul Cel fără de început, şi împreună veşnic, acum S-a făcut sub vreme, luând trup însufleţit şi înţelegător, din tine Fecioară Curată, neispitită de nuntă; dăruind pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Venit-am întru adâncurile...

   Arie cel ce a grăit către Cel Preaînalt cuvinte de hulă, şi pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu l-a micşorat întru făptură, s-a osândit ticălosul, de tine purtătorule de Dumnezeu.

   Macedonie cel fără de minte şi fără de Dumnezeu, şi fără de pricepere, care a micşorat pe Dumnezeiescul Duh, s-a surpat prin împotrivirea ta cea tare, descoperitorule de cele dumnezeieşti, Părinte.

Slavă...

   Şarpele cel amăgitor, înmulţitorul cetei eresurilor s-a omorât cu cuvintele tale cele învietoare, Arhiereule al lui Dumnezeu, Preafericite, grăitorule de cele dumnezeieşti, Preasfinţite.

Şi acum... a Născătoarei :

   Lăudăm Fecioară Maica lui Dumnezeu, naşterea ta cea mai presus de fire, şi curăţia ta cea nespurcată. Că întru tine cu minune s-a adunat fecioria şi naşterea nestricată.

Irmosul :

   Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe. Ci ca un Dumnezeu, scoate dintru adânc viaţa mea, Multmilostive.

CONDAC, glasul al 2-lea :

Podobie : Căutând cele de sus..

   Luminând pe pământ ca o stea din Cer luminătoare, luminezi acum Biserica cea a toată lumea, pentru care şi pătimind, sufletul tău Pavele ţi-ai pus, şi ca al Zahariei şi al lui Abel, arătat striga sângele tău către Domnul.

ICOS

   Stâlp mărturisirii eşti, şi întocmai la nume cu Pavel luminătorul pământului, întocmai cu obiceiul, şi întocmai pătimitor, rănile lui Iisus purtându-le pe trupul tău, Pavele, de sfinţenie tăinuitorule, şi într-însele îndulcindu-te şi bucurându-te totdeauna, înaintea împăraţilor celor rău-măritori ai stătut, şi îngrozit fiind mai vârtos te-ai întărit. Pentru aceasta mai arătat strigă sângele tău către Domnul.

SINAXAR

    În această lună în ziua a şasea, pomenirea celui dintru Sfinţi, Părintele nostru Pavel, Arhiepiscopul Constantinopolului, mărturisitorul.

Stih : Pavel pentru sugrumarea în închisoare lăudându-se;

Dezleagă sugrumarea prin adâncimea cuvintelor, bucurându-se.

Pavel pentru mărturisirea lui Dumnezeu celui adevărat;

În a şasea zi de cei rău credincioşi s-a sugrumat.

   Marele mărturisitor Pavel, a fost din Tesalonic, fiind notar şi scriitor Sfântului Alexandru Patriarhul Constantinopolului, şi Diacon aceleiaşi biserici pe care ortodocşii creştini, după moartea lui Alexandru, îl puseră Patriarh Constantinopolului. Împăratul Constantie fiind arian, întorcându-se de la Antiohia, îl scoase din scaun şi puse în locul lui pe Evsevie al Nicomidiei. Deci Sfântul mergând la Roma, află pe marele Atanasie fiind şi el scos din scaunul său de acelaşi Constantie. Deci cu cărţile împăratului Consta şi a lui Iulie Papa, îşi luară amândoi scaunele sale. Şi iarăşi cu sfaturile arienilor se scoaseră de Constatie. Atunci scrise Consta la fratele său Constantie, că de nu-şi vor lua scaunele, voi veni cu putere asupra ta. Deci şi-a luat dumnezeiescul Pavel scaunul puţin timp, şi după moartea lui Consta se izgoni la Cucuson în Armenia. Şi fiind închis unde era lăcaşul de făceau slujbă, îl sugrumară arienii cu omoforul său, şi aşa şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.

    Tot întru această zi, pomenirea pulberii ce a căzut cu dumnezeiască iubire de oameni, pe timpul lui Leon cel mare.

Stih : Îngrozeşti cu arderea, dar iarăşi nearzând.

Pe urgia, cu îndelungă răbdare cuvinte amestecând.

   În anul al optsprezecelea al împărăţiei lui Leon cel mare, care se numea şi Marcel, în şase zile a lunii lui Noiembrie, în ceasul de amiază, tot Cerul s-a acoperit de nori. Iar obişnuită întunecarea norilor, prefăcându-se în roşeaţă, se părea că are să ardă toată lumea. Atâta a înspăimântat pe toţi oamenii, încât din singură privirea Cerului, socoteau toţi, că de va cădea ploaie, din acest fel de nori roşiţi, negreşit ploaia aceea va fi foc şi pară, care are să ardă, precum ploaia aceea de foc ce a căzut şi a ars Sodoma. Aşadar pentru aşteptarea aceasta cu îndoială, toţi creştinii năzuiau la sfintele biserici, şi se rugau lui Dumnezeu, cu rugăciune şi cu plângere. Deci iubitorul de oameni Dumnezeu, amestecând pedeapsa cu bunătatea sa, a poruncit norilor, şi a plouat o ploaie neobişnuită şi străină, care pricinuia frică între cei păcătoşi. Căci începând ploaie de cu seară, a ţinut până la miezul nopţii. Iar ploaia ce cădea era o pulbere neagră, şi ardea foarte, asemenea cu cenuşa din cuptorul cel cu foc. Şi atâta de multă a căzut, încât s-a aflat pe deasupra pământului, şi peste cărămizile caselor, mai multă decât o mână bărbătească. Şi a ars, şi a pârjolit toate ierburile pământului şi sadurile şi copacii. Era încă şi foarte greu de spălat, însemnând cu aceasta atât mânia lui Dumnezeu, cât şi păcatul cel greu de spălat. Căci după aceasta au căzut multe şi cumplite ploi în multe zile, şi abia însă au putut spăla pulberea aceea. Aceasta era pildă. Căci fiindcă păcatul se află întru noi, ca o pulbere înfocată şi neagră, şi mănâncă ca focul sadurile bunătăţilor. Pentru aceasta avem trebuinţă ca de ploaie, de multe lacrimi izbucnite de jos, din adâncul inimii, cu suspin, şi amărăciunea sufletului. Ca şi cu acestea cenuşa cea arzătoare, a răutăţii adică să o spălăm, şi să adăpăm pământul cel bun al minţii noastre, şi să-l facem pe el roditor de fapte bune. Şi aşa prin acestea, să scăpăm de munca gheenei, care arde sufletele şi trupurile noastre, şi să dobândim Împărăţia Cerurilor.

    Tot întru această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Luca.

Stih : Luca cele plăcute lui Dumnezeu cuvântul făcând.

După moarte, partea, celor bineplăcuţi eşti câştigând.

   Acest fericit Luca, era din cetatea Tavromeniei, ce se află în ostrovul Siciliei. Şi când era de optsprezece ani, cu sârguinţă mergea des pe la sfintele biserici. Şi nu numai asculta dumnezeieştile cuvinte cu trezvie, ci şi le făcea pe ele. Dar fiindcă părinţii lui au voit să-l căsătorească, pentru aceasta el a fugit noaptea, şi s-a dus la un loc neumblat, unde petrecea împreună cu fiarele. Şi stăruind acolo patruzeci de zile întru postire, s-a învrednicit, de dumnezeiască cercetare prin înger. Deci mergând la o mânăstire, s-a îmbrăcat cu îngereasca schimă a monahilor; şi de atunci şi în urmă, întrebuinţa viaţă mai aspră. Căci optsprezece luni au trecut, în care vreme a treia zi, şi a patra zi, mânca numai pâine, şi bea numai apă, fără să primească vreo odihnă trupească. Şi de acolo, ieşind, s-a dus împreună cu un monah, la muntele Etnii, şi acolo îşi avea hrana, buruienile muntelui. Dormea puţin, avea numai o haină şi fără de încălţăminte, avea hotar, şi canon, să nu iasă din chilia sa, dacă mai întâi n-ar fi citit toată psaltirea. Apoi citea ceasul al treilea, şi după acestea, îşi lua lucrul său, şi lucra până la al şaselea ceas, şi după ceasul al şaselea se îngrijea pentru hrana aceea puţină ce mânca. Asemenea şi pentru cealaltă slujbă. Drept aceea întru acestea nevoindu-se, s-a învrednicit fericitul, să ia preamare Dar de la Dumnezeu, şi să dezlege cuvintele cele neînţelese ale dumnezeieştilor scripturi; întrucât oarecare nedumerindu-se, ziceau pentru el : De unde ştie acesta carte neînvăţând ? După acestea s-a dus la un alt loc, povăţuit de dumnezeiască descoperire. Şi acolo aducând doisprezece ucenici, le purta lor de grijă. După aceea mergând la Vizantia, şi după ce a înconjurat pe la chiliile monahilor, şi a descoperit părinţilor de acolo cugetările sale, s-a întors şi s-a dus la Corintul Peloponesului. Deci acolo locuind într-un sat ca la şapte luni, a adormit în pace.

    Tot întru această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Nicandru.

Stih : Nicandru vrăjmaşul înşelăciunii junghiere a răbdat.

Şi biruinţă împotriva bărbaţilor înşelători a ridicat.

    Tot întru această zi, Sfântul Pavel ce se făcea nebun pentru Hristos, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Făţărnicindu-se Pavel pe pământ nebunie îşi preface.

Şi după moarte, împreună cu ceata cugetătorilor de Dumnezeu petrece.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate Domnul părinţilor, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Mutatu-te-ai gânditorule de Dumnezeu Pavele, către lăcaşurile cele cereşti, şi apropiindu-te către Dumnezeu, fiind îndumnezeit prin împărtăşire te-ai făcut dumnezeiesc, cântând, Cuvioase : Doamne al părinţilor şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Luând învăţătură de la cuvintele tale, Pavele prealăudate, ne-am învăţat a cinsti netăiat Dumnezeirea cea în trei Sori nedespărţită, Căreia şi cântăm : Doamne al părinţilor şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Cât este de sfinţită, dumnezeiască şi plăcută lui Dumnezeu mărturisirea ta; că lămurindu-te ca aurul, te-ai adus lui Dumnezeu jertfă bineprimită, Cuvioase, veselindu-te cu urmarea patimilor Mântuitorului nostru.

Şi acum... a Născătoarei :

   Tuturor oamenilor una te-ai arătat mijlocitoare a dumnezeieştii mântuiri, născând pe Mântuitorul tuturor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Căruia toţi strigăm : Prealăudate, Doamne al părinţilor, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe tinerii cei bine credincioşi...

   Izvoarele dogmelor tale curg, şi adapă toată Biserica, iar cu cinstitul tău sânge, Părinte, ai sfinţit pe cei ce ţi-au urmat ţie cu credinţă dreptmăritoare, şi strigă : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   La limanul cel lin ai ajuns acum, lepădându-te de întreitele valuri ale vieţii, că ai avut cârmuitor pe Domnul, care îndreptă toată călătoria ta, Pavele preafericite, pe Cel ce cu ameninţarea toate le face; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Sălăşluindu-se întru tine Lumina cea cu trei străluciri, a Dumnezeieştii Treimi, te-a făcut pe tine lumină a doua, care; luminezi adunarea ortodocşilor, iar ceata ereticilor o întuneci; Părinte şi strigi : Pe Domnul : lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum... a Născătoarei :

   Urmând graiurilor Proorocilor, Fecioară, te vestim pe tine Născătoare de Dumnezeu, că ai născut Prunc mai vechi decât toţi, Care S-a chemat Emanuel, Căruia şi strigăm : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. atunci fiind închipuită, iar acum săvârşită, pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie. Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Tot neamul pământesc..

   Cu totul mă aduc pe mine dumnezeiescule, la dumnezeiescul tău acoperământ. Că tu ca un sfinţit Mucenic, luând de la Hristos putere a dezlega greşelile, rupând lanţul greşelilor mele, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale, şi mă luminează cu lumina cea dumnezeiască.    

   Aprinzându-te cu râvnă Pavele prea-alesule, te-ai arătat cuminte, făcându-te acum ascultător cuvintelor celor negrăite, şi ca un părtaş obiceiurilor, în rai te-ai făcut părtaş şi numirii, luând cununa Împărăţiei lui Hristos cea preafrumoasă.

Slavă...

   Ca un viteaz ostaş, te-ai arătat defăimător a tot eresul, dumnezeiesc apărător al ortodoxiei sfinţite Mucenice, fiind; luminat arătat cu razele Darului, pururea lăudate, Pavele, şi strălucit cu Lumina Treimii Celei nezidite.

Şi acum... a Născătoarei :

   Îmbrăcându-Se Cuvântul cu trup din tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi întrupându-Se a vieţuit în lume ca un Milostiv, rămânând nu mai puţin decât întâi fără de trup. Şi pe cel ce odinioară a muncit pe toţi, l-a surpat cu dumnezeiască putere.

Irmosul :

   Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei auziţi...

   Urmând lui Pavel propovăduitorul credinţei, şi semănând dogmele înţelepciunii celei de, sus, toate eresurile le-ai stricat; cel ce eşti podoaba Ierarhilor, Pavele preafericite ! Pentru aceea te-ai şi arătat stâlp mărturisirii, gânditorule de Dumnezeu.

A Născătoarei :

   Pe Dumnezeu, Care L-ai născut cu trup roagă-L Marie, mireasă a lui Dumnezeu, pentru noi cei ce te cinstim cu dragoste pe tine şi lăudăm Icoana ta şi a Fiului tău Preacurată, să ne mântuiască de iad şi de nevoile cele veşnice, pe cei ce ne rugăm ţie cu ferbinţeală.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Văzându-Te Maica Ta, ceea ce nu ştie de nuntă, Cuvinte, înălţat pe Cruce, şi împungându-Te cu suliţa, striga : Vai mie Fiul meu Cel mai înainte fără de început, cum rabzi acum fără dreptate, Preadrepte, de la poporul cel nemulţumitor, necunoscător, şi făcător de rele ?

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glasul al 7-lea, a lui Anatolie.

   Uitându-te la adâncurile Duhului, şi vieţuind pe pământ ca un fără de trup, de acolo ai scos avuţia dumnezeieştii cunoştinţe, şi ai îmbogăţit pe oameni cu ortodoxia, prin învăţăturile tale, Cuvioase Părinte.

Şi acum... a Născătoarei :

   Stăpână ceea ce ai născut după trup pe Stăpânul meu, scapă-mă de stăpânirea şi de robia celui străin.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dacă Te-a văzut cea fără prihană, pironit pe Cruce de bunăvoie, tânguindu-se ca o Maică, lăuda puterea Ta.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ŞAPTEA

    Sfinţii 33 de Mucenici, cei din Meletin. Şi Preacuviosul Părintele nostru şi făcătorul de minuni Lazăr, cel ce s-a nevoit în muntele Galisiului.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale mucenicilor 3, Şi ale Cuviosului 3, Stihirile mucenicilor, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Ceata cea de Dumnezeu adunată, sfinţita oştire, adunare dumnezeiască, popor sfinţit. Ceata Mucenicilor cea de Dumnezeu încununată, adunare frumoasă, ajutorinţă nedespărţită, v-aţi arătat cu adevărat vrednicilor de laudă, şi vieţuitori Mitropoliei celei de sus după vrednicie, pentru aceea după datorie vă fericim.

   Dimpreună cu Nicandru, pe Isihie, pe Atanasie, pe Mamant, pe dumnezeiescul Varahie, şi pe Calinic, şi pe Teaghen, şi pe Nicon, pe Longhin, pe Teodor, pe Valerie împreună şi pe Xantia pe Teodot şi pe Calimah, şi pe Evghenie, dimpreună cu dumnezeiescul Teodul, şi cu Ostrihie, adunându-ne cu toţii să-i cinstim.

   Pe viteazul Ieron, pe slăvitul Epifanie, pe Maximian, dimpreună cu Dulchitie, Claudian şi Teofil, pe dumnezeiescul Ghigantie şi pe Doroteu cu credinţă, pe Diodot, pe Castrichie şi pe Anichit, împreună cu Temelie şi Evtihie, cu un glas să-i lăudăm, ca pe mărturisitorii adevărului.

Alte Stihiri ale Cuviosului, glasul al 6-lea.

Podobie : Toată nădejdea punându-şi...

   Lepădând toată necuvântarea patimilor şi trupul supunându-l Duhului, te-ai făcut canon faptelor bune, întărire sihaştrilor, chip pustnicilor, podoaba cuvioşilor. Şi acum privind frumuseţea cea negrăită a Ziditorului tău, te desfătezi pururea cu duhul întru frumuseţile cele cereşti. Pentru aceasta adunându-ne cu cântările cântărilor celor dulci, lăudăm pomenirea ta cea cinstită şi prăznuită.

   Lepădând toată greutatea cea grea a materiei, şi valurile cele mult înviforate ale trupului, ai umblat pe cărarea vieţuirii celei înalte, suindu-te cu bună-podoabă, şi înălţându-te la vârful a toată bunătatea, şi biruind pe potrivnicul vrăjmaş cel fără de materie, cu materia trupului. Pentru aceea te-ai sălăşluit împreună cu cetele îngerilor celor fără materie, Părinte Lazăre ! Rugându-te pentru sufletele noastre.

   Lepădându-te de lume şi de trup, şi urând patimile împreună cu supărările lor, Cuvioase, te-ai făcut bun păzitor, Lazăre, poruncilor Domnului şi următor prea-ales. Pentru aceea a făcut lăcaş întru tine dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul şi din-destul dă ţie, darurile cele mai presus de fire, făcându-te însuţi lucrător de minuni prea-ales, şi izbăvitor prea-fierbinte celor din nevoi.

Slavă..., glasul al 5-lea.

   Cuvioase Părinte, nu ai dat somn ochilor tăi nici genelor tale dormitare, până ce ţi-ai slobozit sufletul şi trupul de patimi, şi pe tine însuți te-ai gătit lăcaş Duhului; că venind Hristos cu Tatăl, ! Sălăşluire întru tine a făcut. Şi Treimii Celei de o Fiinţă rob făcându-te, vestitorule de lucruri mari Lazăre Părintele nostru, roagă-te pentru sufletele noastre.

Şi acum... a Născătoarei :

Podobie : Bucură-te cămara...

   Străluceşte-mi lumina ta mie, care mă aflu în întunericul relelor, ceea ce ai zămislit pe Lumina adevărului, şi ai născut pe Dumnezeu cu trup Maică Fecioară; scoate-mă degrab dintru adâncimea deznădăjduirii şi pe piatra vieţuirii celei neclintite, întăreşte paşii sufletului meu pe piatră de viaţă, fără de greşeli. Judecă pe dracii ce mă necăjesc neîncetat. Conteneşte degrab durerea ticăloasei inimii mele, ceea ce eşti nădejdea marginilor, care dăruieşti lumii mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stând lângă Cruce, ceea ce Te-a născut pe Tine, Iisuse, tânguindu-Se, se văita strigând : Nu sufăr Fiule a Te vedea răstignit pe lemn, pe Tine, pe Cel ce Te-am născut eu, şi am scăpat de dureri, ca una ce sunt fără de bărbat; şi cum acum sunt cuprinsă de întristare, şi mă rănesc la inimă, ceea ce sunt fără de prihană ? Că acum s-a plinit cuvântul, care a zis Simeon, că va intra în inima mea sabie. Ci o Fiul meu ! Scoală-Te acum şi mântuieşte pe cei ce Te laudă.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă... a Cuviosului, glasul a 6-lea.

   Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieşit vestirea faptelor tale, pentru aceea în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat, având îndrăznire către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum... a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat...

