După ediţia din 1929.

LUNA AUGUST

ARE TREIZECI ŞI UNA DE ZILE

ZIUA ARE 13 CEASURI ŞI NOAPTEA 11 CEASURI

 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31

LA STIHOAVNĂ

Stihirile cinstitei Cruci, glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce de sus ești chemat...

   Astăzi dumnezeiască mulţimea credincioşilor se bucură, căci Crucea cerească luminează marginile. Cerul luminează lumină neapropiată, străluceşte văzduhul, şi faţa pământului se împodobeşte. Biserica lui Hristos cântă dumnezeieşti cântări, se cucereşte cinstind dumnezeiasca şi preaminunata Cruce, ceea ce de sus pe ea o păzeşte; cu a căreia putere întărindu-ne, să ne apropiem de Stăpânul strigând, ca să împace lumea şi să lumineze sufletele noastre.

    Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui că Sfânt este.

   Să se veselească făptura şi să sălteze, căci astăzi Crucea din Cer a strălucit marginile luminând cele pământeşti şi arătând împreunate pe cele neîmpreunate. Astăzi oamenii se bucură împreună cu cetele îngerilor; căci peretele cel ce prin mijloc despărţea, ridicându-l Crucea, pe toate întru una arătat le-a împreunat; pentru că strălucind mai presus decât soarele, toată zidirea o veseleşte cu Darul, şi străluceşte şi mântuieşte pe cei ce cu credinţă o cinstesc pe ea.

    Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.

   Dumnezeiasca Cruce, care va să se arate lumii la sfârşit, ca un cinstit sceptru al Împăratului Hristos, mai presus de razele soarelui, iată luminează arătat marginile; aceasta a întors din iad neamul omenesc, iadul cumplit l-a robit, pe vrăjmaşul a surpat, mândriile dracilor cu totul le-a pierdut; iar acum mai înainte luminează Învierea Mântuitorului, şi mântuieşte pe cei ce strigă, ca să împace lumea, şi să lumineze sufletele noastre. 

Slavă... a Sfinţilor glasul al 8-lea

A lui Cosma monahul.

   Sufletele drepţilor sunt în mâna Domnului, precum Avraam, Isaac, Iacov şi strămoşii cei mai înainte de lege, şi moşii Macabeilor, cei ce bine se laudă acum de noi. Că aceşti cu suflet răbdători, nepoţi lui Avraam fiind, au râvnit credinţei lui Avraam moşului lor, şi până la moarte s-au nevoit pentru buna-credinţă. Că în buna-credinţă crescând şi după lege pătimind, păgânătatea urâtului Antioh au defăimat. Şi nimica mai mult nesocotind din cele din viaţa aceasta de acum, pentru cea veşnică toate le-au făgăduit lui Dumnezeu : sufletul, bărbăţia, simţirea, trupul, tinereţile şi răsplătirile celor ce i-au crescut în curăţie. O rădăcină binecredincioasă, din care aţi răsărit voi Macabei ! O maică sfântă, care ai născut numărul deopotrivă cu numărul săptămânii. Deci vă rugăm pe voi Macabei, cu maica voastră Solomoni, şi cu înţeleptul preot Eleazar, când veţi sta înaintea lui Hristos Dumnezeu, pentru care v-aţi ostenit, ca să luaţi de la dânsul rodurile ostenelilor voastre, faceţi întinsă rugăciune pentru omenire; că face câte voieşte, şi plineşte voile voastre celor ce vă temeţi de Dânsul.

Şi acum..., a Crucii iar a aceluiaşi. 

   Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule s-a plinit, cela ce zice : Vedea-veţi Viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi Crucea se înalţă şi lumea din înşelăciune se izbăveşte. Astăzi Învierea lui Hristos înnoieşte, şi marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare ţie aducând şi zicând : Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului Dumnezeule, Crucea şi Învierea, prin care ne-ai mântuit pe noi Bunule, Iubitorule de oameni, Atotputernice Doamne, slavă Ție.

Tropar, glasul 1.

   Pentru durerile sfinţilor care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv Doamne; şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ție.

Slavă..., Și acum..., asemenea. 

   Mântuieşte Doamne poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă poporului nostru asupra celor potrivnici dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău. 

    VEZI : Că mai-nainte de toacă, intră preotul în altar, şi pune cinstita Cruce pe jertfelnic, şi după otpustul vecerniei, preotul şi diaconul se îmbracă în veșminte, şi diaconul cădeşte cinstita Cruce şi zice : Binecuvintează Stăpâne, Preotul : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Şi zicem : Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... Troparul Crucii, Slavă..., Şi acum..., Condacul; şi luând preotul Crucea cu discul în cap, şi înălțându-o o pune pe Sfânta Masă în locul Evangheliei, iar Evanghelia la loc mai sus, şi arde înainte-i lumină toată noaptea.

LA UTRENIE 

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Crucii de 2 ori, Slavă... al sfinţilor, Şi acum... iar al Crucii.

După întâia Catismă. Sedealna, glasului al 8-lea

Podobie : Înviat-ai din morţi...

   În mijlocul Edenului lemnul a înflorit moartea, iar mijlocul pământului, lemnul a odrăslit viaţa; căci gustând din cel dintâi, nestricăcioşi fiind, ne-am făcut stricăcioşi; iar câştigând pe cel al doilea, ne-am desfătat cu nestricăciunea, căci prin Cruce, Dumnezeu mântuieşte neamul omenesc.

Slavă..., Şi acum..., aceeaşi

După a două Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea,

 Podobie : Porunca cea cu taină.. 

   În Rai oarecând prin lemn vrăjmaşul m-a golit, prin a căruia gustare, a adus înlăuntru omorârea; iar lemnul Crucii aducând oamenilor haina vieţii, s-a înfipt pe pământ, şi lumea întreagă s-a umplut de bucurie; pe care văzându-l închinat, popoarele prin credinţă, cu un glas să strigăm lui Dumnezeu : Plină este de slavă casa Ta.

Slavă..., Şi acum... aceiaşi.

CANOANELE

Unul din Octoih, cu Irmosul pe 4; altul al Crucii pe 6, şi al Sfinţilor pe 4

CANONUL cinstitei Cruci

 Facerea lui Iosif.

 Cântarea l-a, glasul al 8-lea,

 Irmos :

   Pe Faraon cel ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărţind marea, şi pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

   Crucii Domnului celei de viaţă făcătoare, astăzi toţi să ne închinăm cu minte curată şi cu gând binecredincios; că este pusă înainte, dăruind celor ce vin la dânsa sfinţire şi mântuire, strălucire, slavă şi milă.

   Crucea cea de viaţă dăruitoare, fiind pusă înainte, şi văzută fiind, raze de Dar luminoase revarsă; să venim şi să luăm luminare de veselie, mântuire şi iertare, laudă Domnului aducând.

   Străină vedere ! Cinstita Cruce se pune înainte celor ce o văd, şi ca un izvor izvorăşte sufleteşti daruri, şi potoleşte păcatele, şi bolile dezleagă, şi gândurile întăreşte, ale celor ce se închină ei curat.

   Toiagul cel ce a tăiat marea, închipuia biruinţa Crucii, prin care noi cu credinţă fără de înecare înotăm, prin apa vieţii cea nestătătoare, şi din toate curgerile păcatului scăpăm, şi de Dumnezeiasca linişte ne umplem.

A Născătoarei :

   Când Te-am născut Fiule negrăit, de dureri am scăpat, şi cum acum toată mă umplu de dureri, că Te văd spânzurând pe lemn ca un făcător de rele; pe Tine Cel ce ai spânzurat pământul fără ţinere, grăit-a cea Preasfântă, plângând.

Alt CANON al mucenicilor. 

Facere a lui Andrei Criteanul.

Cântarea a l-a, glasul 1,

Irmos : Cântare de biruinţă...

   Preaînţelepţi tineri cei ce aţi păzit după lege poruncile lui Moise, morţii lui Hristos râvnind cu bunăcredinţă, rugaţi-vă pururea să ne mântuiască pe noi pe toţi.

   Cine a văzut, cine a auzit ? Ce fel de nevoinţă tare au arătat păzitorii legii, fiii Solomoniei, pătimind cu un suflet şi cu un cuget.

   Unul pe altul îndemnându-se, aşa au strigat : După lege să pătimim, şi de bunăvoie să murim, pentru predaniile părinteşti; Sfinţii şapte Tineri ai cinstitei Solomoni.

   Ruşinatu-s-a tiranul, să stăm bărbăteşte, neputincioase s-au făcut muncile; veliar s-a biruit, focul s-a stins, deci nici unul să nu mai stea afară de luptă, fraţilor.

   Nouă o Antiohe ! Lupta ne este pentru părinteştile obiceiuri, tinerii au strigat în privelişte goi fiind; pentru care mai bine a muri decât a trăi am ales.

   Trupurile cu unghii de fier croindu-li-se în privelişte, au strigat păzitorii legii : Nouă Antiohe, dulci ne sunt durerile şi focul pentru viaţa tuturor.

Slavă...

   Pe Treimea să o slăvim întru Unime, Fiinţa cea pururea veşnică, cea nedespărţită, şi cu un Scaun, şi întocmai puternică, pe Tatăl cel fără început, pe Fiul, şi pe Duhul Sfânt.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Strugurul cel copt în pântecele tău negrăit odrăslind, viță de viaţă purtătoare Bisericii lui Hristos te-ai arătat Maica lui Dumnezeu, pe toţi veselindu-i.

Catavasie :

   Crucea însemnând Moise în drept cu toiagul Marea Roşie o a despărţit, lui Israil celui ce pedestru o a trecut; iar de-a curmeziş aceeaşi lovindu-o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului nostru că S-a proslăvit.

Cântarea a 3-a,  

Irmos :

   Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte; că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

   Crucea cea dătătoare de toate bunătăţile se vede închinată, şi toată făptura prăznuieşte cu bucurie, luminată fiind cu Darul Dumnezeului nostru Celui ce de bunăvoie S-a înălţat pe dânsa.

   Luminaţi fiind cu lumina razelor Crucii cei ce nădăjduim într-însa, de obşte din întunericul păcatelor scăpăm şi strigăm : Luminarea tuturor Îndurate Doamne, slavă Ție.

   Cu cântări te slăvim Cruce şi te cuprindem, cu credinţă rugându-ne cu puterea ta scoate-ne din cursele vrăjmaşului, şi ne îndreptează la limanul mântuirii, pe noi pe toţi cei ce te lăudăm pe tine.

A Născătoarei :

   Viaţa pe Cruce omorâtă văzându-o, şi nesuferind durerea pântecelui, s-a tânguit Fecioara cea Curată, strigând : Vai mie Fiul meu ! Ce Ți-a făcut Ție adunarea celor fărădelege ?

Alt Canon,

Irmos : Piatra care nu o au băgat...

   Tineri, care cu sfinţenie aţi odrăslit, şi împreună aţi crescut. Tineri, care după lege v-aţi învăţat de la Eleazar, după lege aţi pătimit şi sfaturile lui Antioh toate în pământ le-aţi călcat.

   Grăbeşte tirane, strigat-au nepoţii lui Avraam, fă cele ce voieşti, şi te mânie cât de mult, noi poruncilor tale nicidecum supunându-ne, rănile muncilor mai vârtos cu dragoste dumnezeiască le vom purta.

   Nimenea astăzi să nu se lipsească de această luptă bună, nimenea să nu se vâneze de cel fără de minte, înţelept este şarpele; unul pe altul s-au îndemnat fiii Solomoniei, nimenea din noi să nu se facă mâncare lui.

   Veniţi păzitorii legii împreună să ne rănim, veniţi să stăm vitejeşte, tinerii au strigat, unul pe altul îndemnându-se spre lupte cu bunăcredinţă; pe care şi noi cu dragoste, să-i urmăm.

Slavă...

   O Fiinţă a lui Dumnezeu să o slăvim credincioşii, o Stăpânie, o Împărăţie, o Dumnezeire, unindu-o fără amestecare, şi despărţindu-o cu bunăcredinţă în Trei Ipostasuri

Şi acum..., a Născătoarei : 

   Rug nears mai-nainte te-ai cunoscut în muntele Sinai, şi munte dumnezeiesc Daniil te-a arătat, din care S-a tăiat fără tăiere de mână Cel netăiat, Hristos, Piatra vieţii, unul Fiul cel ce este din tine de Dumnezeu Născătoare.

Catavasie :

   Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte, că cu odrăslirea a ales preot, iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere, şi spre întărire.

CONDACUL Sfinţilor, glasul al 2-lea.

Podobie : Căutând cele de sus...

   Stâlpii înţelepciunii lui Dumnezeu, cei şapte cu numărul, şi sfeşnicele dumnezeieştii lumini, cei cu şapte luminări, Macabei preaînţelepţi, cei ce sunteţi mai-nainte de Mucenici preamari Mucenici, cu care împreună la Dumnezeul tuturor cereţi, să mântuiască pe cei ce vă laudă pe voi.

ICOS.

   Laudă cu căldură Sioane pe Dumnezeul tău, că a întărit cu adevărat încuietorile porţilor tale, şi pe fiii tăi i-a binecuvântat. Că aceştia, ca o oaste de biruinţă purtătoare, ca o tabără cu adevărat vitează, şi înțelepțește întărită, împotriva meşteşugirilor celor rău credincioşi, cu dumnezeiască înţelepciune au stătut, şi împreună, cununile cerescului Sion de biruinţă au luat, şi înaintea Dumnezeiescului Scaun stau, pentru cei credincioşi neîncetat rugându-se, cereţi să se mântuiască cei ce vă laudă pe voi. 

Sedealna, Sfinţilor, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe Înţelepciunea şi...

   Întru buna-credinţă crescând tinerii înţelepţi, muceniceşte aţi ruşinat vitejeşte îngrozirile tiranului, ca nişte apărători ai legii; şi Părintelui următori fiind sfinţilor cu maica voastră cea de dumnezeu înţelepţită, de bunăvoie aţi pătimit. Pentru aceasta şi cu moartea viaţa cerească cumpărând cu adevărat, în veci vă bucuraţi, Macabei cei cu suflet răbdător. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Şi acum..., Sedealna Crucii, glasul al 6-lea. 

Podobie : Puterile îngereşti...

   Crucea Ta, Doamne, s-a sfinţit, că într-însa se fac vindecări celor neputincioşi în păcate; pentru care la Tine cădem, miluieşte-ne pe noi.

Cântarea a 4-a, 

Irmos :

   Tu eşti tăria mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

   Acoperământul cel tare şi îndreptarea oamenilor, arma cea nebiruită a credinţei, Crucea cea de mântuire, iată se vede pusă înainte, şi inimile tuturor celor ce vin cu credinţă le sfinţeşte, şi le luminează cu darul.

   Păzitoarea cea mare a binecredincioşilor fiind pusă în mijloc, Cela ce eşti mai Bun decât toate, cinstita Cruce în mijlocul pământului, pe care Te-ai înălţat de bunăvoia Ta, lumea sfinţeşte cu închinarea ei, şi goneşte taberele drăceşti.

   Legile Tale Doamne eu cel nepriceput nepăzindu-le, voi să mă osândesc când vei veni din cer să judeci lucrurile oamenilor. Pentru aceasta strig către Tine : Cu puterea Crucii Tale întorcându-mă, mântuieşte-mă, dându-mi lacrimi de pocăinţă.

   Cerul împreună cu tot pământul se veseleşte : Proorocii, mucenicii, Apostolii, sufletele drepţilor cu bucurie se veselesc acum, văzând lemnul cel dătător de viaţă pus în mijloc, care mântuieşte pe toţi, şi sfinţeşte cu Darul pe cei credincioşi.

A Născătoarei :

   Din pântece fecioresc Te-am născut pe Tine, Fiule, şi văzându-Te acum pe lemn spânzurat, nu mă pricep, şi nu pot cuprinde înălţimea tainei, şi adâncul judecăţilor Tale celor multe, cea Preacurată a strigat, pe care cu glasuri fără tăcere, ca pe o Maică a lui Dumnezeu o fericim.

Alt Canon,

Irmos : Cu duhul văzând mai-nainte...

   Veseleşte-te Eleazare, văzând pe sfinţii tăi ucenici astăzi pătimind cu bunăcredinţă, pentru poruncile şi legile părinteşti, şi nebunia lui Antioh gonitorul, cu cuvinte înţelepte biruindu-o.

   Bucură-te Solomoni văzând şapte ramuri ale tale împreună înverzind cu rodurile legii; din care culegând Biserica cea fără prihană, pe noi moştenitorii slujbei Darului ne hrăneşte în toate zilele ca o maică.

   Săltaţi patriarhi, bateţi cu mâinile, văzând pe păzitorii legii, cu bunăcredinţă pătimind pentru slujba cea după lege, şi ispitindu-se prin toate bătăile, ca să nu se înstrăineze de predaniile părinteşti.

   Dănţuiţi apărătorii cei tari ai legii, şi împreună prăznuiţi cu mucenicii lui Hristos, ca cei ce aţi pătimit pentru lege mai-nainte de aceştia, şi cu dânşii împreună vă lăudaţi după lege luminat de toată Biserica lui Hristos.

Slavă...

   Treimea întru Unime să o slăvim credincioşii, cu guri fără tăcere, strigând către Dânsa : Treime, Ceea ce întru Unime eşti închinată, şi în Treimea feţelor lăudată, slavă Ție, cinste şi închinăciune.

Şi acum..., a Născătoarei : 

   Lăudămu-te pe tine, Fecioară, dumnezeiască Mireasă cinstită, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, şi zid al credincioşilor; că tu ai ridicat firea cea căzută, şi ai înnoit chipul lui Adam, tu una născând pe Dumnezeu cel ce este dea-pururea.

Catavasie : 

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Cântarea a 5-a,

 Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă; şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Strigaţi neamuri, lăudaţi şi săltaţi seminţii, şi cântaţi Dumnezeului nostru Celui ce a dat Crucea reazem neclintit. Pentru a căreia punere înainte acum toţi credincioşii ne bucurăm, ca cei ce ne îndulcim printr-însa de bunătăţi.

   Toate oştile cele înţelegătoare te cuprind pe tine Cruce preasfântă, şi noi oamenii cu buze de tină atingându-ne de tine astăzi, luăm cu dragoste sfinţenie şi binecuvântare, slăvind pe Cel ce S-a pironit pe tine.

   Patimile sufletului meu cele vremelnice vindecă-le Îndurate Doamne, şi ca un prea închinător al cinstitei Crucii Tale mă păzeşte; ca cu puterea ei toată sminteala să o gonesc, şi fără patimă despre cele rele să rămân.

A Născătoarei :

   Pe Cruce văzând pe Cel ce S-a născut din tine mai presus de minte pentru bunătate, cea ce eşti cu totul fără prihană, te-ai tulburat la cele dinlăuntru, şi ai zis : Vai mie dumnezeiescule Fiu, cum rabzi durere pentru toţi, închinu-mă milostivirii Tale, Doamne.

Alt Canon,

Irmos : Pacea Ta dă-ne-o nouă...

   Să râvnim iubitori de Hristos celor şapte tineri, pe care Moise după lege i-a crescut nouă, şi Eleazar i-a învăţat în legea părintească prin binecredincioasa buna obişnuinţă.

   Nu gândi Antiohe gonitorule al credincioşilor, că focul tău cel aprins ne va îngrozi; spre acestea taie, junghie ca un prea fărădelege, fă încă ce voieşti, tinerii au strigat.

   După lege să pătimim, strigau tinerii, mucenicii cei tari ai lui Hristos, îndemnându-se unul pe altul, să nu călcăm poruncile lui Moise, pentru mâncările cele spurcate.

Slavă..., a Treimii. 

   Treime prea fără-de-început, împreună veșnică, Cea întocmai cu Scaunul, Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unime Sfântă în trei Feţe, pe cei din Adam, care Te lăudăm pe Tine cu credinţă, mântuieşte-i.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Hristoase, Cela ce însuţi eşti Milosârd, împacă-ne pe noi, că pe Tine te roagă Preacurata Maica Ta, cu sfinţii pătimitori pentru bunele aşezământuri părinteşti, şi legea lui Moise.

Catavasia :

   O de trei ori fericite lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu care dă pace sufletelor noastre.

Cântarea a 6-a,

 Irmos :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

   Crucea înfingându-se în pământ, cădere dracilor s-a făcut, care acum văzându-o noi pusă înainte cu preamărire, şi sărutându-o, din căderile păcatului ne sculăm.

   Lăudându-te pe Tine, Dumnezeu, Împăratul şi Domnul, cuprindem acum cu bucurie Crucea Ta, care o ai dat nouă zid nesfărâmat, şi din nevoi ne mântuim.

   Mari daruri dându-ne nouă tuturor Crucea Domnului, se vede pusă înainte; să ne apropiem oamenilor, ca luminare inimii şi sufletului să luăm.

A Născătoarei :

   Întăreşte-ne pe noi Preacurată ca să ne postim despre toată răutatea, şi ca să ne oprim de fapte rele şi viclene; dă-ne nouă putere pururea, cea ce eşti folositoarea tuturor oamenilor.

Alt Canon,

Irmos : Pe Proorocul Iona...

   Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a zidit casă, şi o a înălţat pe ea pe şapte stâlpi cuvântători, mai-nainte însemnând pe tinerii aceştia ca pe nişte păzitori ai legii.

   Înţeleapta Solomoni şapte fii a născut, pe care i-a crescut bine Eleazar înţeleptul, şi i-a încununat dumnezeiescul Dar, ca pe cei ce tare au pătimit.

   Ce te zăboveşti judecătorule, zicea lanţul cel cu şapte împletiri către Antioh, în mijlocul celor rele, munceşte cu osârdie, junghie, fă încă cele ce voieşti.

   Mai-nainte a pătimit părintele, împreună am pătimit şi noi fiii, urmează împreună cu noi şi maica, judecătorule, şi să fie alăturare lângă fii, şi cinstită mângâiere.

   Măcar că trupurile noastre vrei să le mistuieşti cu foc, ceata celor şapte fraţi a strigat cu îndrăzneală, Antiohe, crede că nicicum măcar pe unul din noi nu vei birui.

Stavă ...

   Tatălui şi Fiului şi Duhului Celui Drept, întru o Dumnezeire să ne închinăm cu credinţă, strigând : Treime Sfântă mântuieşte lumea Ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cum ai născut Fiu pe Cel ce nu l-a semănat Tatăl ? Cum ai rămas Curată după naştere precum eşti ? Dumnezeu ştie, Cel ce face toate precum voieşte.

Catavasie :

   În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat, de unde a treia zi ieşind, învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, şi cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

CONDACUL cinstitei Cruci, însuşi Podobia.

   Cela ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i Hristoase Dumnezeule, veseleşte cu puterea Ta pe credincioșii conducătorii noștri, dăruindu-le lor biruinţă asupra potrivnicilor, având ajutorul tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

ICOS

   Cela ce până la al treilea Cer a fost răpit în Rai, şi a auzit cuvinte nespuse şi dumnezeieşti, care nu este slobod cu limbi omeneşti a le grăi, ce scrie către Galateni; ca nişte râvnitori ai Scripturilor aţi citit şi aţi cunoscut. Mie, a zis, să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea Domnului, pe care pătimind a omorât patimile. Deci aceasta şi noi cu tărie să o ţinem, Crucea Domnului, lauda tuturor, că ne este nouă de mântuire lemnul acesta, armă de pace, nebiruită biruinţă.

SINAXAR

    În ziua dintâi, pomenirea Sfinţilor şapte Mucenici Macabei : Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim, şi Marcel; a maicii lor Solomoni, şi a dascălului lor Eleazar.

Stih : Înainte de Hristos, Eleazar cel întâi focul a răbdat,

Şi celorlalţi, urme de nevoinţă înainte le-au aşezat.

Am pe alta şi mai înainte de Tecla întâi nevoitoare,

Pe Solomoni, care mai înainte de Hristos a răbdat a focului topire,

Desfacerea încheieturilor focul şi roata,

Au tras şeptimea fuior către maica ceea ce era a opta.

Întru întâia zi a lui August Solomoni,

Cu şapte fii ai ei în foc se săvârşi.

   Aceştia au fost pe vremea lui Antioh feciorul lui Seleuc, care robind lot neamul evreilor, şi silindu-i ca să se lepede de obiceiurile lor cele părinteşti, şi să mănânce cărnuri de porc, nu se supuseră tiranului, urmând şi păzind legile cele părinteşti, bătrânul Eleazar care era dascăl legii şi tâlcuitor, şi cei şapte tineri ce erau învățați de dânsul. Deci adică legând pe bătrânul cu mâinile îndărăt a fost bătut tare, şi primind pe nări oarecare zemuri iuţi și puturoase; şi băgându-l în foc, şi făcând rugăciune ca să se arate sângele lui şi moartea lui mântuire tot neamului lui, a răposat. Apoi pe vitejii tineri câte unul aducându-i la tiran, pe care era mai mare de vârstă înainte, şi muncindu-i cu măiestrii de munci şi cumplite deznodături, şi cu roate, şi cu țepi de fier ascuţite şi cu foc, cu care îi cercă tiranul pe fiecare dintr-înşii, şi nevrând a se lepăda de obiceiurile lor cele părinteşti, schimbând pe puitorul de lege Dumnezeu, cu această viață trecătoare, şi murind în munci, şi arătând că gândul este domn şi stăpân patimilor, au fost încununaţi cu cununile răbdării. Cu care şi Maica lor Solomoni, dacă văzu că s-au săvârşit, neîngăduind să se atingă mână de om de dânsa, se aruncă pe sine în focul cel aprins, şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor nouă Mucenici ce au mărturisit în Perga Pamfiliei, Leontie, Attu, Alexandru, Chindeu, Mnisiteu, Chiriac, Mineu, Cătun şi Evcleu.

Stih : Din Pamfilia nouă la sabie s-au dat.

Care pe aceiaşi ceată de Mucenici au căutat.

   Aceştia au fost în vremile împăratului Diocleţian, și ale ighemonului Flavian, la Perga Pamfiliei, fiind creştini de la moşii lor. Însă Mineu era teslar, iar ceilalţi plugari. Deci având toți un gând, şi bun sfat sfătuindu-se, se duseră la lupta muceniciei, socotind toate deşarte ale lumii. Sosind Ia capiştea Artemidei, într-o noapte stricară toți idolii câţi erau acolo. Pentru care lucru au fost prinşi, şi aducându-se la întrebare au fost bătuţi rău, şi arşi pe coaste, şi strujiţi cu unghii de fier pe trup până la os, şi-i arseră la subţiori cu făclii, şi le scoaseră ochii cu ţepuşe, şi-i băgară în temniţă, poruncind tiranul să nu le dea nici mâncare nici băutură, nici altă căutare să aibă. De aceea peste scurtă vreme au fost daţi la fiare ca să-i mănânce, care cu blândeţe veniră la ei, şi nu le stricară nimic. Şi mirându-se toți pentru aceasta, şi strigând : Mare este Dumnezeul creştinilor, îndată se pogorî la pământ tunete şi fulgere cu ploi grele, amestecate cu grindine, cu care se auzi şi glas dumnezeiesc, unde chemă pe sfinți, care auzindu-l se bucurară, şi atunci cu porunca ighemonului li se tăiară capetele, şi aşa s-a plinit mucenicia lor.

    Tot în această zi, Sfântul Papa cel tânăr în sac băgat şi legat la gură și în mare aruncat s-a săvârşit.

Stih : SacuI a cuprins pe Papa care legat fiind l-a cufundat,

În a râului repejune, şi pe Papa lângă Dumnezeu l-a aşezat,

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Eleazar, arzându-i capul cu foc s-a săvârşit.

Stih : Eleazar prin a capului ardere,

A trecut covârşitor râurile cele de suflet vătămătoare.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Chiric, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Zicând gealatul, de vei jertfi tăiat nu vei fi,

Chiric plecându-şi capul a zis, nu voi jertfi.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teodor care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Teodor de dumnezeiască dragoste fiind aprins,

De doritele bunătăţi, prin sabie a fost cuprins.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Polieuct, care în gunoi îngropat s-a săvârşit.

Stih : Iov avea gunoiul spre pat de şezut,

Iar Polieuct l-a avut spre a fi muncit.

    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Mini, Mineu şi ceilalţi, la Viglentie, aproape de poarta de Tetrapilu Halcu.

Stih : Mini împreună locuitor pe Mineu având,

Locuieşte acum acolo unde nimeni nicicum s-ar fi aflând.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin,

Cântarea a 7-a, 

Irmos :

   De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cel mai presus decât vremile, sub vreme trup purtând S-a arătat, şi patimile noastre cele de peste ani le vindecă pentru bunătate, şi la trup împreună şi la suflet, cu dumnezeiască Crucea Sa ne sfinţeşte pe noi.

   Lăudăm, mărim, ne închinăm, şi slăvim puterea Ta, Doamne, că ne-ai dat nouă robilor Tăi dumnezeiasca Cruce, desfătare neîmpuţinată, şi păzitoare sufletelor şi trupurilor noastre.

   Să nu mă arăţi Doamne, în ziua întrebării osândit pentru cele rele, nici să mă lepezi de la faţa Ta ruşinat; ci Te milostiveşte şi mă mântuieşte cu cinstită Crucea Ta ca un Preabun.

   Închipuit-a Darul tău Cruce; Moise, îndulcind cu lemnul apele cele prea amare; pentru că ne-am mântuit de amărăciunea celor rele cu puterea ta. Pentru aceasta îndulceşte-ne pe noi, cei ce te sărutăm acum întru umilinţa sufletului.

A Născătoarei :

   Strâmtorarea minţii mele lărgeşte-o Stăpână cu rugăciunea ta, ceea ce ai strâmtat toate meşteşugirile luptătorului; şi prin calea cea strâmtă, mă povăţuieşte a merge la desfătarea vieţii, Maica lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos : Cela ce în cuptor pe...

   Râvnitorii legii părinteşti şi păzitorii legii cei nemişcaţi, cei cu un suflet, pe un Dumnezeu cu prea bunăcredinţă au mărturisit, în Trei Ipostasuri unindu-L după buna învăţătură, şi despărţindu-L cu dreaptă credinţă.

   Ce te zăboveşti tirane încă ? Strigat-au Mucenicii către înşelătorul judecător; pe un Dumnezeu noi mărturisim, şi patrie avem Ierusalimul cel de sus, care ne-a crescut pe noi.

   Nu vom mânca cele necurate, zis-au, nu vom jertfi, genunchile nu le vom pleca la pământ, pe un Dumnezeu noi pururea mărturisim, şi de Dânsul ne temem, de la Care ne-am făcut, şi către Care mergem.

Slavă..., a Treimii :

   Cântare Treimii să cântăm slăvind pe Tatăl cel fără început, şi pe Fiul, şi pe Duhul cel Drept, o Fiinţă singură, pe Care întreit să o lăudăm, Sfânt, Sfânt, Sfânt, strigând.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te zidul tuturor, şi bucuria, Prealăudată; bucură-te nădejdea marginilor; bucură-te podoaba oamenilor şi frumuseţea îngerilor Preacurată, că tu, pe unul Dumnezeu cu trup L-ai născut.

Catavasie :

   Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe noroade le-a tulburat, suflând cu îngrozire, şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu, însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiare, nici focul cel vâlvâietor, ci cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsună împreună cu focul fiind cântau : Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a, 

Irmos :

   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu, iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

    Cu lemnul a tras oarecând din râu securea, dumnezeiescul Elissei, mai-nainte însemnându-te de departe pe tine Cruce preacinstită, că din adâncul înşelăciunii prin tine, la credinţa cea adevărată scoţându-ne, ne-am învrednicit a vedea ziua de astăzi, şi cu credinţă a ne închina întru toţi vecii.

   Mai-nainte te-a însemnat dedemult, pe tine Cruce preacinstită prea arătat, întru binecuvântări Iacov, iar noi în legea Darului învrednicindu-ne a te vedea, cu credinţă neîndoită ne apropiem toţi, şi cântăm, din-destul binecuvântare luând, şi lumină şi mântuire, şi dezlegare de greşale.

   Albind cu fapte îmbunătăţite să ne apropiem, cu bucurie, lui Hristos strigând : Preabunule Stăpâne, cu înălţarea dumnezeieştii Tale Cruci, înalţă cornul nostru, al norodului Tău celui numit cu numele Tău, ca să lăudăm cu credinţă, şi în pace adâncă puterea Ta întru toţi vecii.

A Treimii.

   Firea cea întocmai fiitoare, Cea împreună fără început, împreună veşnică, împreună pe Scaun şezătoare, singură prin Sine şi despărţită în Feţe, pe Tatăl cel nenăscut, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Fiinţa cea nefăcută, şi Dumnezeirea, toţi lăudând să cântăm : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe El în veci.

A Născătoarei :

   Acum ca pe un Miel fără răutate văzându-Te spânzurat şi de cei fărădelege pe Cruce pironit, Fiul meu Cel fără început, cu tânguiri mă rup şi cu dureri ca o Maică mă cuprind, cea Preacurată a strigat; pe care cu glasuri fără tăcere o lăudăm cu dumnezeiesc gând, întru toţi vecii.

Alt Canon,

 Irmos : Cela ce cerurile cu înţelepciune...

   Păzitorii legii după obiceiurile părinteşti, vestitorii aşezământului Lui Moise, ca nişte şapte luminători în lume arătându-se, cu razele chinurilor pe noi ne luminează, făcliile cele înţelegătoare.

   Pentru legea lui Dumnezeu vitejeşte stând, şi sfaturile lui Antioh scuipându-le, cu îndrăzneală au strigat : Pe noi Antiohe, nici fiarele, nici săbiile, nici focul, nici bătăile nicicum nu ne vor despărţi de Dumnezeu.

   Cei ce au împodobit scaunul lui Moise, şi părinteştile legi le-au păzit, ca nişte şapte stele, în lume luminând, încă şi stelele, planetele le-au întunecat cu raza bunătăţilor, prin credinţă strălucind.

   Odraslele Solomoniei celei bine credincioase, şi creşterile credinciosului Eleazar cei şapte luminători, ca nişte făclii în sfeşnicul legii luminând arătat, s-au pus în cortul lui Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

   Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, Dumnezeirii celei în trei Feţe, Care întru Unimea firii în Ipostasuri, Se laudă de toată făptura întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Vistierie bunei voinţei Tatălui, sălăşluire venirii Fiului, şi cinstit locaş Sfântului Duh te-ai arătat Marie, arătarea Treimii întru tine închipuind.

    Catavasie :  Să lăudăm bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului cântând, şi prea înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

   Binecuvântaţi tineri cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu, Părintele, lăudaţi pe Cuvântul, Cel ce S-a pogorât, şi focul în rouă l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos :

   Spăimânta-tu-s-a de aceasta Cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.

   Vindecat-ai Preabunule a mea sfărâmare, pe Cruce fiind pătruns cu cuie oarecând, la picioare şi la mâini, Împărate a toate şi în coastă fiind împuns, cu oţet adăpat şi cu fiere, veselia tuturor, slava şi mântuirea cea veşnică.

   Frumoasă eşti mai presus decât safirul şi decât aurul, şi luminoasă ca soarele dumnezeiască Cruce, fiind pusă adică şi cu locul cuprinsă, şi de puterile cele înţelegătoare, totdeauna înconjurată luminos şi cu razele dumnezeieştii puteri, luminând plinirile lumii.

   Crucea este limanul celor înviforaţi şi povăţuitoare şi întărire celor rătăciţi, slavă lui Hristos, puterea Apostolilor şi a Proorocilor, tăria pătimitorilor, scăparea tuturor oamenilor; pe aceasta văzându-o în mijlocul tuturor înainte pusă, cu bună cucernicie o sărutăm.

   Când vei vrea să vii pe pământ să judeci lumea care o ai zidit, Doamne, oştile Tale cele îngereşti mergând înainte, şi Crucea strălucind mai mult decât razele soarelui, cu puterea ei milostiveşte-Te, şi mă mântuieşte pe mine cel ce am greşit mai mult decât toţi oamenii.

A Născătoarei :

   Fără stricăciune Te-am născut din pântece, pe Tine care Tatăl mai înainte de veci Te-a născut, şi cum pătimeşti ? Oamenii Te rup Fiule şi coasta îţi împung cu suliţa, şi mâinile şi picioarele îţi pironesc fără omenie; cea Preacurată a strigat, pe care după vrednicie o slăvim.

Alt Canon,

Irmos : Pe norul cel purtător...

   Cei ce au crescut după lege şi pentru lege au murit, ucenicii lui Eleazar şi fiii Solomoniei şi râvnitorii lui Moise, răniţi fiind au strigat : Antiohe, de ce zăboveşti, ce aştepţi ? De cei nu faci cele ce voieşti asupra noastră.

   Maimarii ispravnici ai legii, tare defăimând nebunia lui Antioh, cu munci s-au chinuit; îmbărbătându-se pe sine şi unul pe altul îndemnând, şi grăbindu-se ca să apuce dureri și munci şi să moară pentru viaţă.

   Ca o biruitoare oarecare şi bărbată şi vitează, Solomoni pe fiii săi junghiaţi văzându-i nu s-a slăbit la suflet, ci a strigat : Auzi Antiohe, pune-mă şi pe mine lângă fiii mei, măcar cu totul de ar fi bucurie despre vrăjmaşi.

   O vitejie femeiască ! O înălţime a bunului neam, care sfinţindu-şi lui Dumnezeu pentru lege adunarea cea cu şapte stâlpi a fiilor săi, cu osârdie a stătut bărbăteşte, şi s-a dat pe sine muncilor, ca să se alăture acum cu fiii săi cei omorâţi.

   Tinerii cei ce ţin chipul săptămânii celei de şapte zile, poftind să-şi agonisească cu moartea viaţă, îngrozirilor gonitorului vitejeşte au stătut împotrivă, şi au ruşinat cu cinstea legii, meşteşugurile lui cele spurcate.

   Pe aceşti mai aleşi ai legii, pe care Eleazar crescându-i pildă bună i-a lăsat, pe sine însuşi aducându-se împreună cu rănile sfinţilor, cu mărire să-i cinstim, ca pe cei ce se roagă să dea lumii pace şi nouă curăţire.

   Pe cei ce săvârşesc pomenirea sfinţitelor voastre chinuri, Sfinţilor Tineri ai legii lui Dumnezeu, cu rugăciunile voastre mântuiţi-i de toată boala şi de stricăciune, dăruindu-le prin chinuirea voastră aceasta, pace şi scăpare de rele. 

Slavă... a Treimii :

   Pe Tatăl lumina laud, pe Fiul lumina slăvesc şi Duhului luminii mă închin. Sfintei Treimi în trei Feţe şi unei Dumnezeiri, Stăpâniei celei pururea fiitoare fără de sfârşit, Care a adus toate din ce nu au fost.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cum de ai născut Fecioară ? Cum a fost din sâni lapte ? Cum a fost fără tată din tine, şi fără mamă sus ? Celui ce este Unul-Născut din Tatăl, Născătoare te-ai făcut, hrănind cu sân pe Hrănitorul lumii, cum ? Precum a ştiut şi precum bine a voit El însuşi.

Catavasie :

   Rai de taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos de Care lemnul Crucii cel de viaţă purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te slăvim.

LUMINÂNDA

   Să lăudăm pe Macabeii cei minunaţi, pe fiii lui Eleazar şi fii Solomoniei; că aceştia au surpat întărâtările balaurului începătorul răutăţii, şi pentru cinstea legii s-au făcut purtători de cununi.

Slavă..., Şi acum...

   Crucea este păzitoare a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii, Crucea stăpânia împăraţilor, Crucea întărirea credincioşilor, Crucea slavă îngerilor şi dracilor rană.

LA LAUDE 

Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Cu glasuri să strigăm, cu cântări să lăudăm, cinstita Crucea sărutând şi către dânsa să strigăm : Cruce preafericită, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, cu puterea ta; şi de toată vătămarea celor potrivnici, păzeşte nevătămaţi, pe cei ce se închină ţie cu bunăcredinţă.

   Apropiindu-vă scoateţi ape nedeşertate, care ies din Darul Crucii, că iată vedeţi Sfântul Lemn pus înainte, izvorul darurilor, cel adăpat cu sângele şi cu apa Stăpânului tuturor, Celui ce S-a ridicat pe dânsa de bunăvoie, şi pe pământeni i-a înălţat.

   Întărirea Bisericii, luminarea călugărilor, lauda preoţilor şi mântuirea, tu eşti Cruce preacinstită. Pentru aceasta închinându-ne ţie, ne luminăm la inimă şi la suflet, astăzi cu dumnezeiescul Dar al Celui ce S-a pironit pe tine, şi puterea celui înşelător a surpat şi blestemul a pierdut.

Alte Stihiri, ale Sfinţilor, glasul 1.

Însuşi glasul.

   Maica cea mult-pătimitoare, spre lupte chemându-şi pe fiii săi, a zis : Urmaţi lui Avraam, ca să vă împărtăşiţi junghierii lui Isaac; iar ei o au primit când i-a îndreptat, şi o au urmat când i-a învăţat, unul altuia văzând chinurile muncilor. Pentru ale căror rugăciuni Doamne miluieşte-ne pe noi.

Glasul al 4-lea.

   Şapte stâlpi aleşi, dintru o piatră cuvântătoare tăiaţi fiind, au arătat turnul legii neclintit; pentru care binevoieşte Mântuitorule, a se păzi în pace sufletele noastre.

Glasul al 5-lea.

   Păzitorii legii, şi fiii Solomoniei, în privelişte pătimind către Antioh au strigat : Noi o Antiohe, pentru legile părinteşti răbdăm, şi nu ne va despărţi pe noi nici focul, nici sabia, nici fiarele, nici rănile; ci împreună vom muri cu maica bătrână, şi cu părintele învăţătorul vieţuind, şi împreună bucurându-ne în vecii nesfârşiţi.

Slavă..., glasul al 4-lea.

   Asupra războiului ce s-a adunat împotriva Macabeilor veniţi să vedem credincioşilor vitejie, că tiranul împărat cel ce stăpânea toate neamurile, s-a stăpânit de bătrânul, şi de şapte tineri şi de o femeie. Pentru ale căror rugăciuni Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.

Şi acum..., a Crucii, asemenea. 

   Doamne, Cela ce ai ajutat prea-blândului David să supună pe cel de altă seminţie, credinciosului poporului nostru ajută-i, şi cu arma Crucii surpă pe vrăjmaşii noştri; arată Îndurate spre noi, milele Tale cele dedemult; şi să cunoască cu adevărat că Tu eşti Dumnezeu, şi întru Tine nădăjduindu-ne biruim, rugându-se după obicei Preacurata Maica Ta, să ne dăruiască nouă mare milă.

SLAVOSLOVIA cea mare.

    Iar preotul fiind îmbrăcat întru toate veșmintele preoţeşti intră cu cădelniţa către Sfânta Masă, mergând înaintea lui diaconul cu făclia, şi cădeşte sfânta masă şi cinstita Cruce şi aşa luând cinstita Cruce cu Discul pe cap şi ieşind din Altar prin uşile despre miazănoapte, merg înaintea lui cu două sfeşnice şi cu cădelniţa, şi merge înaintea Uşilor celor Împărăteşti, şi stând aşteaptă sfârşitul lui Sfinte Dumnezeule... şi sfârșindu-se zice preotul : Înţelepciune drepți. Şi cântăreţii. Cântă Troparul : Mântuieşte Doamne poporul Tău... de 3 ori. Şi aşa vine preotul, purtând pe cap cinstita Cruce înaintea Sfintei uşi Împărăteşti către analog, şi pune pe dânsul cinstita Cruce, şi face trei metanii cinstitei Cruci cântând cu glas lin :

Crucii Tale ne închinăm Stăpâne, şi Sfântă Învierea Ta slăvim.

    Şi stranele aceeaşi cântă cu glas mare, de 3 ori. După aceea sărută cinstita Cruce, și iarăşi face o metanie, şi se închină şi fraţii câte doi, după rânduiala lor. Şi noi cântăm Stihirile glasul al 2-lea.

   Veniţi credincioşii să ne închinăm lemnului celui de viaţă făcător, pe care Hristos Împăratul slavei de bunăvoie mâinile întinzându-şi, ne-a înălţat la fericirea cea dintâi, pe care mai dinainte vrăjmaşul prin dulceaţă amăgindu-ne, goniţi de la Dumnezeu ne-a făcut. Veniţi credincioşilor lemnului să ne închinăm, prin care ne-am învrednicit a sfărâma capetele nevăzuţilor vrăjmaşi. Veniţi toate moştenirile neamurilor, Crucea Domnului cu cântări să o cinstim : bucură-te Cruce mântuirea cea desăvârşită a lui Adam celui căzut; întru tine prea-înălţatul nostru popor se laudă; că cu puterea ta poporul israelitenesc a fost supus. Pe tine acum cu frică creştinii sărutându-te, pe Dumnezeu Cel ce S-a pironit pe tine Îl slăvim grăind : Doamne Cel ce Te-ai răstignit pe dânsa, miluieşte-ne pe noi, ca un Bun şi de oameni Iubitor.

Glasul al 5-lea.

   Văzându-Te toată făptura răstignit pe Cruce gol, pe Tine Făcătorul şi Ziditorul tuturor, s-a schimbat de frică şi s-a tânguit, şi soarele şi-a oprit lumina, şi pământul s-a clintit, şi pietrele s-au despicat, şi catapeteasma templului s-a rupt, morţii din mormânturi s-au sculat, şi puterile îngereşti s-au spăimântat, zicând : O minune ! Judecătorul se judecă, şi pătimeşte voind pentru mântuirea şi înnoirea lumii.

Glasul al 8-lea.

   Astăzi Stăpânul făpturii, şi Domnul slavei pe Cruce S-a pironit şi în coastă S-a împuns, fiere şi oţet a gustat dulceaţa Bisericii, cu cunună de spini S-a încununat Cel ce acoperă Cerul cu nori; cu haină de ocară S-a îmbrăcat, şi peste obraz S-a bătut cu mână de ţărână, Cel ce a zidit pe om cu mâna. Pe spate S-a bătut Cel ce îmbracă Cerul cu nori; scuipări şi răni a luat, şi ocări şi pumni, şi toate le-a răbdat pentru mine cel osândit Mântuitorul meu şi Dumnezeu, ca să mântuiască lumea de înşelăciune ca un Milostiv.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea.

   Astăzi Cel neapropiat după Fiinţă, mie apropiat S-a făcut, şi a pătimit patimi Cel ce m-a mântuit pe mine din patimi, Cel ce dă lumină orbilor, din buzele celor fărădelege S-a scuipat, şi şi-a dat spatele spre răni pentru cei robiţi. Pe Care cea Curată şi Maica Lui pe Cruce văzându-L, cu durere a zis : Vai mie Fiul meu căci ai făcut aceasta ? Cel mai împodobit cu frumuseţea mai mult decât toţi oamenii, fără suflare şi fără podoabă Te arăţi, neavând chip nici frumuseţe. Vai mie lumina mea, nu pot să Te văd pe Tine adormit, la cele dinlăuntru mă rănesc, şi cumplită sabie prin inima mea trece. Laud patimile Tale, închinu-mă milostivirii Tale, îndelung-Răbdătorule, Doamne slavă Ție.

După aceasta Ectenia. Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule... Şi : Să plinim rugăciunile noastre.  Şi Otpustul.

    La ceasul întâi Troparul Crucii. Slavă..., al Sfinţilor, Şi acum..., A Născătoarei, ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule... Condacul Crucii, şi Otpustul deplin. Asemenea și la celelalte ceasuri, Condacele, numai schimbându-le.     VEZI : Întru această zi întâi a lui August, la mânăstiri şi biserici cu popor se săvârşeşte sfinţirea apei cea mică înaintea Liturghiei.

LA LITURGHIE

    Fericirile, din Canonul Crucii Cântarea a 3-a, pe 4, şi ale Sfinţilor Cântarea a 6-a, pe 4 După Vohod, Troparul Crucii și al mucenicilor; Slavă.... Condacul mucenicilor, Şi acum..., al Crucii, Sfinte Dumnezeule... Prochimenul Crucii, glasul al 6-lea : Mântuieşte Doamne poporul Tău... Stih : Către Tine voi striga Dumnezeul meu... Altul al mucenicilor : Sfinţilor care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii... Stih : Mai-nainte vedeam pe Domnul înaintea mea... Apostolul Crucii către Corinteni : Fraţilor, cuvântul Crucii... Şi al Sfinţilor, către Evrei : Fraţilor, sfinţii toți prin credinţă au biruit împărăţii... Aliluia, glasul al 4-lea : Adu-ți aminte de adunarea pe cere o ai câştigat din început... Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuirea... Şi al sfinţilor : Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit pe dânşii... Evanghelia Crucii, de la Ioan : În vremea aceea, sfat au făcut arhiereii şi bătrânii poporului asupra lui Iisus... Şi a sfinţilor, de la Matei : Zis-a Domnul, tot cela ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor...    CHINONICUL : Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale Doamne...  Altul al Sfinţilor : Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul... Iar ale rândului le citim mai-nainte,

    VEZI : Că de se va întâmpla întâia zi a lui August Duminică, Sâmbătă seara la Vecernia cea mică, Stihirile învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei. La Vecernia cea mare : Fericit bărbatul... Catisma toată. La Doamne strigat-am : Stihirile învierii 3, şi Anatolicească 1, şi ale Crucii 3, şi ale mucenicilor 3. Slavă..., a Crucii, Şi acum..., A Născătoarei glasului. La Litie, Stihira hramului şi ale mucenicilor cele de la Laude : Slavă..., a mucenicilor. Şi acum..., a Născătoarei. La Stihoavnă Stihirile învierii. Slavă..., a mucenicilor, Şi acum...; a Crucii.     La binecuvântarea pâinilor, Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de 2 ori şi a Crucii odată, şi celelalte.

    VEZI : Iar unde nu este priveghere, după : Acum slobozeşte... Sfinte Dumnezeule şi Tatăl nostru...... Troparul învierii. Slavă..., a Sfinţilor, Şi acum..., a Crucii, şi Otpustul.     La După cinare, după Cade-se să te fericim... şi Sfinte Dumnezeule... Condacul Crucii.     La Utrenie, la Dumnezeu este Domnul... Troparul învierii de 2 ori, Slavă..., al Mucenicilor, Şi acum..., al Crucii. Canonul învierii cu Irmosul pe 4. Şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, şi al Crucii pe 4, şi al Mucenicilor pe 4. Catavasie : Crucea însemnând... după Cântarea a 3-a, Condacul Mucenicilor şi Icosul şi Sedealna de 2 ori. Slavă..., Şi acum..., a Crucii. După Cântarea a, 6-a, Condacul Crucii şi Icosul, după Cântarea a 9-a, Luminânda învierii, Slavă..., a Mucenicilor, Şi acum..., a Crucii.     La Laude Stihirile Învierii, 4, şi ale Crucii cu cea de la Slavă... 4, cu Stihurile lor : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru... Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru... Slavă..., Stihira Evangheliei : Şi acum... : Prea binecuvântată eşti... Slavoslovia mare. Troparul învierii numai, şi se face închinăciunea Crucii şi sfinţirea apei şi cealaltă slujbă, precum s-a zis mai sus.     La Liturghie : Fericirile învierii pe 4, ale Crucii, Cântarea a 3-a, pe 4. Şi a Mucenicilor Cântarea a 6-a pe 4. După Vohod. Troparul Învierii şi al Crucii şi al Mucenicilor. După aceea Condacul Învierii, Slavă..., al Mucenicilor, Şi acum..., al Crucii. Prochimen, Apostolul, Aliluia şi Evanghelia rândului şi ale Crucii, şi ale Mucenicilor.

 ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A DOUA

Aducerea moaştelor Sfântului întâiului Mucenic şi arhidiacon Ştefan.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz... 

   Cu Darul Duhului luminându-ți mintea, la chip ca un înger te-ai arătat Ştefane, strălucindu-ţi trupul cu strălucirea cea dinlăuntru, şi raza sufletului arătând celor ce priveau. Prin care ai dobândit şi privirea la lumină, cerurile ţie cu preamărire deschizându-se, începătura mucenicilor şi lauda.

   Ca nişte trepte şi scări la cereasca suire, zvârliturile de pietre s-au făcut ţie, prin care suindu-te ai văzut pe Domnul stând dea-dreapta Tatălui, ţie după nume numită cunună tinzându-ţi, cu dreapta cea de viață purtătoare; înaintea Căruia aproape stai, ca un biruitor şi începătură mucenicilor.

   Cu semne şi cu minuni şi cu învăţături strălucind, adunarea celor fărădelege ai stins, şi de dânşii fiind ucis, cu pietre împroşcat, pentru iertarea celor ce te ucideau te-ai rugat, urmând glasului Mântuitorului, întru ale Căruia mâini ţi-ai dat duhul, preasfinte Ştefane.

Alte Stihiri, glasul al 2-lea, ale lui Anatolie, însuşi glasul.

   Întâi între diaconi, întâi şi între Mucenici te-ai arătat, preasfinte Ştefane, că te-ai făcut cale sfinţilor, şi pe mulţi Mucenici ai adus Domnului. Pentru aceasta ţie Cerul s-a deschis şi Dumnezeu ţie S-a arătat; pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

   Pe întâiul Mucenic şi viteazul slujitor al lui Hristos, pe Ştefan întâiul diacon, după vrednicie să-l cinstim, că acesta stând în mijlocul celor fărădelege, dea-dreapta Tatălui pe Fiul a văzut.

   Întru sfinţenie te-ai îmbrăcat Ştefane fericite, întâiule Mucenice, şi întâiule diacone, cela ce eşti cu îngerii părtaş, soleşte şi te roagă pentru noi, către Domnul Mântuitorul cel fără păcat.

Slavă..., glasul al 6-lea, al lui Anatolie

   Întâi între Mucenici te-ai arătat şi între diaconi Ştefane fericite, podoaba pătimitorilor şi lauda credincioşilor, slava drepţilor celor ce prăznuiesc cinstită pomenirea ta; ca cela ce stai înaintea Scaunului lui Hristos, Împăratului tuturor, cere-i, ca curăţirii de greşale şi Împărăţiei Cerurilor să ne învrednicească pe noi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Noianul iubirii tale de oameni şi adâncul milostivirii tale, şi adunările cele nenumărate, ale bunătăţii, arată-le Preacurată Fecioară spre mine ticălosul; opreşte păşunea păcatului, întreagă înţelepciune dăruindu-mi, şi-mi fereşte dimpreună cu sufletul şi trupul meu nespurcat, ceea ce ai născut pe Mântuitorul.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat...

   Văzându-te pe Tine, Hristoase răstignit, ceea ce Te-a născut, a strigat : Ce taină străină este care văd Fiul meu ? Cum pe lemn vrând Te-ai pironit cu trupul, Dătătorule de viață.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile din Octoih, sau ale Sfântului, glasul al 8-lea

Podobie : O preaslăvită minune...

   Ştefane, între Mucenici, temelia diaconilor, alesule al Apostolilor, pe cei ce săvârşesc luminată prăznuirea ta cea purtătoare de lumină, străluceşte-i Mucenice, cu lumina cea nematerialnică, topind pâcla păcatului, Dar şi milă dând robilor tăi, şi povățuindu-i la viața cea veşnică prin rugăciunile tale.

Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.

   Ştefane, Mucenice al lui Hristos, potrivit cu numirea, primind cununa darurilor pe creştetul tău, şi grumazul tău fiind înfăşurat cu bunătăţile, ca cu un lanţ aurit, te-ai făcut lăcaş înţelepciunii celei mai presus de înţelepciune. Pe care o ai cinstit, apropiindu-o ţie-ţi prietenă, şi prin care te-ai cinstit cu mărire şi cu Dar.

Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

   Cunună cu adevărat cinstită, cuvântătoare şi de mult preţ, mai presus de aur şi de pietre scumpe te-ai adus pe sine-ţi Împăratului şi Dumnezeu, prin rănile cele din pietre Apostole, încununat fiind cu mărire şi cu Dar, Ştefane preacinstite, întâiule nevoitor între Mucenici; tu cel dulce şi cu fapta şi cu numirea, pomeneşte-ne pe toţi pe noi.

Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Ciprian.

   Bucură-te întru Domnul purtătorule de cunună, Ştefane, următorule al Stăpânului. Pentru că şi întâi Mucenic te-ai făcut lui Hristos, Împăratului nostru, şi înşelăciunea evreilor celor fărădelege o ai surpat; roagă-te pentru noi către Domnul. 

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te palatul cel însufleţit, porumbiţa cea cuvântătoare; bucură-te cetatea Ziditorului tău; bucură-te scăparea şi îngrădirea credincioşilor, folositoare; mântuirea şi izbăvirea celor ce te iubim pe tine. Bucură-te scară ceea ce duci pe toţi către Cer; bucură-te întrutot prea cuvântată Stăpână.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzându-te pe tine pironit pe Cruce, Iisuse, şi patimă de voie luând, Fecioara şi Maica Ta; vai mie Stăpâne, a strigat, dulce Fiule, cum rabzi răni fără dreptate ? Doctorule, Cel ce vindeci neputinţele omeneşti, şi de stricăciune pe toţi mântuieşti cu milosârdia Ta.

Tropar, glasul al 4-lea.

   Cu împărătească coroană s-a încoronat creştetul tău, din chinurile cele ce ai răbdat pentru Hristos Dumnezeu, mai întâi decât mucenicii, pătimitorule. Că tu mustrând nebunia evreilor, ai văzut pe Mântuitorul tău dea-dreapta Tatălui; pe Care roagă-L pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

    VEZI : După Otpustul Vecerniei, preotul îmbrăcându-se în felon şi diaconul în stihar, cu sfeşnicele aprinse şi cu cădelniţa, duc cinstita Cruce în Altar, cântând Troparul : Mântuieşte Doamne poporul Tău... şi Condacul : Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce... şi o pune pe Sfânta Masă.

LA UTRENIE

CANOANELE

Două ale Octoihului, fără mucenicine, şi al Sfântului, pe 6.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos :

   Pe Faraon cela ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea, şi pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

   Strălucindu-te cu fulgerele Duhului cele strălucitoare, prin pătimirile cele mai presus de fire, şi prin nevoinţa cea tare stând înaintea Stăpânului purtător de cunună, luminează pe cei ce te cântă pe tine, preafericite Ştefane, încununarea mucenicilor.

   Făcându-te începătură celor alergători către nevoinţe, şi pârgă a cununii celei muceniceşti, Mărite, te-ai învrednicit a vedea pe puitorul de pătimire, întinzându-ţi ţie cu dreapta cea purtătoare de viață cunună de Dumnezeu împletită, dumnezeiescule Ştefane.

   Singur tu fiind vistierie a bunătăţii Mântuitorule, arătatu-o-ai din sânurile pământului vistieria cea de mult preţ, bogăţia cea necheltuită, comoara cea nerăpită, avuţia cea nestricată, pe Ştefan întâiul Mucenicul Tău.

Slavă...

   Strălucindu-te arătat de strălucirea cea cu chip îngeresc, întâiule Mucenice Ştefane, şi prea-alesule între diaconi, fiind ascuns precum te-ai arătat, cu cântări îngereşti după vrednicie te-ai cinstit cu adevărat, Mărite, înfrumuseţarea mucenicilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai Preacurată pe Cel mai-nainte fără de trup, dumnezeiescul Cuvânt al Tatălui întrupat pentru noi; o lăcaşule al fecioriei, şi vasule al curăţiei, şi Biserică a sfinţeniei, Stăpâna lumii, Mireasă dumnezeiască.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Cel ce ai întărit din început..

   Împleticindu-te cu noroadele evreilor, te-ai arătat sfinţit grăitor cu sfinţenie, şi de Dumnezeu cuvântător, mustrând cu tărie nedumnezeirea acestora şi mintea cea luptătoare de Dumnezeu, Ştefane prea-alesule Mucenice.

   Pe întâiul Mucenic al lui Hristos, şi pe întâiul diaconilor, pe cela ce a arătat începerea alergării luminat mucenicilor, pe cel împreună-vorbitor cu îngerii, veniţi toţi cu un glas cu cântări dumnezeieşti să-l cinstim.

   Vistieria cea ascunsă sub pământ s-a arătat, şi a umplut lumea de mireasmă dumnezeiască şi de daruri bogate, întâiul mucenicilor şi prea-alesul diaconilor.

Slavă...

   Cu lucrarea vieţii celei propovăduite prin tine, înviază mintea mea cea omorâtă, ca înţelepţeşte să laud prăznuirea ta cea cinstită, şi pe urma ta a merge Ştefane preafericite, învredniceşte-mă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai Fecioară uşă înţelegătoare a Răsăritului, Celui ce din înălţime S-a arătat pe pământ, că prin tine Preacurată a venit Cuvântul către noi, ca să mântuiască pe toţi din necuvântare.

Irmosul :

   Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale Hristoase mă întăreşte; că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 5-lea. 

Podobie : Cuvântul cel împreună...

   Cu strălucirea Duhului strălucindu-te, şi cu înţelepciunea cea adevărată înălţându-te, ai risipit negura iudeilor, şi muceniceşte pe vrăjmaşul în privelişte surpându-l, te-ai arătat cununa mucenicilor; ci roagă-te Domnului să se miluiască sufletele noastre. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei : 

   Părtinirea cea fierbinte şi nebiruită, nădejdea cea adevărată şi neruşinată, zidul şi acoperământul, şi limanul celor ce aleargă la tine pururea Fecioară Curată, pe Fiul tău şi Dumnezeu împreună cu îngerii Îl roagă, ca să dea lumii pace, mântuire şi mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stătut-ai înaintea divanului celui nedrept Doamne, Cel ce eşti prea-dreptul Judecător al tuturor, şi cei osândiţi Te-au osândit la răstignire, pe sineşi osândindu-se mai-nainte de judecată; iar acestea văzându-le Mieluşeaua ceea ce Te-a născut pe Tine fără de sămânţă, striga : Ce este aceasta Fiule ? Cela ce vei a judeca făptura, pătimeşti fără de dreptate ? Slavă puterii Tale.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Tu eşti tăria mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum, strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

   Râul mirului frumoasei miresme ne-a izvorât nouă astăzi, fântâna şi gârla bunătăţilor celor dumnezeieşti au ieşit, şi pârâul desfătării s-a revărsat, pururea pomenitul măritul, întâiul mucenicilor cel plin de credinţă, şi de putere dumnezeiască şi de Dar.

   Cât de sfinţită şi prealuminoasă şi strălucită, şi cu adevărat plină de lumină, şi de duhovnicească veselie, ziua întâiului mucenicilor, s-a arătat împărătesei cetăţilor, păzind stăpânirea Bisericii celei cinstite, şi izgonind semeţia barbarilor.

   Moştenirea cea bună o ai luat după vrednicie Ştefane fericite, sălăşluindu-te unde este şi Hristos, Împăratul tuturor; căci diacon al Lui te-ai arătat, puterile semnelor şi a minunilor săvârşindu-le, şi dăruind bolnavilor vindecare 

Slavă... 

   Stâlpul cel neplecat și neclintit şi întărit al Bisericii, s-a întins de la pământ până la Cer, luminând toate marginile cu lumina bunei credinţe, marele Ştefan propovăduitorul adevărului, şi cu adevărat zidul muceniciei.