   Ochiul inimii mele întind către tine, Stăpână, nu trece puţina mea suspinare, în ceasul când va judeca Fiul tău lumea, fie-mi mie acoperământ şi ajutătoare.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Pironitu-M-am ca un om pe lemn, şi M-am omorât, şi în mormânt M-am pus ca un muritor; iar ca Dumnezeu, o Maică ! voi învia pe cei morţi şi cu scularea Mea, te voi slăvi pe tine.

Troparul, glasul al 4-lea.

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea :

   Cu rugăciunile cele cu priveghere, întru curgerile lacrimilor stâlpul ţi-ai udat şi cu suspinurile cele dintru adâncuri, spre însutite osteneli l-ai făcut roditor. Şi ai fost păstor, tuturor dând iertare, Cuvioase Părintele nostru Lazăre. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum... al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih unul, cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor 2, pe 8 :

CANONUL Mucenicilor.

Facerea lui Ioan Monahul

Cântare 1-a, glasul al 2-lea :

Irmos :

   Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul, pe care l-a scăpat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

   Veniţi toţi credincioşii cu mâinile să plesnim, şi cu cântări de Dumnezeu grăitoare, să prăznuim patimile Mucenicilor, slăvind pe Hristos ca S-a preaslăvit.

   Armă dumnezeiască şi laudă s-a dat nouă biruinţa Mântuitorului, toată întrarmarea Crucii, cea nespusă, prin care purtătorii de biruinţă s-au încununat.

   Sabie şi foc, şi groapă şi Cruce şi moarte au adus, pururea pomeniţilor Mucenici, gonitorii de Dumnezeu, la viaţă mai bună trimiţându-i pe dânşii.

A Născătoarei :

   Pâinea vieţii cea cerească, ai născut pe Cuvântul Tatălui, Cel cu un Ipostas, Care S-a întrupat, Preacurată. Pe Care adunările Mucenicilor, Îl slăvesc.

Alt CANON al Cuviosului.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos : Deschide-voi gura mea...

   Luminătorule de Dumnezeu luminate, cel cu chipul de lumină, Lazăre, goneşte întunericul cugetului meu, luminându-l cu razele dumnezeieştii Lumini, ca să laud isprăvile tale.

   Strălucind ca soarele, luminezi pe cei de sub soare, fiind lăcaş luminii, Lazăre, răsărind şi apunând. Şi făcându-te dumnezeiască lumină cu minunea naşterii şi a adormirii.

Slavă...

   Dorind de viaţa cea veşnică, şi mai bună, cu dreptate nu ai băgat în seamă de viaţa cea trecătoare, depărtându-te de rudenia cea trupească, şi omorându-te împreună cu Hristos şi vieţuind dimpreună cu El.

Şi acum... a Născătoarei :

   Aflându-te curat Stăpâna cea Preacurată, Preacuvioase Lazăre, venind către tine ca şi către o slugă mulţumitoare te-a mângâiat. Cu care dimpreună, îmblânzeşte nouă pe Iubitorul de oameni.

Cântarea a 3-a :

Irmos :

   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit Duhul meu a cânta : Nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

   Surpat-au bunii biruitori ostaşi nedumnezeirea înşelăciunii mulţimii dumnezeilor, întărindu-se cu dumnezeiască patima Ta, cu credinţă strigând : Nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

   Cu picăturile dumnezeiescului sânge curăţindu-vă şi cu sângiurile voastre săvârşindu-vă, nu v-aţi spurcat cu jertfe drăceşti, purtătorilor de chinuri, strigând : Nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

   Pe tine tot câştigându-te, locuind în inimile sale purtătorii de chinuri, au lărgit creştinătatea, strigând : Nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

A Născătoarei :

   Pe tine una numai Fecioară fiind după naştere, te cinstim cu credinţă dumnezeiască, Fiului tău Celui ce S-a născut, strigând : Nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Alt Canon,

Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...

   Întărindu-te cu puterea Stăpânului, meşteşugirile vrăjmaşului cele împotrivă, le-ai arătat, ca nişte săgetături de prunci, Înţelepte, ale cărui meşteşuguri întăreşte-ne şi pe noi să le biruim, cu rugăciunile tale.

Slavă...

   Înger în trup te-ai arătat, slujind lui Dumnezeu, dimpreună cu îngerii, fiind mai presus de greutatea trupului şi de fire, Lazăre, luminându-te dumnezeieşte şi mărindu-te minunat.

Şi acum... a Născătoarei :

   Fie-mi mie mijlocitoare, acoperământ, şi părtinire, Născătoare de Dumnezeu, îndreptându-mi cele ce sunt ale vieţii, pe vrăjmaşi oprindu-i, şi cu milostivirea mântuindu-mă şi cu Fiul tău împăcându-mă.

Irmosul :

   Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i, şi întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i.

CONDACUL mucenicilor, glasul al 4-lea.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat..

   Ceata Mucenicilor cea strălucită şi purtătoare de lumină, răsărind după înţelegere, a luminat Biserica astăzi cu razele minunilor. Pentru aceasta prăznuind cinstită pomenirea lor, cerem, Mântuitorul nostru, cu rugăciunile lor să ne mântuieşti pe noi din nevoi, ca un Milostiv Dumnezeu şi de oameni Iubitor.

SEDEALNA mucenicilor, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Ieron măritul, şi dimpreună cu el ceata Mucenicilor cea dumnezeiască, stingând focul nedumnezeirii cu sângiurile, moştenesc desfătările cele veşnice, şi vindecă durerile celor bolnavi, cu rugăciunile lor, Hristoase, mântuieşte sufletele noastre.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi..

   Pe luminătorul cel mare şi luminat, pe cel preablând şi milosârd, pe cel ce şi-a biruit firea şi şi-a înfrânt toate mişcările trupului, pe pururea pomenitul Lazăr, care a slujit lui Hristos cu iubire nemărginită, şi care s-a făcut moştenitor împărăţiei Sale împreună cu El. Toţi credincioşii să-l lăudăm, că se roagă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare greşelilor, celor ce prăznuiesc cu iubire sfântă pomenirea lui.

Şi acum... a Născătoarei, asemenea.

   Laudă de mulţumită după datorie aduc ţie, Stăpână, ca văduva aceea doi dinari, pentru toate darurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ şi ajutor, scoţându-mă totdeauna din ispite şi din nevoi. Pentru aceea ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie mântuindu-mă de cei ce mă necăjesc, strig către tine din inimă : Născătoare de Dumnezeu ajută-mi ! Rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să mi se dea; că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe cruce, a suspinat din inimă lăcrimând, şi a zis : Lumea se bucură mântuindu-se, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei, Dumnezeule preabunule, Cel ce eşti fără de păcate şi mie preadoritule Doamne, Care voieşti ca un Dumnezeu, să mântuieşti făptura Ta din stricăciune; însă slavă îndelung răbdării Tale Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne preaslăvită iconomia Ta, şi am slăvit, Iubitorule de oameni, necuprinsă puterea Ta.

   Doamne urmat-au patimii Tale celei dumnezeieşti, cu osârdie la moarte dându-se pe sine, purtătorii de chinuri ai Tăi.

   Doamne primeşte pe pătimitorii cei ce se roagă; şi dezlegare de greşeli şi de ispite dă-ne nouă, pentru rugăciunile lor.

   Tăcut-a toată înşelăciunea drăcească, Doamne, că Mucenicii Te-au mărturisit pe Tine după adevăr Dumnezeu adevărat.

A Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu te-au cinstit pe tine pătimitorii, pe Fiul tău întrupat, Stăpână, vestindu-L.

Alt Canon,

Irmos : Cel ce şade în slavă...

   Ai scăpat din robia, care ţi se gătea ţie cu vicleşug, şi celui ce te-a scăpat, i-ai slujit ca o slugă mulţumitoare, cu nevoinţă neîncetat, mântuindu-ţi sufletul din robia patimilor, dumnezeiescule Lazăre.

   Se aruncă în iad lovindu-se de surpături pietroase, neascultătorul învăţăturilor tale Lazăre. Şi pentru dulceaţă de miere, culege amărăciune de moarte prea-ticăloasă, ticălosul.

Slavă...

   Suitu-te-ai la vârful cel preaînalt al bunătăţilor, apropiindu-te de Dumnezeu în munte neumblat Părinte, ca Moise şi ca Ilie, a cărora mărire ai câştigat, ca unul ce ai râvnit vieţii acelora.

Şi acum... a Născătoarei :

   Arată-te Născătoare de Dumnezeu, mântuind turma ta de toată asupreala, şi împotrivirea cea cumplită, de cei ce nicicum nu propovăduiesc adevărul şi dă să biruiască moştenirea ta cea dreptmăritoare.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Dătătorule de lumină, şi Făcătorul veacurilor, Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Cu haină preafrumoasă roşită, prin buna-credinţă cu sângele mucenicesc şi ţesută cu Darul tău, acum Hristoase ai Tăi purtători de chinuri s-au îmbrăcat.

   Darul şi mila Atotputernicului Dumnezeu, încununează pe nevoitorii, care cu dragoste şi-au dat tărie unul altuia; prin care purtători de biruinţă s-au arătat Mucenici.

   Toiag de putere ai dat Crucea Ta purtătorilor de biruinţă, şi i-ai făcut pe dânşii să stăpânească peste vrăjmaşi. Pentru aceasta lăudăm Hristoase, Dumnezeirea Ta.

A Născătoarei :

   Trăgându-te din David, ai născut pe Hristos, purtătorul de sfinţenie. Pentru aceasta Curată, preoţia mutându-se, trebuia şi legii să se facă mutare.

Alt Canon,

Irmos : Spăimântatu-s-au toate...

   Ce este mai rău l-ai supus la ce este mai bun, Lazăre, cu lucrările cele de fapte bune ajungând privirea cea desăvârşită. Drept aceea îndumnezeindu-te prin împărtăşire, te-ai arătat însuţi făcând minuni alese.

   Urmând pe căile Mergătorului înainte, ai locuit în pustiu neumblat, cugetătorule de Dumnezeu şi iar te-ai arătat la ai tăi Părinte, ca acela odinioară la Israil cel nemulţumitor, îndreptându-i spre pocăinţă.

Slavă...

   Înţelepciunea lui Dumnezeu cea înfiinţată şi vie, te-a întărit pe tine Părinte Lazăre, a fi casă cu şapte stâlpi, şapte suflări ale Duhului, întru care S-a odihnit împreună cu Tatăl şi cu Duhul.

Şi acum... a Născătoarei :

   Fiind strâmtorat de nevoi, şi cuprins de patimi, pe tine cea mai desfătată decât cerurile, te rog, Maică a Dumnezeului celui viu, dă-mi lungime de viaţă paşnică, şi înălţime de nepătimire cu rugăciunile tale.

Cântarea a 6-a :

Irmos :

   Adâncul cel mult al păcatelor m-a înconjurat şi strig Ție, urmând Proorocului, din stricăciune Doamne scoate-mă.

   Cu glas de trâmbiţă să strige inima cea duhovnicească după vrednicie, din buze cuvântătoare laudă înălţând şi cântând luptele Mucenicilor.

   Să se rănească inimile necredincioşilor şi ale vrăjmaşilor, că Hristos întinzându-și Crucea ca un arc a slobozit pe Mucenici, ca pe nişte săgeţi ascuţite.

   Cu armele credinţei şi ale dreptăţii, vitejii s-au întrarmat prea-bine spre lupta vrăjmaşilor celor fără de trupuri, şi desăvârşit i-au pierdut pe ei,

A Născătoarei :

   Purtătorii de chinuri ştiindu-te că eşti Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu cel ce S-a răstignit lumii L-a propovăduit, dându-şi sufletele la moarte.

Alt Canon,

Irmos : Cugetătorilor de Dumnezeu...

   Izbăvit-ai pe Fecioară şi ai mântuit pe iubitorul curăţiei fără de stricăciune ca şi nerobit. Pentru aceea izbăveşte-mă pe mine, care mă primejduiesc de robie silnică şi de necazuri.

   Pe doi învăţători de cele sfinte, i-ai mântuit de împresurarea femeilor celor spurcate. Pe unul, Părinte, cu strigarea ridicându-l de la faptă, şi pe celălalt cu socoteală adevărată înţeleaptă.

Slavă...

   Cel ce a pus hotare apelor, Cel ce a hrănit prin îngeri pe slugi, te-a adăpat pe tine cu minune cu apă, prin înger hrănindu-te El cu mărire preamultă.

Şi acum... a Născătoarei :

   Cetele îngereşti te laudă pe tine, şi te măresc adunările oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, ca pe una ce ai pierdut pe draci, şi la toată lumea ai dat mântuire.

Irmosul :

   Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc, şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.

CONDACUL Cuviosului, glasul al 8-lea.

Podobie : Apărătoare Doamnă...

   Cele mai presus de fire ale tale dureri înţelepte şi nevoinţele, singuri îngerii văzându-le sau spăimântat, prin care ai luat de la Dumnezeu şi cunună. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, de toate primejdiile mântuieşte-ne, ca să strigăm : Bucură-te Părinte, păstorul nostru.

ICOS

   Înger din oameni de Dumnezeu purtătorule te-ai făcut, de pe pământ la cele cereşti ajungând. Pentru aceasta împreună cu cetele cele fără de trupuri, pe tine Cuvioase văzându-te vorbind, mă spăimântez, şi cu frică strig către tine cu dragoste unele ca acestea : Bucură-te canonule nerătăcite cel de un obicei; bucură-te grădina faptei bune cea de suflete hrănitoare. Bucură-te rugătorul sufletelor cel neruşinat; bucură-te cetaşul îngerilor, cel împreună-locuitor. Bucură-te că tu ai înmulţit adunarea turmelor; bucură-te că tu ai păzit-o pe aceea înlăuntrul Edenului. Bucură-te că tu ai dat cu Dumnezeu pâinea îndestulării; bucură-te gonitorul semeţiei dracilor. Bucură-te izvorul minunilor cel pururea curgător; bucură-te credincerul desfătării ce va să fie. Bucură-te strălucitorul a toată Asia; bucură-te luminătorul cel povăţuitor al monahilor. Bucură-te Părinte păstorul nostru.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a şaptea, pomenirea celor treizeci şi trei de Mucenici din Xelatin, Ieron şi cu ceilalţi.

Stih : O cum Ieron prin îndrăzneala cea cu bărbăţie.

Nimic n-a văzut neîndrăzneţ, nici înjosit către sabie.

Ieron, nu se ascunse.

În a şaptea zi, prin sabie gâtul tăindu-se.

Prin sabie a omorât bărbaţii cei înrăutăţiţi.

De trei ori zece şi o societate de bărbaţi.

   Aceşti sfinţi s-au nevoit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Şi era acest Ieron, viteaz şi puternic la trup şi blând la suflet. Şi fiind el plugar, îl găsiră într-un loc slujitorii idoleşti, şi vrând să-l ucidă ca nişte tâlhari, nu putură. Că scoţând Sfântul fierul plugului, luă grindeiul în loc de armă, şi se porni asupra lor de îi goni pe toţi, scăpând ei cu sudori, şi cu sânge. Deci merse Sfântul de bunăvoia sa la Domn, şi stând la întrebare, i s-a tăiat mâna dreaptă din cot. Iar pe ceilalţi sfinţi punându-i jos, îi bătură cu vine de bou. Şi dimineaţa iarăşi bătându-le trupurile câteva ceasuri, le tăiară capetele afară din cetatea Melitinei.

    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Lazăr, făcătorul de minuni, cel ce s-a postit în muntele Galisiului.

Stih : Defăimând mărirea şi desfătarea cea stricăcioasă.

A aflat Lazăr slava cea nestricăcioasă.

   Acest de trei ori fericit Părintele nostru Lazăr, era din pământul Asiei, dintr-un sat ce era aproape de Magnisia, în anul o mie treizeci, numit cu numele Născătoarei de Dumnezeu, şi avea părinţi prea-evlavioşi : Nichita şi Irina cu numele. Iar când era să se nască, a făcut Dumnezeu să se arate din Cer o dumnezeiască lumină, care a umplut toată casa sa cea părintească. Din a cărei strălucire de lumină, spăimântându-se femeile cele adunate, au ieşit afară, şi a rămas singură maică-sa. Iar după ce s-a născut pruncul, o minune ! A stătut îndată drept, şi s-a închinat spre răsărit, avându-şi mâinile cu bună rânduială strânse la piept. Mai înainte arătând Dumnezeu prin aceasta curăţenia Cuviosului şi sârguinţa, prin care sufletul lui era să primească dumnezeiasca strălucire. Şi când s-a făcut de cinci ani, l-au dat la un dascăl ca să înveţe Sfintele Scripturi. Şi în puţină vreme a covârşit pe toţi copiii. Drept aceea şi de toţi era lăudată ascuţimea minţii sale, şi când a ajuns la vârstă, a luat dumnezeiesc dor în sufletul său, ca să meargă la Ierusalim, şi să vadă sfintele locuri unde a pătimit Hristos; şi dar pe ascuns de toţi mergea în dorita lui călătorie, şi cu oarecari monahi, amestecându-se pe sine, călătorea. Deci ajungând la sate şi cu alt monah împreunându-se, se ducea la Ierusalim. Şi ajungând la Atalia, pomenitul monah, a pus vicleşug în mintea sa împotrivă-i, ca să-l vândă pe el. Iar cu pronia lui Dumnezeu, unul din călători a făcut cunoscut tânărului, şi aflând, a fugit călătorind pe calea sa cea mai de înainte. Şi ajungând la sfintele lăcaşuri, şi înconjurându-le pe toate, şi închinându-li-se s-a întors la biserica sfintei Învieri, şi a fost găzduit de arhidiaconul ei, şi prin el a fost aşezat în mânăstirea Sfântului Sava. Deci văzându-l pe acesta, proestosul, că este împodobit cu toată înţelepciunea, şi fapta bună, (căci mai pe toţi cei de acolo i-a întrecut, slujind bine, şi ridicând jugul ascultării) şi trimiţându-l la patriarhul Ierusalimului, s-a hirotonit de el preot. Şi după ce s-a zăbovit în mănăstire mai mulţi ani, până la ridicarea Agarenilor, care au stricat toată Palestina, şi sfânta mănăstire de acolo, având ei povăţuitor, pe spurcatul Aziz, care pe înfrumuseţată biserica sfintei Învieri a surpat-o, şi Crucea cea din turlă a sfărâmat-o, şi a aruncat-o la pământ, şi multe a hulit împotriva lui Dumnezeu. Deci acestea văzându-le Cuviosul cu ochii săi, împreună şi cu ceilalţi părinţi, au hotărât să meargă la Roma; şi ajungând la Efes, şi închinându-se iubitului de Dumnezeu cuvântător şi Evanghelist, aude Sfântul glas de sus, care îi arată lui vederat, să se suie la muntele cel din preajma Efesului care se chema Galisiul, neumblat fiind de mulţi pentru asprime, şi către dorita lui linişte îndemânatic. Deci suindu-se într-însul, şi mai presus de om nevoindu-se, şi suferind ispite nenumărate de la dracii care năvăleau la el ziua şi noaptea, simţitori şi gânditori; cu puterea lui Dumnezeu pe aceştia i-a surpat. Iar oarecând, săvârşindu-şi el rugăciunea pe la miezul nopţii, i s-a arătat stâlp de foc întins de la pământ la Cer, şi a văzut mulţime de îngeri, care cu dulceaţă cântau : Să învie Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii lui. Drept aceea acolo a zidit biserica Învierii, unde a văzut temelia stâlpului celui de foc, pentru care şi biserica se cheamă Sfânta Înviere, ridicată fiind de împăratul Constantin Monomahul; care a trimis de la sine atunci mulţi bani, împreună cu două scrisori ale sale, şi sfinte odoare, şi cinstitul lemn, şi sfânta Evanghelie împodobită cu aur, şi dumnezeieşti icoane, şi a afierosit în destule metohuri, şi sate la mănăstirea aceasta, cu scrisori împărăteşti; căci multă credinţă şi evlavie avea împăratul către Părintele Lazăr. Căci fiind împăratul surghiunit la ostrovul Lisveei, mai înainte cu trei ani, prin oarecari ucenici ai săi i-au vestit, şi scăparea din surghiunie, şi chemarea de a doua oară la împărăţie. Deci făcându-şi Sfântul de-a dreapta bisericii, stâlp descoperit, s-a suit deasupra lui, hrănindu-se cu buruieni crude, şi cu apă; şi aceasta, odată sau de două ori pe săptămână, purtând fiare, şi ticăloşindu-se pe sine cu gerul nopţii şi cu arşiţa zilei; însă avea de sus acoperământ pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, care sta deasupra capului său. Pentru aceasta nici zăpada, nici arsura nu se atingeau de creştetul său. Deci era săvârşind fericitul şi minuni preamari. Şi ajungând la vârful faptei bune, şi învrednicindu-se Darului proorociei, şi mai înainte cunoscându-şi sfârşitul său; iar fiindcă cu lacrimi îl rugau pe el fii săi cei duhovniceşti, şi cereau ca să mai rămână încă în viaţă, spre mai mare folos şi sporirea lor, a cerut de la Născătoarea de Dumnezeu, adăogire vieţii sale cinsprezece ani, şi câştigându-şi cererea, şi văzându-şi ucenicii cu numărul peste nouă sute şi fiind plin de zile, şaptezeci şi doi de ani vieţuind. Şi de vreme ce se săvârşise şi anul al cincisprezecelea, ce i s-a fost dat lui de Născătoarea de Dumnezeu, s-a mutat către Domnul. iar Dumnezeu, precum naşterea sa, asemenea şi adormirea, cu minunată minune a mărit-o, strălucind stâlpul cu dumnezeiască lumină, şi pe dinlăuntru şi pe dinafară, pentru ca şi ucenicii, care petreceau prin peşteri şi prin munţi şi alţi pustnici, să afle de sfârşitul Cuviosului, şi să jelească sărmănia lor. Deci după ce au aflat că a murit Părintele lor, fără să lase aşezământ în scris, mai mult se tânguiau şi plângeau, şi cu lacrimi şi cu suspinuri, ziceau acestea către Sfântul : Cu adevărat nu se va pogorî trupul tău de pe stâlp, nici se va da îngropării dacă nu vei lăsa nouă fiilor tăi oarecare mângâiere. Iar mai vârtos decât toţi, era scârbit ucenicul ce-l slujea, Grigorie cu numele. Deci preamare minune şi atunci a arătat marele acesta. Căci în vremea când se tânguiau fiii săi precum s-a zis, mortul cel fără de suflare, o minune i s-a arătat că era viu şi cu suflare, şi băgând mâna în sân, şi scoţând o hârtie, a dat-o ucenicilor săi, şi după aceasta, se vedea iarăşi fără suflare ca şi mai înainte. Deci citind ucenicii cele scrise, totodată cu înspăimântare şi cu bucurie, după ce n-au aflat la sfârşitul aşezământului, obişnuita iscălitură a mâinii Cuviosului, iarăşi tânguindu-se către Părintele lor ziceau : De nu vei adeveri hârtia prin iscălitura sfintei mâinii tale, şi noi aicea vom muri. Iar Sfântul, o minune ! Iarăşi ridicându-se şi şezând, şi cu mâna sa ţinând condeiul a săvârşit iscălitura, şi aşa a dat aşezământul fiilor săi; apoi iarăşi culcându-se a adormit, umplând sufletele tuturor de preamare minune. Iar sfintele lui moaşte cele vrednice, cinstindu-le ucenicii lui cu cântări de laude şi cu miruri şi cu făclii, le-au aşezat în sicriul cel de mult preţ aproape de stâlp, care lucrează şi după moarte tot felul de minuni, întru slava adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, căruia se cuvine cinstea şi lauda în vecii vecilor. Amin.