Şi acum..., a Născătoarei : 

   Făcutu-te-ai pentru cel întâi Adam, nou Adam din Fecioară pentru strămoaşa, Tu izbăvitorul şi Mântuitorul tuturor, viaţa cea cu adevărat fără de moarte împotriva morţii. Pentru aceasta ştiind pe Născătoarea de Dumnezeu pe ceea ce Te-a născut pe Tine, după vrednicie credincioşii pe dânsa o fericim.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Mustrând cu tărie, adunarea cea cu adevărat a deşertăciunii iudeilor celor fărădelege, de dânşii cu împroşcările pietrelor astupându-te, la ceruri ca un purtător de biruinţă înălţatu-te-ai cu duhul, Ştefane grăitorule de Dumnezeu.

   Cât de frumos, ca o dimineaţă lumii te-ai arătat mărite Ştefane, risipind negura şi izgonind nălucirile dracilor, şi vindecând patimile bolnavilor, şi rănile neputinţelor celor sufleteşti de Dumnezeu insuflate.

Slavă... 

   Veselindu-te Fericite, împreună cu îngerii, prin înţelegere cu venirea ta şi prin Dar înmiresmându-ne cu mirurile bunei miresme, cele duhovniceşti, sfinţeşti cu adevărat marginile lumii, izbăvindu-ne de primejdii şi de ameţeală.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Având Preacurată către Fiul tău îndrăznirea cea de Maică, rugămu-ne, nu trece cu vederea Preacurată, purtarea de grijă a noastră cea de un neam; căci pe tine singură te avem creştinii către Stăpânul curăţire cu bună milostivire.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

   Ca unul ce te-ai făcut cu voirea următor îngerilor, ai câştigat chip îngeresc, Fericite; cu care împreună bucurându-te şi petrecând, pe cei ce te laudă pe tine mântuieşte-i, Fericite.

   Puterea graiurilor tale celor de Dumnezeu insuflate, Fericite, primitule de Dumnezeu ca un glas al tunetului, arătat le-a detunat urechile celor prea-nelegiuiţi, şi a întunecat vederile lor.

Slavă... 

   Învrednicitu-te-ai Ştefane a vedea Slava cea Părintească, şi Raza cea de o Fiinţă cu Dânsa, Care îţi vestea cununile cele luminoase ale pătimirilor preacinstite de Dumnezeu grăitorule.

Şi acum..., a Născătoarei : 

   Fiul cel Unul-Născut, Cel nevăzut mai-nainte de veci, S-a făcut în cele de apoi mai pe urmă întâi născut, văzându-Se cu trup din tine Maica lui Dumnezeu, Dumnezeul mântuirii mele.

Irmosul :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 6-lea.

   Întâi tu te-ai semănat pe pământ de cerescul Lucrător de pământ, prealăudate; întâi tu pe pământ, pentru Hristos sângele ţi-ai vărsat, Fericite. Întâi tu cu cununa de biruinţă de la Dânsul te-ai încununat în ceruri, al pătimitorilor începătorule, purtătorule de cunună, cel ce mai înainte decât mucenicii ai pătimit.

ICOS

   Florile Raiului văzându-le umplând toată lumea cu bun mirosul lor, de minunată vederea lor mă minunez. Că în gheața iernii cu mult mai mult înfloresc, care lucru străin este în flori, precum şi Mucenicul lui Hristos înflorind întâi, şi uşă făcându-se celor ce pătimesc după lege, şi înfloresc în gerul muncilor, a arătat cărarea cea nerătăcită celor ce voiesc să pătimească, ca un bun al priveliştii începător, cel ce a strălucit cu durerile, purtătorul de cunună, care mai întâi decât mucenicii a pătimit.

SINAXAR

    Întru această lună, în ziua a doua, aducerea moaştelor Sfântului întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. 

Stih : Sioane, prea-multe lucruri minunate şi dumnezeieşti având.

Moaştele lui Ştefan cetăţii lui Constantin fii dăruind.

În luna aceasta în a două zi,

Mutarea moaştelor lui Ştefan se săvârşi.

   Această mutare se săvârşeşte în două zile ale lui August; iar povestirea aşa îi este : Trecând multă vreme după mucenicia ce a luat Sfântul pentru Hristos, pentru care şi alți mulți săvârşindu-se într-aceleaşi nevoinţe, după tulburare se făcu linişte, şi se deschiseră toate temnițele, şi toate muncile se conteniră, fiind atunci împărat prea-creştinul, şi întâiul între împărații creştineşti, Sfântul Constantin. Dacă se umplu toată lumea de linişte şi pace, atunci se ivi comoara cea scumpă, moaştele zic ale întâiului Mucenic. Căci locuind un om oarecare în satul acela, unde era ascuns mărgăritarul în pământ adică moaştele întâiului Mucenic, bătrân la vârstă, şi cu vrednicia preot, şi cucernic cu viaţa, anume Luchian, văzu vedenie, unde i se arătă nu odată, ci de două şi de trei ori, întâiul Mucenic, arătându-se pe sine. Deci preotul a descoperit vedenia episcopului Ioan, care umplându-se de bucurie, şi mergând la locul acela cu clerosul cetăţii, şi săpând aflară racla, întru care erau sfintele moaşte. Şi îndată se făcu mare cutremur, şi ieşea mireasmă frumoasă, care umplu pe cei ce erau acolo. Şi se făcu glasuri de îngeri dumnezeieşti de la Cer, ce ziceau : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace întru oameni bunăvoire. Auzindu-se până la zece semne de loc; încă şi tămăduiri multe făcându-se celor ce se chinuiau de multe feluri de boli, mulțumind se propovăduia Darul întâiului Mucenic. De aceea îndată Patriarhul Ierusalimului cu alţi doi Episcopi, şi cu clerosul şi cu tot poporul închinându-se sfintelor moaşte cu bucurie, le puseră în Sfântul Sion, cu lumini şi cu cântări şi tămâieri, şi cu cinstea ce se cădea. După aceea se zidi Sfântului o Sfântă Biserică într-aceeaşi cetate de oarecarele Alexandru, boier de sfat, care rugându-se foarte Arhiereului a luat moaştele Sfântului de le puse acolo cu toată cinstea, şi încă nu trecuse cinci ani după mutarea aceea, și bolnăvindu-se boierul acela spre moarte, îşi făcu un sicriu de chiparos asemenea ca al Sfântului, şi punându-l lângă acela, răposă şi el, şi se puse într-însuI. După aceea peste opt ani după moartea lui Alexandru, fiind împărat creştinilor Sfântul şi marele Constantin, şi Patriarh Constantinopolului dumnezeiescul Mitrofan femeia lui Alexandru cea cu numele Iuliani fiind îndemnată de mulţi ca să se mărite iarăşi, pentru avere şi frumuseţea ei, pentru ca se nu fie supărată se facă una ca aceasta, se sfătui să ia trupul bărbatului ei, şi să se ducă la patria ei şi la tatăl său la Constantinopol, care fiind cuprinsă de oarecare pronie dumnezeiască lăsă racla bărbatului ei, şi vărsând multe lacrimi, îmbrăţişă pe cealaltă a Sfântului. Şi în sfârşit punând sicriul cu sfintele moaște pe un pat, şi patul cu totul încărcându-l pe un asin, aşa îşi făcu calea ei şi toată noaptea se auzise cântări dumnezeieşti de îngeri de la Cer, şi slavoslovii şi locul acela se umplea de bun miros, ca şi cum s-ar fi fost vărsat mult mir, şi duhurile cele viclene plângând, strigau cu glasuri : Vai nouă, că Stefan trece prin mijlocul nostru chinuindu-ne. De aceea sosind la Ascalona cetatea de lângă mare, şi aflând corabie, şi năimindu-o cu cincizeci de galbeni de aur, se porniră de se duseră, dar cu neputinţă este a scrie şi a povesti pe scurt, câte minuni şi semne s-au făcut întru acea călătorie. Iar dacă sosire la cetatea împărătească, şi merse la urechile împăratului un lucru mare ca acesta, şi-i spuseră şi cele despre femeia lui Alexandru, îndată o duseră înaintea împăratului, şi spuse cu amănuntul pricina cum a urmat din început până în sfârşit. Atuncea dar bunul biruitor, şi iubitorul de Ortodoxie împărat auzind acestea, şi umplându-se de bucurie şi de veselie, porunci Arhiereului să iasă înainte cu tot clerosul şi cu poporul, şi să aducă cu toată cinstea şi evlavia pe Sfântul la palaturile împărăteşti; atunci s-au făcut alte multe minuni, ce cu neputinţă sunt a le povesti; una vom spune : Trăgeau catârii carul în care era odorul, până ce au sosit la locul ce se cheamă Constendiane, unde s-au aşezat. Iar unul dintr-înşii, grăi cu glas omenesc : Pentru ce ne bateţi ? Că aicea trebuie să se pună Sfântul. Aceste graiuri dacă le-au auzit Arhiereul, şi toată adunarea norodului, au dat laudă Lui Dumnezeu cu mare glas. Încă și prea-credinciosul împărat auzind acestea, foarte se minuna, și îndată zidi o Sfântă Biserică întâiului Mucenic în locul acela, întru slava și lauda Domnului nostru Iisus Hristos, şi a Sfântului Său.

    Tot în această zi, aflarea moaştelor Sfinţilor Mucenici, Maxim, Dada şi Chindilian. 

Stih : Trei moaşte purtătoare de viață pământul afară scoase,

Părându-se că zice Cerului, aibi-le tu ascunse.

   Aceştia erau pe vremea împăratului Maximian, în oraşul Rodostolul în latura cea a doua a Misiei; deci stând de față înaintea unui Terchinie ipatul şi nevrând să jertfească, au fost bătuţi; şi aducându-se la acelaşi loc ce se numește Ozovia, li s-au tăiat capetele în treisprezece ale lui Aprilie; şi întru mulți ani fiind neștiuți li, s-a descoperit prin înger cinstitele lor moaşte, în luna August în două zile, care şi acum se află în lăcaşul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, la locul ce se zice al lui Viglentie.

    Tot în această zi, se săvârşeşte târnosirea dumnezeieştii Biserici a Sfântului măritului Apostol şi Evanghelist Ioan cuvântătorul de Dumnezeu aproape de Sfânta Biserică cea mare.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Foca. 

Stih.: Mucenicul Foca latura pământului părăseşte,

Şi acum în latura desfătării locuieşte. 

    Tot în această zi, pomenirea binecredinciosului împărat Iustinian, în Biserica Sfinţii Apostoli.

Stih : Nu ţi-a făcut ţie o împărate sceptru împiedicare,

Căci tu acum ai cereasca împărăţie sălăşluire.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru o grădină verde săltând au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Curgerea sângiurilor tale porţile cele cereşti le-a deschis, şi pe puitorul luptelor, care îţi sta arătat, şi-ţi întindea cununile, ţi l-a arătat ţie celui ce strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Ucigătorii de Dumnezeu ca nişte fiare răpind pe arătătorul de Dumnezeu, cu mâini spurcate l-au omorât pe el, cel ce se ruga fierbinte pentru ucigaşi, cântând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Tu cel prea legiuit următor al Mântuitorului, după lege ai mustrat pe cei fărădelege, şi i-ai arătat pe dânşii luptători de Dumnezeu, de care lovindu-te cu pietre cântai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai Fecioară Curată fără de ispită de nuntă sub ani, pe Cel mai presus de ani cu luarea trupului, pe Cuvântul cel mai-nainte neîntrupat, Căruia cântăm cu un glas strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a,

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Tu prea-alesule Ştefane, strălucindu-te de lumina cea mai presus de fire, arătai chipul feţei tale asemenea cu al îngerilor, izbucnind din-destul Darul cel ascuns în sufletul tău; pentru aceea strigai : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

   Purtătorule de cunună, Ştefane, rănile sufletului meu şi rănile păcatului şterge-le cu picăturile sângiurilor tale, căci spre a ta apărare şi mintea cea milostivă şi următoare lui Hristos scăpând strig : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

   Cununa darurilor cea de o numire cu tine, Mărite, în preacinstit creştetul tău o a pus Judecătorul cel neamăgit, pe Care cu bunăcredinţă L-ai propovăduit, Ziditor şi Dumnezeu, şi Împărat al tuturor, neîncetat strigând : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   În mâinile Ziditorului ţi-ai pus duhul tău; căci oştile cerurilor bucurându-se te-au primit împreună locuitor, pe tine cel ce mai-nainte erai pe pământ de asemenea cu îngerii; şi acum împreună fiind în cetele lor neîncetat strigi : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Lăcaş al luminii celei neapuse te-ai făcut Preacurată, căci ai născut celor dintru întuneric şi din umbră, Lumina care luminează marginile cu Darul cunoştinţei de Dumnezeu, Căreia neîncetat credincioşii Îi cântăm : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   De şapte ori cuptorul muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu, iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Spăimânta-tu-s-a de aceasta...

   Începătura pătimirii mucenicilor, cela ce luminat ai arătat mucenicilor cărarea cea nerătăcită, şi povăţuitoare la ceruri, întâiul Mucenic Ştefan, pe toţi îi cheamă duhovniceşte spre dumnezeiască veselie, spre împărtăşirea luminii şi spre unirea sfinţeniei.

   Împuternicindu-te cu dragostea lui Hristos, şi râvnind blândeţei Lui, şi glasului grăiai : Doamne nu socoti ucigaşilor păcatul, şi-mi primeşte duhul meu, Bunule, şi mă învredniceşte a mă desfăta întru Împărăţia Ta cea dumnezeiască şi negrăită.

   Fiind frumos cu chipul îngeresc, şi plin de înţelepciune şi de credinţă, şi strălucind cu razele luminii celei dumnezeieşti, şi ca o gârlă de Dumnezeu cuvântătoare cu gura ritorisind, dumnezeieşte ai dobândit moştenirea cea de sus de Dumnezeu fericite.

Slavă...

   Cu cununa darurilor încununându-te, şi de cetele mucenicilor înconjurându-te, şi stând înaintea lui Hristos puitorului de lupte, roagă-te pentru noi, cei ce curat săvârşim pe cel cu adevărat purtător de lumină praznicul tău, Mucenice, şi din primejdii ne mântuieşte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca o părtinire a tuturor creştinilor Maica lui Dumnezeu, Fecioară Preacurată; ca o milostivă, izbăveşte din primejdii şi ispite, pe robii tăi cei ce se necăjesc şi se chinuiesc de durerile cele cumplite ale greşalelor, şi pe cei ce sunt întru dureri, mântuieşte-i de durerile bătăilor.

Irmosul :

   Spăimânta-tu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Ucenicii privind...

   Cela ce întâi a săvârşit cărarea mucenicilor, şi a stătut prea-ales între diaconi, Ştefan cel plin de Dar, iată se aduce către împărăteasca cetate, izvorând Darul minunilor.

A Născătoarei :

   Pe Hristos, lângă Care cetele cele de sus stau cu mult cutremur, nesuferind a vedea lumina negrăitei Fiinţei Lui, L-ai încăput în pântece, trup luând din cinstitele sângiurile tale Fecioară.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn...

   Înger pământesc întâiul Mucenic făcându-se, la ceruri suindu-se s-a ridicat preaînălţat şi pe cât este cu putinţă a văzut dumnezeiasca slavă a Treimii celei neapropiate, învăţându-te cele mai presus de minte, Tainele tăinuit deprinzându-le, pentru aceasta propovăduieşte puterea ta cea necuprinsă, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. De două ori.

   Frumos te-ai arătat cu întoarcerea ta Ştefane, întâiule Mucenice preamărite, cu razele darurilor celor dumnezeieşti împodobindu-te, şi a vindecărilor. Pentru aceasta şi luminezi pe toţi credincioşii cu minunile tale, care întru credinţă laudă pe Iubitorul de oameni şi grăiesc : Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

   Limba ta s-a arătat trestie preacinstită, degrab scriind buna-credinţă, prin care cu învăţăturile ai luminat pe toţi întâiule Mucenice, şi ne-ai întors pe noi dintru necunoştinţă către buna-credinţă. Pentru aceasta săvârşind pomenirea ta cea de peste an, te lăudăm cinstind luptele tale, Ştefane.

Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Ioan monahul.

   Ștefan pârga cea frumoasă a Mucenicilor, cel plin de Dar şi de putere, care a făcut semne şi minuni mari întru norod, de la cei fărădelege cu pietre s-a ucis, dar a strălucit ca un înger, şi a văzut slava Ta a Celui ce Te-ai răstignit pentru noi, dea-dreapta puterii, şi cu Darul Duhului la Cer s-a ridicat. Şi pentru aceasta cu cetele îngereşti sălăşluindu-se, se roagă să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din tot felul de primejdii pe robii tăi îi păzeşte, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine nădejdea sufletelor noastre.

 A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Dacă Te-a văzut Doamne, Fecioara şi Maica Ta pe Cruce spânzurând, s-a spăimântat, şi privind a zis : Ce ţi-au răsplătit Ție cei ce s-au îndulcit cu darurile Tale cele multe, Stăpâne ? Ci mă rog să nu mă laşi pe mine singură în lume, ci grăbeşte de înviază înviind împreună pe strămoşi.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul a 5-lea, a lui Ciprian.

   Întâiule Mucenice Apostole şi întâiule diacone, uşa mucenicilor şi slava drepţilor, lauda Apostolilor, tu ai văzut cerurile deschise, stând în privelişte, şi pe Fiul lui Dumnezeu stând dea-dreapta Tatălui celui nevăzut. Pentru aceasta ca un înger strălucind la față, cu bucurie ai strigat pentru cei ce te-au ucis cu pietre : Nu le socoti lor păcatul acesta, şi acum cere celor ce te laudă pe tine cu dragoste, curăţire păcatelor şi mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim credincioşii după datorie; ceea ce eşti cetate neclintită, zid nebiruit, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

 Podobie : Bucură-te cămara,..

   Cu suliţa coasta Ta împunsă o Fiule văzându-o, mă rănesc cu cumplită sabia întristării, şi suspinul din suflet a-l lepăda nicicum nu pot Preacurata a zis, stând de față la patima Ta, şi junghierea Ta cea nedreaptă văzând, a strigat cu lacrimi : Preabunule Doamne, Cela ce eşti fără de răutate, unde sunt bunele vestiri ? Unde este acela ce mi-a zis : Bucură-te ? Unde-mi este naşterea cea negrăită ? Unde este Petru cel iubit ? Slavă îndelungii răbdării Tale celei negrăite.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

LA LITURGHIE

    Fericirile Octoihului pe 4, şi ale Apostolului Cântarea a 3-a pe 4. Prochimen glasul al 8-lea : În tot pământul a ieşit vestirea lor... Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu... Apostolul din Fapte : În zilele acelea, Ştefan fiind plin de credinţă şi de putere... Aliluia, glasul 1 : Mărturisi-vor cerurile minunile Tale Doamne... Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul pilda aceasta : Un om oarecare era casnic...  CHINONICUL : În tot pământul a ieşit...

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A TREIA

Preacuvioşii Părinţii noştri Isaachie, Dalmat şi Faust.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6; din Octoih 3 şi ale sfinţilor 3, glasul al 8-lea;

Podobie : Mucenicii Tăi, Doamne...

   Cuvioşii Tăi Doamne, celor fără de trupuri asemănându-se prin rugăciune şi prin înfrânare, patimile trupului le-au împuţinat, şi strălucind cu nepătimirea, au luminat inimile tuturor, cu ale căror rugăciuni dăruieşte norodului Tău mare milă.

   Dalmat şi Isaachie primind râvnă îmbunătăţită, arătat au surpat eresul lui Arie şi al lui Nestorie, şi ortodocşilor ajutându-le, laudă de la toţi au luat; prin rugăciunile lor Hristoase, dăruieşte norodului Tău mare milă.

   Arătându-vă stele întru tăria pustniciei, aţi luminat sufletele călugărilor, cuvioşi părinţi, izgonind întunericul dracilor. Pentru aceasta şi după sfârşit vă fericiţi, rugându-vă ca să se mântuiască toţi cei ce săvârşesc dumnezeiască pomenirea voastră.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Cugetele îmi sunt necurate, buzele viclene, şi lucrurile mele pângărite, şi ce voi face ? Cum voi întâmpina pe Judecătorul ? Stăpână Fecioară roagă pe Fiul şi Ziditorul tău şi Domnul, ca să primească duhul meu întru pocăinţă, ca un singur Milostiv.

A Crucii, a Născătoarei :

   Junicea cea nespurcată, văzând pe Viţelul pe lemn de voie pironit, tânguindu-se cu jale, vai mie a strigat; Iubitul meu Fiu, ce Ți-a răsplătit adunarea nemulţumitorilor evrei, vrând să mă lase pe mine fără de Fiu ? Fără de Tine întrutot iubite.

Tropar, glasul al 4-lea.

   Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei. 

LA UTRENIE 

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, şi al Sfinţilor pe 4

CANONUL Sfinților

Cântarea a 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos :

   Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat, şi a văzut soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş apa l-a înecat, şi cea neumblată o a trecut Israil, şi cântare s-a cântat : Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.

   Stând luminat înaintea Luminii celei dumnezeieşti, şi pururea umplându-vă de Raza cea în trei Sori, şi îndumnezeindu-vă cu împărtăşirea cea adevărată, dumnezeieşte luminaţi pe cei ce cu credinţă prăznuiesc preasfinţită pomenirea voastră, şi cântă Domnului, fericiţilor.

   Uitându-vă numai la cele stătătoare, aţi lepădat toată stricăciunea cestor trecătoare, şi cu toată mintea de Domnul lipindu-vă, dulcele trupului l-aţi părăsit părinţi preacinstiţi; pentru aceea către raza cea neînserată v-aţi mutat.

Slavă...

   Cu cugetări preasfinţite întraripându-te, înţelepte Părinte Dalmate, şi cu dumnezeieştile învăţături ale dumnezeiescului Isaachie înfrumuseţându-te, te-ai suit întru înălţimea bunătăţilor, şi te-ai făcut stâlp şi întărire călugărilor, pentru aceasta pe tine te fericim.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prea-proslăvită ceea ce pe Dumnezeul l-ai născut, de necinstea patimilor pe mine mă mântuieşte, şi-mi dă mie Fecioară gând de umilinţă, şi străluceşte în mintea mea luminarea pocăinţei, ca să te slăvesc pe tine Preacurată, care pe toţi i-ai mărit.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Doamne cela ce ai făcut...

   Stea nerătăcită de la răsărit toţi te-am cunoscut pe tine Cuvioase Părinte Isaachie, care risipeşti întunericul eresului celui amar, şi prin cuvintele tale luminezi pe cei credincioşi.

   După înţelegere răsărind cu strălucirile cele curate ale nevoinţelor tale, Părinte Fauste, te-ai făcut lumină luminând pe toţi cei ce te vedeau pe tine, Fericite, şi cu credinţă închipuiau viaţa ta.

   Cu neîncetate cântări şi cu rugăciuni, toate patimile cele trupeşti adormindu-le cuvioşilor, aţi primit de la Dumnezeu Dar neadormit, şi bogăţie nerăpită, preafericiţilor.

Slavă....

   Prin postire îndelungată, ca Moise tuturor ai arătat răbdarea ta Cuvioase Dalmate, înfrumuseţându-te cu strălucitele tale osteneli, şi împodobindu-te cu petrecerea ta.

Şi acum... a Născătoarei :

   Sfeşnic înţelegător, şi cu raze luminoase te-am cunoscut pe tine Fecioară, care ai primit înlăuntru Focul cel nesuferit, cămară dumnezeiască şi scaun preaînalt, întru care S-a odihnit Cel mai presus de fiinţă.

Irmosul :

   Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul at 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea...

   Cu lumina Treimii prea-arătat luminându-vă părinţilor cei în chipul luminii, aţi părăsit întunericul cel prea-adânc al dezmierdărilor, şi cu dumnezeieştile fapte, luminând inimile credincioşilor, v-aţi arătat luminători fericiţilor. Pentru aceasta cinstim astăzi purtătoarea de lumină şi cinstita pomenirea voastră, şi cu un glas strigăm : Preafericiţilor de Dumnezeu purtătorilor, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşale, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei : însăşi Podobia.

   Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L fără de ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ţine lumea, şi în braţe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, şi ai alăptat, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul firii. Pentru aceasta te rog pe tine Preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te slăvesc, ca să mă mântuieşti de greşale, când voi vrea să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată; al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, pentru că poţi câte le voieşti Prealăudată.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, fără dreptate înălţat, s-a tânguit lăcrimând, şi cu amar a strigat : Lumea se bucură primind izbăvire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru îndurările milei îndelung-Răbdătorule Doamne, adâncule al milei şi izvorule al bunătăţii, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşale celor ce laudă cu credinţă patimile Tale.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Ca nişte viţe prea-mult roditoare ale Viei celei adevărate v-aţi făcut, izvorând tuturor vin de mântuire, al curatei umilinţe.

   Părtinitor al adunării, Cuvioase Dalmate pe tine toţi te-am cunoscut, buna-credinţă întărindu-o şi dezbinând pe cei trufaşi.

Slavă... 

   Pe tine ca pe unul ce ai strălucit mai mult decât toţi, şi împodobit cu bunătăţile cele dumnezeieşti, te-a legiuit dumnezeiasca adunare a fi mai mare peste toate mânăstirile.

Şi acum..., a Născătoarei : 

   Prin dormitarea lenevirii, somnul păcatului m-a cuprins pe mine Preacurată, ci cu rugăciunea ta cea neadormită spre pocăinţă mă ridică.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Nemernic de la răsărit către împărăteasa cetăţilor te-ai făcut, şi cu sămânţa cea dumnezeiască ai înmulţit roadele ei, dezrădăcinând toată vătămarea cea rea a lui Arie preasfinţite Părinte Isaachie.

   Făcutu-te-ai sfinţite Dalmate ucenic lui Isaachie, precum şi Elissei lui Ilie, rupând cu cojocul darurilor Duhului, apa vătămării celei rele a dracilor, şi netezind trecerea credincioşilor.

Slavă...

   Plecându-te legilor celor dumnezeieşti, desăvârşit te-ai abătut de la legile păcatului, şi te-ai arătat stâlp povăţuitor adunării celei dumnezeieşti, de Dumnezeu purtătorule Fauste şi chip şi îndreptare pustnicilor, şi a credincioşilor neclintită întărire.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Toate neamurile te slăvesc pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu, care cu adevărat te-ai făcut mai Sfântă decât îngerii, Preasfântă Doamnă; pentru aceasta strig : Sfinţeşte-mi sufletul meu cel spurcat cu patimile.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...

   Arătatu-te-ai împreună petrecător cu îngerii, căci călătorind pe pământ, ai râvnit vieţii lor, Dalmate, subţiindu-ţi prin înfrânare trupul, îndemnător fiind al pustnicilor şi îndreptător cu adevărat prea-iscusit.

   Aprinzându-te ca Ilie de râvna dragostei Domnului, fericite Isaachie, pe părtinitorul minciunii ca pe Ahav cu îndrăzneală l-ai mustrat, cel ce bolea cu eresul cel viclean al lui Arie celui fără de minte.

Slavă...

   Arătatu-v-aţi povăţuitori celor rătăciţi şi limanuri celor ce cu credinţă se mântuiesc, făcătorilor de minuni de Dumnezeu purtătorilor părinţi, Fauste, Dalmate şi dumnezeiescule Isaachie, slugile lui Hristos şi nebiruiţi luminători ai călugărilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sufletul meu cel bolnav cu păcate şi cu toate felurile de ispite ale vrăjmaşului, cu cercetarea ta cea mântuitoare, cercetează-l Preasfântă Fecioară, şi-l vindecă ca o bună Născătoare de Dumnezeu, nădejdea mea prealăudată. 

Irmosul :

   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Pe cea întru rugăciuni...

   Pe cei ce cu sihăstrie au strălucit în lume, şi eresurile au surpat prin credinţă, cu cântări pe Isaachie să-l lăudăm, şi împreună cu Dalmat pe Faust, ca pe nişte slugi ale lui Hristos; că aceştia se roagă pentru noi toţi.

ICOS

   Cine din oameni este îndestulat să spună luminatele bunătăţi şi luptele cuvioşilor părinţi ? Dumnezeiasca râvnă, îndrăzneala, curăţia vieţii, dumnezeieştile fapte, care le-au făcut pe pământ, ca nişte îngeri ? Însă împreună cu aceştia să cinstim cu credinţă pe Treimea, că aceştia pururea se roagă Ei luminat, cu cetele îngereşti pentru noi toți.

SINAXAR

    Întru această lună, în ziua a treia, pomenirea preacuvioşilor părinţilor noştri, Dalmat, Faust şi Isaachie.

Stih : Scaunul tău prea înalte, trei bărbaţi l-au înconjurat,

Faust, Isaachie şi Dalmat.

Întru această lună în a treia zi,

Pomeniţii trei cuvioşi se săvârşi.

   Sfântul acesta Dalmat a fost ostaş la a două ceată, în zilele împăratului Teodosie cel mare, trăind cu bunăcredinţă şi cu plăcere dumnezeiască. Apoi lăsându-şi femeia şi copii pentru Dumnezeu, îşi luă cu dânsul numai pe fiul său Faust şi se duse către Preacuviosul Isaachie de se călugări, şi se sui la înălţime mare de fapte bune; însă acest minunat Isaachie locuia în pustie şi în linişte din copilărie lucrând tot felul de fapte bune; drept aceea şi cuvântul lui era strălucit cu podoaba vieţii sale. Acesta când mergea împăratul Valent arianul asupra sciţilor la război, a mers la dânsul şi i-a zis : Deschide împărate Bisericile ortodocșilor şi vei izbândi la război, iar el nu l-a ascultat, ci pornindu-se cu mânie îi zise : Când mă voi întoarce, voi să te muncesc pentru cuvântul acesta, iar Preacuviosul îi răspunse, de te vei întoarce tu, nu a grăit Dumnezeu cu mine; căci te vei lovi la război şi vei da dosul înaintea vrăjmaşilor tăi şi de viu te vei topi în foc, care s-a şi făcut. Căci ascunzându-se într-o şură de paie, acolo i s-a dat foc de a ars. Iar Preacuviosul acesta vrând a lăsa aceste pământeşti, a făcut egumen mânăstirii pe Preacuviosul Dalmat, fiind atunci Patriarh Constantinopolului Sfântul Atic. Şi strălucind Dalmat acesta mai-nainte în pustnicie şi rămânând fără mâncare patruzeci de zile, şi fiind în uimire alte atâtea zile, şi arătându-se vrednic de cucernicie şi la împăraţi şi la sfat şi la părinţii ce s-au strâns în Efes, la al treilea a toată lumea Sinod, însă împreună îl făcu arhimandrit şi pe el şi pe cei după dânsul, la mănăstirea lor, unul după altul, a fi în vecie, şi adormind în Hristos, a fost îngropat în mănăstirea lui.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ştefan papa Romei.

Stih : Ştefan fiind tăiat a luat dumnezeiască încununare,

Mai-nainte papă fiind, iar acum şi Mucenic prea mare.

   Acesta a fost pe vremea lui Valerian şi Galiin ipaţilor, în cetatea Romei, şi fiind ascuns pentru goana ce bântuia atunci, învăţa pe cei ce mergeau la dânsul credinţa în Hristos şi-i boteza. Dintru care făcu pe mulţi preoţi şi diaconi şi citeţi, din care unii fiind prinşi şi mărturisind slobod pe Hristos, au luat cununa muceniciei. Deci pentru acestea fiind ascuns fericitul Ştefan, se vădi pe sine, şi aducându-l la capiştea lui Aris, o clinti toată cu rugăciunea sa şi orice parte dintr-însa făcu de căzu. Deci fugind ostaşii, el a mers la mormântul Muceniței Luchia, unde săvârşea jertfa cea fără de sânge, şi acolo i s-a tăiat capul de către ostaşii ce-i ce-l căutau.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru şi mărturisitorului Ioan, egumenul mânăstirii Patatariei.