    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici, Melasipp, Casina şi Antonie.

Stih : Nu erau trupuri, ci oarecum netrupeşti cu fire.

Melasipp şi Casina către strujire.

Stând Antonie primeşti tăierea bucurându-te.

Şi iată dumnezeiescul loc cel de bucurie este primindu-te.

   Aceşti sfinţi au mărturisit pe vremea lui Iulian Paravatul, în anii trei sute şaizeci şi unul, în cetatea Anghira, creştini fiind ei din strămoşii lor. Deci Sfântul Antonie a fost pus în închisoare. iar Melasipp şi Casina, spânzuraţi fiind, s-au strujit, şi cu foc s-au pârjolit. După aceea Sfântului Melasipp, i-au tăiat picioarele din genunchi; iar sfintei Casinei i-au tăiat sânii. Iar pe Sfântul Antonie spânzurându-l, l-au sfâşiat. Pentru că el a scuipat în faţa lui Iulian, şi îşi fericea părinţii săi. Pe Sfântul Melasipp zic şi pe sfânta Casina, care spânzuraţi fiind pe lemnul cel de muncă, şi-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu. După aceasta, i-au găurit cu sfredelul gleznele lui Antonie, şi i-au spânzurat de picioare pietre grele. Iar mai la urmă l-au pus pe un scaun de fier roşit în foc, apoi i-au ras capul, şi i-au spânzurat de gât o piatră, şi aşa l-au purtat pe el prin cetate spre ocară şi ruşine. După aceasta iarăşi l-au spânzurat pe el şi l-au strujit; şi după acestea, l-au trimis pe el la ducele Agripin, care l-a pus pe el într-un cuptor înfocat, şi pe urmă l-a aruncat fiarelor spre mâncare. Deci fiindcă din toate acestea a fost păzit Sfântul nevătămat cu Darul lui Dumnezeu, pentru aceasta a tras la credinţa lui Hristos patruzeci de tineri, cărora îndată li s-au tăiat capetele de către slujitorii împăratului. După aceasta au întins pe Sfântul pe un pat roşit în foc, şi l-au bătut cu toiege. Apoi tăindu-i mâinile, l-au băgat în cuptorul cel cu foc, din care nevătămat fiind păzit, prin minunea aceasta pe mulţi i-a tras la credinţa lui Hristos. Şi în sfârşit s-a tăiat capul, şi a luat pururea pomenitul, cununa muceniciei.

    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Avet, Tavrion şi Tesalonichi.

Stih : Avet şi Tavrion doritul sfârşit având.

Prin sabie tăiaţi ca nişte tauri ai Domnului fiind.

Osândită fiind din locul cel părintesc la surghiunie.

Tesalonichi a locuit în locul cel cu verdeaţă şi plin de bucurie.

   Aceştia s-au nevoit în Amfipolia Macedoniei. Şi Tesalonichi era fiică oarecărui popă idolesc, ce se numea Cleon, bărbat vestit pentru bogăţia lui; ci bogăţiile acestea pe tânără nu au împuţinat-o, nici s-a despărţit de credinţa creştinească. Căci mult rugându-o pe ea tatăl său, nimic a isprăvit. Pentru aceasta dezbrăcându-o, au bătut-o patru oameni, cu vine de bou crude, şi i s-au zdrobit coastele, şi înstrăinată fiind de toate ale ei, a fost surghiunită departe, de către însuşi tatăl său. Ci şi aşa necontenind a mărturisi pe Hristos. Întru acea surghiunie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar Avet, şi Tavrion multe vorbind, împotriva barbarului şi crudului aceluia, fură pârâţi de el către Torivie Ipatul că sunt creştini; şi îndată dezbrăcându-li-se hainele, fură bătuţi cu toiege, încât toată faţa pământului s-a roşit cu sângele lor, şi cu pietre au fost împroşcaţi, şi în cuptor foarte ars s-au aruncat. Şi ieşind nevătămaţi au fost săgetaţi cu mai multe săgeţi. Dar nerănindu-se nicidecum de acestea, au fost aruncaţi în iezerul ce era acolo aproape, şi iarăşi cu voinţa lui Dumnezeu au scăpat la uscat nevătămaţi. Drept aceea umplându-se tiranul de nedumerire, a poruncit să li se taie capetele cu sabia, care făcându-se, au aflat sfârşitul nevoinţei.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Atinodor.

Stih : Pe Atinodor de la pământ îl cheamă îngerii.

Către darurile cele îngereşti ale Domnului.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Grigorie frate al Sfântului Grigorie făcătorul de minuni.

Stih : Lui Grigorie fratele făcătorului de minuni.

Care după numire a vieţuit, îndoită îi este mărirea şi mulţimea de cununi.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Alexandru cel din Tesalonic, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Alexandru odraslă din pământul Tesaliei răsărind.

A întins odrasla nevoinţei prin sabie tăiat fiind.

   Acesta a fost în zilele împăratului Maximian, trăgându-se din cetatea Tesalonicului. Deci stând înaintea lui în divan, şi lovind jertfelnicul cu piciorul şi răsturnând jertfele dracilor, ce erau deasupra lui, îşi luă sfârşitul prin sabie.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noștri.

   Trupul lui DaniiI nu l-au biruit oarecând gurile leilor, aşa nici moartea pe Ucenicii Tăi. Că în mâna Ta, Doamne, viază sufletele drepţilor bucurându-se, şi cântând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noștri.

   Văpaia a rourat celor trei tineri în Babilon oarecând; iar purtătorilor de chinuri cuptorul mulţimii dumnezeilor l-a stins. Pentru aceasta înşelăciunea idolească văzându-o întoarsă în cenuşă, a strigat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noștri.

   Spre dragostea Ta, Hristoase, fiind îndemnaţi ai Tăi purtători de chinuri, ca şi cu o îmbrăcăminte trupească fără de durere îmbrăcându-se, nu au băgat seamă de durerile muncilor întru tine bucurându-se, şi strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noștri.

   Cât era de bine ţesută şi înfrumuseţată ceata purtătorilor Tăi de chinuri, şi mult-cinstită, şi de Dumnezeu aleasă adunarea aleşilor Tăi, care întru Duhul Tău săltează, şi cu bună-cuviinţă dănţuieşte, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noștri.

A Născătoarei :

   Biruiască-se întru tine tot hotarul firii, şi legea laudelor Fecioară neispitită de nuntă. Căci tu mai presus de fire ai zămislit, şi ai născut fără de stricăciune, pe Cuvântul Tatălui cel pururea vecuitor. Pe Care lăudându-L cu bună-cuviinţă, pe tine te fericim.

Alt Canon,

Irmos : N-au slujit făpturii...

   Veseleşte-te Cerule împreună cu oamenii, să se bucure cu ei astăzi şi oştile îngerilor, că acum se prăznuieşte om ceresc, înger pământesc, cugetătorul de Dumnezeu Lazăr, întru cinstea Dumnezeului tuturor.

   La înălţime ridicându-te prin bunătăţi, şi mai presus de Cer, preaînţelepte Lazăre, cu vieţuirea ai fost, cu cuget smerit mai mult decât toţi. Pentru aceea şi Dumnezeu te-a înălţat mai mult decât pe toţi, Preaminunate.

Slavă...

   După ispita cea de faţă, şi după biruinţa cea arătată cu isteţime, se ispitea cu înşelăciune, să te amăgească prin cele dea-dreapta prea-vicleanul satana, în chip de înger. Dar şi aşa ai ruşinat măiestriile lui, Lazăre.

Şi acum... a Născătoarei :

   Pornirea morţii cea mâncătoare ai încetat-o Curată cu naşterea ta, iar pe oameni i-ai înălţat Fecioară către viaţă, cântând Ziditorului : Preaînălţate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea 8-a :

Irmos :

   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Iuţimea cea cu anevoie de oprit a tiranilor celor cumpliţi, purtătorii de chinuri au surpat-o, cu bună-cuviinţă cântând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

   Treziţi-vă înşelătorilor, şi cunoaşteţi pe Dumnezeu după adevăr, măriţii purtători de chinuri au strigat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

   A grăii împodobit, nicicum nu s-au învăţat Mucenicii lui Hristos; ci umplându-se de Dumnezeiescul Duh, au strigat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei :

   Pe Dumnezeu, Cuvântul Cel ce S-a născut din Tatăl Cel fără de început mai înainte de veci, şi mai pe urmă a răsărit din Fecioară; bine-L cuvântaţi neîncetat toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos : Ascultă pruncă Fecioară...

   Şarpele a izgonit odinioară pe începătorul neamului, pe Adam, din Eden, cu înşelăciunea Evei. Iar de tine, Înţelepte, lovindu-se cu viclenire prin năvălirea luptei celei de ocară s-a ruşinat, şi s-a biruit cu împotrivirea ta cea tare. Pentru aceea acum bucurându-te, strigi : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Materia care pururea iubeşte a se porni în jos, ca o pământească, trecându-o tu, la Ceruri ai înălţat-o dimpreună cu tine pe stâlp, ducându-o pe sus, Înţelepte, şi mijlocind pentru lume, cu căldură către Stăpânul tău, şi strigând împreună cu îngerii : Binecuvântaţi-L toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Pe părtinitorul întunericului l-ai surpat Părinte, cu lumina dumnezeieştilor porunci ale Stăpânului tău. Că tu păzindu-le pe ele, cu adevărat ai umblat pe calea cea strâmtă; cu buna-cuviinţă luminându-te cu razele Duhului, şi cântând totdeauna : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum... a Născătoarei :

   Primeşte Fecioară glasurile celor din legături, pentru că nu au spurcat credinţa cea curată cu spurcăciunile ereticilor, şi dă biruinţă binecredincioşilor, ce se roagă ţie împreună cu robul tău, prietenul Lazăr, pentru noi cei ce cu bună-credinţă strigăm : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Ascultă pruncă Fecioară Curată, să zică Gavriil sfatul Celui Preaînalt, cel dedemult adevărat, fii gata spre primirea lui Dumnezeu; ca prin tine Cel necuprins, cu oamenii va să petreacă. Pentru aceasta şi bucurându-mă, strig : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos :

   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam, cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

   Înşelăciunea idolească ceea ce crescuse ca o pădure dedemult în inimile oamenilor, Hristoase, Tu cu Focul Dumnezeirii ai ars-o, cetele mărturisitorilor bunei-credinţe adunându-le; care după vrednicie cu cântări neîncetat Te slăvesc pe Tine.

   Mărirea cea curgătoare, şi bogăţia cea nestătătoare, Mucenicii lăsându-o pe pământ, Hristoase, pe Tine strălucirea slavei, şi bogăţia cea nemişcată aflându-Te, moştenesc veşnicele bunătăţi, după vrednicie cu cântări fără de tăcere slăvindu-Te.

   Firea omenească cea slobodă, ceea ce se supusese dedemult sub jugul înşelăciunii, după ce Te-a născut cea Curată mai presus de fire, pe Tine Stăpânul tuturor, pe Mucenici i-a scos din sine arătat, ca pe nişte pământeşti propovăduitori ai mântuirii noastre.

A Născătoarei :

   Mireasă şi Maică Fecioară, primeşte adunările Sfinţilor celor ce se roagă Fiului tău, ceea ce eşti singură nădejdea credincioşilor, şi dă pace lumii, şi biruinţă iubitorilor de Hristos, şi mântuire nouă, celor ce te lăudăm pe tine.

Alt Canon,

Irmos : Ca de un sicriu însufleţit..

   Binecuvântând aria, spicul cel neroditor îl face dătător de roadă. Fiara care a îndrăznit a mânca asinul ucenicilor tăi ai omorât-o. Drept aceea mântuieşte-mă de nerodire, omorând cu rugăciunile tale, fiarele care se pornesc asupra mea.

   Blânzi ca mieii se apropiau de tine, şi leii şi urşii, Lazăre, temelia şi podoaba Cuvioşilor. Pentru aceea ne rugăm ţie noi fiii tăi, înfrânează toată pornirea tuturor celor ce ne împresoară pe noi, ca nişte lei.

Slavă...

   Încredinţatu-ne-ai că nu ai murit, ci şi mort trăieşti întru viaţa cea ascunsă, încredinţându-ne nouă, şi după sfârşit poruncile cele însemnate, cu însăşi mâinile tale, Lazăre cel dintâi al părinţilor. Pentru aceea, mântuieşte-ne şi pe noi fiii tăi, de moarte.

Şi acum... a Născătoarei :

   Stricatu-s-au de mulţi păstori via turmei tale, Preacurată Fecioară, ceea ce ai născut pe Păstorul cel bun. Răpeşte-o pe ea din stricăciunea lor, fiind tu Preacurată rugătoare dimpreună cu păstorul Lazăr pentru dânsa şi părtinitoare.

Irmosul :

   Ca de un sicriu însufleţit al lui Dumnezeu, nicidecum să nu se atingă mâna necredincioşilor, iar buzele credincioşilor, fără tăcere glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige Născătoarei de Dumnezeu : Bucură-te cea plină de Dar, Domnul este cu tine.

LUMINÂNDA mucenicilor.

Podobie : Femei auziţi...

   Cei ce staţi înaintea Scaunului lui Hristos, Celui cu totul îndurător, treizeci şi trei de turnuri ale Bisericii celei nesurpate; cu rugăciunile voastre Sfinţilor păziţi toată lumea, şi pe cei ce vă cinstesc pe voi şi săvârşesc luminată pomenirea voastră pătimitorilor.

Slavă..., a Cuviosului.

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...

   Din pântecele maicii tale te-a sfinţit pe tine Ziditorul, şi te-a făcut lăcaş Duhului Sfânt. Pentru aceea te-a arătat luminător sihaştrilor, gânditorule de Dumnezeu, îndreptându-i din întunericul greşelilor, către lumina poruncilor lui Dumnezeu, Lazăre, şi aducându-i către Hristos; Căruia roagă-te, să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Şi acum... a Născătoarei, asemenea.

   Munte te-a văzut odinioară Proorocul, Fecioară, din care S-a tăiat Piatra fără de mâini omeneşti, şi a sfărâmat capiştile idolilor şi stâlpii dracilor, dumnezeiască Mireasă. Pe Care roagă-L, ca să sfărâme şi pe idolii cei pătimaşi ai minţii mele, şi să ridice cu înţelegere în inima mea chipul ei.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe cei ce se închină cu neîndoită inimă patimilor Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, şi cu toată cucernicia se umilesc, părtaşi măririi, şi locuitori raiului îi arată.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie : Cel ce de sus eşti chemat...

   Cel ce este încins pe trupul său cu moartea cea vie a Domnului, cea cu miros de mir, ca un alt Lazăr şi preaiubit, şi îmbrăcat cu haina, care încă miroase din sudorile şi din ostenelile sale. Acum este pus înaintea noastră spre ospăţ necheltuit şi spre laudă. Veniţi să-l cinstim pe el cu un glas toţi, ca pe un chivernisitor şi slugă a Domnului şi Dumnezeului nostru, mulţimea sihaştrilor şi adunările iubitorilor de praznice. (De două ori.)

   Ca întru o cămară plină de lumină ai stătut pe stâlp, o Preasfinţite, şi împrejurul lui ai pus ca nişte slugi întrarmate faptele tale, Cuvioase, ca să oprească pornirile patimilor; şi ai intrat în cămara de mire cea dumnezeiască, Fericite, stând acum cu îndrăzneală înaintea Mirelui tău şi Dumnezeului nostru, îndulcindu-te de frumuseţea Lui. Pe Care roagă-L, să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre.

   Cuviosul Lazăr, cel sfinţit din pântecele maicii sale, care s-a făcut jertfă şi jertfitor curat lui Hristos; acum a chemat la ospăţul pomenirii lui, pe toţi bine-mirosindu-i duhovniceşte. Veniţi dar să ne adunăm şi să ne împărtăşim binecuvântării celei din dumnezeieştile lui moaşte şi să slăvim pe Hristos, Dumnezeul nostru, Care cu adevărat se minunează întru Sfinţii Săi, şi odihneşte întru dânşii.

Slavă..., glasul al 3-lea :

   Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat; având îndrăznire către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum... a Născătoarei :

   Ceea ce eşti prefacerea celor scârbiţi şi mântuire celor neputincioşi, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, mântuieşte cetatea şi poporul, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, una folositoarea credincioşilor.