Stih : O Ioane fericite ! După a ta numire,

Te-ai arătat vrednic, spre a dumnezeiescului Dar sălăşluire.

    Tot în această zi, Sfânta Salomia mironosiţa, cu pace s-a săvârşit.

Stih : Piatra trupului tău, prăvălită fiind;

Vezi şi acum Salomi pe Hristos, iar nu al lui Hristos mormânt.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

 Irmos :

   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Aprinzându-vă cu dumnezeiescul Foc al Mângâietorului, v-aţi arătat cărbuni, arzând materia răutăţii, şi luminând pe credincioşi, de Dumnezeu purtătorilor în veci.

   Omorându-ţi trupul prin postiri, l-ai supus duhului Dalmate, şi cu vărsarea lacrimilor tale celor sufleteşti, ai înecat răutatea vrăjmaşului, de Dumnezeu purtătorule în veci.

Slavă... 

   Aflând sfârşit fericit, întru Împărăţia Cerului locuiţi părinţilor, şi v-aţi împreunat cu cetele preacuvioşilor, cu care dimpreună strigaţi : Doamne Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Oprit-ai pornirea morţii Născătoare de Dumnezeu Preacurată, ca una ce singură ai născut pe Dumnezeu cel fără de moarte, Căruia cu credinţă îi cântăm : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cântarea a 8-a,

 Irmos : De şapte ori cuptorul...,

   Cu toiagul Crucii rupând marea patimilor, aţi prăpădit toată puterea faraonului celui gânditor, şi sfinţita mulţime a călugărilor, către pământul nepătimirii, aţi tras Sfinţilor Părinţi, neîncetat cântând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

   Smerit-ai arătat înălţarea ereticilor, văzând mai-nainte surparea lor. Săracilor le-ai ajutat şi povăţuitor te-ai făcut al orbilor, toiag bătrâneţilor şi mângâiere văduvelor, strigând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Tu ai postit de trei ori câte treizeci de zile, şi iarăşi atâtea ai dormit mai presus de fire, având ochiul inimii tale deştept, şi luminându-te cu lumina lui Dumnezeu, înţelepte, către care strigi Dalmate : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum..., a Născătoarei : 

   Domnul, Care a locuit întru neîntinatul pântecele tău, cu totul te-a arătat pe tine Curată şi luminată cu razele; pentru aceasta pe mine cel întinat cu veninatele muşcări şi cu năvălirile cele vătămătoare ale potrivnicilor, curăţeşte-mă Fecioară, şi mă învredniceşte să cânt : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi veci.

Cântarea a 9-a,

 Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul...

   Întărindu-se cu puterea lui Dumnezeu, gânditorii de cele cereşti, începătorii călugărilor, au putut birui trufia cea neputincioasă a luptătorului, şi acum înfrumuseţându-se către curţile cele înţelegătoare au trecut, bucurându-se.

   Arătatu-v-aţi făclie cu trei lumini, izbucnind lumina cea neînserată; flori neveştejitoare ale Raiului, bine miresmând cugetele credincioşilor v-aţi arătat părinţilor. Pentru aceasta cu credinţă prăznuim pomenirea voastră cea întrutot prăznuită.

   Cu nepătimirea ca cu o cunună înfrumuseţată, îmbrăcându-vă înţelepţilor, şi împodobindu-vă cu isprăvile dragostei celei dumnezeieşti, cu bucurie aţi intrat în cămara lui Hristos odihnindu-vă, şi primind răsplătirile durerilor.

Slavă... 

   Dumnezeiască pomenirea voastră, fericite Dalmate, Fauste, Isaachie, începătorii călugărilor, a strălucit cu lumină înţelegătoare, luminând adunările credincioşilor; şi acum proslăvindu-vă v-aţi mutat întru curţile cele înţelegătoare, veselindu-vă.

Şi acum..., a Născătoarei : 

   Uşa luminii luminează inima mea cea orbită de răutate, şi să nu mă laşi să adorm acum întru moarte, pe mine cel ce sunt pururea întunecat cu cugete necurate, ca cu mulţumire să te laud pe tine Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.

Irmosul :

   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu credincioşii o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei auziţi glas...

   Părinţi cugetători de cele cereşti, şi împreună locuitori cu îngerii, Dalmate, Fauste împreună cu minunatul Isaachie, aduceţi-vă aminte de noi către Domnul, Căruia nelipsit staţi înainte, sfinţilor, pentru cei ce săvârşim strălucita şi întrutot luminoasă pomenirea voastră, sfinţilor.

A Născătoarei :

   Marie cea cu numire de Doamnă, fiind stăpânit eu de multe patimi stricătoare de suflet, tu degrab mă izbăveşte, şi mă trage spre slujba ta şi a Celui născut din tine, ca să te laud pe tine Preacurată după datorie, Născătoare de Dumnezeu nădejdea creştinilor.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stând Preacurată lângă Cruce, şi văzând pe Fiul tău pe lemn tins fără suflare, plângând ca o Maică, strigai lăcrimând şi zicând : Ce este această preaslăvită minune ? Că Ziditorul lumii a suferit întindere pe Cruce.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

 ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A PATRA

Sfinţii şapte Tineri cei din Efes.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6; din Octoih 3 şi ale sfinţilor 3, glasul al 4-lea :

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Fericiții tineri supunându-se lui Dumnezeu, au defăimat porunca cea fărădelege, şi legaţi fiind au dezlegat legătura rătăcirii, şi vrednicia cea lumească lepădându-o, au luat vrednicia ceea ce i-a făcut pe ei măriţi, şi le-a pricinuit desfătarea, Împărăţiei cea de sus.

   Spre luptele pătimirii cu tărie iscusindu-vă sfinţilor, v-aţi ascuns în peşteră, rugându-vă Domnului cu neîncetate rugăciuni, ca să vă dea tărie şi putere, şi cu judecăţile care le ştie Iubitorul de oameni, dumnezeieşte v-a poruncit vouă a adormi în pace.

   Taina tainelor, sfinţilor li se pune înainte; că precum adormind nu au simţit, aşa şi acum sculându-se se spăimântară, că ceea ce s-a săvârşit, s-a făcut încredinţare învierii morţilor, ca cunoscând cei ce se lepădau de dânsa, să li se astupe gurile, cu credinţă preamărind pe Mucenici.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   De osândire şi de greşalele cele cumplite, şi de moarte, Preasfântă dumnezeiască Mireasă, mântuieşte pe smerit sufletul meu, şi prin rugăciunile tale izbăveşte-l, şi-mi dăruieşte să dobândesc îndreptare în ziua ispitirii. Pe care o au dobândit adunările sfinţilor, prin pocăinţă mai-nainte de sfârşit curăţindu-mă, şi prin vărsările lacrimilor.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe tine Mieluşelul şi Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn Mieluşeaua ceea ce Te-a născut, se tânguia şi ca o Maică grăia către Tine : Preaiubite Fiule îndelung-Răbdătorule, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, Cuvinte ? Cum mâinile şi picioarele Tale s-au pironit de cei fărădelege ? Şi sângele Tău Ți-ai vărsat, Stăpâne ?

Tropar, glasul al 4-lea.

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sau acesta, glas acelaşi.

   Mari sunt isprăvile credinţei, în peşteră ca întru o cămară împărătească au petrecut cei şapte Sfinţi Tineri, şi fără stricăciune au murit; şi după multe vremi ca dintr-un somn s-au sculat, întru încredinţarea învierii tuturor oamenilor; prin rugăciunile lor Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, şi al Sfinţilor Tineri pe 4,

CANONUL Sfinților Tineri.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos :

   Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul, pe care l-a liberat din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

   Pe cinstiţii şi străluciţii tineri cei şapte cu numărul, veniţi să-i cinstim cu credinţă, căci luminează pe Biserica lui Hristos, mai bine decât sfeşnicul legii vechi, cel cu şapte lumini.

   Cei şapte Tineri care vieţuise lui Hristos mai-nainte întru omorârea trupului, primind minunată moarte ca un somn, iarăşi s-au sculat, întărind dogma Învierii.

   Ierihonul a căzut prin strigarea celor şapte trâmbiţe, iar înălţarea înşelăciunii, prin credinţa cea cu şapte glasuri, a purtătorilor de chinuri s-a pogorât până la iad şi s-a risipit.

Slavă...

   Cu adevărat îndoită cunună aţi primit Sfinţilor şapte Tineri, înşelăciunea şi lepădarea sculării tuturor risipindu-o mai-nainte de moarte, şi încredinţându-o prin scularea voastră.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Naşterea cu cuviinţă nouă o înnoieşte, ceea ce nu ştii de mire, că Cuvântul cel împreună veşnic fără de început cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, S-a întrupat din tine fără schimbare şi fără amestecare.

Cântarea a 3-a,

 Irmos : Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

   Strălucind cu credinţă v-aţi arătat şapte stele nerătăcite, şi pe cei ce înotau în luciul înşelăciunii, i-aţi îndreptat către limanul mântuirii purtătorilor de chinuri.

   Cu tărie stând înaintea divanului muncitorului sfinţilor, ca şi dedemult Macabeii, prin ostăşire aţi primenit mărirea cea vremelnică, făcându-vă ostaşi ai lui Hristos.

Slavă...

   Arătatu-v-aţi după vrednicie jertfă rugăciunii primită lui Hristos, Sfinţilor Tineri, şi cu mireasmă bine mirositoare, cu tărie aţi mustrat stricăciunea înşelăciunii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Rugul în Sinai mai-nainte a închipuit naşterea ta, Prealăudată Fecioară, căci cu credinţă primind Focul Dumnezeirii în pântece, nu te-ai ars.

Irmosul :

   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai, omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Cei ce au trecut cu vederea ceste lumeşti ca nişte stricăcioase, şi au primit darurile cele nestricăcioase, murind au rămas fără de stricăciune. Pentru aceasta după mulţi ani au înviat, îngropând toată necredinţa vrăjmaşilor, pe care cu laude astăzi credincioşii lăudându-i, pe Hristos să-L slăvim.

Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :

   Iubitor de păcate fiind, pe tine te rog ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel fără de păcate, care ridică păcatele lumii, cinstită; ca să miluiască sufletul meu cel mult păcătos, şi să curăţească păcatele mele cele multe, căci însuţi eşti curăţire păcătoşilor şi mântuire, şi sprijineala credincioşilor

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Cel născut din Tatăl cel fără început, ceea ce mai pe urmă Te-a născut trupeşte, văzându-Te spânzurat pe Cruce, Hristoase, a strigat : Vai mie preaiubite Iisuse, cum Cela ce Te proslăveşti ca un Dumnezeu de îngeri, vrând Te răstigneşti acum de oamenii cei fărădelege; Te laud pe Tine îndelung-Răbdătorule.

Cântarea a 4-a, 

 Irmos :

   Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am proslăvit pe Tine, unule Iubitorule de oameni.

   Pe ceata cea preasfinţită, cea cinstită cu numărul şeptimii, pe cei şapte cinstiţi tineri să-i lăudăm.

   Pe răul credincios împărat, care izvodea cele deşarte ale înşelăciunii, pruncii Efesenilor l-au arătat nebun.

   Ca nişte junghieri cu totul fără prihană, şi jertfe cu adevărat ale Domnului, Sfinţii Tineri prin credinţă s-au arătat.

Slavă...

   Murind cu trupul, şi negrăit sculându-vă mai-nainte de Învierea cea de obşte, cu slavă v-aţi încoronat pruncilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nu ne trece cu vederea prea binecuvântată, pururea pentru noi rugându-te, ca să ne mântuim de toată scârba, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 5-a,

 Irmos :

   Dătătorule de lumină, şi Făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Voi pruncii Efesului murind odinioară pe pământ fără de simţire cu moartea cea de obşte, aţi înviat iarăşi mai presus de fire, arătat încredinţând învierea morţilor.

   Ca nişte pătimitori după lege ai Domnului, sfinţindu-vă lui Dumnezeu prin mărturisirea; cea adevărată a credinţei, v-aţi mântuit înţelepţilor de sarcini şi de bătăi, şi aţi primit cununa.

Slavă...

   Lăudaţilor Mucenici cei ce tare aţi biruit înşelăciunea idolească, şi eresurile dogmelor celor păgâneşti, păziţi pururea pe cei ce mărturisesc învierea morţilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-Te-ai desăvârşit om fără de amestecare, şi Dumnezeu desăvârşit, în două firi şi într-un Ipostas, din Sfântă Maică născându-Te, Cel mai presus de fiinţă.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Întru adâncul păcatelor...

   Stâlpii cei întocmai cu numărul înţelepciunii celei dumnezeieşti, Sfinţii şapte Tineri să se laude; care ca cu nişte pietre cu cuvintele au sfărâmat porunca cea fără de Dumnezeu a tiranilor.

   De legea proniei celei dumnezeieşti fiind păziţi, peştera ca o îngropare gata aţi primit, întru care peste mulţi ani, morţi şi nestricaţi v-aţi arătat, sfinţilor. 

Slavă...

   Mărturisitori nestricăciunii v-aţi sculat, gonind credinţa cea făcătoare de stricăciune şi moartă, şi rugându-vă lui Dumnezeu pentru cei ce nădăjduiesc învierea.

Şi acum..., a Născătoarei.

   Acum s-a bucurat firea cea femeiască, acum a încetat întristarea, iar bucuria a înflorit, că Maria a născut bucuria pe Mântuitorul şi Domnul.

Irmosul :

   Întru adâncul greşalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDACUL, glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce Te-ai înălţat...

   Cela ce ai minunat pe pământ pe sfinţii Tăi, mai-nainte de înfricoşata şi a două venirea Ta, prin preaslăvită scularea tinerilor, Hristoase, descoperind învierea aceea ce va să fie celor ce nu o credeau, le-ai arătat îmbrăcămințile şi trupurile lor nestricate. Şi pe împăratul l-ai înduplecat a striga : Cu adevărat este învierea morţilor.

ICOS

   Ierarhul Efesenilor, văzând oarecând minunata şi înalta învierea tinerilor, s-a spăimântat cu mintea, şi a scris cu degrab prea-credinciosului împărat ca să voiască stăpânirea sa, să vină şi să vadă învierea lor, şi să cunoască puterea lui Dumnezeu cea cunoscută lui. Deci îndată sculându-se marele purtător de biruinţă, cu degrab a săvârşit calea bucurându-se, al doilea Ilie arătându-se purtat în căruţă; deci văzând şi minunându-se a strigat : Cu adevărat este învierea morţilor.

SINAXAR

    Întru această lună, în ziua a patra, pomenirea Sfinţilor şapte Tineri celor din Efes, Maximilian, Exacustodian, Iamvlin, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin.

Stih : Cinstesc ceata cea cu numărul de şapte a mucenicilor,

Care a arătat în lume învierea morţilor.

În această lună în a patra zi

Înviaţii din morţi şapte tineri împreună se preamări.

   Aceşti sfinți au fost în vremea lui Deciu împăratul, fii ai maimarilor cetăţii, toți erau de credinţa lui Hristos. Şi auzind Deciu pentru dânşii, a poruncit să-i aducă înaintea lui, şi mult silindu-i pe dânşii ca să jertfească deşerților dumnezei. Deci văzându-i pe dânşii nesupuşi, s-a dus în altă cetate ca să-şi facă obiceiurile sale, şi după ce se va întoarce să dea asupra lor hotărâre. Iar aceşti sfinți tineri luând aur şi argint pentru hrana lor, au ieşit din cetate şi au intrat în peştera ce se află în muntele Ohlon, unde au petrecut zile multe rugându-se lui Dumnezeu; iar Iamvlin cel mai tânăr intra în cetate şi le cumpăra lor hrană. Odinioară mergând el, a văzut pe Deciu intrând în cetate, şi întorcându-se în peşteră a spus fraților săi. Şi aşa rugându-se lui Dumnezeu, au adormit cu oarecare străină şi minunată adormire. Deci Deciu împăratul făcând cercare pentru dânşii, şi chemând pe părinţii lor, îi întrebă despre dânşii, şi spunându-i că se află în muntele acela Ohlon. Deciu socotind că sunt ei vii, a trimis de au pus pietre în gura peşterei aceleia; aceasta a fost prin pronia Iubitorului de oameni Dumnezeu. Apoi împăratul Deciu murind, şi mulţi alți împăraţi după dânsul schimbându-se până la împăratul Teodosie cel mic. Atuncea scornindu-se un eres cum că nu este înviere, iar împăratul îngrijindu-se despre aceasta şi Dumnezeu binevoind a descoperi tuturor că este învierea morților, a deschis peştera, şi a înviat pe aceşti şapte tineri din morţi, de la a căror adormire şi până la înviere au fost trecut trei sute şaptezeci şi doi de ani. Şi şezând toți împreună, părându-li-se a fi aseară s-au culcat. Apoi au trimis pe Iamvlin în cetate pentru trebuinţă, cu aur şi cu argint; iar el mergând spre cetate a văzut chipul cinstitei Cruci pe zid pus, şi se miră întru sine, şi intrând în cetate auzea pe mulţi cu numele lui Hristos jurându-se şi gândea întru sine, zicând : Au nu este acesta Efesul ? Şi scoţând banul cel de argint a început a cumpăra pâine, iar cei ce vindeau au vestit antipatului, căci era banul a celor mai vechi împăraţi, şi semnul lui Deciu pe banul acela. Deci mult fiind cercetat, a spus de fraţii săi cei din peşteră. Şi s-a dus episcopul cu antipatul la peşteră, şi au aflat mai întâi în gura peşterei un sicriaş de aramă cu două tăbliţe de plumb, pe care era scrisă muncirea sfinţilor. Apoi intrând în peşteră au aflat pe sfinţi şezând, şi aşa au slăvit pe Dumnezeu. Arătarea acestora a fost în patru zile ale lui August. Şi trimiţând înştiinţare la Constantinopol, către împăratul Teodosie, cu bucurie a venit împăratul la Efes şi intrând în peşteră, unde erau sfinţii, s-a închinat lor până la pământ, şi sărutând grumazii lor, slăvea pe Iubitorul de oameni Dumnezeu. Şi mult învăţând pe împăratul credinţa lui Dumnezeu, şi-au dat sfintele lor suflete în mâinile lui Dumnezeu, în Octombrie în douăzeci şi două de zile. Iar cine va voi să ştie istoria despre aceşti şapte tineri mai pe larg, să citească viaţa lor în Mineiul cel mare, adică în vieţile sfinţilor din luna aceasta August, în patru zile.

    Tot în această zi, aducerea moaştelor Preacuvioasei Maicii noastre şi Mucenițe Evdochia.

Stih : Ce miros este acesta ? Trupul Evdochiei,

Bine mirosind cu darurile nevoinţei.

   Această Sfântă Muceniță Evdochia era romană creştină despre partea răsăritului, şi fiind robită de perşi, o duseră la ţara lor. Care fiind înţeleaptă, şi ştiută şi învăţată din dumnezeiasca Scriptură, învăţă pe toţi robii, şi cunoscându-se de dânşii o iubeau şi femeile perşilor, şi a întors pe multe la cunoştinţa dumnezeiască. Pentru aceea fiind pârâtă, a fost bătută cu vine de bou, şi băgându-o în temniţă zăcu două luni închisă, după aceea iarăşi cercându-o, şi mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, fu bătută cumplit cu toiege de rodiu, până i-au topit carnea de pica jos, şi cei ce o băteau se roşise de sângele ei, şi iarăşi aruncându-o în temniţă îi puseră străjeri. De aceea peste şase luni scoţându-o şi întrebându-o, şi despicând trestii lungi cât dânsa, şi dezbrăcându-o o înfăşurară goală cu trestiile şi strângându-o vârtos cu sfori, i se înfigeau trestiile în toate mădularele, şi trăgându-le în silă acei cruzi şi fără de milă, tot câte una, şi rupându-i carnea, îi da dureri iuţi şi grele. După aceea spânzurându-o, şi înfăşurându-i tot trupul cu ştreanguri, şi tescuindu-o cu lemne îi zdrobiră oasele, şi dacă o văzură mai moartă şi fără grai, îi tăiară capul.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Tatuil, în măr spânzurat s-a săvârşit.

Stih : Mori Tatuile, prin cea în măr spânzurare,

Ca să culegi în Eden străine mere.

    Tot în această zi, Sfântul sfinţitul noul Mucenic şi întocmai cu Apostolii Cosma, care a mărturisit în Albania la anul o mie şapte sute şaptezeci şi nouă, prin sugrumare s-a săvârşit

Stih : Bine împodobită podoabă te-ai arătat o Cosma fericite.

Strălucind lumea în urmă cu sângiurile, iar mai-nainte prin ale tale cuvinte.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinților noştri.

   Vase curate şi alese ale lui Hristos s-au arătat tinerii, prin care dogma eresului din Biserică se izgoneşte, şi dreapta credinţă străluceşte, că va îi înviere a tot sufletul şi trupul, după cum s-a făcut.

   Ca unii ce cu adevărat mai-nainte de moarte aţi fost tari întru pătimirea voastră, Sfinţilor Tineri, şi după murire v-aţi arătat vieţuind iarăşi, împuternicindu-vă cu dumnezeiască mărire cu bunăcredinţă, întru sine-vă încredinţând adeverinţa învierii.

Slavă...

   Sufletelor împreună şi trupurilor cestor simţitoare va fi înviere; căci precum nu are fire sufletul a ieşi în lume fără de trup, aşa nici trupurile fără suflet, ziceaţi prealăudaţilor : Sufletul sau se va proslăvi sau se va ruşina.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născând pe Dumnezeu Mântuitorul tuturor, Marie, te-ai făcut îndreptare celor necredincioşi, sprijinire celor rătăciţi, nădejde celor deznădăjduiţi, şi ajutorul celor ce cântă : Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău.

Cântarea a 8-a,

 Irmos : Pe Cel ce în cuptorul...

   Rădăcina amărăciunii a înşelăciunii şi a eresului necredincioşilor, ceea ce a răsărit cumplit tăind acum dumnezeieştii tineri, plini sunt de roadele credinţei, care fiind în viață s-au îngropat cu credinţă şi au înviat.

   Sfinţii şapte Tineri şi purtătorii de chinuri, începătorii efesenilor, dumnezeieşte s-au arătat întărire Bisericii lui Hristos şi a Împărăţiei, pe care cu credinţă îi preaînălţăm întru toţi vecii.

   Tari pătimitori ivindu-se tinerii pe pământ, şi arătându-se întocmai cu numărul stelelor, făcând călătoria cea nerătăcită a bunei credinţe, strigau : Pe Tine te preaînălţăm Hristoase în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Lumina şi învierea vieţii tinerilor în peşteră cu preamărire, de la Dumnezeu s-au dăruit, şi înviind cei mai-nainte morţi, ca nişte vii au strigat : Mântuieşte Dumnezeule pe cei ce cu credinţă Te laudă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   N-a pierit nimenea Curată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe, fără numai cei ce din zavistie s-au lepădat, ca să nu se închine vederii chipului tău.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Pe Dumnezeu, Care s-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii

Cântarea a 9-a,

Irmos : Ceea ce pe luminătorul...

   Comoara tainelor, şi descoperirea minunilor celor dumnezeieşti s-a arătat acum învierea sfinţilor; pentru că cei ce dedemult cu moartea cea firească trupeşte au murit, fără stricăciune acum au înviat îmbrăcaţi, ca şi cum nu ar fi murit.

   Cămară cunoştinţei şi tare îngrădire credinţei, s-a arătat peştera Sfinţilor Prunci, vestind mai-nainte învierea tuturor ce va să fie, înviind nu pe Lazăr cel de patru zile, ci pe cei morţi din veci.

   Ca şi un număr cinstit cu adevărat s-au arătat tinerii ochii Bisericii, şi cu credinţă lui Hristos mai cu înălţime strălucind decât piatra lui Zorobabel, duhovniceşte să lăudăm duhurile lor cele dumnezeieşti.

Slavă...

   După lege pătimind v-aţi încununat cu cununa muceniciei, şapte tineri, şi stâlpii înţelepciunii celei dumnezeieşti, şi ridicare dogmelor ortodoxiei v-aţi arătat, ca nişte apărători ai Bisericii, şi rugători ai celor ce vă laudă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca ceea ce ţi-ai păzit trupul şi sufletul neîntinat lui Dumnezeu, a iubit Împăratul Hristos frumuseţea ta Marie prealăudată, şi te-a arătat Maică  întrupării Sale, dându-mi pururea mântuire.

Irmosul :

   Pe tine ceea ce pe luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai-nainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit L-ai întrupat, binecuvântată Preacurată de Dumnezeu Născătoare te slăvim.

LUMINÂNDA

   Voi şapte tineri şi Mucenici, înaintea divanului muncitorului, pe Hristos cu îndrăzneală L-aţi propovăduit Dumnezeu Mântuitor şi Ziditor al tuturor; pentru că voi cu pronie dumnezeiască, întru ani mulţi după fire murind în peşteră, mai presus de fire iarăşi ca din somn aţi înviat, astupând gurile tuturor ereticilor.

A Născătoarei :

   Cu Iamvlin să lăudăm pe Ioan, pe Martin şi pe Antonin, pe Maximilian şi pe Dionisie, împreună cu măritul Exacustodian, cu cântări să-i lăudăm luminat, prăznuind luminată pomenirea lor, ca prin rugăciunile acestora, şi cu solirile Născătoarei de Dumnezeu, să aflăm de la Hristos Mântuitorul, dezlegare greşalelor.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A CINCEA

Înainte prăznuirea Schimbării la față a Domnului nostru Iisus Hristos, şi Sfântul Mucenic Evsignie.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale înainte-prăznuirii 3. Şi ale Mucenicului 3.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn celor...

   Veniţi să ne suim împreună cu Iisus cel ce se suie în muntele cel sfânt, şi acolo să auzim glasul Dumnezeului celui viu, al Tatălui celui prea fără de început, Care prin nor luminos a mărturisit întru Dumnezeiescul Duh, adeverinţa fiinţei Fiului cea pururea veşnică, şi la minte luminându-ne, întru lumină să vedem lumină.

   Veniţi mai-nainte să dănţuim, şi să ne curăţim pe noi înşine, şi cu credinţă să ne gătim spre dumnezeiască suirea, a dumnezeieştii petreceri celei preaînalte, ca să ne arătăm singuri văzători slavei Lui, şi să dobândim slavă, care s-au învrednicit a o vedea cu taină cei mai aleşi dintre Apostoli în muntele Taborului.

   Veniţi acum să ne schimbăm cu mai bună schimbare, şi pe noi bine să ne gătim spre ziua de mâine. Să ne suim în muntele lui Dumnezeu cel sfânt, să vedem slava lui Hristos cea neschimbată strălucind luminos mai mult decât soarele; şi cu lumina cea întreită luminându-ne, să slăvim întru dânsa plecăciunea Lui.

Alte Stihiri ale Mucenicului, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Roşindu-te cu sângele trupului tău, te-ai îmbrăcat în porfira dumnezeiescului Dar, mărite, şi coroană împărtăşită nestricăciunii pe capul tău ţi-ai pus, biruinţa Crucii în dreapta purtând, ca un sceptru Mucenice preaînţelepte, împreună cu Hristos împărăţeşti, totdeauna veselindu-te.

   Ostaş nebiruit te-ai cunoscut Evsignie, că cu arma Crucii întrarmându-te, ai ieşit la lupta vrăjmaşului luptător, şi l-ai surpat pe el, oştindu-te prealuminat, şi cununa biruinţei ai luat de la singur îndreptătorul şi Stăpânul spre nevoinţe, şi Cel ce împărăteşte pururea.

   Cu cinstite patimile tale, patima cea cinstită ai închipuit, mărite pătimitorule Evsignie, şi purtător de biruinţă făcându-te, locuieşti în Mitropolia cea de sus, cu toţi purtătorii de chinuri bucurându-te, şi îndumnezeindu-te cu dumnezeiasca împărtăşire; pentru aceasta săvârşim cinstită şi sfântă prăznuirea ta.

Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii glasul al 5-lea.

   Veniţi să ne suim în muntele Domnului şi în casa Dumnezeului nostru; şi să vedem slava Schimbării Lui la faţă, slavă ca a Unuia născut din Tatăl. Întru lumină să luăm lumină; şi înălţaţi făcându-ne cu Duhul, să lăudăm Treimea cea întocmai în Fiinţă în veci.

Vezi : De este Vineri seara, sau Sâmbătă seara, Şi acum..., Dogmatica glasului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului...

   Cu strălucirea bunătăţilor, luminându-ne să ne suim în Sfântul munte, să vedem dumnezeiasca Schimbare la faţă a Domnului.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul

   Semnul Dumnezeirii cel cu dumnezeiască cuviinţă, l-a arătat mai-nainte de Cruce ucenicilor, ca un soare strălucind Hristos în munte astăzi.

Stih : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

   Firea cea din Adam, vrând Hristos să o schimbe, se suie acum în muntele Taborului, ca să descopere ucenicilor Dumnezeirea Sa.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.

   Cela ce în muntele Taborului, Te-ai schimbat la faţă întru slavă Hristoase Dumnezeule, şi ai arătat ucenicilor Tăi slava Dumnezeirii Tale, luminează-ne şi pe noi cu lumina cunoştinţei Tale, şi ne îndreptează în cărarea poruncilor Tale, ca un Bun şi de oameni Iubitor.

Troparul înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea.

   Schimbarea la faţă a lui Hristos mai-nainte să o întâmpinăm, luminat prăznuind cele mai-nainte de prăznuire credincioşii, şi să strigăm : Sosit-a ziua dumnezeieştii veselii; Se suie în muntele Taborului Stăpânul, frumuseţea Dumnezeirii Sale să o strălucească.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul înainte-prăznuirii de 3 ori.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

 Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi...

   Praznic prea-luminos al Stăpânului a venit, veniţi toţi mai-nainte curăţindu-ne, să ne suim cu mintea în muntele Taborului; să vedem pe Hristos.

Slavă..., Şi acum..., aceeaşi.

După a două Catismă, Sedealna, glasul al 4 lea.

 Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...,

   Ziua înainte-prăznuirii slăvitei şi înfricoşatei Schimbării la față a lui Hristos, astăzi credincioşii luminat săvârşindu-o, cu un glas să strigăm : Schimbă Mântuitorule amestecarea firii noastre, cu dumnezeiesc trupul Tău luminându-o pe ea, şi-i dă moştenirea cea dintâi a nestricăciunii ca un Milosârd; ca toţi să Te slăvim pe Tine unul Dumnezeul nostru.

Slavă..., Şi acum..., iar aceasta :

CANOANELE

    Al înainte-prăznuirii, cu Irmosul pi 6, şi Tripezneţul pe 4, şi al Mucenicului pe 4. Aşa căutăm Cântarea 1-a, a 8-a şi a 9-a. Iar a 3-a, şi celelalte până la a 8-a, al înainte-prăznuirii, cu Irmosul pe 8, şi al Mucenicului pe 4.     De se va întâmpla înainte-prăznuirea Duminică, Tripezneţul îl cântăm la Pavecerniţă.

CANONUL înainte-prăznuirii.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos :

   Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind; şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.

   Străluceşte de jos lumina Cerule mai mult decât soarele, şi tu o pământule ascultă graiurile lui Dumnezeu celui viu, căci Tatăl va mărturisi Fiu pe Cel ce se schimbă la faţă în muntele Taborului.

   Om văzut, dar Dumnezeu ascuns, Hristos în Tabor Se suie, raza Dumnezeirii cea mai presus decât soarele descoperind prin strălucirile slavei.

   Cu bună socoteală acum înainte merge Hristos să Se arate lui Moise, şi slava Sa cea negrăită să-şi ivească în muntele Tabor, față către față, cu vorbă fără mijlocire, bucurându-ne astăzi să prăznuim.

TRIPEZNEŢUL

Cântarea 1-a, glasul același.

 Irmos : Cânta-voi ţie Doamne...

   Această zi mai-nainte de prăznuirea Schimbării la față a lui Hristos Mântuitorul nostru, săvârşindu-o credincioşii să strigăm cu cântări.

   Ajungând la intrarea sfintei Schimbării la față a lui Hristos, şi noi să ne strălucim cu dumnezeieşti schimbări aceasta cuprinzându-o.

   Munte preaînalt având noi inima curăţită de patimi, să vedem Schimbarea la față a lui Hristos, care luminează mintea noastră.

A Treimii :

   Treimii întru despărţirea Fețelor, Unimei firii Celei dumnezeieşti, toţi să ne închinăm, Tatălui celui fără început, Fiului şi Duhului Sfânt.

A Născătoarei :

   Pe Fecioara cea fără prihană, din care a ieşit cu trup fără schimbare Hristos Dumnezeul nostru, să o lăudăm toţi credincioşii ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

Alt CANON al Sfântului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos : Să cântăm Domnului...

   Cu preaslăvite cetele îngereşti împreună fiind preamărite, pe cei ce măresc neîncetat pomenirea ta, mântuieşte-i.

   Casă Mântuitorului sfinţită mintea ta purtătorule de chinuri s-a arătat; pentru aceasta cu credinţă te cinstim.

   Omorârea cea purtătoare de viață, a Celui ce a pătimit cu trupul, ai închipuit în trupul tău, Preafericite, şi vieţii celei adevărate te-ai învrednicit.

Slavă...

   Puterea celor prea fărădelege, întărindu-te cu Duhul o ai surpat, şi legile Domnului preamărite Mucenice le-ai ţinut.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dezlegatu-s-a blestemul şi a încetat întristarea prin naşterea ta, prea binecuvântată Fecioară, veselia credincioşilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Cântarea a 3-a,

Irmos

   Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i; şi întru dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învredniceşte-i.

   Cel ce stăpâneşti toată făptura, Te-ai văzut luând chip de rob, întru Care strălucirea Dumnezeirii cea neapropiată ucenicilor o ai arătat, precum a putut încăpea să vadă.

   În munte merge să lumineze şi să întunece cu lumina Sa pe luceafărul cel ce străluceşte de sus, Soarele slavei Hristos; cu ale Căruia raze luminaţi fiind, mai-nainte să prăznuim astăzi. 

   Ca să plinească graiurile vieţii veşnice înainte a stătut Hristos, arătând prietenilor lucrurile, care bine a voit a le cunoaşte întru Sine însuşi, adică slava Părintească cea strălucitoare.

Alt Canon,

Irmos : Tu eşti întărirea...

   Stătut-ai înaintea divanului Mucenice înţelepte, mărturisind pe Dumnezeu împăratul Cel ce a luat trup, şi a zidit din nou pe oameni.

   Jertfă fără prihană, de tot arzându-te cu cărbuni muceniceşti, te-ai adus Cărbunelui celui din Fecioară.

Slavă...

   Cu apele Duhului fiind umplut, Mărite, ai uscat curgerile cele tulburi ale mulţimii dumnezeilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tot dorul meu îl mişc spre tine Curată Stăpână, de poftele trupeşti degrab mă mântuieşte.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine te laudă duhul meu.

CONDACUL Mucenicului, glasul al 8-lea.

Podobie : Ca nişte pârgă a firii... 

   Ca pe un mărturisitor al bunei credinţe, şi adevărat de Dumnezeu gânditor, Biserica cinsteşte, mărind dumnezeieştile chinuri astăzi, ale înţeleptului Evsignie, neîncetat strigând : Pentru rugăciunile lui, păzeşte pe robii Tăi mult-Milostive.

ICOS

   Ceata credincioşilor împreună se bucură, cinstind pomenirea lui Evsignie. Împăraţi, patriarhi şi domni, străini, slugi, săraci şi cei într-o ţară locuitori, la minunile Mucenicului alergaţi; că sicriul lui izvorăşte Dar de minuni, şi noroadele iau cu credinţă, şi laudă pe Dumnezeu luminat, strigând : Păzeşte pe robii Tăi mult-Milostive.

Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie : Cuvântul cel împreună...

   Înaintea celor fărădelege ai mărturisit pe Stăpânul tuturor Dumnezeu şi Domnul, nepărtinindu-ţi trupului, bătându-te foarte ostaşule al lui Hristos, şi împreună vorbitorule cu oştile cereşti, şi slavei celei adevărate moştenitorule; pentru aceasta roagă-te să ne mântuiască pe noi.

Slavă..., Şi acum..., a înaintea-prăznuirii glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi...

   Soarele slavei S-a arătat şi S-a apropiat celor dintru întuneric, arătând în muntele Taborului razele Dumnezeirii; a Căruia venirea cea purtătoare de lumină să o cinstim. 

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Cela ce şade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi-a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale.

   Ceata cerească împreună cu cei pământeşti se bucură, şi înainte prăznuieşte strălucirea Dătătorului de viaţă, care fără tulburare o a arătat, schimbându-şi chipul omenirii în Tabor, precum bine a voit.

   Prin venirea cea dumnezeiască şi omenească cu oamenii ai petrecut, şi cu mulţimea minunilor, lumea în taină o ai luminat, şi cu slava cea strălucitoare a Dumnezeirii ai strălucit în Tabor cu lumină neapropiată.

   Isus fiul lui Navi a oprit soarele oarecând, mai-nainte închipuind ziua dumnezeieştii patimi; iar Tu însuţi Mântuitorule, mai-nainte de cinstită Crucea Ta, ai întunecat razele soarelui cu raza dumnezeieştii feţei Tale.

Alt Canon,

Irmos : Auzit-am Doamne...

   Dormitarea lenei lepădând Mucenice Evsignie, cu priveghere spre chinuire prin credinţă neîndoită ai îndrăznit.

   Întru Domnul Mântuitorul tău bucurându-te, Mucenice vrednicule de minune, muncile trupeşti ca o hrană dulce tu le-ai socotit.

   Înţelepciunea cea înaltă a celui ce se târa pentru răutate, o ai surpat purtătorule de chinuri, cu dumnezeieşti obişnuinţe smerindu-te.

Slavă...

   Ostaş nebiruit te-ai arătat în războaie luptându-te; şi venind la mucenicie, pe vrăjmaşii cei fără de trupuri i-ai pierdut.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Cuvântul ai născut Cel întocmai puternic, şi pe un Scaun şezător împreună cu Tatăl şi cu Duhul; pe Care roagă-L să mă mântuiască Preasfântă Curată pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate; şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani; tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

   Domnului cu credinţă să-i urmăm bucurându-ne; că iată se suie la munte, pe ucenicii cei mai aleşi împreună cu Sine ducându-i; înaintea cărora cu frumuseţe neapropiată strălucind mai mult decât soarele, s-a arătat slava Sa.

   Să se lumineze astăzi Cerul mai luminos, că iată se suie în munte Hristos, de unde va să strălucească cu lumină nemăsurată, razele soarelui întunecându-le cu slava Dumnezeirii, ca un Dătător de lumină.

   Arătat-a Hristos ucenicilor taină în Tabor, strălucind cu fața mai mult decât raza, şi la îmbrăcămintea hainelor Sale alb fiind luminat ca zăpada, Cel ce se îmbracă precum zice Psalmistul, cu lumina ca cu o haină.

Alt Canon,

Irmos : Mânecând strig...

   Aproape lipindu-te lângă Stăpânul, preaînţelepte, te-ai depărtat pe tine însuți de vicleşug Evsignie.

   Idolilor celor morţi cinste n-ai adus de Dumnezeu fericite, pe Domnul Dumnezeul cel viu în ceruri ştiindu-L.

Slavă....

   Pe lemn fiind înălţat Mucenice viteazule înţelepte, ai închipuit prin credinţă patima Celui fără patimă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul în pântecele tău S-a întrupat Curată, de patimile cele necuvântătoare ale trupului lumea mântuind.

Cântarea a 6-a,

Irmos :

   Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc, şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.

   Cămara slavei bucurie ce va să fie, gătind Hristos ucenicilor, Se suie în munte, de la viaţa cea râvnitoare de cele de jos, la viaţa cea mai înaltă ridicându-i pe dânşii.

   Spăimântând Hristos minţile ucenicilor, cerească rază pe pământ a strălucit, punând înainte ca pe nişte slugi pe cei mai mari ai legii şi ai proorocilor; prin care Se mărturiseşte a fi Dumnezeu morţilor şi viilor.

   Merge Hristos acum să Se arate făclie în loc întunecat, cu razele dumnezeieştii străluciri; către a Căruia strălucire să mergem, întru raza feţei Lui bucurându-ne. 

Alt Canon,

Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...

    Cunoştinţă adevărată în inimă punând cu chipuri preacinstite, nu necunoscând gândurile vrăjmaşului Mucenice, în privelişte ai alergat, şi ai pierdut cu ajutorul Crucii oastea lui.

   Slujitorii dracilor cunoscându-te pe tine că eşti slujitor Treimii, la munci şi la temniţe, şi la moarte nedreaptă te-au dat Mucenice Evsignie; dar s-au biruit de a ta nebiruită împotrivire, Preafericite.

Slavă...

   Izvoarele sângiurilor tale, Mucenice, au uscat izvoarele fărădelegii cele tulburi, şi râurile nedumnezeirii cele înşelătoare, şi curgerile cele viclene, şi noian de tămăduiri neîmpuținat credincioşilor s-au arătat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce ai uscat sadurile răutăţii cu răsărirea Cuvântului cea dintru tine, Maică Curată, taie din rădăcină gândurile sufletului meu cele viclene, şi sădeşte odraslele bunătăţilor cele frumoase Fecioară.

Irmosul :

   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viața mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea,

Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi...

Întru dumnezeiască Schimbarea la față, astăzi toată firea omenească străluceşte dumnezeieşte, întru veselie strigând : Schimbă-se la faţă Hristos, mântuind pe toţi.

ICOS

   Întru dumnezeiască Schimbarea la faţă, chipul nostru cel dedemult prin ticăloşie stricat, astăzi Ziditorul a scos din stricăciune pe Adam strămoşul din ascunzătorile iadului, şi a îndumnezeit mintea noastră; şi petrece Dumnezeu împreună şi om. Pe fiecare fire împreunate purtându-le, neschimbate şi nedespărţite. Drept aceea acum la Tabor negrăit a strălucit, şi din tot trupul a dăruit razele Dumnezeirii Sale, luminând pe cei ce strigă : Schimbă-Se la faţă Hristos, mântuind pe toţi.

SINAXAR

    Întru această lună, în ziua a cincea, înainte-prăznuirea Sfintei Schimbării la faţă a Domnului, şi pomenirea Sfântului Mucenic Evsignie.

Stih : Pe Evsignie pe prietenul lui Hristos l-a tăiat,

Carele până la tăiere, Hristos îmi este prieten a strigat.

Întru a cincea zi cu adevărat,

Capul lui Evsignie cu pulbere s-a amestecat.

   Acesta a fost cu neamul antiohian, ostaş pe vremea lui Constantin ce-i zic Chloru, tatăl Sfântului şi marelui Constantin, şi îşi purtă slujba până în zilele paravatului Iulian, fiind de o sută zece ani. Şi purtându-şi slujba cu vitejie şaizeci de ani, a stătut de faţă înaintea lui Iulian la cercetare, şi mustrându-l pentru că şi-a călcat credința cea părintească, şi a adus cinstea lui Dumnezeu la idoli; şi aducându-i aminte de bunătăţile marelui Constantin, şi cum că prin dumnezeiască arătare s-a adus spre credinţa în Hristos, şi el la ceilalți se păru înțelept, şi prin îndelungate vremi şi lucruri şi istorii ştiut şi slujit. Însă Iulian bătându-şi joc de dânsul, porunci de i s-a tăiat capul, şi aşa plini mucenicia în Hristos.

    Tot în această zi, Sfinţii doi Mucenici Catidie şi Catidian, ucişi cu pietre s-au săvârşit.

Stih : Munţi înalţi de pietre, doi fraţi au aşezat.

Prin care munţi, la tine Cuvinte s-au înălţat.

     Tot în această zi, Sfânta Nona, Maica Sfântului Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu cu pace s-a săvârşit.

Stih : Bunul fiu al Nonei celei bune, după ce ea a murit,

Bune cuvinte spre îngropare i-a hărăzit.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Solev egipteanul împroşcat de săgeţi s-a săvârşit.

Stih : De vei silabisi îndărăt o Solev, cu adevărat,

Vei înţelege săgeata organul prin care săvârşire ai luat.

    Tot în această zi, Sfântul Favie episcopul Romei care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Al lui Hristos jertfitor, mort zace Favie,

Fiind adus jertfă nouă lui Hristos prin sabie.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

   Lui Hristos, Celui ce a suit la înălţimea cea preaînaltă sufleteasca alegere a ucenicilor Săi, urmând să vedem vedere minunată, şi minunându-ne, cu dânşii să strigăm : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Firea omenească cea întinată curăţindu-o cu apă şi cu foc, în trupul Tău strălucirea acesteia o ai arătat Mântuitorule, cu fața Ta strălucind mai mult decât soarele, spre chipul slavei ce va să fie.

   Să ne suim în Sfântul munte împreună cu Hristos, Cel ce a suit pe fiii lui Zevedei, şi pe Petru cel mai ales, pe care i-a ales mărturii slavei Sale, cei ce strigă : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Alt Canon

Irmos : Tinerii evreieşti...

   Cu sângele tău cel vărsat pentru dragostea lui Hristos, Celui ce S-a întrupat, Mucenice luminându-ţi sufletul, la Dânsul te-ai mutat, strigând bucurându-te : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Arzând cu dorul Mântuitorului, ai scăpat de prăpastia nedumnezeirii, şi iarna cea cumplită a muncilor ai răbdat, strigând Evsignie : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Încă picând picăturile dumnezeiescului tău sânge, Preamărite, ai stătut înaintea Stăpânului Hristos, cântând : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Ca să moşteneşti viața cea veşnică a dumnezeieştii Împărăţii, slava vieţii celei trecătoare o ai urât, strigând Evsignie : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prunc nou ai născut, pe care Tatăl l-a născut mai-nainte de veci, de Dumnezeu Născătoare Curată, Căruia cântăm : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cântarea a 8-a,

Irmos :

   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Cine nu se va mira Cuvinte a tot Împărate, de mare podoaba slavei Tale, Care schimbându-Te la faţă o ai arătat prietenilor Tăi, cu dumnezeieşti străluciri luminându-i pe dânşii; cu care împreună luminează-ne cu lumina Ta şi pe noi, cei ce mai-nainte prăznuim cu credinţă, şi pe Tine Te lăudăm.

   Înălțimea cereștii petreceri, și dumnezeiasca strălucirea slavei Tale celei veșnice, dăruiește robilor Tăi, celor ce înainte prăznuiesc acum luminată prăznuirea Schimbării feței Tale, întru care lumină strălucind, luminezi pe cei ce Te laudă pe Tine, Hristoase, Dătătorule de viață.

   Dătător de lumină, şi lumină fiind neapropiată şi pururea veşnică, Cela ce eşti fără început, Care Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, lumină în lume ai strălucit cu trupul umblând, şi lumină în munte ai luminat, arătând Chipul slavei Părinteşti.

TRIPEZNEŢUL

Irmos : Pe Împăratul Hristos...

   Ziua aceasta de acum a luminatei Schimbări la faţă a Domnului, lumii strălucind, porunceşte să strige : Toate lucrurile lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

   Veniţi credincioşilor să mergem cu gândul la Sfântul munte, să vedem Schimbarea la faţă a lui Hristos cea prealuminată, că luminează pe toţi cei ce-L slăvesc pe El în veci.

   Astăzi să facem întâmpinare Schimbării la faţă a lui Hristos cu inimă curată, şi să-i strigăm Lui : Toate lucrurile lăudaţi, şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

A Treimii :

   În trei Feţe o Dumnezeire să o slăvim : Pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Duhul Cel Preasfânt împreună, toate lucrurile lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   O minune înfricoşată ! Cum eşti Maică rămânând Fecioară, dumnezeiască Fiică, pe Dumnezeu Stăpânul Cerului şi al pământului născând; pe Care toate lucrurile Îl laudă, şi-L preaînalţă întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos : Cei ce s-au făcut cu Darul...

   Cu pavăza bunei credinţe, Preafericite, de toate părţile fiind ocolit, pe cei fărădelege i-ai biruit cu Darul, cântând neîncetat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Când te-ai necăjit tu, către Dumnezeu, Făcătorul de bine ai strigat, şi te-a auzit şi din cele rele te-a mântuit, pe tine cel ce ai strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Neaducând cinste prea necuvântătoare dumnezeilor celor fără de suflet, Mucenice, jertfă curată lui Dumnezeu te-ai adus, cântând neîncetat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ca să dobândeşti viaţa şi slava ce va să fie, Preaînţelepte, te-ai omorât lumii, şi ai murit Evsignie strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Milostivă Fecioară ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel prea-Milostiv, dumnezeieştii milostiviri învredniceşte pe toţi cei ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Cei ce s-au făcut cu Darul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos :

   Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască, firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară.

   Bucură-se Cerul, mai-nainte simţind pe Soarele cel neapus, răsărind acum din pământ în muntele Taborului, vrând să acopere cu dumnezeiasca slavă razele soarelui. Şi pământul dănţuieşte luminat, cu cerească rază şi cu lumină strălucind, şi lumină făcându-se.

   Lăudând David a Ta Schimbare la faţă mai-nainte o a răspuns, zicând : Cine se va asemănă Ție, Domnului întru fiii lui Dumnezeu ? Că Tu proslăvit fiind întru sfaturile sfinţilor, mare Te-ai arătat celor dimprejurul Tău, înfricoşat întru slava Dumnezeiescului Chip.

   O Cuvinte al lui Dumnezeu, înţelepciunea şi puterea şi Chipul Tatălui ! O Dumnezeule cel cunoscut de cei credincioşi, şi Omule cel înştiinţat tuturor ! Învredniceşte-ne să săvârşim luminată prăznuirea Schimbării la faţă, şi întru lumina faptelor bune să strălucim.

TRIPEZNEŢUL

Irmos : Pe tine de Dumnezeu...

   Săvârşind cu laude această zi înainte mergătoare, a preaslăvitei şi preastrălucitei Schimbării Tale la faţă, Doamne pe Tine te slăvim.

   Cu bună schimbare schimbându-ne prin Schimbarea la faţă a lui Hristos, să ne aflăm noi luminaţi la fapte bune aceasta slăvindu-o.

   Uşile cele dinainte ale slăvitei Schimbării la faţă a Domnului văzându-le, să ne luminăm gândurile noastre, duhovniceşte pe aceasta slăvindu-o.

A Treimii :

   Pe Tine, Fiinţa cea Atotputernică, în Treime şi în Unime, pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Duhul Sfânt, cu cântări Te slăvim.

A Născătoarei :

   Pe tine pururea Fecioară, cea mai înaltă decât taberele cele de sus şi decât toată făptura, ceea ce singură eşti Curată, cu cântări te slăvim.

Alt Canon,

Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul...

   Cu tăria lui Hristos Mucenice ai omorât acum pe vrăjmaşul cel slab, ce se înălţa şi se întărâta în zadar cu adevărat, şi la tăiere de sabie capul ţi-ai plecat, şi ai sfinţit tot pământul cu curgerea sângelui tău.

   Ca o podoabă a tuturor pătimitorilor, ca o frumuseţe a mucenicilor, Evsignie, ca un stâlp neclintit al Bisericii, ca o îngrădire prea-arătată a celor binecredincioşi, ca o dumnezeiască strălucire a celor ce aleargă la tine, ca o stea prealuminoasă te-ai fericit.

   Izvorăsc aburii sudorilor tale mir cu bun miros Evsignie, şi inimile noastre celor ce te cinstim pe tine, le umple de mireasmă, şi necurăţia patimilor şi a primejdiilor şi a necazurilor o goneşte; preaviteazule purtătorule de chinuri al lui Hristos.

Slavă...

   Iisuse, Soarele slavei, Cel ce ai arătat astăzi pomenirea purtătorului Tău de chinuri, pentru rugăciunile lui, luminează rogu-mă sufletul meu cel întunecat cu înşelăciunea şarpelui, ca să Te slăvesc ca pe Dumnezeul cel adevărat şi de oameni Iubitor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Luminează rogu-mă ceea ce eşti uşa luminii, ochii inimii mele cei întunecaţi cu întunecările păcatului, şi-i arată primitori de dumnezeieştile raze; ca să te cinstesc cu glasuri îngereşti, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Irmosul :

   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.

LUMINÂNDA

   Ca cu o pavăză îmbrăcându-te în toată arma lui Hristos, Evsignie, ai biruit taberele nedumnezeieştilor tirani şi ai luat răsplătirile biruinţei, vitejește luptându-te mare Mucenice mărite. Pentru aceasta acum stând înaintea Treimii cu îngerii, Preaînţelepte, nu înceta rugându-te pentru noi, cei ce te cinstim pe tine cu dragoste.

Slavă..., Şi acum... a înainte-prăznuirii :

   Cei ce dorim cu totul de dumnezeiasca slavă, să tăiem norul trupului celui pământesc, preaînalt suindu-ne la muntele Taborului; şi cu Moise şi cu Ilie şi cu cei mai mari din ucenici să ne silim ca să ne facem părtaşi, să ne învrednicim dumnezeieştii străluciri celei neapropiate, lumină prin lumină luând.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Preasfintei slăvitei Schimbări la faţă, făcând întîmpinare în ziua de acum, pe Hristos să slăvim, Cel ce a schimbat firea noastră prin Focul Dumnezeirii, şi ca şi mai-nainte cu nestricăciunea o a luminat.

Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.

   Veniţi să ne suim în Sfântul munte, şi prealuminată Schimbarea la faţă a Domnului prin credinţă să o vedem, şi închinându-ne lui cu credinţă şi zicând : Tu eşti Dumnezeu însuţi Cel ce Te-ai întrupat şi ai îndumnezeit omenirea.

Stih : Doamne întru lumina feţei Tale vom merge şi întru numele Tău ne vom bucura.

   Aceasta este ziua cea de prăznuire înainte, întru care S-a schimbat la față Hristos, fiind împreună cu Dânsul ucenicii Lui, şi Moise şi Ilie în muntele Taborului, glas ca acesta grăindu-se : Acesta este cu adevărat Fiul Meu cel ales.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea :

   Făcător şi plinitor legii şi proorocilor pe Tine, Hristoase, Te-au mărturisit, văzându-Te în nor Moise văzătorul de Dumnezeu, şi Ilie cel ce s-a purtat în căruţă de foc, şi cel nears pe Cer mergător, întru Schimbarea Ta la față; cu care împreună învredniceşte-ne şi pe noi luminării Tale, Stăpâne, ca să Te lăudăm în veci.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

    CADE-SE A ŞTI :   Că de se va întâmpla înainte-prăznuirea Schimbării la față a lui Hristos Duminică, Sâmbătă la Vecernia cea mică, Stihirile învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei.

LA LITURGHIE

    Fericirile înainte-prăznuirii, Cântarea a 3-a pe 6. Apostolul şi Evanghelia zilei, şi cele de mâine.     CHINONICUL zilei.

LA VECERNIA CEA MARE

    După Catismă, la Doamne strigat-am... Stihirile Învierii 3 şi a lui Anatolie 1, ale înainte-prăznuirii 3 şi ale Mucenicului 3. Slavă..., a înainte-prăznuirii, Şi acum..., A Născătoarei glasului.     La Litie, Stihira Hramului, şi a înainte-prăznuirii, Stihoavna aceleiaşi zile, Slavă..., Şi acum... a înainte-prăznuirii. La Stihoavnă, Stihirile învierii. Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii. La binecuvântarea pâinilor, Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de 3 ori, şi citire.

    VEZI : Dacă nu este Priveghere, după : Acum slobozeşte... Troparul Învierii, Slavă..., Şi acum..., al înainte-prăznuirii. La Pavecerniţă, cântăm Tripezneţul, al înainte-prăznuirii, după Cade-se cu adevărat... Condacul înainte-prăznuirii.

LA UTRENIE

    Troparul Învierii de 2 ori, Slavă..., Şi acum..., al înainte-prăznuirii, şi celelalte toate al învierii până Ia Canoane. Iar Canoanele Învierii cu Irmosul pe 4, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, al înainte-prăznuirii pe 4 şi al Sfântului pe 4. Catavasia : Crucea însemnând Moise... După Cântarea a 3-a, Condacul înainte-prăznuirii, Icosul şi Sedealna Sfântului, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii. După Cântarea a 6-a. Condacul Învierii şi Icosul. La Cântarea a 9-a, cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită... Luminânda Învierii, de 2 ori, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii.     La Laude Stihirile Învierii 4 şi ale înainte-prăznuirii cu cea de Slavă 4. Slavă..., Stihira Evangheliei, Şi acum... : Preabinecuvântată eşti... Doxologia cea mare, Troparul Învierii, Ectenia şi Otpustul.     La Ceasuri, Troparul Învierii, Slavă..., al înainte-prăznuirii, Şi acum..., a Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru... Condacul înainte-prăznuirii şi al Învierii le zicem schimbându-le. Fericirile glasului pe 6, şi ale înainte-prăznuirii Cântarea a 3-a pe 4. După Vohod, Troparul Învierii, al înainte-prăznuirii, al Hramului Născătoarei de Dumnezeu, de este, şi al Hramului Sfântului, sau al Sfintei. După aceea Condacul Învierii. Slavă..., al Hramului Sfântului, sau al Sfintei; Şi acum..., al înainte-prăznuirii. Prochimen, Apostol, Aliluia, Evanghelia şi Chinonicul. Apostolul şi Evanghelia zilei cele de mâine ale rândului.     VEZI : Că de se va întâmplă Praznicul Schimbării la față a lui Hristos Duminică, nimic ale Învierii nu zicem, nici Evanghelia Utreniei nu se citeşte, ci toată slujba Praznicului seara şi la Utrenie şi la Liturghie, neschimbată.

 ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ŞASEA

Sfânta Schimbare la faţă a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am... Stihirile, pe 4, glasul 1.

 Podobie : Ceea ce eşti bucuria.

   Cela ce cu Moise dedemult a grăit prin închipuiri, în muntele Sinai zicând : Eu sunt Dumnezeu, Acesta iarăşi astăzi în muntele Taborului, Se schimbă la faţă, arătând Chipul cel întâi cu razele luminii; pentru aceasta Hristoase slăvim puterea Ta. De două ori.

   Luând cu voia Hristoase pe ucenicii Tăi deosebi, pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, în muntele acesta i-ai adus, şi de departe nerăbdând dumnezeiască venirea Ta, fiinţa cea cu bună-cuviinţă.

   De venirea Ta Hristoase cea neajunsă, Apostolii jos la pământ căzând, tremurând au fost, minunându-se de puterea Dumnezeirii Tale, ca cu strălucirile soarelui, luminându-se fericiţii de negrăită puterea Ta.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea :

   Nor luminos Te-a luat, schimbându-Te la față întru întunericul legii, întru care Moise şi Ilie fiind, şi de prealuminata slavă învrednicindu-se, către Dumnezeu a grăit : Tu eşti Dumnezeul nostru şi Împărat veacurilor.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului...

   Astăzi Hristos în muntele Taborului, a schimbat firea lui Adam cea negrăită, luminându-o cu dumnezeiasca lucrare.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul...

   Strălucind cu faptele bunătăţilor, luminându-ne strigăm : În muntele cel sfânt, văzând dumnezeiasca schimbare la faţă a Domnului.

Stih : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

   Strălucirea soarelui adică de pe pământ iarăşi a apus; iar Hristos întru slavă, strălucind în munte, a luminat lumea.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

   Văzutu-Te-au în Tabor Moise şi Ilie, din Fecioară pruncă, Dumnezeu întrupat, spre a oamenilor mântuire.

Tropar, glasul al 7-lea.

   Schimbatu-Te-ai la față în munte Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească şi nouă păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină slavă Ție.

Ectenia mică şi Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

Catisma nu se citeşte; numai de este Duminică, atunci zicem Catisma toată; iar de este Luni, întâiul Antifon.

 La Doamne strigat-am... Stihirile, pe 8 şi cântăm Stihiri 4 însăşi melodice, glasul al 4-lea de câte 2 ori.

A lui Cosma monahul :

   Mai-nainte de Crucea Ta, Doamne, muntele Cerului s-a asemănat, şi norul ca un cort s-a întins, schimbându-Te Tu la faţă, şi de Tatăl mărturisit fiind, de faţă era Petru cu Iacov şi cu Ioan, ca cei ce voiau să fie împreună cu Tine şi în vremea vânzării Tale; ca văzând minunile Tale, să nu se înfricoşeze de patimile Tale, cărora ca să ne închinăm, în pace învredniceşte-ne pe noi, pentru mare mila Ta. De două ori.

   Mai-nainte de Crucea Ta, Doamne, suind pe ucenici în munte înalt, Te-ai schimbat la faţă înaintea lor, cu razele puterii luminându-i pe dânşii. Despre o parte cu iubirea de oameni, iar despre alta cu puterea, vrând să le arăţi strălucirea învierii; căreia învredniceşte-ne şi pe noi, în pace Dumnezeule, ca un Milostiv şi de oameni Iubitor. De două ori.

   În munte înalt schimbându-Se la faţă Mântuitorul, având pe ucenicii cei mai aleşi, cu preaslăvire a strălucit; arătând că de vor străluci cu înălţarea bunătăţilor, se vor învrednici şi dumnezeieştii slave; şi vorbind împreună cu Hristos, Moise şi Ilie a arătat că peste cei vii şi peste cei morţi stăpâneşte. Şi cum că Cel ce a grăit dedemult prin Lege şi prin Prooroci, este Dumnezeu, Căruia şi glasul Tatălui din nor luminos i-a mărturisit, zicând : Pe Acesta să ascultaţi, Care prin Cruce va prăda iadul, şi va dărui morţilor viață veşnică. De două ori.

   Muntele care a fost oarecând întunecat şi afumat, acum este cinstit şi sfânt, pe care au stătut picioarele Tale, Doamne; că taina cea mai-nainte de veci acoperită, înfricoşată Schimbarea Ta la faţă în ceste mai de pe urmă s-a arătat, lui Petru şi lui Ioan şi lui Iacov, care neputând suferi raza fetei Tale, şi strălucirea hainelor Tale, cu faţa la pământ au căzut; care şi de spaimă fiind cuprinşi s-au mirat, văzând pe Moise şi pe Ilie vorbind împreună cu Tine, de cele ce erau să se întâmple Ție; şi glas de la Tatăl a mărturisit, zicând : Acesta este Fiul meu Cel iubit, întru care bine am voit, pe Acesta să ascultaţi; Care şi dăruieşte lumii mare milă. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea, a lui Anatolie.

   Mai-nainte închipuind învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, atunci luând pe trei ucenici ai Tăi, pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, în Tabor Te-ai suit. Şi tu Mântuitorule la faţă schimbându-Te, muntele Taborului cu lumină s-a acoperit, ucenicii Tăi Cuvinte s-au aruncat pe sine jos pe pământ, neputând suferi să vadă Chipul cel nevăzut; îngerii slujeau cu frică şi cu cutremur; cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând pe pământ pe Domnul slavei.

IEŞIRE : Lumină lină...

Prochimenul zilei, şi citirile.

De la Ieşire citire :

Cap. 24, Vers 12.