A Crucii, a Născătoarei.

Podobie : A treia zi ai înviat Hristoase...

   Preacurata dacă Te-a văzut pe Cruce spânzurat, tânguindu-se, striga ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu ! Cum suferi patimă de ocară.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.

   Mulţimile călugărilor, pe tine, îndreptătorule, te cinstim, Lazăre, Părintele nostru; că prin tine pe cărarea cea dreaptă a umbla am cunoscut. Fericit eşti, că lui Hristos ai slujit şi ai biruit puterea vrăjmaşului. cel ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună-locuitor, cu care roagă-te Domnului să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum... a Născătoarei :

   Acoperământul tău de Dumnezeu Născătoare Fecioară, doctorie sufletească este, că întru dânsul scăpând, de neputinţele sufleteşti ne vindecăm.

A Crucii, a Născătoarei :

   Nu pot răbda, Fiule, văzându-Te pe Tine adormit pe lemn, Cel ce dai tuturor deşteptare. Pentru ca să dăruieşti dumnezeiască şi mântuitoare deşteptare celor dedemult, pentru neascultarea cea pentru roadă, celor ce au adormit cu somnul cel pierzător, Fecioara grăia, tânguindu-se, pe care o mărim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A OPTA

Soborul mai marilor Arhistrategi, Mihail şi Gavriil şi al tuturor puterilor cereşti, celor fără de trupuri.

De este hramul, sau de va voi cel mei mare, facem priveghere.

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am... punem Stihirile pe 4. Glasul l.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Îngeri fără de trupuri, cei ce staţi înaintea Scaunului lui Dumnezeu, şi cu toată lumina străluciţi fiind, strălucindu-vă de lumina cea veşnică, şi petrecând cu lumina cea de-a doua; lui Hristos rugaţi-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă. (De două ori)

   Îngeri fără de trupuri, viaţă cu adevărat fără de moarte, luând din Viaţa cea dintâi, Fericiţilor, curatei slavei celei pururea fiitoare, pe voi totdeauna văzători arătându-vă, umplându-vă de lumină; şi lumini cu închipuirea şi cu împreunarea numindu-vă; lui Hristos rugaţi-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Începătorule Mihaile cel mai înainte-stătător, stând înaintea Scaunului, cu ceilalţi fără de trupuri Arhangheli, şi Îngeri, Începătorii şi Scaune, Domnii şi Serafimii cei cu câte şase aripi, şi dumnezeieştii Heruvimi cei cu ochi mulţi, vasele înţelepciunii, Puteri, şi dumnezeieşti Stăpâniri; lui Hristos rugaţi-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Slavă..., glasul al 4-lea :

   Începătorul rânduielilor şi cetelor îngereşti, în ceruri stând înaintea Scaunului Dumnezeirii celei cu trei străluciri, şi bogat strălucindu-te cu Lumina Dumnezeirii şi de acolo neîncetat slobozindu-te. Pe noi cei ce suntem pe pământ, care cu bucurie cântăm cântarea cea întreit-sfântă, mântuieşte-ne de patimile cele întunecate, Mihaile, mai-marele îngerilor, rugătorule pentru sufletele noastre.

Şi acum... a Născătoarei, asemenea :

   Mai presus de fire ai zămislit, şi negrăit ai născut, pe Cel ce a surpat pe cei puternici de pe scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi, şi a ridicat cornul credincioşilor Săi, al celor ce slăvesc Crucea lui Hristos şi îngroparea, şi slăvita Înviere. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, ca pe pricinuitoarea atâtor bunătăţi, cu netăcute cântări te fericim, pe ceea ce pururea te rogi, să se mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul al 6-lea.

Podobie : A treia zi ai înviat...

   Puterile îngereşti stând înaintea Scaunului Tău, rugându-se pentru neamul omenesc. Pentru ale lor rugăciuni, surpă întărâtarea neamurilor, dăruind pace tuturor credincioşilor.

Stih : Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri, şi slugile Tale pară de foc.

   Împrejurul Scaunului Împăratului tuturor, pururea dănţuind cetele îngerilor, păziţi-ne pe noi, cei ce cu credinţă va chemăm pe voi, şi ne scăpaţi de munci.

Stih : Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui; lăudaţi pe El toate puterile Lui.

   Tatăl, Care este peste toate Dumnezeu, minţile şi puterile cereşti gânditoare şi nematerialnice, i-au adus cântăreţi Slavei Sale celei în trei străluciri, şi o Fiinţă a Cuvântului, şi a Duhului.

Slavă..., glasul 1 :

   Mai-marilor Voievozi ai puterilor îngereşti, cei ce staţi neîncetat înaintea Scaunului Stăpânesc, rugaţi-vă Domnului, pace lumii să dăruiască, şi sufletelor noastre mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Pe păcătoasa şi pe desfrânatul, pe tâlharul şi pe vameşul, i-am întrecut eu cu păcatele, iar pe Niniviteni i-am covârşit. Vai mie ce mă voi face ! Cum voi fugi de munci eu ticălosul ? Deci către tine cad Preacurată, îndură-ţi spre mine mila ta, precum spre aceia Fiul tău, şi mă mântuieşte.

Troparul, glasul al 4-lea :

   Mai-marilor Voievozi ai oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi nevrednicii; ca şi cu rugăciunile voastre să ne acoperiţi pe noi, cu acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu dinadinsul şi strigăm : Mântuiţi-ne din nevoi, ca nişte mai-mari peste cetele puterilor celor de sus.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

LA VECERNIA CEA MARE

După obişnuitul Psalm, citim : Fericit bărbatul... Slava întâia :

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 8. Glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Dumnezeirii celei întreit Luminătoare, înaintestătător prealuminat, Mihaile mai-marele voievodule, arătându-te, cu puterile cele de sus strigi, bucurându-te : Sfânt eşti Părinte; Sfânt eşti Cuvinte cel împreună fără de început; Sfânt eşti şi Duhule Sfinte. O slavă, o Împărăţie, o Fire, o Dumnezeire şi o Putere. (De două ori)

   Chipul tău de foc şi frumuseţea minunată, Mihaile, întâiule îngere, că străbaţi marginile cu firea cea fără de materie, plinind poruncile Făcătorului tuturor. Puternic întru tăria ta cunoscut fiind, şi izvor de tămăduiri Biserica ta făcându-o, ceea ce cu chemarea ta cea sfântă se cinsteşte.

   Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri, precum este scris; şi pe cei ce slujesc Ție, pară de foc, în mijlocul cetelor Tale celor îngereşti, mai întâi a fi ai arătat Doamne pe Mihail mai-marele Voievod, cel ce se supune voilor Tale, Cuvinte, şi cântare întreit-Sfântă, cu frică strigă Slavei Tale.

Alte Stihiri, glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn celor ce...

   Mintea cea mai înainte de veci, a doua lumină te-a aşezat pe tine, Gavriile, care cu împărtăşiri dumnezeieşti luminezi toată lumea, şi ne descoperi nouă taina cea din veac Dumnezeiască şi mare cu adevărat, pe Cel ce S-a întrupat în pântecele fecioresc, Care a fost fără de trup şi S-a făcut Om, ca să mântuiască pe om. (De două ori)

   Înaintea Scaunului Dumnezeirii celei întreit Luminătoare stând, şi din-destul fiind strălucit cu dumnezeieştile străluciri, cele ce ies neîncetat de acolo, pe cei ce dănţuiesc pe pământ cu bucurie, şi te laudă pe tine, de negura patimilor mântuieşte-i, şi cu luminare îi străluceşte, Gavriile, mai-marele Voievod, rugătorule pentru sufletele noastre.

   Sfărâmă întărâtările celor din Agar, care asupra turmei tale adesea năvălesc. Potoleşte despărţirile Bisericii. Potoleşte viforul ispitelor celor fără de măsură. Mântuieşte de nevoi şi de primejdii, pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine, şi sub acoperământul tău aleargă, Gavriile, mai-mare Voievod, rugătorule pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Facere a lui Vizantie.

   Bucuraţi-vă împreună cu noi, toate căpeteniile cetelor îngereşti. Că cel mai înainte stătător al vostru, şi al nostru folositor marele Arhistrateg, în ziua de astăzi, întru cinstită Biserica lui, cu preamărire arătându-se, sfinţeşte. Pentru aceasta după datorie cântându-i lui, să-i strigăm : Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor tale, mai-mare Mihaile Arhanghele.

Şi acum... a Născătoarei, asemenea.

   Bucuraţi-vă împreună cu noi toate cetele fecioarelor; că folositoarea noastră şi mijlocitoarea, acoperământul şi scăparea cea mare, în ziua de astăzi, întru cinstită Biserica ei, cu preamărire, arătându-se sfinţeşte. Pentru aceasta după datorie cântându-i ei, să-i strigăm : Acoperă-ne pe noi, cu acoperământul aripilor tale, Preacurată, de Dumnezeu Născătoare, Stăpână.

VOHOD, Lumină lină... Prochimenul zilei şi citirile.

De la Isus a lui Navi citire :

Cap. 5, 13

   Fost-a când era Isus al lui Navi în Ierihon; căutând cu ochii săi, a văzut un om stând înaintea sa, şi sabia lui goală în mâna lui. Şi apropiindu-se Isus a zis lui : Al nostru eşti, au din potrivnicii noştri ? Iar el a zis lui : Eu Voievodul puterii Domnului, acum am venit. Şi a căzut Isus cu faţa la pământ, şi a zis lui : Stăpâne, ce porunceşti robului tău ? Şi a zis Voievodul Domnului către Isus : Dezleagă încălţămintea din picioarele tale; că locul pe care tu stai sfânt este, şi a făcut Isus aşa.

De la judecători citire :

Cap. 6, 11.

   Fost-a în zilele acelea; întăritu-s-a Madiam asupra fiilor lui Israil. Şi aceia strigau către Dumnezeu. Şi iată îngerul Domnului a venit, şi a şezut sub un stejar, care era în Efrata lui Ioas. Şi Ghedeon feciorul lui Ioas îmblătea grâu în arie, şi se grăbea să fugă cu dânsul de la faţa lui Madiam. Şi s-a arătat lui îngerul Domnului, şi a zis către dânsul : Domnul cel puternic întru tărie este cu tine. Şi a zis către el Ghedeon : Întru mine este Domnul meu ? Şi de este Domnul cu noi, pentru ce ne-au aflat pe noi toate relele acestea ? Şi unde sunt toate minunile Lui câte ne-au spus nouă părinţii noştri; zicând : Au nu din Egipt ne-a scos pe noi, şi ne-a dat în mâna lui Madiam. Şi a căutat spre el îngerul Domnului, şi a zis lui : Mergi întru puterea ta aceasta, şi vei mântui pe Israil din mâna lui Madiam. Iată eu te-am trimis pe tine. Şi a zis către el Ghedeon : Întru mine eşti Doamne, cu ce voi mântui pe Israil ? Iată mia mea mai slabă este întru Manase; şi eu sunt mai mic în casa tătâne-meu. Şi a zis către dânsul îngerul Domnului : Domnul este cu tine, şi vei bate pe Madiam ca pe un om. Şi a zis către el Ghedeon : De am aflat har înaintea ochilor tăi, şi să-mi faci mie astăzi toate câte ai grăit cu mine, nici să te duci de aicea, până ce voi veni la tine, şi voi aduce jertfa mea, şi o voi jertfi înaintea ta. Şi a zis îngerul Domnului : Eu sunt, şi voi şedea, până ce te vei întoarce tu. Şi Ghedeon a intrat, şi a fiert un ied din capre, şi a făcut dintr-o baniţă de făină patru azime. Şi le-a pus cu carnea într-o coşniţă, şi zeama a turnat-o în oală, şi le-a dus la dânsul sub stejar, şi s-a închinat lui, şi a zis către el îngerul Domnului : Ia carnea şi azimile de pâine, şi le pune pe acea piatră, şi zeama o toarnă deasupra. Şi a făcut aşa; şi a tins îngerul Domnului vârful toiagului, care era în mâna lui, şi s-a atins de carne şi azime, şi s-a aţâţat foc din piatră, şi a mistuit carnea şi azimele, şi îngerul Domnului s-a dus de la ochii lui. Şi a văzut Ghedeon că a fost îngerul Domnului, şi a zis Ghedeon : Vai mie Doamne, Doamne, că am văzut pe îngerul Domnului faţă către faţă. Şi a zis lui Domnul : Pace ţie, nu te teme, nu vei muri. Şi a zidit Ghedeon acolo altar Domnului, şi l-a numit pe el, pacea Domnului, până în ziua aceasta.

Din Proorocia lui Isaia citire :

Cap. 14, 7.

   Aşa grăieşte Domnul : Tot pământul să strige cu veselie, şi lemnele Libanului să se veselească de tine, şi cedrii Libanului vor zice : De când tu ai adormit, nu s-a suit cel ce ne taie pe noi. Iadul jos s-a amărât întâmpinându-te pe tine. Venind tu, ridicat-au asupra ta pe toţi uriaşii cei ce au stăpânit tot pământul. De s-ar scula de pe scaunele sale toţi împăraţii neamurilor; toţi vor răspunde şi vor grăi ţie : Şi tu te-ai robit ca şi noi, şi nouă te-ai asemănat. Pogorâtu-s-a în iad mărirea ta, şi multă veselia ta. Sub tine vor aşterne gunoiul, şi acoperământul tău viermii. Cum a căzut din Cer luceafărul care răsărea dimineaţa. Zdrobitu-s-a pe pământ, cel ce trimitea la toate neamurile. Că tu ziceai întru cugetul tău : În Cer mă voi sui, deasupra stelelor Cerului voi pune scaunul meu, şedea-voi pe muntele cel înalt, peste munţii cei înalţi, care sunt spre miazănoapte. Şi mă voi sui deasupra norilor, şi mă voi asemănă Celui de sus. Iar acum în iad te vei pogorî în temeliile pământului. Cei ce te vor pe tine, se vor mira de tine, şi vor zice : Acesta este omul cel ce tulbură pământul, şi sfărâmă pe împăraţi. Cel ce a pus lumea toată pustie; şi cetăţile ei a surpat, şi pe cei din robie nu i-a lăsat la casele lor. Toţi împăraţii pământului au adormit cu cinste, omul în casa sa, iar tu te vei lepăda în munţi ca un mort urât, cu mulţi morţi tăiaţi de sabie, care se pogoară în iad, în ce chip haina în sânge încruntată nu este curată, aşa nici tu nu vei fi curat, pentru că pământul Meu l-ai pierdut, şi poporul Meu ai omorât, şi nu vei fi în vreme veşnică.

LA LITIE

Stihirile glasului 1, a lui Ciprian.

   Mai-marilor Voievozi ai puterilor celor de duhuri, stând neîncetat înaintea Scaunului Stăpânesc, rugaţi-vă către Domnul, pace lumii să dăruiască, şi sufletelor noastre mare milă.

A lui Arsenie.

   Mai-marele cetelor puterilor celor de sus, Mihail cel mai întâistătător al dumnezeieştilor cete, astăzi pe noi la prăznuire împreună ne-a chemat, cel ce totdeauna cu noi umblă, şi ne păzeşte pe toţi de toată asupreala diavolului. Veniţi dar iubitorilor de praznice, şi iubitorilor de Hristos, flori de fapte bune luând, cu curate gânduri şi cu ştiinţă bine-statornicită, soborul Arhanghelului să-l cinstim, că acesta neîncetat înaintea lui Dumnezeu stând şi întreită cântare sfântă cântând, se roagă, să mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 2-lea, al lui Studit.

   Fiinţei celei fără materie, a puterilor celor înţelegătoare căpetenii fiind, şi prin strălucirile slavei celei întreit-luminătoare luminând lumii, mai-marilor Voievozi, cu neîncetat glas întreit-sfântă cântare cântaţi. Pentru aceasta rugaţi-vă să mântuiască sufletele noastre.

A lui Arsenie.

   Scaunul cel fără materie înconjurând, fiinţe înţelegătoare, dumnezeieşti, fără de trupuri, întreită cântare lui Dumnezeu îndreptătorului cu buze de văpaie cântaţi : Sfinte Dumnezeule, Părinte Cel fără de început; Sfinte tare, Fiule cel ce eşti împreună fără de început; Sfinte fără de moarte, Duhule cel împreună de o Fiinţă; cel împreună cu Tatăl şi cu Fiul preaslăvit.

A lui Anatolie.

   Cu buze fără de trup, şi cu guri de duhuri, cetele îngereşti, neîncetat cântare aduc Dumnezeirii Tale celei neapropiate, Doamne; şi minţile cele curate şi slujitorii Slavei Tale te laudă pe Tine, Stăpâne. Cu care împreună Mihail cel fără de trup, şi Gavriil, cel Preacuvios şi mai întâi-stătător al puterilor celor de sus, mai marii Voievozi ai îngerilor, ospătători ai noştri astăzi sunt; cântările cântărilor poruncindu-ne nouă să cântăm, Slavei Tale celei neapropiate, Iubitorule de oameni, Căreia se roagă neîncetat, pentru sufletele noastre.

Glasul al 4-lea, al lui Efrem Carias.

   Cu razele cele fără materie, ale dumnezeieştii Lumini, fiind străluciţi mai-marilor Voievozi, luminaţi căpetenii ai cetelor celor fără de materie, ca o lumină la chip luminaţi fiind întru cei de sus, cu Focul Dumnezeirii celei neapropiate străluciţi în lume. Pentru aceasta şi întreit-sfântă cântare, cu buzele de văpaie neîncetat cântaţi : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Glasul al 6-lea.

   Îngerii Tăi, Hristoase, înaintea Scaunului Slavei cu frică stând, şi cu a ta vărsare de lumină pururea străluciţi fiind cântăreţii întru cele preaînalte şi slujitorii voii Tale, de la Tine fiind trimişi, dau luminare sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea :

   Cu buze de foc Te laudă pe Tine heruvimii, Hristoase Dumnezeule, şi cu guri netrupeşti fără tăcere, Te slăveşte pe Tine ceata Arhanghelilor; şi Mihail mai-marele Voievod al puterilor celor de sus, cântare de biruinţă neîncetat aduce Slavei Tale, că acesta ne-a luminat pe noi astăzi spre strălucită prăznuire, a striga după vrednicie ca Psalmistul lauda cea întreit-sfântă, cu buze de tină că toate de lauda Ta s-au umplut, şi dăruieşti lumii printr-însul mare milă.

Şi acum... a Născătoarei :

   Astăzi Biserica ceea ce a încăput pe Dumnezeu, Născătoarea de Dumnezeu în Biserica Domnului se aduce, şi Zaharia pe dânsa o primeşte. Astăzi Sfânta Sfintelor se bucură, şi ceata îngerilor cu taină prăznuieşte. Cu care împreună şi noi prăznuind astăzi, cu Gavriil să strigăm : Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine, Cel ce are mare milă.

LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Îngereşte cei din lume prăznuind, lui Dumnezeu Celui ce şade pe Scaunul Slavei, să-i strigăm, cântare : Sfânt eşti Părinte Ceresc, Sfânt eşti Cuvântule cel împreună veşnic şi Duhule Preasfinte.

Stih : Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi slugile Sale pară de foc.

   Celor cereşti mai mare, fiind întru îndrăzneală multă, şi stând înaintea Scaunului Celui înfricoşat întru slavă, însuţi văzătorule al celor negrăite, mântuieşte-ne, Mihaile, mai-marele Voievod, pe noi cei ce suntem întru nevoile primejdiilor şi ale ispitelor, cu rugăciunile tale, rugămu-ne.

Stih : Binecuvântează suflete al meu pe Domnul.