   Zis-a Domnul către Moise : Suie-te la Mine în munte, şi să stai acolo, şi-ţi voi da ţie lespezi de piatră şi lege şi porunci, care le-am scris ca să le pui lege lor. Şi sculându-se Moise, şi Iisus cel ce stă înaintea lui, s-au suit în muntele lui Dumnezeu, şi bătrânilor au zis : Aşteptaţi întru linişte aicea până când ne vom întoarce la voi; şi iată Aaron şi Or cu voi, de se va întâmpla cuiva judecată, să meargă la dânşii. Şi s-a suit Moise în munte, şi a acoperit norul muntele, şi s-a pogorât slava lui Dumnezeu pe muntele Sinai, şi l-a acoperit pe dânsul norul şase zile, şi a chemat Domnul pe Moise din mijlocul norului în ziua a şaptea; şi era chipul slavei Domnului ca focul ce arde pe vârful muntelui, înaintea feciorilor lui Israil. Şi a intrat Moise în mijlocul norului şi s-a suit în munte; şi a fost acolo în munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopți.

De la Ieşire citire :

Cap. 33, Vers 11.

   În zilele acelea, grăit-a Domnul către Moise față la faţă, ca şi cum ar grăi cineva către prietenul său, şi-l trimitea la tabără; iar Isus feciorul lui Navi, tânărul sluga lui nu ieşea din cort, şi a zis Moise către Domnul : Iată Tu zici mie, scoate pe poporul acesta şi Tu nu mi-ai arătat mie, pe cine vei să trimiţi cu mine, şi Tu mi-ai zis : Te ştiu pe tine mai bine decât pe toți, şi milă ai la Mine. Deci de am aflat milă înaintea Ta, arată-Te mie însuți de față să Te văd, de este ca să aflu milă înaintea Ta; şi ca să cunosc că neamul acesta este poporul Tău. Şi i-a zis lui Domnul : Eu însumi voi merge înaintea Ta, şi te voi odihni pe tine, şi a zis Moise către Dânsul : De nu vei merge Tu însuţi cu noi, să nu mă scoţi pe mine de aicea. Şi cum se va şti adevărat că am aflat milă înaintea Ta, eu şi poporul Tău ? Ci mergând Tu cu noi mă voi slăvi eu, şi poporul Tău, mai mult decât toate neamurile câte sunt pe pământ. Şi a zis Domnul către Moise : Şi acest cuvânt, care ai grăit voi face; că ai aflat milă înaintea Mea, şi te ştiu pe tine mai mult decât pe toţi. Şi a zis Moise : Arată-mi slava Ta : Şi a zis Domnul lui Moise : Eu voi merge înaintea Ta cu slava Mea, şi vei chema întru numele Meu pe Domnul înaintea Ta, şi voi milui pe care voi milui, şi nu Mă voia îndura de care îmi va fi milă. Şi a zis : Nu vei putea vedea faţa Mea; că nu va vedea omul fața Mea, şi să fie viu. Şi a zis Domnul : Iată loc la Mine, şi vei sta pe piatră, şi când va trece slava Mea, te voi pune în fereastra pietrei, şi voi acoperi cu mâna Mea peste tine până când voi trece. Şi voi lua în laturi mâna Mea, şi atunci vei vedea dosul Meu, iar fața Mea nu se va arăta ţie. Şi mânecând Moise de dimineaţă, s-a suit în muntele Sinai, precum i-a poruncit lui Domnul, şi S-a pogorât Domnul în nor, şi a stătut înaintea lui acolo Moise, şi a chemat numele Domnului. Şi a trecut Domnul înaintea feței lui şi a chemat : Domnul Dumnezeu, Îndurat şi Milostiv, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv, şi adevărat. Şi grăbindu-se Moise a căzut pe pământ şi s-a închinat Domnului.

De la a treia carte a împăraţilor citire :

Cap. 19, Vers 3,

   În zilele acelea, venit-a Ilie în Versavia în pământul Iudei, şi şi-a lăsat sluga sa acolo; şi a mers în pustie cale de o zi, şi a venit şi a şezut sub un Archevi. Şi a adormit, şi vis a văzut acolo sub copac, şi iată oarecine s-a atins de dânsul, şi a zis lui : Scoală de mănâncă şi bea. Şi a căutat Ilie, şi iată lângă căpătâiul lui o azimă de orz, şi un ulcior cu apă. Şi s-a sculat şi a mâncat şi a băut, şi întorcându-se a adormit. Şi s-a întors îngerul Domnului a două oară, şi s-a atins de dânsul, şi i-a zis lui : Scoală de mănâncă şi bea, că multă este calea ta. Şi s-a sculat şi a mâncat şi a băut; şi a mers întru tăria mâncării aceleia patruzeci de zile, şi patruzeci de nopţi, până la muntele Horeb. Şi a intrat acolo într-o peşteră, şi a locuit întru, dânsa. Și iată cuvântul Domnului către dânsul, şi i-a zis : Să ieşi şi să stai în munte înaintea Domnului, şi iată va trece Domnul, şi vânt mare şi tare, care va risipi munţii, şi va sfărâma pietrele înaintea Domnului; și nu în vânt va fi Domnul, şi după vânt cutremur şi nu va fi în cutremur Domnul. Şi după cutremur foc, şi nu va fi în foc Domnul, şi după foc glas de vânt subţire, şi acolo va fi Domnul. Şi a fost dacă a auzit Ilie şi-a acoperit fața sa cu cojocul său; şi a ieşit şi a stătut lângă peşteră. Şi a zis Domnul către dânsul : Mergi, şi te întoarce la calea ta, şi vei merge pe calea pustiei Damascului, şi vei unge pe Elissei feciorul lui Safat, Prooroc în locul tău.

LA LITIE

Stihirile, glasul al 2-lea, singur glasul.

   Cela ce cu lumina Ta ai sfinţit toată lumea, în munte înalt Te-ai schimbat la faţă, Bunule, arătând ucenicilor Tăi puterea Ta; că mântuieşti lumea din călcarea poruncii. Pentru aceasta strigăm către Tine : Îndurate Doamne, mântuieşte sufletele noastre.

   Cela ce în muntele Taborului, Te-ai schimbat la faţă întru slavă, Hristoase Dumnezeule, şi ai arătat ucenicilor Tăi slava Dumnezeirii Tale, luminează-ne şi pe noi cu lumina cunoştinţei Tale, şi ne îndreptează la cărarea poruncilor Tale, ca un Bun şi de oameni Iubitor.

   Cela ce este lumină mai-nainte de soare Hristos, trupeşte pe pământ vieţuind, şi mai-nainte de Cruce toate cele ce erau ale înfricoşătoarei rânduieli săvârşindu-le cu dumnezeiască cuviinţă, astăzi în muntele Taborului, cu taină chipul Treimii l-a arătat. Că pe trei ucenici mai aleşi, pe Petru, pe Iacov, şi pe Ioan, împreună cu Sine suindu-i deosebi, şi puțini ascunzându-şi luarea trupului, S-a schimbat la față înaintea lor, arătându-şi bună podoaba frumuseţei Chipului celui dintâi, şi aceasta nu desăvârşit. Şi încă întărindu-i pe ei, împreună şi ferindu-i, ca nu cumva prin vederea aceea să-şi piardă şi viaţa; ci precum puteau cu ochii trupeşti suferind. Şi pe cei mai-mari din prooroci pe Moise şi pe Ilie, i-a adus să mărturisească fără împotrivire Dumnezeirea Lui. Şi cum că El este Raza cea adevărată a Fiinţei Părinteşti, Cel ce stăpâneşte peste cei vii şi peste cei morţi. Pentru aceasta şi nor ca un cort i-a acoperit pe ei. Şi glasul Tatălui de sus din nor a fost glăsuind, mărturisind şi zicând : Acesta este pe Care L-am născut fără stricăciune din pântece mai-nainte de luceafăr, Fiul Meu cel Iubit, pe Care L-am trimis să mântuiască pe pe cei ce se botează în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul Sfânt, şi mărturisesc cu credinţă, că nedespărţită este o Stăpânie a Dumnezeirii, pe Acesta să-L ascultaţi. Deci Tu însuţi Iubitorule de oameni Hristoase Dumnezeule, luminează-ne şi pe noi cu lumina slavei Tale celei neapropiate, şi ne arată vrednici moşteni Împărăţiei Tale celei fără de sfârşit, ca un Preabun.

Slavă..., glasul al 5-lea.

   Veniţi să ne suim în muntele Domnului, şi în casa Dumnezeului nostru, şi să vedem slava Schimbării Lui la faţă, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, întru lumină să luăm lumină. Şi înălţaţi făcându-ne cu Duhul, să lăudăm Treimea cea întocmai în Fiinţă în veci.

Şi acum..., asemenea,

   Făcătorul şi plinitorul legii şi proorocilor, pe Tine Hristoase te-au mărturisit, văzându-Te în nor Moise văzătorul de Dumnezeu, şi Ilie cel ce s-a purtat în căruţă de foc, şi cel nears pe Cer mergător, întru Schimbarea Ta la faţă. Cu care împreună învredniceşte-ne şi pe noi luminării Tale, Stăpâne, ca să Te lăudăm în veci.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul 1, singur glasul.

   Cela ce a grăit dedemult cu Moise prin închipuiri muntele Sinai, zicând : Eu sunt Cel ce sunt deapururea, astăzi schimbându-Se la faţă în muntele Taborului, înaintea ucenicilor, şi-a arătat frumuseţea Chipului cea dintâi, care a ridicat întru Sine fiinţa omenească. Şi unui Dar ca acesta mărturii punând pe Moise şi pe Ilie, i-a făcut părtaşi veseliei, pe cei ce mai-nainte au vestit învierea cea slăvită pe Cruce şi mântuitoare.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul.

   Mai-nainte văzând cu Duhul venirea cea trupească la oameni, a Unuia-Născut Fiului Tău, al lui Dumnezeu Părinte David, de departe a chemat spre veselie făptura, şi proorocind a strigat : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura. Că întru acest munte suindu-Te Mântuitorule cu ucenicii Tăi, şi la față schimbându-Te, ai făcut firea lui Adam cea negrită iarăşi a străluci, mutându-o pe dânsa în slava Dumnezeirii Tale şi strălucirea. Pentru aceasta strigăm către Tine : Făcătorule a toate, Doamne slavă Ție.

Stih : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

   Necuprinderea vărsării Tale de lumină, prin Schimbarea la faţă şi neapropierea Dumnezeirii, văzându-o în munte Apostolii cei mai aleşi, Hristoase, Cela ce eşti fără început, întru dumnezeiasca răpirea minții s-au schimbat, şi cu nor luminos împrejur strălucindu-se, glasul Părintesc au auzit, care întărea taina întrupării Tale. Că Tu însuți eşti şi după întrupare, Fiul Unul-Născut şi Mântuitorul lumii.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea.

   Lui Petru şi lui Ioan şi lui Iacov, ucenicilor Tăi celor mai aleşi Doamne, astăzi în muntele Taborului Ți-ai arătat slava Chipului Tău celui dumnezeiesc. Că au văzut hainele Tale strălucind ca lumina, şi faţa Ta mai mult decât soarele. Şi nerăbdând a vedea strălucirea Ta cea nesuferită, au căzut la pământ, nicicum neputând să o vadă, că au auzit glas mărturisind de sus : Acesta este Fiul Meu cel Iubit, Care a venit în lume, să mântuiască pe om.

La binecuvântarea pâinilor :

Tropar, glasul al 7-lea.

   Schimbatu-Te-ai la față în munte Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească şi nouă păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină slavă Ție. De trei ori.

Şi citirea Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de trei ori.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif.

   Schimbarea omenească, ceea ce va să fie întru a doua şi înfricoşată venirea Ta, cu slavă arătându-o Mântuitorule, în muntele Taborului Te-ai schimbat la faţă, Ilie şi Moise grăind către Tine. Şi trei ucenici pe care împreună i-ai chemat care văzând Stăpâne slava Ta, de strălucirea Ta s-au spăimântat; Cela ce ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., iarăşi aceasta.

După a două Catismă, Sedealna,

Podobie aceiaşi.

   În muntele Taborului Te-ai schimbat la faţă Iisuse şi nor luminos întins ca un cort, pe Apostoli cu slava Ta i-a acoperit. Pentru aceasta şi în jos la pământ se uitau, neputând răbda să vadă strălucirea slavei celei neapropiate a feţei Tale, Mântuitorule, Hristoase Dumnezeule, Cela ce eşti fără de început; Care ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre, 

Slavă..., Şi acum..., iarăşi aceasta.

 După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea.

 Podobie : Cela ce Te-ai înălţat..

   Suindu-te cu ucenicii în munte, şi întru slava Tatălui strălucind, împreună cu Moise Ilie au stătut înaintea Ta. Că legea şi proorocii ca lui Dumnezeu slujesc, a Căruia şi firească Fiinţa cea fiască Părintele mărturisindu-o, Te-a chemat Fiu; pe Care Îl lăudăm împreună cu Tine şi cu Duhul.

Slavă..., Şi acum..., iarăşi aceasta.  

Apoi întâiul Antifon al glasului al patrulea.

Prochimen, glasul al 4-lea :

Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca : În vremea aceea luând Iisus pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov...

După Psalm 50.  Slavă..., glasul al 2-lea :

   Astăzi toate s-au umplut de bucurie, Hristos s-a schimbat la față înaintea ucenicilor.

Şi acum..., iarăşi aceasta

Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Şi Stihira, glasul al 6-lea. 

   Mai-nainte închipuind Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, atunci luând pe trei ucenici ai Tăi, pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, în Tabor Te-ai suit. Şi tu Mântuitorule la faţă schimbându-Te, muntele Taborului cu lumină s-a acoperit, ucenicii Tăi Cuvinte s-au aruncat pe sine jos pe pământ, neputând suferi să vadă Chipul cel nevăzut; îngerii slujeau cu frică şi cu cutremur; cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând pe pământ pe Domnul slavei.

CANOANE DOUĂ

Irmoasele ale amândurora Canoanelor de câte două ori, şi Troparele pe 12.

CANONUL cel dintâi.

Facerea lui Cosma.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos :

   Cetele Israilteneşti, cu picioare neudate trecând Marea Roşie, şi adâncul cel umed, pe călăraşii vrăjmaşii voievozi văzându-i într-însa cufundaţi, cu bucurie au cântat : Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a proslăvit.

   Cuvintele vieţii, şi pentru dumnezeiasca împărăţie grăind Hristos către ucenici, a zis : Pe Tatăl să cunoaşteţi întru Mine, ca Cel ce străluceşte cu lumină neapropiată, cu bucurie cântând : Să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

   Cu puterea neamurilor vă veţi îmbrăca prieteni ucenici, şi minunaţi vă veţi face întru bogăţia lor, că vă veţi umple de slavă. Că Mă voi arăta mai luminat decât soarele strălucind, întru bucurie cântând voi : Să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

   Astăzi Hristos în muntele Taborului, strălucind luminos cu dumnezeiasca rază, precum S-a făgăduit ucenicilor şi-a golit Chipul; şi umplându-Se ei de raza dumnezeiască, de lumină purtătoare, cu bucurie au strigat : Să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Alt CANON

Facere a lui Ioan Damaschin.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos :

   Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Moise ca un Prooroc văzând în mare şi în nor şi în stâlp de foc dedemult slava Domnului a strigat : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Ca cu o piatră cu trup îndumnezeit acoperindu-se, văzând pe Cel nevăzut Moise văzătorul de Dumnezeu, a strigat : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Tu în muntele legii, şi în Tabor ai fost văzut de Moise, în nor dedemult iar acum întru Lumina Dumnezeirii cea neapropiată.

Catavasie : Crucea însemnând Moise...

Cântarea a 3-a,

Irmos :

   Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

   În Adam tot îmbrăcându-Te Hristoase, firea cea negrită dedemult schimbându-o o ai luminat, şi cu schimbarea chipului Tău, Dumnezeu o ai făcut.

   Cela ce a povăţuit pe Israil dedemult în pustie, prin stâlp în chipul focului şi prin nor, astăzi în muntele Taborului negrăit a strălucit Hristos întru lumină.

Alt Canon,

Irmos :

   Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oamenii.

   Slava ceea ce a umbrit mai dinainte în cort, şi cu Moise sluga Ta a vorbit, a fost chipul Schimbării Tale la faţă, Stăpâne, celei ce a strălucit negrăit în Tabor.

   Suitu-s-a împreună cu Tine, Cuvinte, Unule-Născut preaînălţate, căpetenia Apostolilor în muntele Taborului, şi a stătut împreună şi Moise şi Ilie ca nişte slugi ale lui Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.

   Dumnezeu desăvârşit fiind, om desăvârşit S-a făcut cu toată Dumnezeirea amestecând omenirea în fața Sa; pe Care în două fiinţe Moise şi Ilie L-au văzut în muntele Taborului.

Catavasie : Toiagul spre închipuirea Tainei...

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...

   În muntele Taborului Te-ai schimbat la față Dumnezeule, în mijlocul lui Ilie şi al lui Moise înţelepţilor, împreună fiind Iacov, Petru şi Ioan; iar Petru fiind împreună, acestea a zis Ție : Bine este să facem aicea trei colibe, una lui Moise şi una lui Ilie şi una Ție, Stăpânului Hristos. Cela ce ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., iarăşi aceasta.

Cântarea a 4-a

Irmos :

   Auzit-am slăvită rânduiala Ta, Hristoase Dumnezeule, că Te-ai născut din Fecioară, ca să mântuieşti din rătăcire pe cei ce strigă Ție : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Legea însemnând cu scrisoare în Sinai, Hristoase Dumnezeule, în nor şi în foc şi în ceață şi în vifor Te-ai arătat purtându-Te; slavă puterii Tale, Doamne.

   Ca să adeverezi slăvită rânduiala Ta, Hristoase Dumnezeule; ca Cel ce eşti mai-nainte de veci, Tu acelaşi şi în nor suire punându-ţi, în Tabor negrăit ai strălucit.

   Împreună grăind a stătut înaintea Ta, Stăpâne Hristoase, ca nişte slugi, către care în pară de foc şi în nor şi în vânt prea subţire ai vorbit; slavă puterii Tale, Doamne.

   Vestit-a slava Crucii Tale, venind în Tabor Moise cel ce Te-a văzut pe Tine dedemult în foc şi în rug, şi Ilie cel ce s-a înălţat în car de foc Hristoase.

Alt Canon,

Irmos :

   Din trupul Tău razele dumnezeirii au ieşit, Proorocilor şi Apostolilor; pentru aceasta cei mai aleşi cântând, au strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Cel ce ai păzit nevătămat rugul cel ce se împărtăşise cu focul, trupul cel dumnezeieşte strălucitor, Stăpâne, ţi-ai arătat lui Moise celui ce cânta : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Ascunsu-s-a de razele Dumnezeirii soarele cel simţitor, dacă Te-a văzut pe Tine schimbat la față, în muntele Taborului Iisuse al meu; slavă puterii Tale, Doamne.

   Foc s-a văzut fără materie nearzând materia trupului, precum lui Moise şi Apostolilor şi lui Ilie Te-ai arătat, Stăpâne, unul din două, în două firi desăvârşit.

Catavasie : Auzit-am Doamne Taina rânduielii...

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Cela ce ai despărţit de lumină întunericul cel întâi izvodit, întru lumină Te laudă pe Tine lucrurile, ca pe Ziditorul, Hristoase; întru lumina Ta, îndreptează căile noastre.

   Înaintea feței Tale munţii s-au plecat, că şi lumina strălucirea cea presus umblătoare soarele a venit sub picioarele Tale, Hristoase, dacă bine ai voit a-Ți schimba Chipul cel omenesc.

   Iată Mântuitorul Hristos, strigat-au Moise şi Ilie, către ucenicii cei chemaţi în Sfântul munte al Taborului; pe Care L-am vestit dedemult că este Dumnezeu.

   Firea cea neschimbătoare a Dumnezeirii, Celei ce Se poartă întru Sine fără materie, Care s-a amestecat cu omenirea, lumina arătându-şi Apostolilor, negrăit a strălucit.

   Pe Tine raza cea pururea fiitoare, dacă Te-a văzut strălucind întru slava Părintească ucenicii, Hristoase, au strigat către Tine : Întru lumina Ta căile noastre le îndreptează.

Alt Canon,

Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele rogu-mă.

   Limba cea ritoricească nu poate să spună măririle Tale, că Cel ce ţii viața şi stăpâneşti moartea, ai pus de față în muntele Taborului pe Moise şi pe Ilie, care au mărturisit a Ta Dumnezeire.

   Cela ce ai zidit cu mâini nevăzute pe om, după chipul Tău, Hristoase, frumuseţea cea întâia a Chipului Tău întru făptură o ai arătat, nu ca întru închipuire ci întrucât îţi eşti după Fiinţă, Dumnezeu fiind şi om.

   Amestecându-Te fără amestecare, cărbunele Dumnezeirii ne-ai arătat nouă, Cel ce arde păcatele, şi sufletele luminează, în muntele Taborului, întru care pe Moise şi pe Ilie, şi pe cei mai mari din ucenici a se minuna i-ai făcut.

Catavasie : O de trei ori fericite lemn...

Cântarea a 6-a,

Irmos :

   Când m-am necăjit, am strigat către Domnul, şi m-a auzit Dumnezeul mântuirii mele.

   Lumină mai luminoasă mai mult decât razele soarelui în Tabor strălucind Hristos, ne-a luminat pe noi.

   Suindu-te în muntele Taborului Te-ai schimbat la faţă Hristoase, şi toată înşelăciunea ai întunecat, lumină strălucind.

   Pe Tine, Dumnezeu cunoscându-te măriţii Apostoli, în Tabor Hristoase, minunându-se, genunchii şi-au plecat.

Alt Canon,

Irmos :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fără-de-legile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

   Cât de mare şi de înfricoşată vedenie s-a văzut astăzi din Cer înţeleasă, şi de pe pământ neasemănată ! Strălucit-a Soarele dreptăţii cel înţelegător în muntele Taborului.

   Trecut-a umbra legii cea neputincioasă, şi a venit arătat Hristos adevărul, Moise a strigat în Tabor văzând Dumnezeirea Ta.

   Stâlpul lui Moise, pe Hristos schimbat la faţă, iar norul arătat Darul Duhului cel ce a umbrit în Tabor, mai-nainte l-a însemnat prealuminat.

Catavasie : În pântecele fiarei celei din apă...

CONDAC, glasul al 7-lea.

   În munte Te-ai schimbat la față, şi pe cât au cuprins ucenicii Tăi, slava Ta Hristoase Dumnezeule au văzut; că dacă Te vor vedea răstignit, să cucunoască pătimirea cea de bunăvoie, şi lumii să propovăduiască, că Tu eşti cu adevărat Raza Tatălui.

ICOS

   Sculaţi-vă cei leneşi, nu fiţi totdeauna pe jos tăvălindu-vă, uitându-vă la pământ, gândurile sufletului vostru înălţaţi-le, şi vă ridicaţi la înălţimea dumnezeieştii suiri; să alergăm la Petru şi la fiii lui Zevedei, şi împreună cu dânşii să mergem în muntele Taborului, ca să vedem acolo slava Dumnezeului nostru, şi să auzim glasul care ei l-au auzit de sus, şi a propovăduit Raza Tatălui.

SINAXAR

    Întru această lună, în ziua a șasea, Schimbarea la faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Stih : Taborul mai presus decât toată partea pământului s-a slăvit,

Pentru că firea lui Dumnezeu cea strălucită întru slavă o a văzut.

În această lună într-a şasea zi cu adevărat,

Schimbarea la faţă Hristos şi-a arătat.

   Sfânta lui Dumnezeu Biserică, prăznuieşte cu bucurie în şase zile ale lui August, pomenirea dumnezeieştii Schimbări la față a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Însă istoria este aşa : De vreme ce Hristos multă vorbă cu ucenicii a avut de moarte şi de patima Sa, şi de junghierea ucenicilor Săi, şi însă răutăţile erau în viaţa aceasta gata, iar bunătăţile întru nădejdi; vrând drept aceea să le adevereze şi Chipul, şi să le arate care este slava aceea cu care va să vină, i-a suit într-un munte înalt deosebi, şi S-a schimbat înaintea lor, şi a strălucit fața Lui ca soarele, şi hainele Lui au fost albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie unde vorbeau cu Dânsul. Şi a luat din ceilalţi numai pe aceşti trei, căci întreceau pe ceilalţi; însă pe Petru, care foarte iubea pe Domnul, iar pe Ioan căci foarte se iubea de Dânsul, şi pe Iacov căci putea să bea paharul pe care l-a băut şi singur Domnul. Şi a adus la mijloc pe Moise şi pe Ilie, îndreptând relele bănuieli ce se făceau la mulți pentru Dânsul, de vreme ce unii îi ziceau că este Ilie, iar alţii Ieremia. Pentru aceasta a adus la mijloc pe cei mai de frunte, ca să cunoască dintru aceasta osebirea slugii şi a Stăpânului, şi ca să ştie, că El este Cela ce are toată stăpânirea şi a vieţii şi a morţii. A Căruia este slava şi puterea în veci, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Luminaţi fiind cu lumina slavei celei neapropiate, în muntele Taborului Apostolii Hristoase au strigat : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   De suflarea dumnezeiescului glas, şi de norul cel răcoritor, Hristoase, şi de raza Ta îndulcindu-se Apostolii au cântat : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Dacă Te-a văzut Petru pe Tine, Hristoase, întru lumină neapropiată strălucind în muntele Taborului, a strigat : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

    Cu Hristos, Începătorul vieţii fiind fiii lui Zevedei, dacă a arătat El lumina Chipului, ei au strigat : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Alt Canon,

Irmos :

   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Acum s-au văzut de Apostoli cele nevăzute, Dumnezeirea în trup în muntele Taborului strălucind celor ce strigau : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. 

   Spăimântatu-s-a cu frică, mirându-se de bună frumuseţea dumnezeieştii Împărăţii, în muntele Taborului Apostolii strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Acum cele neauzite s-au auzit : Că fără de tată Fiul din Fecioară, prin Părintescul glas cu preaslăvire S-a mărturisit ca un Dumnezeu şi om, Acelaşi şi în veci.

   Cu luarea de Fiu de aiurea n-ai fost, ci din Fiinţă Fiu iubit al Celui Preaînalt, Cel ce mai dinainte eşti, cu noi ai petrecut fără schimbare; bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Catavasie : Nebuna poruncă...

Cântarea a 8-a,

Irmos :

   Tinerii în Babilon, cu dumnezeiască râvnă fiind aprinşi, îngrozirea tiranului şi a văpăii bărbăteşte o au călcat, şi în mijlocul focului fiind aruncaţi, rourându-se au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Cela ce toate le poartă cu bunăvoinţă Hristos, cu preacuratele Sale picioare S-a suit în muntele Taborului; întru care mai mult decât raza soarelui strălucind cu faţa, pe cei mai aleşi din legea veche şi din legea Darului i-a arătat cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Întru slavă neapropiată arătându-Se negrăit peste muntele Taborului, Lumina cea necuprinsă şi neapusă, Raza Tatălui, făptura o a luminat, şi a îndumnezeit pe oamenii cei ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Cu sfinţită cuviinţă stând Moise şi Ilie în muntele Taborului, şi Chipul dumnezeieştii feţe luminat văzând, pe Hristos întru Părinteasca slavă strălucind au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Pentru dumnezeiasca vedere cea din nor s-a preamărit oarecând faţa lui Moise; iar Hristos cu lumina şi cu slava ca cu o haină Se îmbracă, că însuşi Făcător luminii fiind, luminează pe cei ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Văzând ucenicii pe Hristos înconjurat de nor luminos în Tabor, şi jos spre pământ uitându-se, mintea luminându-şi, L-au lăudat pe El împreună cu Tatăl şi cu Duhul : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos :

   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

   Auzindu-te Stăpâne pe Tine mărturisit de Tatăl, şi fulgerul feţei Tale cel mai tare decât vederea omenească, neputând răbda să-l vadă ucenicii Tăi, au căzut pe pământ cu frică cântând : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Al celor ce împărăţesc eşti Împărat preafrumos, şi celor ce domnesc pretutindenea eşti Domn, puternic fericit, şi locuind întru lumina cea neapropiată; Căruia ucenicii mirându-se au strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ca înaintea Celui ce stăpâneşti Cerul, şi peste pământ împărăteşti, şi peste cele dedesubt ai domnie, Hristoase înaintea Ta au stătut de pe pământ adică Apostolii, şi ca din Cer, Tezviteanul Ilie, şi Moise din morţi, cântând cu un glas : Popoare preaînălţaţi-L pe El întru toţi vecii.

   Grijile cele izvoditoare de lene, s-au lăsat pe pământ, de alegerea Apostolilor, Iubitorule de oameni, când Ți-au urmat Ție, spre dumnezeiască petrecere cea mai presus de pământ. Pentru aceasta şi după vrednicie dobândind dumnezeiască, arătarea Ta au cântat : Popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toți vecii.

Catavasie : Să lăudăm bine să cuvântăm...

    Binecuvântaţi tineri cei întocmai cu numărul Treimii...     La Cântarea a 9-a. Ceea ce eşti mai cinstită... nu cântăm, măcar şi Duminica de ar fi, ci cântăm această pripeală a Praznicului la amândouă Canoanele : Măreşte sufletul meu pe Domnul, Cel ce S-a schimbat la față în muntele Taborului.

Irmosul :

   Naşterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieşit; că S-a arătat purtător de trup pe pământ, şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, toţi te slăvim.

   Spăimântaţi fiind cu acea nouă vărsare de lumină îndată-şi, luminându-se ucenicii, unul către altul au privit, şi jos la pământ căzând, Ție Stăpânului tuturor s-au închinat.

   Glas de Dumnezeu suflat din nor s-a trimis, întărind minunea, că Tatăl luminilor a strigat către Apostoli : Acesta este Fiul Meu cel Iubit, pe acesta să-L ascultaţi.

   Lucruri noi şi preaslăvite văzând, glasul Părintesc auzind Tabor slugile Cuvântului, închipuirea Chipului celui dintâi, au strigat : Acesta este Mântuitorul nostru.

   Cela ce eşti Chipul cel nemutat al Celui ce este deapururea nemişcat, pecetea cea neschimbată, Fiule Cuvinte, înţelepciune şi braţule, dreapta şi puterea Celui Preaînalt, pe Tine te lăudăm cu Tatăl şi cu Duhul.

Alt Canon,

Irmos :

   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om; pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.

   Ca să arăţi luminat cea negrăită a Ta a doua pogorâre, ca să Te faci văzut Dumnezeu Cel Preaînalt, stând în mijlocul dumnezeilor în Tabor, Apostolilor şi lui Moise şi lui Ilie, negrăit ai strălucit; pentru aceasta toţi pe Tine, Hristoase te slăvim.

   Veniţi ascultaţi-mă pe mine popoare, să ne suim în muntele cel sfânt, în cel mai presus decât cerurile, să stăm fără materie în cetatea Dumnezeului celui viu, şi să vedem cu mintea Dumnezeirea cea fără materie, a Tatălui şi a Duhului, în Fiul, Unul-Născut strălucind.

   Trasu-m-ai pe mine cu dragostea Hristoase, şi mai schimbat cu dumnezeiesc dorul Tău; deci arde cu focul cel fără materie păcatele mele, şi mă învredniceşte ca să mă satur de dulceaţa Ta, ca săltând să slăvesc Bunule amândouă venirile Tale.

Catavasie : Rai de taină eşti...

LUMINÂNDA

   Cuvinte, Cela ce eşti lumină neschimbată, a Tatălui luminii Celui nenăscut, întru arătată lumina Ta, astăzi în Tabor am văzut lumină pe Tatăl, lumină şi pe Duhul, Care aduce la lumină toată făptura. De trei ori.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce de sus eşti chemat...

   Mai-nainte de cinstită Crucea Ta şi de patimă, luând pe cei ce mai-nainte i-ai ales din sfinţiţii ucenici, în muntele Taborului Te-ai suit, Stăpâne, vrând să le arăţi lor slava Ta; care şi văzându-Te pe Tine schimbându-Te la faţă, şi mai mult decât soarele strălucind, cu faţa în jos căzând, de puterea Ta, s-au mirat strigând : Tu eşti Hristoase lumina fără de ani, şi Raza Tatălui, măcar de Te-ai şi arătat cu trup de bunăvoie, Cela ce eşti neschimbat.  De două ori.