   Îngerilor celor fără de trup, mai întâi eşti cu adevărat, şi slujitor dumnezeieştii acelei revărsări de lumină şi însuţi văzător şi tăinuitor, mântuieşte-ne, Mihaile, mai-marele Voievod, pe noi cei ce te cinstim în toţi anii cu cuviinţă, şi lăudăm Treimea cu credinţă.

Slavă..., Şi acum... glasul al 8-lea, a lui Ioan Monahul.

   Ca cel ce eşti mai-mare cetelor şi apărător, şi îngerilor îndreptător şi mai-mare Voievod, mântuieşte din toată nevoia şi necazul, din boli şi din cumplitele păcate, pe cei ce te laudă cu tot adevărul, şi te roagă pe tine, Mărite; ca cel ce fără de materie fiind, cu adevărat vezi pe Cel fără materie, şi cu lumina cea neapropiată, a slavei Stăpânului eşti strălucit. Că Acela cu iubirea de oameni, trup pentru noi din Fecioară a luat, vrând să mântuiască pe om.

La binecuvântarea pâinilor.

Troparul sfinţilor îngeri.

   Mai-marilor Voievozi ai oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi nevrednicii; ca şi cu rugăciunile voastre să ne acoperiţi pe noi, cu Acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu dinadinsul şi strigăm : Mântuiţi-ne din nevoi, ca nişte mai-mari peste cetele puterilor celor de sus. (De două ori)

Şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... o dată.

Şi citire a Cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul.... Troparul de 2 ori.

Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :

După întâia Catismă SEDEALNA, glasul al 4-lea

Podobie : Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce.

   Mai-marele Voievod al slujitorilor celor fără de trupuri, care stai înaintea lui Dumnezeu, şi cu strălucirile cele de acolo eşti strălucit, luminează, sfinţeşte pe cei ce te laudă pe tine cu credinţă, şi izbăveşte de toată tirania vrăjmaşului, şi viaţă paşnică cere nouă, şi tuturor popoarelor. (De două ori)

Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :

   Nu vom tăcea niciodată, Născătoare de Dumnezeu, a lăuda cu bună-mulţumire din inimă milele tale, Stăpână, noi robii tăi, strigând şi zicând : Preasfântă Fecioară, grăbeşte şi ne izbăveşte de vrăjmaşii cei nevăzuţi şi văzuţi, şi de toată îngrozirea, că tu pe robii tăi îi mântuieşti pururea de toate cele cumplite.

După a doua Catismă Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce Te-ai înălţat pe Cruce...

   Heruvimii şi Serafimii cei cu ochi mulţi, oştile Arhanghelilor celor slujitori cu Stăpâniile, Scaunele, Domniile, Îngerii, Puterile şi Căpeteniile, te roagă pe Tine, Făcătorul nostru şi Dumnezeul şi Stăpânul, să nu treci cu vederea rugăciunea poporului celui ce a greşit, Hristoase, mult-îndurate. (De două ori)

Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :

   Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte, până ce nu ne robim, când vrăjmaşii te hulesc pe tine şi ne îngrozesc pe noi Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea ta pe cei ce se luptă cu noi; ca să cunoască cât poate credinţa dreptcredincioşilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.

După Polieleu, SEDEALNA, glasul al 8-lea.

Podobie : Porunca cea cu taină...

   Povăţuitorii celor cereşti şi mai întâi-stătători ai înaltelor şi înfricoşatelor scaune ai Dumnezeieştii Slave, Mihaile şi Gavriile, mai-marilor Voievozi, căpeteniile cetelor îngereşti, împreună cu toţi cei fără de trupuri, şi slujitorii Stăpânului. Pentru lume totdeauna rugându-vă, cereţi iertare nouă de greşeli, şi milă şi har, să aflăm în ziua judecăţii. (De două ori)

Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :

   Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, Curată binecuvântată, pe Cel ce S-a născut din tine pentru milostivirea îndurărilor, împreună cu puterile cele de sus, şi cu Arhanghelii, şi cu toţi cei fără de trupuri, pentru noi roagă-L neîncetat, să ne dăruiască nouă mai înainte de sfârşit iertare, şi curăţire de păcate, şi îndreptare vieţii, ca să aflăm milă.

Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea.

Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri; şi slugile Tale pară de foc...

Stih : Binecuvintează suflete al meu pe Domnul, Doamne Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei.

Zis-a Domnul căutaţi să nu defăimaţi pe vreunul dintru aceşti mai mici...

După Psalm. 50.

Slavă..., glasul al 2-lea.

    Pentru rugăciunile celor fără de trup Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Şi Stihira, glasul al 6-lea.

   Îngerii Tăi, Hristoase, înaintea Scaunului Slavei cu frică stând, şi cu a ta vărsare de lumină pururea străluciţi fiind, cântăreţii întru cele preaînalte, şi slujitorii voii Tale, de la Tine fiind trimişi, dau luminare sufletelor noastre.

CANOANELE

    De va fi Duminică, cântăm al învierii cu Irmosul pe 4. Şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2. Şi ale sfinţilor îngeri, două Canoane pe 8. Iar de va fi în celelalte zile, cântăm al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6. Şi ale sfinţilor îngeri pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu

Cântarea 1-a : glasul al 2-lea :

Irmos :

   Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea preaîntrarmată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prearău, Domnul cel preaslăvit, căci cu slavă S-a preaslăvit.

   Ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită toată, ca pe cea fără prihană între femei, Dumnezeu pe tine alegându-te, în pântecele tău cel fără prihană S-a sălăşluit. Pe Care roagă-L ceea ce eşti cu totul fără prihană, de prihana greşelilor să mântuiască pe toţi cei ce te laudă pe tine.

   Precum zice Psalmistul Curată, dea-dreapta ca o Împărăteasă, a Împăratului Celui ce a răsărit din pântecele tău ai stătut. Pe Care roagă-L ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca stătător dea-dreapta să mă arate în ziua răsplătirii, dumnezeiască Mireasă. Firea cea uscată a oamenilor prin toate cele netrebnice, ceea ce ai născut Ploaia cea cerească, toată ai înnoit-o. Ci mă rog şi brazda sufletului meu cea uscată, arată-o aducătoare de roadă, dumnezeiască Mireasă.

CANOANELE Sfinţilor Îngeri.

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos : Să cântăm Domnului...

   Toţi credincioşii să lăudăm pe ceea ce cârmuieşte pe toate căpeteniile cele fără de trupuri, ale cetelor celor de sus, pe Treimea cea nezidită, strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule Atotţiitorule.

   Pus-ai începătură făpturilor, fiinţa cea fără de trup a îngerilor, Făcătorule, care preacurat Scaunul Tău înconjură, strigând către Tine : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule Atotţiitorule.

   Bucură-te Gavriile de taină vestitorule al întrupării lui Dumnezeu, şi Mihaile maimarele cetelor celor fără de trup, care neîncetat strigaţi : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule Atotţiitorule.

A Născătoarei :

   Strămoaşa Eva oarecând prin călcarea poruncii pe tot neamul omenesc l-a supus blestemului; iar tu, Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu, născând pe Ziditorul, l-ai întors către binecuvântare.

Alt CANON,

Facere a aceluiaşi, iar în ale Născătoarei. A lui Clement.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos : Pe Faraon cel ce se purta...

   Pe cetele cele înţelegătoare ale rânduielilor celor fără de trup, cu cântări ca pe nişte slujitori dumnezeieşti veniţi să-i lăudăm, ceată împreunându-ne, pe cei ce pentru pocăinţa noastră împreună se bucură.

   Voievozii îngerilor, şi cei mai aleşi, şi căpeteniile cetelor cei luminaţi, pe minţile cele fără de trup, astăzi le ridică spre săvârşirea de praznic a pomenirii lor celei strălucite cu care împreună se bucură oamenii, cântare Treimii aducând.

Slavă...

   Să ne veselim împreună cu îngerii noi oamenii, duhovniceşte întru bucurie; că Gavriil iarăşi acum binevesteşte unirea Bisericii, şi surparea a tot eresului celui potrivnic, întru venirea pomenirii lor.

Şi acum... a Născătoarei :

   Născut-ai pe Cuvântul Tatălui, Cel mai presus de fire, Preacurată, Care întru tine S-a sălăşluit, întru Duhul Sfânt, pe Cel ce este adică cu două firi, şi cu două voi, într-un Ipostas neschimbat; al Cărui chip Îl sărutăm.

Catavasie : Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a :

Irmos :

   Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru Care s-a întărit inima mea.

   Îmbrăcându-Se întru mine omul, din pântecele tău a ieşit Făcătorul, ceea ce eşti cu totul fără prihană; haina nestricăciunii dăruind, celor ce s-au golit prin multe lucrări netrebnice.

   Pe Cuvântul lui Dumnezeu cel preacinstit L-ai născut Stăpână, pe Care cu osârdie roagă-L, să se milostivească spre smeritul meu suflet, cel mâhnit pentru ocările dulceţilor.

   Rănile sufletului meu vindecă-le, Preacurată, şi smerită inima mea cea otrăvită cu veninul şarpelui, cu doctoria ta cea lucrătoare o vindecă.

Alt Canon,

Irmos : Frica ta Doamne o sădeşte-o...

   Cu tărie ai aşezat Nemuritorule pe cei puternici, care săvârşesc întru-tot Sfântă voia Ta, întru cele de sus, înaintea Ta pururea stând.

   Pe tăinuitorii întrupării Tale şi ai cinstitei sculări, pe maimarii îngerilor, Hristoase, care se roagă pentru noi, primește-i.

   Îngeri ai pus păzitori oamenilor ca un Milostiv, şi slujitori mântuirii slugilor Tale ai arătat Hristoase.

A Născătoarei.

   Negrăit ai zămislit pe Domnul şi Mântuitorul, dumnezeiască Mireasă, Cel ce ne scapă din stricăciune, pe noi cei ce întru adevăr pe tine te chemăm.

Alt Canon,

Irmos : Tu eşti întărirea...

   Îngerilor mai întâi şi de la Treime a doua lumină te-ai arătat Mihaile voievodule, nouă celor ce cu credinţă te lăudăm pe tine.

   Cu raza dumnezeiescului Dar, Gavriil prin credinţă a umplut tot pământul, propovăduind pogorârea cea în trup a lui Dumnezeu.

Slavă...

   Împreunare pururea pomenită şi însoţire luminoasă fără de materie, lumini dumnezeieşti, pe cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea voastră, mântuiţi-i.

Şi acum... a Născătoarei :

   Lăudat-a Isaia naşterea ta cea mai presus de minte, Curată, laud şi eu, ca să dobândesc curăţia aceluia.

Catavasie : Pe ai tăi cântăreţi...

SEDEALNA, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   Sfintelor cete ale celor fără de trupuri, care cântaţi lui Dumnezeu cu gânditoare limbile voastre, neîncetat laudă, rugaţi-vă pentru noi cei greşiţi.

Slavă..., glasul al 8-lea,

Podobie : Porunca cea cu taină...

   Cetele celor fără de trup dorind a le lăuda noi cei de pe pământ, să urmăm cât se poate a lor sfinţenie, omorându-ne toate mădularele trupului, rugându-i ca pe nişte apărători şi păzitori, să ne izbăvească de toată înşelăciunea nevăzutului vrăjmaş, pe noi cei ce îi lăudăm pe dânşii, ca să aflăm milă.

Şi acum... a Născătoarei, asemenea :

   Mulţumim ţie pururea Născătoare de Dumnezeu şi te mărim pe tine Curată, şi ne închinăm ţie, lăudând pe Cel născut al tău, ceea ce eşti plină de Dar, strigând neîncetat : Mântuieşte-ne pe noi Fecioară preamilostivă ca o bună, şi de la draci ne scoate, şi din răspunsul cel înfricoşat, în ceasul întrebării, ca să nu ne ruşinăm robii tăi.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu însuţi Domnul Te-ai întrupat, şi mai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Picătură de umilinţă rourează-mi mie Stăpână, scoţând toată arderea inimii mele, şi a întristării mele, şi adăogirile cele înşelătoare potolind.

   Pe mine cel vătămat cu arma desfătării şi care zac rănit, Preacurată nu mă trece cu vederea, ci mă vindecă cu suliţa şi cu sângele Fiului tău şi Dumnezeului nostru, Celui ce S-a răstignit.

   Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânia a toată făptura, pe mine cel rău sărăcit, dumnezeiescului Dar mă învredniceşte, ca să te slăvesc pe tine ca pe folositoarea mea cea bună, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos : Şezut-ai pe cai...

   Şezut-ai pe Îngeri ca pe nişte cai, Iubitorule de oameni şi ai apucat cu mâinile tale frâul lor, şi mântuire s-a făcut călătoria Ta, celor ce strigă neîncetat : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Acoperă pe Îngeri bunătatea Ta, Iubitorule de oameni, şi umple marginile pământului de slăvită dumnezeiască lauda Ta, Cel ce eşti fără de început, care împreună cu dânşii strigăm Ție : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Ieşit-ai Îndurate spre mântuirea poporului Tău, Hristoase, şi împreună chemi pe prieteni la puterile Tale, şi veselie s-a făcut venirea Ta celor ce cu credinţa strigă Ție : Slavă puterii Tale, Doamne.

A Născătoarei :

   Fecioară şi Maică mai presus de fire te-ai arătat Preacurată, ca ceea ce pe Hristos Dumnezeu acelaşi şi Om L-ai născut, Căruia cu frică strigă cetele îngereşti : Slavă puterii Tale, Doamne.

Alt Canon,

Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne...

   În Ierihon s-a arătat maimarele Voievod al puterii, oştindu-se dedemult Isus al lui Navi, biruinţă făcând, şi izbândind, marele Mihail Voievodul celor fără de trupuri; de la care luând putere sluga Domnului, prin sabie robi a luat pe cei potrivnici.

   Maimarele puterilor celor fără de trupuri oarecând s-a arătat aducând bunele-vestiri de faţă preotului Zaharia, marele Gavriil şi dumnezeiescul cu adevărat arhanghel. Pentru aceasta născându-se, glasul Cuvântului, Ioan, părintelui său glas i-a dat.

Slavă...

   Bucură-se cu bucurie toate marginile astăzi, prăznuind sfântă pomenirea Arhanghelilor Tăi, Dumnezeule, a dumnezeiescului Mihail şi a lui Gavriil de Dumnezeu înţelepţitului. Împreună se bucură şi toată ceata îngerească, căci se mântuieşte lumea prin Acoperământul lor.

Şi acum... a Născătoarei :

   Numai tu una Curată ai fost şi după naştere, numai tu te-ai arătat fără de bărbat, cu lapte hrănind pe Cuvântul Cel adevărat al Tatălui, Care prin Duhul Sfânt a luat chip de rob precum suntem noi, Fecioară Născătoare de Dumnezeu. Pe care dumnezeiasca asemănare a chipului Lui cinstind, Îl lăudăm.

Catavasie : Sfatul cel neurmat...

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, către Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei, aducerea am aflat.

   Ceea ce ai născut calea vieţii Preacurată, povăţuieşte-mă la calea dreaptă pe mine cel surpat acum fără pricepere, întru ne-calea şi prăpastia cumplitelor căderi.

   Înstrăinându-mă nebuneşte fără pricepere de la Dumnezeu, Fecioară, desfrânat am vieţuit în latura patimilor cea depărtată rătăcind. Ci mă întoarce şi mă mântuieşte cu mângâierile tale.

   Cu apele tale cele de viaţă curgătoare, adapă pe robul tău, pe cel aprins de văpaia păcatelor şi ars de năvălirile dracilor, Fecioară Maică Preacurată.

Alt Canon,

Irmos : De noapte mânec...

   Cu dragoste nemutată pururea spre Tine Hristoase purtându-se, spre înălţimea cea mai pe deasupra tuturor doririlor, puterile îngereşti, neîncetat pe Tine te slăvesc.

   Tu înţelegători după fiinţe, nestricaţi, cu Darul tău Hristoase, aşezând cântăreţi slavei Tale, pe îngerii Tăi după chip i-ai făcut, Cela ce eşti necuprins.

   Tu neplecaţi spre ce este mai rău, cu apropierea cea către Tine, Hristoase, pe slujitorii Tăi ai păzit. Că izvorul bunătăţii fiind, faci bine celor ce slujesc Ție după vrednicie.

A Născătoarei :

   Ceea ce după naştere eşti Fecioară, numai tu care nu ştii de nuntă, Curată Marie preacinstită, la limanul tău îndreptează-ne pe noi din nevoi, povăţuindu-ne la mântuirea cea veşnică.

Alt Canon,

Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...

   Neplecându-se dedemult cuvintelor lui Dumnezeu celor negrăite şi dumnezeieşti, Valaam vrăjitorul; s-a arătat îngerul în răspântii asinului, şi înfricoşat l-a mustrat, cuvântător pe dobitoc arătându-l, i-a schimbat cunoştinţa firii.

   Prins fiind Petru, şi în temniţă rămânând, i s-a arătat îngerul lui Dumnezeu, scăpându-l din mâinile lui Irod, din legături şi din moarte. Pentru aceasta veniţi toţi ca pe nişte dumnezeieşti păzitori ai sufletelor şi ai trupurilor, pe înţelepţii Arhangheli să-i cinstim.

Slavă...

   Împerecherile războaielor, şi eresurile Bisericii, şi toate smintelile, Îngeri, Arhangheli dumnezeieşti, Puteri ale lui Dumnezeu, stricaţi-le cu rugăciunile voastre, cele dea pururea către Dumnezeu, şi pe noi în pace ne păziţi.

Şi acum... a Născătoarei :

   În două fiinţe pe Tine unul Dumnezeul făpturii Te ştim, întru amândouă lucrările şi voile, fiind neamestecat Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai luat trup din Fecioară; al cărei chip pe Icoane îl cinstim.

Catavasie : Spăimântatu-s-au toate...

Cântarea a 6-a :

Irmos :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

   Să nu mă arăţi dracilor spre bucurie la judecata ce va să fie, Stăpână; ci cu bunăvoinţă să cauţi spre mine, pe Judecătorul şi Fiul tău rugându-L.

   Cu gândurile te-am mâniat, Doamne, şi cu faptele mele cele viclene şi fărădelege, spre rugăciune aduc pe Maica Ta, îndurându-Te Mântuitorule.

   Scapă-mă de osândă Stăpână, pe mine cel ce însumi m-am osândit cu greşelile mele, ca ceea ce ai născut pe Ziditorul şi Dumnezeul tuturor, cu totul lăudată.

Alt Canon,

Irmos : Ca Iona din chit Doamne...

   Cu dumnezeiască cuviinţă din cele ce n-au fost Doamne, cu cuvântul Tău ai adus fiinţele cereştilor şi nemuritoarelor oşti, luminoşi făcându-i pe dânşii.

   Tăinuitori cinstiţi ai laudei lui Dumnezeu v-aţi făcut, cei ce sunteţi fără de trupuri, cetăţeni după adevăr cerescului şi dumnezeiescului cort, Făcătorului după vrednicie slujind.

   Înţelegătoarele cete ale celor fără de trupuri pe Tine, Fiul lui Dumnezeu cel fără de început Te laudă neîncetat, şi Te preamăresc ca pe Făcătorul şi Ziditorul a toate.

A Născătoarei :

   Pe Cel ce împreună cu Tatăl întru cele preaînalte, fără de început şade, Preacurată, în braţele tale a-L purta te-ai învrednicit. Pe Care, Curată, Milostiv dă-L nouă robilor tăi.

Alt Canon,

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

   Pe cei fără de trupuri, ce sunt ca nişte foc şi văpaie şi lumină, din stricăciunea cea trupească mintea ridicându-ne cu buze de lut pe cei fără de materie, cu frică întru cântări să-i cinstim.

   Potoliţi viforele patimilor, Arhangheli, şi alinaţi împreună cu acelea toate smintelile credinţei, Sfinţilor mai-marilor Voievozi ai Treimii, cei ce sunteţi în chipul focului.

Slavă...

   Arhanghelii lui Dumnezeu, căpeteniile celor fără de trupuri, cu folosirile voastre de tot eresul mântuiţi-ne pe noi, Mihaile Voievodule şi Gavriile, mai-marii îngerilor.

Şi acum... a Născătoarei :

   Din pântecele celeia ce nu ştie de bărbat, Te-ai arătat de bunăvoie întrupat, Cel ce eşti fără de trup ca un Dumnezeu, Hristoase. Şi purtător de trup, ca un om ai fost; al Căruia chipul asemănării, credincioşii Îl cinstim.

Catavasie : Înţelepţii lui Dumnezeu...

CONDAC, glasul al 2-lea.

   Mai-marilor Voievozi ai lui Dumnezeu, slujitorilor Dumnezeieştii Slave, povăţuitorii oamenilor, şi căpeteniile îngerilor, ceea ce este de folos cereţi nouă şi mare milă, ca nişte mai-mari Voievozi ai celor fără de trupuri.

ICOS

   Zis-ai Iubitorule de oameni întru Scripturile Tale; că mulţimea îngerilor se bucură în Cer, pentru un om ce se pocăieşte, Cel ce eşti fără de moarte. Pentru aceasta noi cei ce suntem întru fărădelegi, Unule ştiutorule de inimi, Cel ce eşti fără de păcat, pe Tine a Te ruga, pururea îndrăznim, ca pe un Milostiv, ca să Te înduri, să ne trimiţi nouă celor nevrednici umilinţă, Stăpâne, dându-ne nouă iertare; că pentru noi toţi se roagă Ție mai-marii Voievozi, ai celor fără de trupuri.

SINAXAR

    În această lună în ziua a opta, Soborul mai-marilor Arhistrategi Mihail şi Gavriil, şi al tuturor cereştilor fără de trupuri puteri.

Stih : Mihaile cântare potrivită ţie a-ţi cânta voiam :

Însă ce a cânta cuviincios, nematerialnic nu am.

Văzând pe Gavriil marele înger al bucuriei binevestitor.

Mai vârtos de el mă bucur şi mă întraripez cu al lui dor.

În a opta zi cu laude se slăvesc;

Voievozii cetelor cereşti, şi se cinstesc.

    La adunarea celor nouă cete, Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stăpâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii şi Îngerii.

Stih : Cuviincios ceata celor nouă cete îngereşti şi de ar voi,

Care frământătură de nouă lumi ar putea vorbi ?

   Mihail prea-încuviinţatul maimarele peste cetele puterilor celor fără de trupuri, şi în legea veche, şi în cea nouă a arătat ce este Darul Evangheliei, şi arată multe faceri de bine neamului omenesc. Că de vreme ce pizmaşul şi luptătorul mântuirii noastre înălţându-se s-a mândrit împotriva Ziditorului său, şi a zis : Pune-voi scaunul meu deasupra norilor şi lăudându-se, că voi fi asemenea cu cel înalt, a căzut din cinstea arhanghelicească, precum grăieşte Domnul : (Văzut-am zice pe satana, ca fulgerul din Cer căzând). Asemenea cu dânsul şi ceata ce era sub dânsul înălţându-se, a căzut. Acest dea-pururea lăudat, păzind ca o slugă credincioasă credinţa către Stăpânul şi arătând multă nevoinţă spre neamul nostru, a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu ca să fie maimare peste cetele înţelegătoare. Că văzând că a căzut vicleanul, strânsa cetele îngereşti, şi a zis : Să luăm aminte : Lăudat-au cu glas pe Domnul tuturor, ca şi cum ar fi zis : Să luăm aminte noi cei ce suntem zidiţi, ce au pătimit cei ce erau cu noi ? Care până acum au fost lumină, şi acum s-au făcut întuneric. Pentru aceasta o adunare ca aceasta s-a numit soborul îngerilor, adică luarea aminte, şi împreunare şi unire. Aceasta dar marele folositor, şi de binefăcător mântuirii noastre, înmulţind, şi întinzând spre mulţi multe faceri de bine mântuirii, s-a arătat la mulţi văzându-se. Că s-a arătat lui Avraam, şi lui Lot la pustiirea şi pierderea Sodomei. Arătatus-a lui Iacov când fugea de frate-său. Mers-a înaintea taberei fiilor lui Israil, când se mântuia, şi a scăpat de robia şi de chinul Egiptenilor. Arătatus-a lui Valaam, când mergea să blesteme pe Israil. Şi către Isus a lui Navi a zis, când l-a întrebat : Eu, Arhistrategul puterilor Domnului acum am venit. Acesta a cufundat de tot şi râurile ce se revărsase de păgâni asupra aghesmei şi a Bisericii. Se află şi altele multe ce se zic pentru dânsul în istoriile Sfintei Scripturi. Pentru aceasta şi noi având pe acesta ajutor, şi păzitor vieţii noastre, prăznuim astăzi preacinstitul lui praznic, împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail prăznuim astăzi şi pe preafrumosul şi preaveselitorul Arhanghel Gavriil. Pentru că şi acesta multe faceri de bine a făcut neamului omenesc, atât în legea veche cât şi în cea nouă. Căci în proorocia lui Daniil se pomeneşte însuşi numele lui, când tâlcuieşte Daniil visul ce a văzut pentru împăraţii Mezilor şi ai Perşilor şi ai Elinilor. Gavriile, zice, fă-l pe acela (adică pe Daniil) să înţeleagă vedenia. (Daniil 8, 16). Şi iarăşi acest Gavriil a arătat aceluiaşi Daniil, că după şaptezeci de săptămâni de ani, adică după patru sute nouăzeci şi şapte de ani, are să vină Hristos. Şi iată zice bărbatul Gavriil, pe care l-am fost văzut la începutul vedeniei zburând, şi s-a atins de mine ca în ceasul jertfei de seară. Şi m-a făcut să înţeleg, şi celelalte. (Daniil, 9, 21). Acesta este care a binevestit femeii lui Manoe, că are să nască pe Samson. Acesta este care a binevestit lui Ioachim şi Annei că vor să nască pe Doamna şi Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea. Iar la legea nouă, acesta a binevestit Zahariei, stând dea-dreapta altarului tămâierii, cum că va naşte pe marele Ioan înainte Mergătorul. Acesta a hrănit şi pe pururea Fecioara Maria doisprezece ani înlăuntru în sfintele sfintelor cu hrană cerească. Acesta însuşi, şi cine se îndoieşte ? A binevestit Născătoarei de Dumnezeu, că va naşte de la Duhul Sfânt pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta s-a arătat lui Iosif în vis, precum zic mulţi, şi i-a zis să nu se teamă, ci să ia pe Maria femeia sa, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Acesta s-a arătat şi păstorilor şi bine le-a vestit, că s-a născut Hristos Mântuitorul lumii. Acesta şi în vis a zis lui Iosif să ia pruncul şi pe Muma lui şi să fugă în Egipt. Şi iarăşi acesta însuşi i-a zis să se întoarcă în pământul lui Israel. Mulţi însă din sfinţiţii învăţători şi din scriitorii de cântări socotesc, cum că dumnezeiescul Gavriil a fost şi îngerul acela îmbrăcat în veşmânt alb, care pogorându-se din Cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului lui Iisus dătătorului, de viaţă, şi a şezut deasupra ei. Şi el a fost care a binevestit mironosiţelor învierea Domnului. Şi ca să zicem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la iconomia tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu din început până în sfârşit. Pentru aceasta şi Biserica lui Hristos îl prăznuieşte pe el împreună cu arhanghelul Mihail, şi cheamă Darul şi ajutorul lui.

    Rugându-i ca prin ajutorul şi rugăciunile lor, şi în veacul de acum să aflăm scăpare de rele, şi în cel ce va să fie să ne învrednicim bucuriei cereşti şi împărăţiei. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi şi preamărit.

   Tăria mea şi lauda, şi mântuire şi folositoare, şi zid nebiruit fiind, Stăpână, pe dracii cei ce se oştesc asupra mea, bate-i, care totdeauna caută să mă omoare pe mine.

   Pe Dumnezeu întrupându-L din feciorescul tău sânge, ai îndumnezeit Fecioară omenirea. Pentru aceasta mă rog ţie, pe mine cel spurcat cu patimile, şi stricat cu meşteşugirile vrăjmaşului, mă izbăveşte cu rugăciunile tale.

   Cuptorul mai înainte a închipuit naşterea ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană; că pe tineri nu i-a ars, precum nici pântecele tău, Focul cel nesuferit. Pentru aceasta mă rog ţie, scapă de focul cel veşnic pe robul tău.

Alt Canon,

Irmos : Tinerii evreieşti în cuptor...

   Celui ce-i stau înainte neîncetat mulţimile îngerilor cele slujitoare, vederea feţei neputând să o vadă, strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeule în veci.

   Lumină ai arătat, Îndurate, fiinţa îngerilor Tăi cea fără de materie, care, plini fiind de lumina cea negrăită, neîncetat strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeule în veci.

   Cu Cuvântul tău cel ipostatnic, mulţimea îngerilor ai făcut, şi sfinţindu-o cu Dumnezeiescul Duh ai învăţat-o Dumnezeu să numească pe Treime, Dumnezeule în veci.

A Treimii :

   Trei Feţe cunoscând, slăvim Fiinţa cea nehotărâtă, pe Tatăl, pe Fiul, împreună cu Duhul, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Alt Canon,

Irmos : Din Iudeia venind tinerii...

   Cu cetele celor fără de trupuri şi neamul omenesc, veniţi să ne veselim întru această vestită zi, săvârşind pomenirea Arhanghelilor ai lui Hristos, cântând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

   Ca nişte iubitori de străini dedemult, Avraam de Dumnezeu văzătorul, şi Lot măritul, a ospătat pe îngeri, şi a aflat împărtăşire cu îngerii, strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Lui Manoe viteazului, şi lui Tobit preaînţeleptului s-au arătat îngerii, răsplătindu-le nevoinţele vieţii după vrednicie; şi tinerilor celor ce erau în cuptorul cel cu foc, îngerul oarecând le-a stins văpaia.

Şi acum... a Născătoarei :

   Toată firea noastră din Fecioară ai purtat-o fără schimbare Iisuse, cu firile îndoit, şi cu un Ipostas, ca Părinţii pe Tine te mărturisim. Al Căruia şi chipul cu credinţă Îl cinstim, zugrăvindu-Te.

Catavasie : N-au slujit făpturii...

Cântarea a 8-a :

Irmos :

   Cuptorul cel cu foc oarecând Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe Haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Suflete al meu râvneşte cele bune, prin purtarea ta de grijă de lucruri dumnezeieşti, depărtându-te de la cele rele; căci ai pe Maica lui Dumnezeu rugându-se pentru tine, şi folositoarea tuturor cea neruşinată, ca pe o milostivă şi de oameni iubitoare.

   Dezlegat-ai de legătura osândirii celei dedemult omenirea, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta mă rog ţie, dezleagă toată legătura inimii mele, Preacurată, legându-mă cu dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.

   Raza slavei Tatălui născându-o, inima mea ceea ce se mâhneşte pentru ocara greşelilor, Născătoare de Dumnezeu luminează-o, şi slavei celei pururea veşnice mă arată părtaş, ca şi cu credinţă să te măresc.

Alt Canon,

Irmos : Pe Domnul cel ce în munte...

   Vieţii îngereşti să râvnim, şi gândurile să ne ridicăm la înălţime, şi cu dânşii netrupeşte să cântăm, pe Domnul lăudându-L întru toţi vecii.

   Dănţuitorii dănţuirii cereşti, care înconjură Scaunul Slavei, şi împrejurul lui Dumnezeu pururea se întorc, îngerii Îl laudă şi-L preaînalţă întru toţi vecii.

   Treimii Celei ce a făcut pară de foc fără materie, pe cei ce slujesc întru înălţime neîncetat, să ne închinăm, şi să o preamărim întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Căruia în Cer îi stau cu cutremur mulţimi de îngeri şi de arhangheli, pe Acela în braţe te-ai învrednicit a-L purta. Pe Care de Dumnezeu Născătoare, roagă-L să mântuiască pe cei ce-L preamăresc pe El întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Mai-mare îngerilor este Mihail arhanghelul. Dar se preamăreşte după vrednicie împreună cu dânsul mai luminat, Gavriil, tăinuitorul Darului, şi vestitorul Fecioarei cel cinstit, Voievodul celor fără de trupuri, mai înainte bucurie vestind, celor ce strigă : Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

   Cetele îngerilor în multe feluri de chipuri văzându-le Iezechiil, mai înainte spunând, a propovăduit. Întru care Serafimii cei cu câte şase aripi înainte stau, şi Heruvimii cei cu ochi mulţi înconjurau, cu care pe Arhanghelii cei prealuminaţi a văzut, pe Hristos preamărindu-L întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cum că înfricoşată va să fie venirea judecăţii Tale, arătată făcându-o Daniil, mai înainte a grăit : Că scaunele s-au pus, şi Cel vechi de zile a şezut şi mii de îngeri a adus, care stau înainte cu frică, şi cu glasuri fără tăcere strigau Treimi întru toţi vecii.

Şi acum... a Născătoarei :

   Cuvântul, Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, de bunăvoie S-a arătat din Fecioară, şi cu noi de un chip, neamestecând una întru alta, cele ce sunt ale înfricoşatei uniri; că Unul acelaşi întru amândouă se arată, în două firi, şi într-un Ipostas, al Cărui acum chipului asemănării ne închinăm.

Catavasie : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...

   Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.

   Gustând mâncare necuvioasă Adam, moarte din pom cu amărăciune a cules. Iar Fiul tău pe lemn pironindu-Se, dulceaţa nemuririi a izvorât, Preacurată. Pentru aceasta pe tine te cinstim.

   Împărăteasă eşti a Împăratului şi Domnului, mai presus de cuvânt născând pe Cel ce a stricat împărăţiile iadului. Pe Care, Fecioară, cu osârdie roagă-L, împărăţiei celei de sus, să învrednicească pe toţi cei ce te cinstesc pe tine.

   Îmbunătăţeşte Stăpână smerita inima mea cea înrăutăţită prin potopurile desfătărilor, ca ceea ce ai născut pe Cel Bun şi ca o preabună mă bagă prin uşile cele bune ale pocăinţei.

Alt Canon,

Irmos : Pe tine Maica lui Dumnezeu...

   Pe Tine, Cel ce ai împreunat negrăit Hristoase, cu cele cereşti, cele pământeşti, şi o Biserică ai făcut îngerilor şi oamenilor, neîncetat Te slăvim.

   Îngeri şi Arhangheli, Scaune, Stăpânii şi Domnii, Căpetenii şi Puteri, Heruvimi şi Serafimi, cu Născătoarea de Dumnezeu, pentru lume rugaţi-vă.

   Folositori tuturor arătându-vă Mihaile, cu Gavriil, cercetaţi pe cei ce din dragoste cinstesc întru-tot prăznuită pomenirea voastră, şi pe cei ce cântă cu credinţă, mântuiţi-i de toată înconjurarea.

A Născătoarei :

   Pe Cuvântul cel fără de început L-ai primit, Cel ce a voit firea mea a o înnoi, şi pe Acesta întrupat L-ai născut Fecioară. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare neîncetat te slăvim.

Alt Canon,

Irmos : Cu adevărat de Dumnezeu...

   Celor ce bolesc, şi celor ce umblă pe apă, şi celor din nevoi, spre mântuire ajutători v-aţi arătat, mai-marii celor fără de trupuri, Mihaile şi Gavriile.

   Împreună cu cetele Heruvimilor şi ale Scaunelor dănţuind, ca un Voievod al îngerilor, şi tăinuitor al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi Mântuiorului, Mihaile.

Slavă...

   Ca nişte păzitori ai lumii, şi ai Bisericii, şi maimari cetelor puterilor celor de sus, rugaţi-vă pentru noi Mântuitorului.

Şi acum... a Născătoarei :

   Cu un glas de Dumnezeu Născătoare pe tine te preamărim; că din patimi şi din primejdii ne mântuieşti pe noi, şi rugăciunile noastre întru cele bune le plineşti.

Catavasie : Tot neamul pământesc...

LUMINÂNDA

Podobie : Cu Duhul în Biserică...

   Ca pe un apărător şi dădător de bunătăţi neamului omenesc, şi preabun povăţuitor, dumnezeiescule Voievod, te-a arătat pe tine Făcătorul şi Dumnezeu, şi cu slavă negrăit pe tine te-a cinstit, spre a striga neîncetat cântarea cea de biruinţă cea întreit Sfântă şi dumnezeiască.

Altă Podobie : Femei auziţi...

   Negrăit fiind luminat cu dumnezeieştile străluciri, ale Prealuminatei Treimi, înconjuri toată făptura, ca un fulger Arhanghele, plinind dumnezeiasca poruncă, Mihaile, cel ce eşti în chipul fulgerului, apărând şi păzind şi acoperind, pe cei ce luminat te laudă pe tine.

Slavă...

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...

   Stăpâniilor, Puterilor, Arhanghelilor, Îngerilor, Domniilor, Scaunelor şi Căpeteniilor, mai-mare de la Dumnezeu eşti pus, dumnezeiescule voievodule Mihaile preaslăvite. Deci, stând înaintea Scaunului Celui nesuferit, acoperă, apără, păzeşte, mântuieşte pe toţi cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine, folositorul lumii.

Şi acum... a Născătoarei :

   Mai cinstită eşti decât măriţii Heruvimi şi înfricoşaţii Serafimi, Prealăudată, şi fără de asemănare mai slăvită şi decât toţi Sfinţii Îngeri mai Sfântă Preacurată; că pe Ziditorul tuturor negrăit cu trup L-ai născut Născătoare de Dumnezeu. Pe Care roagă-L să dăruiască robilor tăi mântuire.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas. 1.

Podobie : Cea ce eşti bucuria cetelor...

   Ca pe un povăţuitor al cetelor cereşti, şi al oamenilor celor de pe pământ, tare folositor, păzitor şi mântuitor, pe tine te lăudăm cu credinţă, Mihaile, mai-marele Voievod, rugându-ne, de toată durerea de stricăciune făcătoare să ne mântuieşti pe noi. (De două ori)

   Mai-mare cetelor dumnezeieştilor puteri celor de sus, astăzi împreună cheamă cetele omeneşti, împreună cu îngerii o prăznuire luminată să facă, a soborului lor celui dumnezeiesc, şi împreună să cânte lui Dumnezeu, cântarea cea întreit-Sfântă.

   Sub Acoperământul dumnezeieştilor tale aripi, păzeşte-ne pe noi cei ce cu credinţă alergăm, Mihaile, dumnezeiască minte, şi ne acoperă în toată viaţa şi în ceasul morţii, Arhanghele, tu ne fii ajutor milostiv nouă tuturor.

Slavă..., glasul al 5-lea :

   Unde umbreşte Darul tău Arhanghele, de acolo se goneşte puterea diavolului. Că nu suferă să rabde lumina ta, luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta te rugăm, săgeţile lui cele de foc purtătoare, cele pornite asupra noastră, stinge-le cu mijlocirea ta, apărându-ne pe noi de smintelile lui, vrednicule de laudă, Mihaile Arhanghele.

Şi acum... a Născătoarei :

   Fericimu-te pe tine de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim credincioşii după datorie, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.

Slavoslovia cea mare, Ecteniile şi Otpustul.

Ceas 1. Şi cel desăvârşit Otpust.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A NOUA

Sfinţii Mucenici Onisifor şi Porfirie şi Cuvioasa Maica noastră Matroana. Şi Cuvioasa Teoctista cea din Lesvi.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale mucenicilor 3 şi ale Cuvioasei 3, Stihirile mucenicilor, glasul al 8-lea.

Podobie : O preaslăvită minune...