   Cela ce mai-nainte de veci eşti Dumnezeu Cuvântul, Care cu lumina ca cu o haină Te îmbraci, schimbându-Te la faţă înaintea ucenicilor Tăi, mai mult decât soarele Cuvinte ai strălucit; şi Moise şi Ilie au stătut înaintea Ta, vestindu-Te pe Tine Domn morţilor şi viilor, şi slăvind rânduiala Ta cea negrăită, şi mila şi multa plecăciune; prin care ai mântuit lumea cea pierdută prin păcat.

   Pe Tine, Cel ce Te-ai născut din norul fecioresc, şi trup Te-ai făcut şi în muntele Taborului la faţă Te-ai schimbat Doamne, şi de nor luminos Te-ai înconjurat, ucenicii stând înaintea Ta, glasul Părintelui pe Tine Fiu iubit de faţă Te-a arătat, ca pe Cel de o Fiinţă şi de pe un Scaun. Pentru aceasta Petru mirându-se a zis : Bine este a fi aicea, neştiind ce grăieşte ? Făcătorule de bine, mult-Milostive.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea, a lui Vizantie :

   Suit-a Hristos pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan în munte înalt deosebi, şi S-a schimbat la faţă înaintea lor, şi a strălucit fața Lui ca soarele şi hainele Lui s-au făcut albe ca lumina, şi s-au arătat Moise şi Ilie grăind cu Dânsul şi nor luminos i-a umbrit pe ei; şi iată glas din nor zicând : Acesta este Fiul Meu cel Iubit, întru Care bine am voit, pe Acesta să ascultaţi.

    SLAVOSLOVIA cea mare, Troparul Praznicului, Ecteniile şi Otpustul.     Şi se miruiesc fraţii de la preot cu untdelemn sfânt în Candela de la Icoana Praznicului, apoi Ceasul 1, la care zicem Troparul Praznicului.     După Sfinte Dumnezeule... Condacul Praznicului, asemenea şi la celelalte.

LA LITURGHIE

ANTiFONUL ÎNTÂI, glasul al 2-lea.

Stih : Trimite lumina Ta şi adevărul Tău, acestea m-au povăţuit.

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule mântuieşte-ne pe noi.

Stih : Şi m-a adus pe mine la muntele cel sfânt al Tău şi la locaşurile Tale.

Pentru rugăciunile...

Stih : Înalţă-Te peste ceruri Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta.

Pentru rugăciunile...

Stih : Că s-a mărit până la ceruri mila Ta şi până la nori adevărul Tău.

Pentru rugăciunile...

Slavă... Pentru rugăciunile... Şi acum... Pentru rugăciunile...

ANTIFONUL AL DOILEA

Stih : Văzutu-s-au cărările Tale, Dumnezeule, umbletele Dumnezeului meu, ale Împăratului celui din Cel Sfânt.

   Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai schimbat la faţă în muntele Taborului, pe cei ce-Ți cântăm Aliluia.

Stih : Iar eu întru dreptate mă voi arătă feţei Tale.

Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Stih : Sătura-mă-voi când mi se va arătă slava Ta.

Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Stih : Întru mărturisire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat, îmbrăcându-Te cu lumina ca cu o haină.

Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Slavă..., Şi acum.... Unule născut Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu...

ANTIFONUL AL TREILEA glasul al 7-lea.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul.

   Schimbatu-Te-ai la faţă în munte Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească şi nouă păcătoşilor lumina Ta cea pururea fiitoare; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină slavă Ție.

Stih : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Troparul : Schimbatu-Te-ai Ia faţă...

Stih : Mărturisi-vor cerurile minunile Tale Doamne...

Troparul : Schimbatu-Te-ai Ia faţă... 

Stih : Căci adevărul Tău în adunarea sfinţilor...

Troparul : Schimbatu-Te-ai Ia faţă...

IEŞIRE

Stih : Că la Tine este izvorul vieţii întru lumina Ta vom vedea lumină.

 Troparul : Schimbatu-Te-ai Ia faţă...

Slavă..., Şi acum....

CONDAC, glasul al 7-lea.

   În munte Te-ai schimbat la față, şi pe cât au cuprins ucenicii Tăi, slava Ta Hristoase Dumnezeule au văzut, că dacă Te vor vedea răstignit să cunoască patima cea de bunăvoie, şi lumii să propovăduiască, că Tu eşti cu adevărat Raza Tatălui.

    Sfinte Dumnezeule... Prochimen, glasul al 4-lea : Cât s-au mărit lucrurile Tale Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut... Stih : Binecuvintează suflete al meu pe Domnul... Apostolul din Epistola Lui Petru : Fraţilor, sârguiţi-vă ca chemarea şi alegerea voastră adevărată să o faceţi... Aliluia, glasul al 8-lea : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul... Stih : Fericit este poporul care ştie strigarea... Evanghelia de Ia Matei : În vremea aceea, luat-a Iisus pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan... În loc de : Cade-se să te fericim... cântăm Irmosul Cântarea a 9-a : Naşterea ta nestricată s-a arătat... până la sfârşitul prăznuirii.   CHINONICUL : Întru lumina slavei feței Tale Doamne vom umbla, şi întru numele Tău ne vom bucura în veci.      La masă dezlegăm la peşte şi la untdelemn şi la vin, chiar Miercuri sau Vineri de s-ar întâmpla.

    VEZI : A şti ni se cuvine, cum că predanie avem de la Sfinţii Părinţi : De la mântuitoarea această prăznuire a Schimbării la faţă, a mânca struguri unde se află, care aducându-se în Biserică şi înainte punându-se, după rugăciunea amvonului, ieşind preotul cu cădelniţa şi cădindu-i, citeşte asupra lor rugăciunea cea pentru binecuvântarea strugurilor, şi se împart la masă fraţilor; iar unde nu se află struguri, în locul acestora faguri de miere, mere şi pere se pun înainte, care asemenea binecuvântându-se, se împart ta masă.

    Ia aminte : Dacă cineva din fraţi va mânca struguri mai-nainte de prăznuirea aceasta, acesta certarea neascultării să o primească, şi să nu guste struguri toată luna lui August, ca unul ce porunca Tipicului o a trecut cu vederea, ca de la acesta să se înveţe şi ceilalți a se supune Tipicului Sfinţilor Părinţi. Această certare se face şi fraţilor care păzesc viile. Iar de la prăznuirea aceasta, de 3 ori în săptămână se cuvine a se pune struguri la masă înaintea fraţilor ca să guste, adică Luni, Miercuri şi Vineri.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ŞAPTEA

Sfântul Preacuviosul Mucenic Dometie.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... punem Stihirile pe 6 ale Praznicului 3, şi ale Sfântului 3.

Stihirile Praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce de sus chemat...

   Mai-nainte de cinstită Crucea Ta şi de patimă, luând pe cei ce mai-nainte i-ai ales din sfinţiţii ucenici, în muntele Taborului Te-ai suit, Stăpâne, vrând să le arăţi lor slava Ta; care şi văzându-Te pe Tine schimbându-Te la faţă, şi mai mult decât soarele strălucind, cu faţa în jos căzând, de puterea Ta, s-au mirat strigând : Tu eşti Hristoase lumină fără de ani, şi Raza Tatălui, măcar de Te-ai şi arătat cu trup de bunăvoie, Cela ce eşti neschimbat.

   Cela ce mai-nainte de veci eşti Dumnezeu Cuvântul, Care cu lumina ca cu o haină Te îmbraci, schimbându-Te la faţă înaintea ucenicilor Tăi, mai mult decât soarele Cuvinte ai strălucit; şi Moise şi Ilie au stătut înaintea Ta, vestindu-Te pe Tine Domn morţilor şi viilor, şi slăvind rânduiala Ta cea negrăită, şi mila şi multa plecăciune; prin care ai mântuit lumea cea pierdută prin păcat.

   Pe Tine, Cel ce Te-ai născut din norul fecioresc, şi trup Te-ai făcut şi în muntele Taborului la faţă Te-ai schimbat Doamne, şi de nor luminos Te-ai înconjurat, ucenicii stând înaintea Ta, glasul Părintelui pe Tine Fiu iubit de faţă Te-a arătat, ca pe Cel de o Fiinţă şi de pe un Scaun. Pentru aceasta Petru mirându-se a zis : Bine este a fi aicea, neştiind ce grăieşte ? Făcătorule de bine, mult-Milostive.

Alte Stihiri ale Sfântului, glasul al 6-lea.

Podobie : Toată nădejdea punându-şi...

   Lepădând toată vrăjirea farmecelor, şi necurăţiile Perşilor, şi izvodirile cele prea meşteşugite, ai alergat la Dumnezeu, Care cu înţeleaptă purtarea de grijă ocârmuieşte cele omeneşti, întru al Cărui nume apostoleşte ai tămăduit neputinţele animalelor, şi bolile oamenilor, celor ce cu osârdie se apropie la tine plăcutule al lui Hristos; pe Care cu îndrăzneală roagă-L, pentru sufletele noastre.

   Toată viața ta o ai dat Domnului, şi cu fierbinţeală ai mers la călătoria pustniciei, Cuvioase, arătând rugăciune netulburată, priveghere de toată noaptea, neîncetată cântare, şi viață fără prihană şi îngerească. Drept aceea te-ai îmbogăţit cu lucrarea minunilor, că ştie Domnul a preamării pe robii Săi; pe Care cu îndrăzneală roagă-L pentru sufletele noastre.

   Cu toată întrarmarea Crucii îmbrăcându-te, şi cu neruptă pavăza credinţei înprejurându-te, înfricoşător te-ai făcut taberelor celor potrivnice ale dracilor, pe care i-ai şi izgonit, purtând credinţa ca un bici cu chemările cele dumnezeieşti, şi pe călători i-ai mântuit, din vătămarea acelora, Dometie plăcutule al lui Hristos; pe Care cu îndrăzneală roagă-L pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea a lui Anatolie 

   Mai-nainte închipuind Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, atunci luând pe trei ucenici ai Tăi, pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, în Tabor Te-ai suit. Şi Tu Mântuitorule la faţă schimbându-Te, muntele Taborului cu lumină s-a acoperit. Ucenicii Tăi Cuvinte s-au aruncat pe sine jos pe pământ, neputând suferi să vadă Chipul cel nevăzut. Îngerii slujeau cu frică şi cu cutremur, cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând pe pământ pe Domnul slavei.

IEŞIRE : Lumină lină...

 Prochimen, glasul al 7-lea :

Dumnezeul nostru în Cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut.

Stih : Întru ieșirea lui Israil din Egipt a casei lui Iacov din popor barbar, făcutu-s-a Iuda sfinţirea Lui şi Israil stăpânirea Lui.

 Dumnezeul nostru în Cer...

Stih : Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Dumnezeul nostru în Cer...

Stih : Ce-ţi este ţie mare că ai fugit, şi tu Iordane că te-ai întors înapoi,

Apoi Ecteniile.

    VEZI : De se va întâmpla acest Praznic Sâmbătă, Vineri seara cântăm Prochimenul cel mare : Dumnezeul nostru în Cer şi pe pământ... Cu stihurile lui. Iar Sâmbătă seara, la Praznic cântăm Prochimenul : Domnul s-a împărăţit... Cu stihurile lui. Iar de se va întâmpla Praznicul acesta Duminică, Sâmbătă seara cântăm : Domnul s-a împărățit..., Iar Duminică seara cântăm Prochimenul cel mare : Dumnezeul nostru în Cer şi pe pământ... Cu Stihurile lui.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului...

   Astăzi Hristos în muntele Taborului, schimbând firea lui Adam cea întunecată, o a îndumnezeit strălucind.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul.

   Văzut-au în Tabor, Moise şi Ilie pe Dumnezeu, Care s-a întrupat din Fecioară pruncă, spre mântuirea oamenilor.

 Stih : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

   Semn al Dumnezeirii, cu cuviință dumnezeiască, astăzi în munte a arătat Hristos tăinuitorilor, mai-nainte de răstignire, strălucind ca soarele.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea.

   Rază subţire a Dumnezeirii Tale descoperind Hristoase, celor ce împreună se suise cu Tine în munte, slavei Tale celei mai presus de lume părtaşi i-ai făcut; pentru aceasta cu uimire au strigat : Bine este nouă a fi aicea ! Cu care şi noi în veci Te lăudăm pe Tine Hristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai schimbat la faţă.

Tropar, glasul al 4-lea.

   Postniceşte mai-nainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti cu toată arma Crucii le-ai pierdut întrutot fericite, şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai întrarmat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei, şi pentru amândouă te-ai încununat de la Dumnezeu, Cuvioase Mucenice Dometie pururea mărite. 

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de 2 ori, slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   Prăznuirea cea preastrălucită a Stăpânului a sosit, veniţi toţi, ca curâţindu-ne mai-nainte, să ne suim cu cugetul la muntele Taborului, ca să vedem pe Hristos.

Slavă..., Şi acum..., iarăşi aceasta.

După a două Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...

   Ziua cea după prăznuire a preaslăvitei şi înfricoşatei Schimbării la faţă a lui Hristos, astăzi arătat credincioşii săvârşindu-o cu un glas să strigăm : Din nou ai închipuit frământătura noastră, o Mântuitorule, strălucind împreună cu dânsa prin dumnezeiesc trupul Tău, dându-i ca un Milostiv vrednicia cea dintâi a nestricăciunii. Pentru aceasta pe Tine toţi Te slavoslovim, pe unul Dumnezeul nostru.

Slavă..., Şi acum..., iarăşi aceasta.

CANOANELE

Al Praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului.

Facerea lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos : Ca pe uscat umblând...

   Purcezând către Dumnezeu, strălucit cu Darul cel mucenicesc, rugând pe Hristos, suflă rază purtătoare de lumină, pentru cei ce te cântă pe tine cu credinţă de Dumnezeu fericite.

   Rupând lanţurile înşelăciunii, cu adevărat ai alergat la Hristos, părăsind cu cuget curat, jertfele perşilor şi scăpând de nedumnezeirea vrăjitorilor.

Slavă...

   Cu înţelepciune socotind cum că soarele ca unul ce este zidit, nu este Dumnezeu, nici una din cele văzute, te-ai povăţuit către nevăzutul Dumnezeu purtând înţelept gând.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine întrutot Sfântă Fecioară, care ai născut pe Fiul lui Dumnezeu, făcându-Se ca şi noi pentru noi, credincioşii te propovăduim Curată Maică lui Dumnezeu şi te fericim.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Nu este sfânt precum Tu...

   Întărindu-te cu credinţa cea adevărată, te-ai arătat ca un stâlp neclintit şi nemutat, neînşelându-te nici de cuvintele fermecătorilor, nici de ştiinţa vrăjitorilor persieneşti.

   Fugind de veninul cel pierzător de suflet, a sluji făpturii şi a cinsti soarele, cu dragostea bunei-credințe ai căutat pe Dumnezeu cel adevărat şi Ziditorul tuturor.

Slavă...

   Împărtăşindu-te apelor celor dumnezeieşti a naşterii de-a doua, te-ai luminat la suflet şi cu adevărat te-ai făcut fiu al lui Dumnezeu cu Darul, şi moştenitor desfătărilor celor dumnezeieşti.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Înţelepciunea casă dumnezeiască şi-a zidit eişi, sălăşluindu-se mai presus de minte şi de cuvânt, întru curatul şi cinstit pântecele tău, fiind curăţit cu duhul Preacurată.

 Irmosul :

   Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

CONDAC, glasul al 6-lea.

Podobie : Plinind rânduiala cea...

   Biruind cugetările cele stricăcioase şi aducătoare către cele pământeşti, te-ai arătat mare îndreptător călugărilor, Preacuvioase Mucenice Dometie, neînfricoşându-te de mânia împăratului celui ce nu vrea să cinstească Chipul lui Hristos, pentru aceasta te-ai şi săvârşit cântând cântare : Dumnezeu este cu mine şi nimenea împotriva mea.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...

   Dorit-ai de frumusețea lui Hristos, şi prin pustnicie patimile le-ai omorât, şi cu tărie pătimind ai încetat înşelăciunea mărite Dometie, împreună-vorbitorule cu îngerii. Pentru aceasta izvorăşti şi râuri de vindecări, celor ce cu credinţă săvârşesc dumnezeiasca pomenirea ta, Mucenice vrednicule de minune.

Slavă..., Şi acum... a Praznicului :

   În muntele Taborului schimbându-Te la față, raza slavei Tale celei dumnezeieşti Cuvinte al lui Dumnezeu, ai arătat pe cât s-a putut ucenicilor Tăi cu care dimpreună să ne luminăm şi noi, cei ce Te cântăm pe Tine, Unule neschimbate, Iisuse Atotputernice. Pentru aceasta cu credinţă strigăm Ție : Slavă Împărăţiei Tale, Hristoase.

Cântarea a 4-a,

Irmos : Hristos este puterea mea...

   Cuvântător căutând pe Cel din fire necunoscut L-ai cunoscut, Mărite, şi aflându-L pe Dânsul L-ai iubit, şi cu bucurie te-ai închinat slavei Lui.

   Cu fierbinţeală ai alergat la ceata cea întreagă înţeleaptă a călugărilor celor sfinţi, şi de râvna faptei celei bune aprinzându-te, curat ai vieţuit în postiri şi în rugăciuni.

Slavă...

   Dorul tău cel cugetător de Dumnezeu, cu înlesnire a dezlegat legăturile firii, şi cu luminarea cea dătătoare de rouă a Duhului Sfânt, a stins cuptorul patimilor, Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Puterea mea este Dumnezeul şi Domnul, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Cuvântul cel preadumnezeiesc, Care s-a întrupat din nestricatul pântecele tău, şi ne-a dăruit nouă viață.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea Ta...

   Fiind încuviinţat întru înţelegere îngerească, mai mult ai ales veșnicia celor nevăzute, decât toate cele văzute, strălucindu-te cu lumina curăţiei, Fericite.

   Îndulcindu-te de dumnezeiasca bunătate, liniştea şi depărtarea o ai iubit, păzind aşezarea minții netulburată Părinte Dometie.

Slavă...

   Cât este de mare cu adevărat şi de minunată, întrutot înţeleaptă cugetarea primenirii tale spre bine, că s-a lucrat de schimbarea mâinii Celui Preaînalt, şi a Darului celui dumnezeiesc.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Rămas-ai Fecioară nestricată, şi pe cele ale maicilor le arăţi Preacurată Stăpână; căci ai împreunat naşterea cu fecioria, şi porţi ale amândurora osebirile.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Marea vieţii văzându-o...

   Suferit-ai ispita şi vrăjmaşului, neprietenului care se aducea ca ploaia, şi prin feluri de chipuri Preafericite fiind ispitit, luptându-te cu zavistia te-ai arătat biruitor, vrednicule de minune.

   Petrecerea ta a fost dumnezeiască, viaţa de Dumnezeu văzătoare şi purtătoare de lumină; că părăsind cele frumoase ale lumii, podoaba cea dumnezeiască şi frumuseţea ai câştigat de Dumnezeu cugetătorule.

Slavă...

   Fiind întrarmat cu puterea cea dumnezeiască, şi având Darul cel de sus împreună lucrând cu tine, te-ai învrednicit pururea pomenite, a săvârşi mai presus de fire semne şi minuni, vrednicule de mirare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Făcutu-te-ai lăcaş luminii şi cămară a Mirelui cu cuviinţă dumnezeiască, celei mai presus de minte întrupării Făcătorului tuturor, că tu singură Fecioară ai fost lăcaş vrednic lui Dumnezeu.

Irmosul :

   Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea mult-Milostive.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

    Întru această lună, în ziua a șaptea, pomenirea Preacuviosului Mucenic Dometie persul împreună şi cu doi ucenici ai săi.

Stih : Mai presus de toate a se nevoi cu tine prin pietre cu adevărat,

Pe ucenicii tăi Părinte şi a muri i-ai învăţat. 

Dometie în a şaptea zi,

Împreună cu ai săi doi ucenici se săvârşi.

   Acesta a fost pe vremea marelui Constantin, pers de neam, deci catehisindu-se de oarecare creştin Agar, şi învăţându-se credinţa lui Hristos, îşi lăsă părinteasca păgânătate şi tot dorul rudeniilor; şi se duse la cetatea ce-i zic Nisibe, ce se află între hotarele romanilor şi ale perşilor. Şi intrând în Mânăstire, şi luând Sfântul Botez, s-a îmbrăcat în cinul călugăresc, arătând tot felul de sârguință şi nevoinţă. Deci fiindcă din bântuirea vicleanului diavol a fost zavistuit de către călugării din Mânăstire, pentru aceasta fugi de acolo şi se duse la Mânăstirea Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vach în cetatea numită a lui Teodosie, şi urmă vieții şi petrecerii Arhimandritului Urvil; de care spun că şaizeci de ani nu a mâncat fiertură. Deci alegându-se de dânsul Cuviosul, a fost hirotonit Diacon, şi vrând Arhimandritul ca să-l suie şi la cinstea preoţiei. Dacă pricepu Sfântul Dometie se duse de acolo, şi suindu-se într-un munte, suferea zăduful şi frigul şi patimile, şi chinurile vremilor ce-i venea. Apoi intrând într-o peşteră ce era făcută cu meşteşug, şi rămânând acolo puțină vreme, primea pe cei ce mergeau acolo la el, şi prin multele minuni ce făcea în numele lui Hristos, întorcea pe necredincioşii elini din rătăcirea idolilor la credinţa lui Hristos. Şi venind atunci paravatul Iulian, cum află porunci să-l ucidă cu pietre; iar cei ce mersese cu porunca, aflându-l cu doi ucenici ai lui, unde cântă lauda de la al treilea ceas, îngropând şi pe fericitul acesta şi pe cei doi ce erau cu dânsul, cu desişul zvârliturilor de pietre.

    Tot în această zi, Preacuviosul Or, care cu pace s-a săvârşit.

Stih : Mutându-se de pe pământ Or al meu, Darul zice,

Este mai presus decât Or al tău, o lege.

    Tot în această zi, preacuvioşii zece mii de pustnici Tebei, care cu pace s-au săvârşit.

Stih : Mii de pe pământ, de trebuie a zice zicerea lui David,

Cuvinte carul tău, cel cu miile înmulţit.

    Tot în această zi, Preacuvioasa Potamia făcătoarea de minuni, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Pentru Hristos fiind omorâtă cu sabia,

Varsă râuri de minuni, minunata Potamia.

    Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Narcis Patriarhul Ierusalimului, care de sabie s-a săvârşit

Stih : Dulce suflând Narcise, mai presus de mirosul Narcisului,

Umple de bun miros, locul Edenului.

    Tot în această zi, Preacuviosul Asterie Singliticul, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Asterie având grumazul său de sabie tăiat,

Cetelor nevoitorilor ca o stea podoabă s-a arătat.

    Tot în această zi, Sfântul Sozont cel din Nicomidia, care în foc băgându-se, şi sănătos ieşind cu pace s-a săvârşit.

Stih : Ca altă salamandră se află în foc aruncat,

Mucenicul Sozont, care s-a săvârşit de foc nevătămat.

    Tot în această zi, Sfântul Iperchie, care cu pace s-a săvârşit

Stih : Iperchie deşi în mormânt s-a ascuns, 

Însă, a zburat, decât îngerii mai presus.

    Tot în această zi, Cuviosul Teodosie noul doctor, care a vieţuit la anul opt sute şaizeci şi doi, cu pace s-a săvârşit.

Stih : Noul Teodosie, osebit numai de ani cu adevărat,

După toate celelalte cu cel vechi s-a arătat.

    Tot în această zi, Cuviosul Dometie făcătorul de minuni, care a sihăstrit în hotarele mânăstirii Filoteiului, cu pace s-a săvârşit.

Stih : Învrednicitu-te-ai a face semne preafericite,

Ca lăcaş al Darului, tu Dometie Părinte.

    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Nicanor făcătorul de minuni, care a strălucit în muntele lui Calistrat, cu pace s-a săvârşit.

Stih : Peste lume şi peste ale ei îndulciri ai călcat,

Şi în adevăr, Nicanore biruinţa cea preabună ai ridicat.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Dătător de rouă...

   Odihnitu-s-a peste tine Părinte prealuminat Darul Duhului, şi lucrări preamărite a arătat ţie; care strigai şi cu credinţă cântai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cu minte vitează alergarea pustniciei o ai săvârşit, şi la sfârşitul nevoințelor Mucenic te-ai făcut cu adevărat, strigând lui Hristos : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Fiii tăi ca cei născuţi prin Dumnezeiescul Dar, s-au nevoit împreună cu tine ca şi cu un Părinte, şi răbdând în peşteră au pătimit împreună cu tine, cu un glas strigând lui Hristos : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Câştigându-te pe tine liman mântuirii, ne mântuim de tulburări, şi având nădejdea cea întru tine, ca o anghiră sufletelor, strigăm lui Hristos : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Din văpaie cuvioşilor...

   De dragostea Făcătorului rănit fiind Părinte, ai lepădat toată dragostea făpturilor, îndreptându-te arătat de Duhul lui Dumnezeu, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

   Scuturând grijile cele pământeşti cu nădejdi cereşti şi cu fericirea cea întru Hristos te-ai îmbogăţit Părinte Cuvioase, căreia acum te împărtăşeşti întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Primind razele cele dătătoare de lumină, ale Sfântului şi Dumnezeiescului Duh, preaînţelepte Părinte, L-ai văzut întru vederea ochilor pe Acesta, înfricoşat învăţându-te Tainele cele dumnezeieşti, Fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Vioara cea de Dumnezeu glăsuitoare a strămoşului tău, mai-nainte te-a închipuit pe tine Curată chivot sfânt, purtând pe Dumnezeu Cel ce S-a îmbrăcat în trup, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea, pe Tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...

   Strălucindu-te cu lumina cea nematerialnică, te-ai făcut după vrednicie luminos cu chipul, purtătorule de lumină, agonisindu-ţi viață fără prihană şi sfântă, Părinte, şi acum stai înaintea Stăpânului şi Dumnezeu, rugător pentru turma ta.

   Luptele tale cele pustniceşti, împreună cu luptele cele muceniceşti, după vrednicie s-au încoronat, şi îndoit ai luat Darul vitejiilor ce ai arătat, şi ai aflat desfătarea bunătăţilor celor veşnice.

Slavă...

   Întărindu-te cu putere şi cu Dar dumnezeiesc, te-ai arătat tuturor prealuminat învăţător bunei credinţe, fiind înfrumuseţat cu minunile, şi întărind şi vindecând pe toţi, cei ce cu credinţă se apropie la tine, de Dumnezeu fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Întru tine s-au lucrat tainele cele mai presus de om şi mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că te-ai făcut Născătoare de Dumnezeu, purtând în braţe şi hrănind pe Cela ce Se cuvântează cu cântări, de oştile cele cereşti.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te, fericim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...

   Trăgându-te din latura cea persienească, cea închinătoare focului, din pruncie ai alergat la dumnezeiasca credinţă a lui Hristos, Dometie de Dumnezeu propovăduitorule. Pentru aceasta ca pe un sihastru cu cântări te cinstim pe tine Părinte, şi ca pe un Mucenic dumnezeiesc, şi ca pe un slujitor dumnezeiesc al tainelor celor înfricoşate, şi rugător pentru cei ce săvârşesc cinstită pomenirea ta.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

   Mai-nainte de răstignirea Ta, Doamne luând pe cei prea-aleşi din ucenici, te-ai schimbat la faţă acum în Sfântul munte al Taborului, întru care cu cutremur, Moise şi Ilie cu cuviinţă de robi au stătut de faţă vorbind cu Tine, Stăpâne, cu care dimpreună ne închinăm Ție, Tatălui şi Duhului, şi ție Hristoase Mântuitorule, Celui ce ai strălucit din Fecioară spre mântuirea oamenilor.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului...

   Vrând Hristoase, a schimba firea lui Adam, în muntele Taborului acum Te sui, ca să descoperi tăinuitorilor Dumnezeirea.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul.

   Arătatu-Te-ai mai-nainte Hristoase lui Moise şi lui Ilie, în nor şi în ceață, şi în vânt prea subţire, iar acum întru lumina slavei Tale.

Stih : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

   Raza cea întreit-strălucitoare a dumnezeieştii slavei Tale, Mântuitorule, strălucindu-o negrăit în muntele Taborului, ai luminat toată lumea.

Slavă... Şi acum..., glasul al 5-lea :

   Făcător şi plinitor legii şi proorocilor, pe tine Hristoase te-a mărturisit, văzându-Te în nor Moise văzătorul de Dumnezeu şi Ilie cel ce s-a purtat în căruţă de foc, şi cel nears pe Cer mergător, întru Schimbarea Ta la față, cu care împreună învredniceşte-ne şi pe noi luminării Tale, Stăpâne, ca să Te lăudăm în veci.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

LA LITURGHIE

    Fericirile Praznicului, Cântarea a 1-a, a amândurora Canoanelor, cu Irmosul pe 6. Prochimenul Praznicului, şi al Sfântului, glasul al 7-lea : Scumpă este înaintea Domnului... Stih : Ce vom răsplăti Domnului pentru toate... Apostolul către Efeseni : Fraţilor, întăriţi-vă întru Domnul..., Aliluia.

    CADE-SE A ŞTI : De se va întâmpla după prăznuirea Schimbării la faţă a lui Hristos, Duminică.     Sâmbătă Ia Vecernia cea mică, Stihirile Învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei.     La Vecernia cea mare, citim : Fericit bărbatul... Catisma toată. La Doamne strigat-am.... Stihirile Învierii 3, a lui Anatolie 1, ale Praznicului 3 a aceleaşi zile, şi ale Sfântului din Minei 3. Iar de se cântă slujba Sfântului pe 6, sau are şi Polieleu, cântăm Stihirile Învierii 3, şi ale Praznicului 3, şi ale Sfântului 4. Slavă..., a Sfântului. Iar de nu, Slavă..., a Praznicului. Şi acum..., A Născătoarei, a glasului de rând.     La Litie Stihirile Praznicului a aceleiaşi zile a rândului Stihoavnă. Slavă..., Şi acum..., a Praznicului, scrisă la Utrenie, la Stihoavnă. Iar de are Sfântul, zi Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Praznicului.     La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă... a Sfântului de este, Şi acum..., a Praznicului; iar de nu, Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.     La binecuvântarea pâinilor, Tropar : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de 2 ori, şi al Praznicului odată.     La Utrenie, la Dumnezeu este Domnul... Troparul Învierii de 2 ori. Slavă... a Sfântului de este, Şi acum..., al Praznicului; iar de nu, Slavă..., Şi acum..., a Praznicului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei, şi citirea; Şi Fericiți cei fără prihană... cu Troparele Învierii. Ipacoi al glasului, Antifoane, şi Prochimenul glasului. Şi Toată suflarea... Evanghelia Glasul al 4-lea : Dreptul ca finicul va înflori... Evanghelia de la Ioan : Zis-a Domnul ucenicilor Săi, acestea poruncesc vouă...  CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi...