   Fericite Mucenice pătimitorule Onisifore, mărturisit-ai pe Hristos Dumnezeu, pătimind foarte tare înaintea divanului celui fărădelege. Şi ai suferit răni de bătăi, şi arsuri peste tot trupul. Pentru aceasta te-ai încununat cu cununa biruinţei, cu mâna cea începătoare de viaţă, prealăudate.

   Mucenice pătimitorule, Porfirie, cu vopselile sângiurilor tale, ţi-ai vopsit porfiră prin Darul şi puterea Duhului. Cu care îmbrăcându-te te-ai arătat prealuminat, împărăţind dimpreună cu însuşi Împăratul, Dumnezeul nostru, în veacuri, Mărite. Pe Care neîncetat roagă-L totdeauna, să ne mântuim noi toţi.

   Mucenicilor, vrednicilor de laudă, pentru viaţa tuturor omorându-vă sfinţit, v-aţi întins pe grătar ars bucurându-vă şi târându-vă legaţi de cai, aţi primit dumnezeiesc sfârşit. Pentru aceasta vă măriţi şi vă fericiţi, rugându-vă pentru noi totdeauna, Fericiţilor.

Alte Stihiri ale Cuvioasei, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Săltările trupului le-ai supus sufletului înţeleapto, prin ostenelile pustniciei şi ai urmat lui Hristos, locuind în mijlocul pustnicilor prea cu cucernicie, o Matroano ! Stingând aprinderile dezmierdărilor, şi aprinzând mai tare dorirea cea către Ziditorul.

   Zidit-ai lui Dumnezeu locaş sfinţit, spre folosul tuturor, făcându-te locaş Duhului preaînţeleapto prin curăţia sufletului şi ai povăţuit suflete către nevoinţele cele pustniceşti ale pustniciei, şi le-ai adus pe ele mântuite, ca o zestre Stăpânului; cu care dimpreună cu credinţă te cinstim.

   Fecioarele au iubit pe Mirele şi Domnul, ascultând de învăţătura ta şi lepădând neputinţa trupului prin Duhul, au biruit patimile cu osârdie întru bunăcredinţă, şi au intrat dimpreună cu tine, Matroano, în cămara cea cerească a Mirelui bucurându-se totdeauna.

Slavă..., Şi acum... a Născătoarei.

   Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, Care S-a făcut Om pentru iubirea de oameni, şi a luat din tine frământătura noastră, şi cu adevărat ne-a îndumnezeit; nu mă trece cu vederea, Preacurată, acum pe mine cel scârbit, ci milostiveşte-te degrab şi mă izbăveşte de toată vrăjmăşia, şi vătămarea vicleanului.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dacă Te-a văzut pe Tine, Doamne, pironit pe Cruce, Mieluşeaua şi Maica Ta, mirându-se, a strigat : Ce vedere este aceasta Fiule dorite ? Acestea au răsplătit Ție norodul cel necredincios, şi călcător de lege, care s-a îndestulat de multe minunile Tale ? Dar slavă pogorârii Tale celei negrăite, Stăpâne.

Troparul mucenicilor, glasul al 4-lea :

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., al Cuvioasei, glasul al 8-lea :

   Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Matroana, duhul tău.

Şi acum... al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale Sfântului 2 pe 8

CANONUL Mucenicilor.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos.

   Cânta-voi Ție, Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe norod din robia Egiptului, şi ai acoperit pe Faraon cu căruţele lui şi puterea lui.

   Sosit-a pomenirea ta cea cinstită, aducând celor ce se laudă cu credinţă, folosire dumnezeiască, întru care te rugăm, adu-ţi aminte pentru noi toţi, Fericite.

   Având cugetul tău cel viteaz plin de îndrăzneală, de Dumnezeu insuflate, nu ai băgat în seamă porunca cea fără de socoteală, căci bucurându-te ai pătimit, Fericite.

   Întărindu-te cu putere cerească Onisifore, ai mers către munci cumplite, şi ai birui toată puterea potrivnicului.

A Născătoarei :

   Încetat-a tirania morţii, născând viaţa cea nemuritoare lumii, pe Hristos Ziditorul şi Mântuitorul nostru, Fecioară neispitită de nuntă.

Alt CANON al Cuvioasei :

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos : Să cântăm Domnului toate...

   Fiind totdeauna îndumnezeită cu cetele îngereşti, prin împărtăşirea cea dumnezeiască Matroano, mântuieşte cu rugăciunile tale, pe cei ce te cinstesc pe tine.

   Aprinzându-te cu totul de dumnezeiasca dragoste, cu ploile înfrânării, ai stins văpaia dezmierdărilor, celor pierzătoare de suflet.

Slavă...

   Arătatu-te-ai vas cinstit al Stăpânului, Matroano, curăţindu-ţi inima de patimile trupului prin pustnicie.

Şi acum... a Născătoarei.

   Ceea ce ai născut lumii dumnezeiască mântuire, şi chemare din nou, mântuieşte cu rugăciunile tale pe cei ce aleargă cu credinţă către tine, Preacurată.

Cântarea a 3-a :

Irmos :

   Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

   Mărturisind Mucenicii în privelişte pe Cuvântul întocmai cu Tatăl, şi cu Duhul, bărbăteşte au lepădat întreitele valuri ale chinurilor.

   Întărindu-ţi, Mucenice, picioarele tale fără de greşeală pe piatra credinţei şi a mărturisirii, nu te-ai clintit Onisifore de vânturile celor fărădelege.

   Cu tot gândul mergând către Hristos cel dorit, fericite Mucenice, nu simţeai durerile cele de bătăi, Preafericite.

A Născătoarei :

   Caută Preacurată să mă mântuiesc, că prin dumnezeiască voire, ai întrupat pe Cel ce toate le face, pe Dumnezeu Cuvântul, mai presus de cuvânt şi de cuget.

Alt Canon,

Irmos : Tu eşti întărirea celor...

   Cu toiagul dumnezeieştii credinţe, ai tăiat marea patimilor, dumnezeieşte arătând sufletelor calea trecerii celei drepte.

   Arătatu-te-ai înfrumuseţare sihaştrilor, cu adevărat, Preacinstită, dobândind viaţa sihaştrilor cea curată şi fără de prihană.

Slavă...

   Dezbrăcatu-te-ai de omorârea patimilor celor făcătoare de stricăciune, Mărită, şi prin vieţuirea cea cu bunăcredinţă ai dezbrăcat pe vrăjmaşi.

Şi acum... a Născătoarei :

   Împreunatu-s-a în pântecele tău Ziditorul trupului, Preacurată, rămânând Cel ce a fost şi mai înainte, ca să dăruiască oamenilor cele bune.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine te laudă duhul meu.

CONDAC, glasul al 2-lea :

Podobie : Căutând cele de sus...

   Doimea cea de Mucenici, tare pătimind, mândria vrăjmaşului pe pământ a surpat-o, luminându-se cu Darul Treimii celei nezidite, măriţilor Onisifore şi Porfirie, rugaţi-vă neîncetat pentru noi toţi.

ICOS

   Întăritu-s-au cu dumnezeiasca putere, împuternicitu-s-au ostaşii lui Hristos, asupra sfaturilor cele viclene ale vrăjmaşilor, împreună fiind legaţi de cai neînvăţaţi, cer de la Dumnezeu iertare greşelilor, şi dezlegare de ispitele cele viitoare, şi mântuire de cele cumplite. Pentru aceasta îi lăudăm totdeauna, ca pe nişte plăcuţi lui Dumnezeu, care neîncetat se roagă pentru noi toţi.

SEDEALNA mucenicilor, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Aprinzându-vă cu focul doririi celei dumnezeieşti, nicidecum nu v-aţi ars, Fericiţilor, de atingerea focului celui simţitor; iar înşelăciunea aţi ars-o. Şi târându-vă fără de milă purtătorilor de chinuri, aţi luat sfârşitul cel pururea pomenit, şi aţi dobândit mărire.

Slavă..., a Cuvioasei, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

   Amăgind cugetele vrăjmaşului cu cuget bărbătesc, Matroano, ai alergat către viaţa cea duhovnicească, bucurându-te cu adevărat, şi neabătut săvârşind călătoria, ai luat de la Hristos Darul Duhului, ceea ce eşti gânditoare de Dumnezeu. Drept aceea verşi râurile vindecărilor, celor ce cu dragoste cinstesc pomenirea ta, pururea pomenită, lauda sihaştrilor. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Şi acum... a Născătoarei :

   Laudă de mulţumire după datorie aduc ţie, Stăpână, ca văduva aceea doi fileri, pentru toate darurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ şi ajutor scoţându-mă totdeauna din ispite şi din scârbe. Pentru aceea ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie mântuindu-mă de cei ce mă necăjesc, strig către tine din inimă : Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi ! Rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să mi se dea, că pe tine te am nădejde eu, nevrednicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea :

   Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce a glăsuit lăcrimând şi cu amar a strigat : Lumea se bucură luând mântuire; iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea, care rabzi pentru milostivirea milei, Dumnezeule Preabunule, îndelung-răbdătorule Doamne, către care să strigăm cu credinţă : Milostiveşte-te spre noi Fecioară, şi ne dăruieşte iertare de greşeli nouă, celor ce ne închinăm cu credinţă patimilor Lui.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Milostive, pentru dragostea chipului tău ai stătut pe Crucea Ta, şi s-au topit neamurile; că Tu eşti Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.

   Lumina cea strălucitoare a ostenelilor tale, Mucenice Onisifore, a tras cu dragoste pe dumnezeiescul Porfirie să pătimească împreună cu tine pentru credinţă

   Punând tiranii pe grătar ars, au întins pe Mucenicii lui Hristos; care s-au bucurat arzând cu Duhul.

   Ca o junghiere săvârşită şi ca o jertfă curată, bucurându-vă v-aţi adus Stăpânului tuturor, răbdătorilor de patimi, pentru aceasta vă fericiţi.

   Pe tine cel ce te-ai plecat cu cugetul Stăpânului, nicidecum nu a putut să te înşele graiurile cele viclene, Porfirie, gânditorule de Dumnezeu, Preafericite.

A Născătoarei :

   Întrupat ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Fecioară, binevoind ca să Se asemene cu toţi pentru milostivirea milei, Stăpână cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos : Auzit-am Doamne taina...

   Cu picăturile lacrimilor tale ai adăpat inima ta, şi prin dumnezeiescul Dar, ai crescut spic însutit al faptelor celor bune, o Matroano.

   Întărindu-ţi armele cugetului către Hristos, nu te-ai clintit de supărările dracilor celor vicleni, vrednico de laudă.

Slavă...

   Cu cuget viteaz lăsându-ţi soţul, şi tulburarea vieţii, ai poftit jugul lui Hristos, şi ai mers pe urma Lui.

Şi acum... a Născătoarei :

   Nepărăsind cele cereşti, Dumnezeu, Se smereşte în pântecele tău, şi Se măsoară Cel nemăsurat, Preacurată, risipind greşelile lumii cele nemăsurate.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Tu, Doamne, lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

   Stâlpii Bisericii lui Hristos, cei neclintiţi, s-au arătat nestrămutaţi de clătirea muncilor cu puterea Duhului.

   Chipurile dumnezeilor celor spurcaţi, le-aţi subţiat şi v-aţi arătat chip de bunăcredinţă şi de bărbăţie, cinstiţilor mari Mucenici.

   Cu armă adevărată v-aţi încins de la Dumnezeu, lepădându-vă cu credinţă de vrednicia cea vremelnică; şi bucurându-vă aţi pătimit.

A Născătoarei :

   Sălăşluitu-s-a întru tine încăpând Cel neîncăput şi te-a arătat mai desfătată decât cerurile, pe tine Fecioară; pentru aceasta te fericim.

Alt Canon,

Irmos : Mânecând strig către...

   Îmbrăcându-te cu închipuirea cea sfântă, o Matroano ! Pe vrăjmaşul cel făcător de rău l-ai îmbrăcat cu ruşine.

   Cu cele trecătoare ai schimbat cele ce vor să fie, şi în locul soţului, ai dobândit pe logodnicul cel fără de moarte, pe Luminătorul sufletelor noastre.

Slavă...

   Aducând rugăciune de toată noaptea Stăpânului, Matroano, ai adormit dezmierdările trupului.

Şi acum... a Născătoarei :

   Ceea ce ai născut pe Stăpânul celor morţi şi celor vii, omoară patimile inimii mele, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Cântarea a 6-a :

Irmos :

   Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, Multmilostive.

   Răbdând durerile chinurilor, Mucenice Onisifore, ai săvârşit călătoria mărturisirii şi făcându-te biruitor, ai luat darurile cele cereşti.

   Fiind legaţi cu credinţă unul de altul, legându-vă pe amândoi şi târându-vă, aţi răbdat dezlegarea trupului, ca nişte tari pătimitori, împreunându-vă cu Domnul.

   Fiind legaţi de cai şi târâţi în silă de la judecătorul cel cu obicei prea-rău; măriţi Mucenici ai Domnului, v-aţi învrednicit dumnezeiescului sfârşit.

A Născătoarei :

   Ai născut Fecioară pe Dătătorul de lege, pe Cel mai presus de legile firii, Care a înnoit firea noastră cea sfărâmată, pe Care roagă-L să mă mântuiască pe mine cel sfărâmat de păcate mari.

Alt Canon,

Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...

   Ca o pasăre cu bun vers, cântând cu dulceaţă în câmpul pustniciei, ca pe nişte păsări înţelegătoare, ai tras adunare de sfinţite femei, scăpând de vânaturile vrăjmaşului, Matroano cu duhul.

   Trupul fiind cu dragostea înţelepciunii şi înfrânând patimile, Preacuvioasă, iar frumuseţea sufletului, luminat înfrumuseţând lui Hristos, te-ai arătat frumoasă şi bine-împodobită, Matroano, de Dumnezeu înţelepţită.

Slavă...

   Viaţa cea îngerească ai poftit pe pământ, lăudând neîncetat pe Cel ce S-a întrupat pentru noi, din Sfânta Fecioară, pentru mulţimea bunătăţii, şi firea femeiască a întărit asupra vrăjmaşului celui viclean.

Şi acum... a Născătoarei :

   Robită era firea oamenilor la păcat. Dar ai slobozit-o pe ea dintru acea robie rea, tu, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Stăpânul tuturor; Care ne-a arătat nouă uşile vieţii, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Irmosul :

   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona, mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC. Glasul al 2-lea.

Podobie : Căutând cele de sus...

   Trupul tău cu postul ţi-ai topit, în mijlocul bărbaţilor locuind Matroano, la rugăciuni te-ai zăbovit, Stăpânului dumnezeieşte slujind. Pentru care toate le-ai lăsat, cu cuvioşie viaţa săvârşindu-ţi.

ICOS

   Deschide-mi gura mea, Hristoase al meu, ca să laud şi să spun bune nevoinţele Cuvioasei tale, Iubitorule de oameni. Că toate lăsându-le şi iubindu-Te pe Tine unul Mirele său, cele de pe pământ, toate ca nişte stricăcioase le-a socotit. Şi chipul Crucii celei de viaţă purtătoare întru sine închipuindu-l, semeţiile dracilor a surpat, şi până în sfârşit pe dânşii i-a pierdut, cu cuvioşie viaţa săvârşindu-şi.

SINAXAR

În această lună în ziua a noua, Sfinţii Mucenici Onisifor şi Porfirie.

Stih : Cu cai Onisifore către Dumnezeu alergând;

Ai şi pe slugă împreună călătorind.

La locaşul cel ceresc v-aţi suit;

A noua zi, o nevoitorilor, şi v-aţi odihnit.

   Aceşti sfinţi Onisifor şi Porfirie, fiind prigoană asupra creştinilor, au fost pârâţi, că sunt creştini, şi aducându-se înaintea judecăţii, au stătut tare şi fără de frică, mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, făcător al Cerului şi pământului. Deci, pentru această mărturisire, au suferit multe răni de bătăi, şi arsuri peste tot trupul. De aceea i-au pus pe un grătar de fier ars, şi întru toate muncile acestea uitându-se la câştigarea binelui celui veşnic, măcar că pătimeau de la cei fără de Dumnezeu, dar se uşurau de la Dumnezeu. Iar păgânii aceia şi nemilostivii, văzând, că nu pot strica sfinţilor nimic, spre mai multă tulburare se întindeau şi legându-le cinstitele picioare de cai sălbatici, îi goneau slujitorii, trăgându-i multe ceasuri peste spini şi ciulini, şi locuri colţuroase de le rupea carnea. Şi aşa şi-au dat sufletele la Dumnezeu. Atunci nişte creştini, luând pe ascuns sfintele lor moaşte, le-au pus în satul Pangheanilor, slăvind şi binecuvântând pe Dumnezeu.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Matroana.

Stih : Matroana de viaţa viitoare s-a învrednicit

Ca ceea ce în viaţă cu cuviinţă pentru aceasta a trăit.

   Aceasta a fost în zilele împăratului Leon celui mare, din Perghia Pamfiliei. Şi măritându-se îşi dobândi o fiică, şi se duse la Constantinopol cu bărbatul ei, fiind de cinsprezece ani, şi cunoscându-se cu o fecioară anume Evghenia, şi râvnind nevoinţa ei, nu lipsea de la biserici, ci petrecea toată noaptea, îndeletnicindu-se în postiri şi privigheri. Aprinzându-şi mai cu căldură dragostea credinţei spre Dumnezeu, lăsă pe fiica sa pe seama unei femei anume Susana. Şi ea îmbrăcându-se în port bărbătesc, se duse la mănăstirea Sfântului Vasian; şi prefăcându-se că este eunuc, o primiră monahii. După aceea aflând Preacuviosul Vasian, de cele pentru ea din dumnezeiască arătare, o trimise la cetatea ce se cheamă Emesia, la o mănăstire de femei. Şi de acolo trecu la Ierusalim. După aceea la muntele Sinai, şi apoi la Berit, unde prin rugăciune scoase izvor de apă într-un loc sec şi uscat. De aceia răbdând multe ispite de la draci, dintr-o arătare şi vedenie se duse iarăşi la Constantinopol. Şi văzându-o iarăşi Sfântul Vasian, o rândui să şadă la mănăstirea ce s-a numit de la dânsa până astăzi adică, a Matroanei. Şi trăind până la o sută de ani, cu pace către Domnul a răposat.

    Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Teoctista din Lesbos

Stih : Creşterea Lesbului fecioara Teoctista fiind;

De Ziditorul Dumnezeu ca o mireasă frumoasă se apropie venind.

   Aceasta era din cetatea Metimna. Fiind dată de copilă la casa de fecioare, s-a făcut, călugăriţă. Deci ajungând în vârstă de optsprezece ani, s-a dus la satul ce era acolo aproape, ca să vadă pe sora sa. Tot în acea noapte s-a întâmplat să vină la Mitilina tâlharii criteni, al căror căpitan era vestitul Nisiris. Deci aceştia luând robi pe toţi ceilalţi cetăţeni, au luat împreună şi pe Cuvioasa şi s-au dus. Iar a doua zi s-au oprit la insula Paros, şi după ce au scos robii la uscat afară, şedeau şi socoteau, câte cât să vândă pe fiecare. Cuvioasa Teoctista, găsind bun prilej, a fugit pe ascuns în pădure, scăpând cu aceasta din mâinile lor. Deci, de atunci rămânând acolo, a petrecut treizeci de ani fericita, cu rea pătimire, luptându-se cu foamea, cu gerul, cu arsura, şi hrănindu-se cu ierburi, şi cu verdeţuri sălbatice, şi niciodată văzându-se de vreun om în vremea aceasta. Ci numai cu Dumnezeu şi cu preacurata Născătoare de Dumnezeu cărora le şi vieţuia, vorbind prin rugăciune. Iar după ce s-au împlinit treizeci şi cinci de ani, după dumnezeiască iconomie, s-a dus la Paros oarecari vânători, ca să vâneze în locul acela fiind pustiu, unde petrecea Cuvioasa; iar unul dintre ei despărţindu-se şi urmărind locul ca să afle vânat, a intrat într-o biserică a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla acolo, ca să vadă cele ce erau într-însa. Şi după ce a văzut cele din biserică şi s-a închinat, a ridicat în sus ochii săi, şi iată vede dea-dreapta parte a sfintei mese, ca o ţesătură de pânză de păianjeni, ce se clătea de vânt; şi fiindcă a voit să meargă mai înainte ca să cunoască bine ceea ce se vedea, a auzit un glas ce-i zicea : Stai omule şi nu te apropia, căci mă ruşinez a mă arăta ţie femeie fiind goală. Iar vânătorul înspăimântându-se de năpraznicul glas şi temându-se căuta să fugă, căci se ridicase perii capului său, şi stau drepţi ca spinii. Iar după ce abia, şi cu greu şi-a venit în sineşi, întrebă pe ceea ce a strigat, cine şi de unde este ? Iar sfânta i-a răspuns, aruncă haina ta ca să mă acopăr cu ea, şi apoi îţi voi povesti cele pentru mine. Şi vânătorul a făcut îndată după poruncă. Iar Cuvioasa luând haina şi îmbrăcându-se, s-a pecetluit pe sine cu semnul Crucii, şi aşa s-a arătat vânătorului, vedere minunată şi înspăimântătoare. Căci perii capului ei erau albi, iar faţa ei negricioasă, cărnuri însă cu totul nu se vedeau la ea, ci numai o piele, care ţinea şi cuprindea legătura vinelor şi a oaselor. Şi în scurt zicând, tot trupul ei nu se vedea trup ci umbră de trup. Deci, după ce a povestit sfânta toată întâmplarea ei, s-a rugat vânătorului ca întorcându-se iarăşi în insulă, ca să vâneze, să-i aducă parte din Sfântul trup al lui Hristos. Deci când s-a întors vânătorul, a adus cu sine dumnezeieştile Taine; care luându-le Cuvioasa, şi făcând rugăciune, s-a împărtăşit, mulţumind lui Dumnezeu. Iar vânătorul ducându-se la vânat, degrab s-a întors iarăşi la Cuvioasa, pe care a aflat-o zăcând moartă. Deci săpând în pământ precum a putut, şi mult rugându-se sfintei, ca să mijlocească pentru el către Domnul, a îngropat-o pe ea în locul acela, unde o aflase, slăvind şi binecuvântând pe Dumnezeu.

    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Simeon Metafrast, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Biserica Simeoane cu Dar îţi este datoare;

Pentru a vieţilor sfinţilor tâlcuire.

   Cuviosul acesta Simeon era născut în Constantinopol, fiind pe vremea evlaviosului împărat Leon cel înţelept în anii opt sute optzeci şi şase. Deci, pentru faptele cele bune şi înţelepciunea sa, s-a suit la vrednicia de magistru şi logofăt, şi avea multă cinste la împăratul. Deci, oarecând au mers la Crit Arabii cu armată, şi au prădat oarecare sate şi cetăţi. Atunci împăratul a ales voievod pe marele acela şi viteazul Imerie. Cu care împreună a trimis şi pe Cuviosul acesta Simeon Metafrast, să meargă soli către Arabii care stăpâneau Critul. Dându-le acestora amândurora stăpânire, că sau cu bine să supună pe Arabi la împărăţia Constantinopolului, sau să-i piardă cu arme prin război. Precum de aceasta povesteşte acest Metafrast, scriind viaţa mai sus pomenitei Cuvioasei Maicii noastre Teoctista Lesvianca, care se prăznuieşte întru această zi. Deci cu toate că şi împăratul îl iubea pe Cuviosul şi-l cinstea, atât pentru înţelepciunea şi fapta bună a lui, cât şi pentru fireasca bărbăţie, şi priceperea şi socotinţa, ce avea în războaie. Însă cu toate acestea pururea pomenitul Simeon nu avea plecare spre aceste amăgitoare. Ci cugetă foarte mult să părăsească lucrurile lumii acesteia şi să se facă monah. Deci, a zis către împăratul, că dacă se va întoarce biruitor de la Crit, să-i facă un dar pe care are a-l cere; Iar împăratul i-a făgăduit, că fără de grăire împotrivă îi va plini cererea. Deci mergând la Crit împreună cu Imerie, au vorbit ca nişte soli înaintea stăpânitorilor Arabilor, şi atâta i-au îmblânzit pe ei cu cuvintele sale cele înţelepte, încât fără de război i-au biruit, şi i-au supus să plătească bir la împăratul. Deci întorcându-se biruitori la Constantinopol, s-au închinat împăratului, şi l-au rugat ca să-i dea darul ce i la făgăduit. Iar împăratul, neştiind ce are a cere, a dat lui Simeon mâna şi a sărutat-o, socotind că are a cere aur sau altă oarecare cinste mai mare, precum poftesc iubitorii de lume. Iar Simeon iubitorul de Hristos, mai vârtos decât iubitorul de avuţie, n-a cerut altă dăruire de la împăratul, decât ca să-l lase a se face monah. Atunci împăratul s-a mâhnit, pentru că avea a se lipsi de un aşa de înţelept bărbat şi viteaz ostaş. Deci neputând a-şi călca făgăduinţa sa, a îmbrăţişat cu lacrimi pe dumnezeiescul Simeon şi l-a sărutat, zicându-i : Mergi fiule cu mila lui Dumnezeu, căruia roagă-te şi pentru păcatele mele. Apoi Cuviosul după ce s-a făcut monah şi a scăpat de tulburarea lumii, atunci a scris vieţile sfinţilor câte le-a aflat. După aceea ca unul ce era bogat şi avea putere şi închipuire, a trimis oameni în feluri de cetăţi şi locuri; şi i-au adus câte vieţi ale sfinţilor au aflat. Pe care el iarăşi le-a tâlcuit cu preadulci ziceri. Pentru care lucru din pricina aceasta s-a numit Metafrast adică tâlcuitor. Şi toate câte a scris sunt adevărate şi fără greşeală. Pe care şi învăţătorii italienilor le-a tâlcuit în limba italienească. Şi-l au pe Cuviosul acesta Simeon şi în sinaxarele lor, şi-l prăznuiesc ca pe un sfânt. Fiindcă mult s-a ostenit atât pentru Domnul cât şi pentru sfinţii lui.

    Tot în această zi, pomenirea Sfintelor femei Eustolia şi Sopatra.

Stih : Toată bună tu către Dumnezeu Cuvântul ducându-te :

Eustolie cu sufleteştile podoabe îmbrăcându-te.

Sopatra la Scaunul Părintelui Cuvântului şi Duhului;

Stă de faţă dându-şi trupul pământului.

   Sfânta Eustolia era pe vremea lui Mavrichie împăratul, fiică de părinţi evlavioşi, şi care locuiau în Roma. Şi din cruda ei vârstă, dându-se pe sine cucerniciei, se zăbovea în postiri şi privigheri. Fiind învăpăiată de dumnezeiasca dorinţă, şi lăsând Roma, s-a dus la Constantinopol, unde cercetând dumnezeieştile cinstite locaşuri, şi plinindu-şi dorinţa, s-a întâlnit cu Sopatra fiica împăratului Mavrichie, care mergea la biserica Născătoarei de Dumnezeu cea din Vlaherne. Şi fiindcă fapta bună, nu se poate ascunde, Sopatra rugă pe fericita Eustolia, ca să o aibă pe ea Maică duhovnicească şi păzitoare trupului şi sufletului. Şi dar lăsând pururea pomenita Sopatra împărăţia, şi îmbrăcându-se cu schima călugărească, a sporit întru nevoinţe, şi osteneli duhovniceşti. Deci, cerând de la tatăl său împăratul oarecare loc îndemânatec, şi zidind casă de rugăciuni, petrecea acolo împreună cu sfânta Eustolia. Pentru aceasta multe fecioare şi femei evlavioase mergând către ele, petreceau împreună viaţa cea aspră şi ostenicioasă. Iar fericita Eustolia nevoindu-se întru mai mulţi ani, şi multora făcându-se pricină de mântuire, s-a dus către Domnul cu pace, lăsând în locul său pe fericita Sopatra, care asemenea ca duhovniceasca ei Maică nevoindu-se şi la vârful faptelor bune ajungând, s-a mutat către Domnul.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Antonie.

Stih : Pe dumnezeiescul Antonie cu lemne omorându-l;

Înşelătorii cei ce lemnul ca pe Dumnezeu sfânt cinstindu-l.

   Acesta era din satul Siron, tăietor de pietre cu meşteşugul. Deci văzând pe elini că mergeau la capiştea idolilor şi jertfeau, i-au sfătuit pe ei să se depărteze de aceea, şi nefiind ascultat, mâhnindu-se, s-a dus la pustietate, şi acolo a aflat pe un rob al lui Dumnezeu, care iarăşi fugise din lume, Timotei cu numele, şi împreună cu el petrecând trei ani, şi luând de la el bunele cuvântări, s-a pogorât iarăşi către poporul rătăcit din satul său. Şi aflându-i pe ei că săvârşeau serbarea dracilor, intrând în capiştea lor, a zdrobit pe toţi idolii. Deci, prinzându-se de ei, a fost bătut cumplit, şi după aceasta s-a dus la Apamia Siriei, şi rugându-se Cuviosului episcop, ca să-i dea voie să zidească o biserică întru cinstea Sfintei Treimi, a început a o zidi. Înştiinţându-se cei din satul lui de aceasta, şi năvălind noaptea cu săbii şi cu ciomege, fără de milă l-au omorât pe el şi aşa şi-a dat duhul său lui Dumnezeu.

    Tot în această zi, Sfântul Cristofor şi Mavra, care de sabie s-au săvârşit.

Stih : Mavra prin tăiere de sabie se vede înşelăciunea întunecând;

Iar Cristofor vede lumina lui Hristos tăiat fiind.

    Tot în această zi, Preacuviosul Ioan Colovul, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : A ascuns pe Ioan mic loc de pământ;

Care deşii mic cu trupul, mare însă cu lucrarea s-a văzut.

    Tot în această zi, Cuviosul Eladie, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Şi din această viaţă Eladie te-ai mutat;

Însă canon de bunătăţi ai rămas celor din viaţă neuitat.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Narsi şi Artemon.

Stih : Narsi împreună cu Artemon de sabie fiind tăiaţi;

Amândoi împreună şi cununile au primit.

    Tot în această zi, Cuvioşii şi de Dumnezeu purtătorii Părinţii noştri Eftimie şi Neofit, ctitorii mănăstirii Dochiarului, care cu pace s au săvârşit.

Stih : Cinstesc pe Eftimie, împreună cu Neofit;

Pe cei ce mănăstirea Arhanghelilor au zidit.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

   Arătându-ţi obiceiurile sufletului tău celui de bun neam, ai mărturisit înaintea tiranilor, pe Dumnezeu întrupat, Mucenice Onisifore.

   Dorind desfătarea cea dumnezeiască şi veşnică, te-ai chinuit asemenea ca şi Stăpânul tău, ca o slugă bine-ascultătoare. Şi cu Dânsul dimpreună dănţuieşti, Porfirie, preafericite.

   Cu dumnezeieştile voastre sângiuri, stingând văpaia cea arzătoare a nedumnezeirii, strigaţi prealăudaţilor : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

   Ca să vă învredniciţi slavei celei fericite şi nemuritoare, aţi răbdat fericită moarte, cei ce sunteţi stele luminate de Dumnezeu, ale Soarelui celui înţelegător.

A Născătoarei :

   Născut-ai pe Cuvântul întrupat din sângiurile tale Fecioară, Care bine-a-voit să îndumnezeiască pe pământenii cei ce cântă : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Alt Canon,

Irmos : Tinerii evreieşti în cuptor...

   Ca o turturea preafrumoasă, ţi-ai păzit lui Dumnezeu buna-feciorie a întregii înţelepciuni, prin nerodirea patimilor, Fericită, îmbogăţind adevărat pe cei ce s-au mântuit prin tine.

Slavă...

   Lăsând lumea şi cele cinstite ale lumii cu nădejdea cea întru Dumnezeu, ţi-ai împodobit acum moştenirea cea mai presus de lume, ca ceea ce ai fost adevărată podoaba sihaştrilor, Matroano.

Şi acum... a Născătoarei :

   Dezlegând blestemul Evei, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, ai născut Fecioară pe Dumnezeul tuturor, negrăit zămislindu-L, şi mai presus de minte născându-L, pe Cela ce este mântuirea oamenilor.

Cântarea a 8-a :

Irmos :

   Pe Cel ce S-a pironit cu trupul pe Cruce, şi ne-a arătat nouă armă de mântuire; tineri, preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.

   Dându-vă mădularele spre rupere, aţi rupt inima vrăjmaşului cea fără-de-minte, rămânând cu gândul neclintiţi, purtătorilor de cununi cei cu nume mare.

   Cu sângiurile voastre s-a stins focul necredinţei, pătimitorilor, iar credincioşilor tuturor a-ţi adăpat inimile şi sufletele, odrăslind cunoştinţă de Dumnezeu.

   Valuri de chinuri cumplite aţi trecut, cu ocârmuirea lui Hristos; şi v-aţi odihnit la limanul dumnezeieştii Împărăţiei Cerurilor, întru nestricăciune.

   Jăratece aprinse de focul Mângâietorului s-au arătat mucenicii, arzând înşelăciunea vrăjmaşului, şi luminând toată lumea.

A Născătoarei :

   Floarea cea aleasă, aflându-te Fecioară în văile vieţii, a iubit frumuseţea ta, Cuvântul lui Dumnezeu, şi întrupându-Se a umplut lumea de bun miros.

Alt Canon,

Irmos : Cei ce s-au făcut cu Darul...

   Înfrumuseţându-ţi sufletul cu obiceiurile bunei-credinţe, Matroano, cu Duh dumnezeiesc ai adus lui Dumnezeu ceată de fecioare, care cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ploile sudorilor tale, prin dumnezeiescul Dar, usucă ploile patimilor cele tulburi, Matroano, şi adapă totdeauna inimile celor ce aleargă cu credinţă către tine : Pentru aceasta te cinstim pe tine întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Întrarmându-te pe sine-ţi cu armele credinţei, şi ale înfrânării, nu te-ai rănit de săgeţile dezmierdării, petrecând în mijlocul bărbaţilor; iar pe acela ce a rănit odinioară pe Eva, l-ai rănit cu suliţa întregii înţelepciuni, fericită Matroano.

Şi acum... a Născătoarei :

   Iată Fecioara, precum zice Isaia cu Duhul, a luat în pântece, pe Cel ce ne-a mântuit pe noi din pântecele iadului, care strigăm cu bunăcredinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Cei ce s-au făcut cu Darul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos :

   Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii blagoslovenie ai înflorit. Pentru aceasta toţi te slăvim.

   Întărindu-se cu puterea lui Hristos, au putut birui cu trupul pe cel fără de trup, diamantele cele viteze, stâlpii credinţei şi acum se veselesc în ceruri, împreună cu cei ce au pătimit din veac.

   Fiind ca o căruţă sfinţită a Cuvântului, aţi fost legaţi de cele necuvântătoare, şi aţi ajuns către limanul cel ceresc, bucurându-vă, şi luând darurile biruinţei. Pentru aceea după vrednicie vă fericiţi dumnezeieştilor Mucenici.

   Oraşul cel mărit Pangheanon, având acum trupurile voastre, dumnezeieştilor Mucenici, s-a îmbogăţit prin voi, folositorilor şi doctori, cei ce tămăduiţi bolile trupurilor şi ale sufletelor, celor ce aleargă totdeauna către voi cu credinţă.

   Doimea cea dumnezeiască, şi vărsătoare de lumină, purtătorule de chinuri Porfirie pururea pomenite şi Onisifore cel cu cuget viteaz, rugaţi-vă Preasfintei Treimi, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mântuire de cele rele.

A Născătoarei :

   Îmbrăcându-se cu totul întru mine, prin voie Stăpânul, iese ca un Mire din pântecele tău cel dumnezeiesc, cu totul fără prihană, şi se hrăneşte cu lapte, Cel ce hrăneşte toată zidirea cu voirea Sa, binecuvântată pururea Fecioară.

Alt Canon,

Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul...

   Tu, ca o porumbiţă dumnezeiască, cu aripi poleite de bunătăţi, mărită Matroano, ai zburat în sus. Şi acum te odihneşti unde sunt cetele preacuvioşilor, adunarea drepţilor, veselia cea veşnică şi bucuria cea nespusă.

   Dorind de Soarele cel neapus, Care a strălucit din femeie pentru milostivirea îndurărilor, lesne ai trecut curată calea pustniciei cea arzătoare, şi cu anevoie trecătoare, arzând pe draci, şi patimile trupului uscându-le.

Slavă...

   Dumnezeiască pomenirea ta ne-a răsărit nouă, mai luminat decât soarele, luminând inimile şi cugetele noastre. Întru care adu-ţi aminte de noi cei ce o săvârşim pe dânsa cu credinţă, preacinstită Matroano, ca una ceea ce ai adevărat îndrăzneală către Hristos.

Şi acum... a Născătoarei :

   Fecioară, ceea ce porţi în mâini pe Cel ce cu ameninţare poartă toate, scapă-mă de mâna celui străin, cu a ta mijlocire, şi cu lumina ta luminează gândul meu, şi îl înstrăinează de patimile cele ce se luptă cu mine neîncetat.

Irmosul :

   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.

LUMINÂNDA mucenicilor.

   Să cinstim pe Mucenicii cei ce au strălucit cu patimile, și au luminat lumea cu luminările muceniciei, pe măritul Onisifor, şi dimpreună cu dânsul pe Porfirie, că se roagă pentru noi, cei ce cu dragoste săvârşim pomenirea lor.

Slavă..., a Cuvioasei :

   Înălţându-ţi tot gândul tău de la averea de pe pământ, Matroano, ai umblat pe calea poruncilor Mântuitorului, fără de întoarcere înapoi. Drept aceea roagă-te pentru noi.

Şi acum... a Născătoarei :

   Cu glasuri preasfinţite te-au vestit pe tine cinstiţii Prooroci, Fecioară, că vei fii Maică lui Dumnezeu. Pentru aceea ştiindu-te Născătoare de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste te cinstim.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzând Stăpâna, viaţa noastră pe Cruce pironită, ca o Maică plângând, a strigat : Cum rabzi de bunăvoie patimă de ocară ? Vrând să mântuieşti pe pământenii cei din Adam prin patima ta.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ZECEA

Sfinţii Apostoli Olimpa, Rodion, Sosipatru, Terţiu, Erast, Quart, şi Sfântul Mucenic Orest.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6. Ale Apostolilor 3 şi ale Mucenicului 3.

Stihirile Apostolilor, glasul l.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Ca nişte vulturi întraripaţi trecând luminat împlinirea lumii sfinţiţi propovăduitori, pe cei ce erau vânaţi de vrăjmaşul, i-aţi adus la credinţa cea fără prihană. Pentru aceasta rugaţi-vă, să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

   Pe măritul Terţiu şi Sosipatru să-i cinstim cu glasuri sfinţite, pe Olimpa şi Rodion, împreună cu dânşii pe Erast tăinuitorul celor sfinte şi pe dumnezeiescul Quart, slăvind pe Hristos Dumnezeul nostru şi rugându-L pe Dânsul, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Neamurile aţi adus către Hristos Dumnezeu, Fericiţilor, mântuite cu sângele Celui ce bine-a-voit a Se naşte pe pământ şi cu voie să rabde Cruce şi moarte, Căruia rugaţi-vă acum preaînţelepţilor, să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

Alte Stihiri, ale Mucenicului asemenea.

   Oreste preafericite, cu vopselile sângelui tău, ţi-ai vopsit ţie porfiră, cu care împodobindu-te şi cu cununa biruinţei încununându-te, stai înaintea lui Hristos Celui nemuritor, pe Care roagă-L să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.