    VEZI : De se va întâmpla după prăznuirea Schimbării la faţă a lui Hristos, Sâmbătă : atunci Vineri seara la Doamne strigat-am... Slavă... Praznicului, Şi acum..., a Născătoarei cea dintâi a glasului ce se va întâmpla.     Evanghelia Învierii şi Stihira Învierii, Canonul Învierii cu Irmosul pe 4. Şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2. Şi al Praznicului pe 4, şi al Sfântului pe 4. Catavasie, Cetele israileteneşti... Iar de este Polieleu sau Doxologie, cântăm Canonul Învierii cu Irmosul pe 4, şi al Praznicului pe 4, şi al Sfântului pe 6. După Cântarea a 5-a. Condacul Praznicului; şi al Sfântului de are, şi Icos, şi Sedealna Sfântului, Slavă..., Şi acum...; a Praznicului, şi citire. După Cântarea a 6-a, Condacul Învierii şi Icos şi Prolog. La Cântarea a 9-a, cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită... Luminânda Învierii. Slavă..., a Sfântului de are, iar de nu, Slavă..., Şi acum..., a Praznicului. La Laude, Stihirile Învierii 4, şi ale Sfântului de are, Podobnice 3, şi Samoglasnica care este la Slavă...; zicem cu pripelile ei; iar de nu are Sfântul Laude, zicem ale Învierii 4 şi ale Praznicului 4, a aceleiaşi zile. Stihoavnă Utreniei cu pripelile Praznicului. Slavă..., Stihira Evangheliei, Şi acum...; Prea binecuvântată eşti..., Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule... Troparul Învierii numai. Ectenii şi Otpustul.     La Ceasul 1, Troparul Învierii, Slavă..., al Praznicului, Şi acum..., al Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru... Condacul Praznicului, asemenea şi la celelalte Ceasuri zicem Condacul Praznicului, şi al Învierii schimbându-le. Iar de este Polieleu, şi al Sfântului.     La Liturghie, Fericirile glasului pe 6. Şi a Praznicului Cântarea rândului pe 4. Iar de are Sfântul Cântare, Fericirile învierii pe 4, şi a Praznicului pe 4, şi a Sfântului Cântarea a 6-a, pe 4. După Ieşire Troparul Învierii şi al Praznicului, apoi al hramului şi al Sfântului de are, apoi Condacul Învierii, Slavă... al Sfântului, Şi acum... al Praznicului; iar de nu are Sfântul Tropar şi Condac, Slavă... al Învierii, Şi acum..., al Praznicului. Prochimenul Învierii, al glasului şi al Praznicului. Apostolul şi Evanghelia zilei, Chinonicul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri... şi al Praznicului. Iar de are Sfântul Apostol şi Evanghelie, atunci zicem Prochimenul Învierii al glasului, şi al Sfântului, Apostolul şi Evanghelia zilei şi a Sfântului. Chinonicul : Lăudaţi pe Domnul... şi al Sfântului.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A OPTA

Sfântul Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6 ale Praznicului 3, şi ale Sfântului 3,

Stihirile Praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn celor celor...

   Astăzi ai arătat Dumnezeirea Ta, Doamne, cinstiţilor Tăi Apostoli şi lui Moise şi lui Ilie, ca unul ce eşti Dumnezeu legii şi al Darului, Cela ce ne-ai mântuit pe noi acum din robia morţii, cu care slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.

   Astăzi în chipul soarelui celui luminos, ai strălucit în muntele Taborului, prietenilor Tăi arătându-le, cum că Tu eşti raza slavei, Care prin milostivire, cu fiinţa oamenilor Te-ai îmbrăcat, Doamne. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

   Astăzi se bucură îngerii în ceruri, împreună cu oamenii, prăznuind înfricoşata şi dumnezeiasca strălucirea Ta, Hristoase, cea din muntele Taborului, pe care de faţă ai pus pe Moise şi pe Ilie, şi pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, Iubitorule de oameni Mântuitorule, care Te laudă pe Tine Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.

Alte Stihiri ale Sfântului, glas același.

Podobie : Cela ce de sus eşti...

   Cela ce arătat ai cinstit Icoana lui Hristos, când trufia cea leiască s-a nebunit, şi noroadele a clintit, înnoind eresul cel fără de Dumnezeu al lui Copronim, purtând atunci îndrăzneala ta, Preaînţelepte, arătat o ai mustrat, adunat fiind soborul arhiereilor. Pentru aceasta te-ai cunoscut Preafericite, prea-viteaz ostaş al lui Hristos; pe Care roagă-L, să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

   Cela ce te-ai sălăşluit în lăcaşurile cele cereşti, când cel rău credincios a arătat mintea neîmblânzită şi fără de Dumnezeu, osândind tăria ta spre izgoniri, atunci cunoscând cu adevărat, că singură moşia noastră este Raiul, de unde arătat am căzut, cu veselie bucurându-te le-ai suferit dumnezeiescule. Pentru aceasta după cuviinţă te-ai învrednicit ca să vezi viaţa cea nestricăcioasă pe Hristos; pe Care roagă-L, să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

   Purtând limbă de foc preaînţelepţeşte, când Leon tiranul a legiuit legea amestecată cu barbarie, poruncind ca să nu se dea închinăciune cinstitei Icoanei lui Hristos, atunci tu legea cea dumnezeiască împotrivă o ai pus, cum că închinăciunea chipului trece către întâia închipuire, precum a zis oarecine, şi s-a arătat ca o detunată fiara cea cu urâtă numire, de cuvântul tău preacinstite Părinte, preasfinţite de Dumnezeu grăitorule.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului, glas 1.

   Cela ce a grăit dedemult cu Moise prin închipuiri în muntele Sinai, zicând : Eu sunt Cel ce sunt deapururea, astăzi schimbându-Se la faţă în muntele Taborului înaintea ucenicilor, şi-a arătat frumuseţea chipului cea întâia, Care a ridicat întru Sine fiinţa omenească; şi unui Dar ca acestuia mărturii punând pe Moise şi pe Ilie, i-a făcut părtaş veseliei; pe cei ce mai-nainte au vestit învierea cea slăvită prin Cruce, şi mântuitoare.

LA STIHOAVNĂ

Stilurile Praznicului, glasul al 6-lea.

Podobie : A treia zi ai înviat Hristoase...

   Închipuindu-Te pentru milostivire Hristoase întru Adam omul cel întâi, al doilea Adam Te-ai arătat din Fecioară, şi în muntele Taborului Te-ai schimbat la față, descoperindu-Ți Dumnezeirea Mântuitorul meu.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul.

   Cei prea-aleşi ai Darului şi ai legii, văzând în muntele Taborului Schimbarea la față, Hristoase, s-au uimit; cu care ne închinăm Ție, împreună Tatălui Tău şi Duhului.

  Stih : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

   Strălucească-se făptura luminat prin Schimbarea Ta la față, Hristoase, pe care Dumnezeu fiind o ai arătat în Tabor dumnezeieştilor Apostoli, şi lui Moise şi lui Ilie negrăit strălucind, mai mult decât soarele.

Slavă..., Şi acum..., glasul 1.

   Mai-nainte văzând cu duhul venirea cea trupească la oameni, a Unuia-Născut Fiului tău, al lui Dumnezeu Părinte David, de departe a chemat spre veselie făptura, şi proorocind a strigat : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura; că întru acest munte suindu-Te Mântuitorule cu ucenicii Tăi, şi la faţă shimbându-Te, ai făcut firea lui Adam cea înegrită iarăşi a străluci, mutându-o pe dânsa întru slava Dumnezeirii Tale şi strălucirea. Pentru aceasta strigăm către Tine : Făcătorule a toate Doamne slavă Ție.

Troparul, glasul al 4-lea.

   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Emiliane, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

LA UTRENIE

 La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă... al Sfântului, Şi acum..., iar al praznicului.

Sedelnele Praznicului.

CANOANELE

Al Praznicului, cel de al doilea cu Irmosul pe 8 şi al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos : Dreapta ta cea purtătoare...

   Cu începătoriile cetelor celor mai presus de lume împreună locuind, de Dumnezeu cugetătorule fericite, privind de sus Părinte, învredniceşte mântuirii pe cei ce cu bucurie săvârşesc dorită pomenirea ta.

   Cu totul unindu-te cu Stăpânul de Dumnezeu cuprinsule, şi cu luminile cele de acolo strălucind, toată prăznuirea cea cinstitoare de Dumnezeu o ai luminat cu învăţăturile tale, ca un arătător de cele sfinte arătându-te, de Dumnezeu cugetătorule.

   Prin fapta cea bună Ierarhe, ai făcut mintea ta stăpânitoare patimilor, împărţind ca un prea drept judecător, şi sufletului şi trupului cele cuviincioase amândurora Părinte.

Slavă...

   Arătat ocârmuind Biserica, te-ai arătat tăinuitor iscusit celor mai presus de minte, şi tare apărător al adevărului, astupând gurile şi zdrobind fălcile leilor, pururea pomenite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Cel născut din pântecele tău Preacurată, cu dreaptă credinţă Îl cunoaştem unul într-amândouă firile, Dumnezeu şi om mai presus de fire, având desăvârşit osebirile amândurora.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Însuţi cela ce ştii...

   Rugător de Dumnezeu cugetător înaintea lui Hristos te punem credincioşii pe tine, ca pe unul ce luminat ai făcut vitejia pentru Dânsul, şi ai cinstit chipul Lui, şi legea propovăduirii celei cinstite, şi credinţa cea de sus le-ai păzit.

   Arătându-te tăria mucenicilor, ai surpat pornirea celui rău credincios, şi te-ai făcut zid neclintit şi neschimbat al Bisericii, şi dumnezeiesc mijlocitor, tare mustrând pe cei fără minte, de Dumnezeu cugetătorule vrednicule de minune.

Slavă...

   Cel preaviclean care băuse din-destul veninul eresului, s-a mustrat de cuvântul tău cel învăţător; căci cu lumina s-a gonit întunericul, şi prin strălucirile înţelepciunii celei dumnezeieşti, s-a descurcat împleticirea sfatului celui viclean.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Acum cu luminat glas pe tine din suflet, cu adevărat te propovăduim Maică a lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu cel fără de trup, întrupat dintru tine, întru noi sălăşluindu-Se, neprimind mutare sau amestecare, Preacurată.

Irmosul :

   Însuţi Cela ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti, şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa; încinge-mâ cu putere de sus, ca să strig Ție : Sfântă este Biserica cea însufleţită, a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie : Fecioara astăzi...

   Pe tine cel ce te-ai arătat viteaz apărător Treimii, cântându-te Biserica Emiliane, te măreşte, pentru care ai şi pătimit. Drept aceea cinstim pomenirea ta, izbăvindu-ne de năpădirea cea păgânească pe noi robii tăi.

Sedealna glas acelaşi.

Podobie : Pentru mărturisirea...

   Cu Dumnezeiescul Duh fiind luminat, cu îndrăzneală ai propovăduit dogmele ortodoxiei, Părinte, şi pe împăratul cel fărădelege l-ai ruşinat, trimiţându-te întru depărtate închisori fără dreptate; Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...

   În muntele Taborului Te-ai schimbat la faţă, Dumnezeule, în mijlocul lui Ilie şi a lui Moise înţelepţilor, împreună fiind Iacov, Petru şi Ioan; iar Petru fiind împreună, acestea a zis Ție : Bine este să facem aicea trei colibe, una lui Moise şi una lui Ilie şi una Ție, Stăpânului Hristos; Cela ce ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Cântarea a 4-a,

Irmos : Munte pe tine cu Darul...

   Prin fapta cea bună unindu-te Emiliane, cu Atotputernicul şi cu Cel tare în războaie, ai putut surpa sprinceana păgânului; şi acum strigi : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Arătându-te răbdător, trimiţându-te întru îndelungate izgoniri, ai suferit cugetătorule de Dumnezeu, Emiliane, arătându-te mai întâi Arhiereu cu fapte bune, sfinţit tăinuitor, de Dumnezeu purtătorule prea-alesule.

Slavă... 

   Arătatu-te-ai după lege din pruncie sfinţit, pustniceşte strălucind de trei ori fericite Emiliane, şi îngrădindu-te cu cuvântul Darului, sfinţite tăinuitorule Dumnezeiescule, lui Dumnezeu strigai : Slavă puterii Tale, Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce mai înalt Se înţelege decât toată făptura, săvârşind pe pământ taina dumnezeieştii zidiri celei începătoare de viață, a celei mai presus de minte, a locuit în pântecele tău, cel înfrumuseţat cu strălucirile fecioriei, Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Dumnezeu fiind păcii...

   Prin dumnezeiasca Sa cunoştinţă cea mai-nainte, cunoscând Hristos bunăvoirea sufletului tău celui mare, arătat te-a împodobit cu mari bunătăţi, înfrumuseţându-te cu haina preoţiei, şi cu patimile cele muceniceşti, tăinuitorule de cele sfinte, preacinstite.

   Primind Darul Duhului, ai scos apele învăţăturilor turmei lui Hristos, preafericite. Pentru aceasta învăţându-ne prin tine a cinsti Chipul Lui şi al tuturor sfinţilor, ruşinăm pe cei luptători de Dumnezeu.

Slavă...

   Omorându-ţi cugetarea trupului tău cu ostenelile cele pustniceşti, prin strălucirea Duhului ţi-ai înviat mintea. Pentru aceasta prin amândouă strălucind Ierarhe, bine ai plăcut lui Dumnezeu, sfinţite Mucenice, vrednicule de minune.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sfânta sfinţilor, Fecioară Curată, pe Sfântul sfinţilor ai născut, pe Hristos Mântuitorul, Care sfinţeşte pe toţi. Pentru aceasta te mărturisim pe tine, Împărăteasă şi Stăpână tuturor, şi Maică Ziditorului făpturilor.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Din pântece pe Iona...

   Vrând să opreşti păşunea eresului, cu osârdie te-ai băgat în primejdii, şi cu îndrăzneală ai ruşinat, pe cel ce ţinea obiceiul nedumnezeirii, începând întâi a grăi tu înaintea soborului celui de Dumnezeu înţelepţit ce s-a adunat.

   Pe singur Hristos cu fierbinţeală iubind, şi dorind a dobândi dumnezeiasca strălucire, Ierarhe al Domnului, plăcutule al lui Dumnezeu, mucenicească tărie ai arătat, strălucind întâi cu postirea, şi arătat ai primit îndoite cununi.

Slavă...

   Avându-ţi cugetul tău sus aproape de Dumnezeu, şi strălucitor cu razele cele dumnezeieşti, cu lesnire ai trecut marea vieţii, şi ocârmuindu-te cu vetrelile Sfântului Duh, te-ai adăpostit acum în limanurile cele cereşti.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Binevoind ca un Milostiv, a mântui firea omenească cea rău stricată, prin zavistia şarpelui, S-a sălăşluit în pântecele tău, şi S-a făcut trup neschimbat, aflându-te pe tine singură Curată, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată.

Irmosul :

   Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; şi în Fecioară sălăşluindu-Se Cuvântul, şi trup luând, a ieşit păzindu-o nestricată. Că Cel ce nu a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut o a păzit nevătămată.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

    Întru această lună, în ziua a opta, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului.

Stih : Emilian pentru suflet multă grijă având,

Pentru trup până în sfârşit a fost negrijind.

În August a opta zi,

Emilian se săvârşi.

   Acesta suferind multe chinuri, şi amare izgoniri, pentru sfintele şi cinstitele icoane, de la sălbătăcitul şi păgânul Leon; şi primind cununa mărturisirii, a răposat în Domnul.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Miron făcătorul de minuni, Episcopul Critului.

Stih : Dumnezeiescul Miron, mirul bunătăţii suflând,

Miros cu bună mireasmă, lângă Domnul se află stând.

   Acesta a fost născut în Avrachi, cetatea cea din Crit, aproape de Cnoson, împodobindu-şi neamul cu dumnezeiasca bunăcredinţă; însă la începutul vieții lui, luându-şi femeie, era plugar, şi din roadele ce se făceau, ajuta pe săraci, şi cu cât da mai mult, cu atât mai mult i se înmulțeau roadele. Iar milostenia lui era peste firea omenească, pentru că spun că a prins la aria lui doisprezece oameni, care îşi umpluse sacii de grâu, şi se rupeau de greutate, şi nici să-i uşureze se îndurau, nici să lase dintr-înşii, şi în loc să le facă certare şi pedeapsă, mai mult se rupea el cu dânşii ca să-i ridice, şi ridicând cu mâna lui sacul fiecăruia, i-a pus pe umerii lor, poruncindu-le să nu spună nimănui nimic. Deci fu hirotonit preot în Sfânta lui Dumnezeu Biserică, apoi dacă încetă goana, se sui în scaunul Episcopiei, făcându-se Arhiereu Critului, şi a făcut multe minuni : A izgonit pe balaurul cel ce strica oraşul, şi a oprit curgerea râului ce se cheamă Triton; căci vrând să-l treacă, şi văzându-l că se tulbură cu mulţime de apă, din porunca Sfântului a fost oprit de nu-şi putea face curgerea lui înainte, până a nu se întoarce Sfântul, şi mergând acasă îşi trimise toiagul, cu care trimişii tulburând apa, făcură de se întoarse râul, de-şi făcea calea. Acestea şi altele multe făcând, şi săvârşindu-şi rămăşiţa vieții cu cuviință şi cu plăcere dumnezeiască, şi prăznuind luminat praznicele mucenicilor, ca de o sută de ani fiind, către Domnul s-a mutat.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodor, egumenul de la Oronon.

Stih : Cu viaţa, Fericite, lui Dumnezeu te-ai făcut dare,

Avându-ţi numirea, obiceiurilor ajutătoare.

   Acesta din mică vârstă ridicând asupra sa Crucea Domnului, se sălăşluia prin peşteri şi prin munţi şi prin văi. Drept aceea aducându-se către Domnul ca un mir scump şi tămâie primită, cu pace s-a săvârşit.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Elefterie şi Leonid, şi a Sfinţilor Prunci ce prin foc s-au săvârşit.

Stih : Amândoi nevoitorii nejertfind înşelăciunii,

Înşelătorii i-au osândit cu munca arderii.

    Tot în această zi, Sfinţii zece pustnici din Egipt, care cu pace s-au săvârşit.

Stih : Zece odrasle ale Egiptului erau murind,

La număr întocmai cu rănile cele zece fiind.

    Tot în această zi, Sfinţii doi Mucenici cei din Tir, care pe pământ târâţi s-au săvârşit.

Stih : Perechea care se târa pe pământ, proţap dumnezeiasca frică avându-o.

Iar jug credinţa, şi roate pe osârdie cugetându-o.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Stirachie, care de sabie s-a săvârşit.

Stih : Stirachie de sabie fiind tăiat.

Ca o jertfă înţelegătoare, miros gândit a dat.

   Tot în această zi, înnoirile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel la înconjurarea cea cu zid a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, înlăuntrul cinstitului lăcaş, al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, întru ale lui Marnachie, şi Cuviosul Carsian. Şi aducerea aminte când s-a făcut întunecarea soarelui, de la ceasul al şaselea până la al noulea, încât s-au văzut şi stelele; la anul de la zidirea lumii şase mii trei sute nouăzeci şi nouă, având soarele cincisprezece fercălane şi luna asemenea, Indictionul al noulea, pe vremea împărăţiei bine cinstitorilor şi de Hristos iubitorilor împăraţi Leon înţeleptul şi Alexandru fratele său.

    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Anastasie Bulgarul, care a mărturisit în Tesalonic, la anul o mie şapte sute nouăzeci şi patru, suferind munci s-a săvârşit.

Stih : Anastasie trupul la munci şi-a dat,

Şi liniştea cea prea fără dureri, a aflat.

    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Triandafil Zagoreul, care a mărturisit în Constantinopol la anul o mie şase sute optzeci, s-a săvârşit.

Stih : Triandafil, noul trandafir s-a ivit,

Carele prin curgerea sângiurilor, roşu s-a vopsit.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

 Irmos : Pe tine cuptor înţelegător...

   Fost-ai Părinte cu adevărat prea încuviinţată înfrumuseţare a Ierarhilor că împărăţind peste patimi, te-ai arătat turn nesurpat, şi zid al Bisericii, slăvind pe Dumnezeu Cel prea-proslăvit vrednicule de minune.

   Cu praştia cuvintelor tale celor strălucitoare, şi cu săgetăturile învăţăturilor surpând învăţăturile celor de alt neam, nou David te-ai arătat nouă, numind pe Dumnezeu, Cel lăudat şi prea-proslăvit.

Slavă...

   Luminat ai stătut înaintea divanului muncitorului pentru Hristos, şi ca dintr-un izvor dumnezeiesc ai izvorât cuvintele, mărturisind tuturor închinăciunea icoanelor, arătat ştiind că aceasta trece către întâia închipuire.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu străină cuviinţă fecioreşte născând pe Ziditorul tuturor, Cel ce Se odihneşte pe scaunul Heruvimilor, singură Preafericită, Prealăudată Fecioară, Maica Dumnezeului părinţilor noştri, Celui lăudat şi prea-proslăvit.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Cuptorul cel răcorit...

   Cu focul cel înţelegător ai ars toată materia cea uscăcioasă a eresului, şi prin chemarea cea dumnezeiască, pe popii cei necuraţi i-ai junghiat, ca IIie cu sabia Duhului, şi acum veselindu-te cânţi : Toată făptura bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi veci.

   Arătatu-te-ai plin de Dar şi de puterea cea dumnezeiască de trei ori fericite, şi cu bună-cuviinţă înfrumuseţându-te cu podoaba curăţiei, neschimbat ai ţinut buna-credinţă, cu care stând acum înaintea Stăpânului, strigi : Toată făptura bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Priveşti de sus spre cântăreţii tăi sfinţite Părinte de Dumnezeu înţelepte, arătându-ne nouă cărarea cea dreaptă, şi sfărâmând cu rugăciunile tale, întărâtările eresurilor, ca cu îndrăzneală să cântăm, şi să cinstim Icoana lui Hristos, şi să ne închinăm Născătoarei de Dumnezeu şi tuturor sfinţilor.

Şi acum... a Născătoarei :

   Prihană nu este întru frumuseţea ta Fecioară, căci tu singură cea fără prihană, te-ai arătat din veac Preacurată, luminând lumea cu razele fecioriei şi cu lumina curăţeniei; pentru aceasta lăudându-te strigăm : Toată făptura bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-au primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta cântând să strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-L preaînalţe pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Chipul naşterii tale...

   Aflat-ai răsplătire ostenelilor, învrednicindu-te a locui acum ca un Mucenic şi dumnezeiesc Ierarh, dimpreună cu oştile cele dumnezeieşti, sfinţite Mucenice vrednicule de minune.

   Arătatu-te-ai împodobit cu cuvântul şi cu înţelepciunea dogmelor, alesule Emiliane; pentru aceasta a încununat Hristos cinstit capul tău preafericite; pe Care roagă-L pururea pentru noi, rugămu-te.

Slavă...

   Porţile cele cereşti Stăpânul deschizându-le, a primit sufletul tău Cuvioase Emiliane, odihnindu-l ca un drept în locurile repaosului; şi acum petreci împrejurul scaunului Împăratului tuturor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   O minunile tale cele mai presus de minte ! Că tu Fecioară singură Preacurată Stăpână, tuturor ai dat a înţelege minunea cea nouă a naşterii tale. Pentru aceea neîncetat pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Irmosul :

   Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te slăvim pe tine Născătoare de Dumnezeu neîncetat.

LUMINÂNDA Sfântului

   Când a năvălit fiara asupra Bisericii, leul cel amestecat cu barbarii, iadul cel nesăţios poruncind a nu se da închinăciune cinstitelor Icoane, atunci fericite Emiliane, tare ai mustrat pe cel urât de Dumnezeu eres, cel luptător al tiranului, de la care ai suferit scârbe şi izgoniri amare.

Slavă..., Şi acum... a Praznicului.

   Cuvinte, Cela ce eşti lumină neschimbată a Tatălui luminii Celui nenăscut, întru arătată lumina Ta, astăzi în Tabor am văzut lumină pe Tatăl, lumină şi pe Duhul, Care aduce la lumină toată făptura.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului...

   Schimbându-Te la faţă în muntele Taborului, Mântuitorule al meu Preabunule, arătat S-a cunoscut slava Treimii.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul.

   Raza soarelui cea întru înălţime călătoare, s-a supus înaintea picioarelor Tale, Hristoase Mântuitorul meu, arătându-Te pe Tine Stăpân şi Ziditor făpturii.

Stih : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

   Vrând a arăta slava Ta ucenicilor, împreună şi lui Moise şi lui Ilie, în muntele Taborului, cum au văzut Mântuitorule, s-au spăimântat.

Slavă..., Şi acum..., glasul 1.

   Necuprinderea vărsării Tale de lumină, prin Schimbarea la faţă şi neapropierea Dumnezeirii văzându-o în munte Apostolii cei mai aleşi, Hristoase, Cela ce eşti fără de început, întru dumnezeiască răpirea minţii s-au schimbat; şi cu nor luminos împrejur strălucindu-Se glasul Părintesc au auzit, care întărea taina întrupării Tale. Că Tu însuţi eşti şi după întrupare, Fiul, Unul-Născut şi Mântuitorul lumii.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

LA LITURGHIE :

Fericirile Praznicului, Cântarea a 3-a, a Canoanelor amândouă cu Irmosul pe 6.

 ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A NOUA

Sfântul Apostol Matia.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Punem Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, şi ale Apostolului 3.

Stihirile Praznicului, glasul 1.

 Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Astăzi făcând prăznuire, a preasfintei slăvitei Schimbării la faţă, pe Hristos slavoslovim, Cel ce a schimbat cu Focul Dumnezeirii firea noastră, şi ca mai-nainte o a strălucit cu nestricăciune.

   Veniţi să ne suim în Sfântul munte, şi cu credinţă să vedem Schimbarea la faţă a Domnului, strigându-i cu credinţă şi grăindu-i : Tu singur eşti Dumnezeul nostru, Care Te-ai întrupat şi ai îndumnezeit omenirea.

   Aceasta este ziua cea preacinstită, întru care Se schimbă la faţă Hristos, împreună fiind de faţă Moise şi Ilie şi ucenicii Lui în muntele Taborului, şi glas dumnezeiesc a venit : Acesta este cu adevărat Fiul Meu cel ales.

Alte Stihiri ale Apostolului, glasul şi podobia aceeaşi.

 Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Matia fericite, ieşit-ai ca un rău din Edenul cel înţelegător, revărsându-te cu dumnezeieştile ape, şi ai adăpat pământul cu adăpările cele tăinuite, şi l-ai arătat pe dânsul aducător de roadă. Pentru aceasta roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

    Matia Apostole, tu ai plinit ceata cea dumnezeiască, din care a căzut Iuda, şi cu fulgerele cele dumnezeieşti, ale înţeleptelor tale cuvinte, prin Duhul ai gonit întunericul nebuniei idolilor; şi acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Matia de Dumnezeu insuflate, arătatu-s-au lumii fulgerele dogmelor tale, luminând pe toţi, şi povăţuindu-i către cunoştinţa cea dumnezeiască, făcând vase luminii, pe cei ce mai-nainte dormeau în noaptea deşertăciunii, şi întru întunericul a toată nedumnezeirea.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Vărsatu-s-a Darul în buzele tale, mărite Apostole Matia, şi ai fost luminător Bisericii lui Hristos, învăţând oile cele cuvântătoare, să creadă în Treimea Cea de o Fiinţă, întru o Dumnezeire.

Şi acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea.

   Cela ce cu lumina Ta ai sfinţit toată lumea, în munte înalt Te-ai schimbat la faţă Bunule, arătând ucenicilor Tăi puterea Ta; că izbăveşti lumea din călcarea poruncii. Pentru aceasta strigăm către Tine; Îndurate Doamne mântuieşte sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, glasul al 6-lea,

Podobie : Îngereştile puteri...

   Strălucind mai presus de minte din Preasfânta Fecioară, Cuvinte al lui Dumnezeu, şi îmbrăcându-Te cu totul întru Adam, s-a luminat toată firea cea mai-nainte înnegrită, cu dumnezeiasca schimbarea chipului Tău pe muntele Taborului, schimbându-Te la faţă mai-nainte de cinstită Crucea Ta, Stăpâne Hristoase, Dumnezeul nostru.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul.

   Muntele care oarecând era întunecat şi afumat, iată cinstit este acum şi sfânt; căci Cel ce mai-nainte a povăţuit pe Israil prin stâlp în chipul focului, şi prin nor precum este scris, astăzi într-însul negrăit a strălucit, mai mult decât soarele Hristos, ca un Dumnezeu luminând toate.

 Stih : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

   Văzând acum Chifa în Tabor doi bărbaţi, cu cuviinţă de robi vorbind cu Stăpânul, strigă : Bine este a fi aicea, să facem trei corturi de voieşti, Ție Hristoase şi lui Moise şi lui Ilie slugilor Tale, neştiind ce grăieşte, căci era ţinut de spaimă.

Slavă..., a Apostolului, glasul al 2-lea.

   De dumnezeiasca râvnă plin fiind Apostole Matia, vrednicule de minune, râvnind ai râvnit după Dumnezeu Atotţiitorul, Care te-a arătat pe tine plin de minunile cele dumnezeieşti; căci având râvnă străină, lucrarea obiceiului ai agonisit. Pentru aceasta fiind întru cele de sus, împreună cu cetele cele dintru înălţime te-ai sălăşluit; roagă-te dar văzătorule de Dumnezeu, Apostole, Cuvântului Hristos Dumnezeului nostru, să ne dăruiască nouă mare milă.

Şi acum..., a Praznicului, asemenea : 

   Cela ce în muntele Taborului Te-ai schimbat la faţă întru slavă, Hristoase Dumnezeule, şi ai arătat ucenicilor Tăi slava Dumnezeirii Tale, luminează-ne şi pe noi cu lumina cunoştinţei Tale, şi ne îndreptează la cărarea poruncilor Tale, ca un Bun şi de oameni Iubitor.

Tropar, glasul al 3-lea :

   Apostole sfinte Matia, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale, sufletelor noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

 La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de 2 ori, Slavă... al Apostolului. Şi acum... iar al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

 Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...

   În Muntele Taborului Te-ai schimbat la faţă, Iisuse, şi nor luminos întins ca un cort, pe Apostoli cu slava Ta i-a acoperit. Pentru aceasta şi în jos la pământ se uitau, neputând răbda să vadă strălucirea slavei celei neapropiate a feţei Tale, Mântuitorule Hristoase Dumnezeule, Cela ce eşti fără de început, care ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., iar aceasta :

După a două Catismă, Sedealna, glasul şi Podobia aceeaşi.

   Schimbându-Te la față, cu neapropiata slavă dumnezeieştii luminii Tale, Iisuse, dumnezeieştilor Tăi ucenici ai strălucit, lui Ioan şi lui Petru şi lui Iacov; şi i-ai uimit pe ei cu Darul cel dumnezeiesc, şi auzeau glasul cel Părintesc, care Fiu iubit Te mărturisea pe Tine, şi slava feței Tale o au văzut, Mântuitorule Cuvinte, Cela ce voieşti să se mântuiască toţi, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., iar aceasta :

CANOANELE

Cel dintâi al Praznicului cu Irmosul pe 6, şi al Apostolului pe 6.

CANONUL Apostolului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos : Să cântăm Domnului...

   Mie celui ce cu laude cânt prăznuirea ta cea purtătoare de lumină Matia, roagă-te ca să mi se dea mie din Cer raza mântuirii.

   Fără mijlocire vorbind cu Lumina cea mare Care s-a făcut una cu noi, mare soare te-ai arătat, vrednicule de minune Apostole.

Slavă...

   Supunându-te legilor Stăpânului, fericite, cu mreaja limbii tale, ai vânat marginile din adâncul necunoştinţei.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul cel prea-dumnezeiesc, vrând pentru bunătate a Se întrupa din pântecele tău Maică Fecioară, tot mă mântuieşte pe mine, Preacurată.

Catavasiile Praznicului : Cetele Israileteneşti...

Cântarea a 3-a,

Irmos : Tu eşti întărirea...

   Împuternicindu-te, Înţelepte, cu voirea cea începătoare de viaţă, ai putut răpi jafurile celui puternic, şi a robi cu Darul.

   Iubind pe Învăţătorul şi slujind voilor Lui celor atotfăcătoare, mântuieşti de înşelăciune pe oameni vrednicule de minune.

Slavă...

   Pe tine care sfântă ceata ucenicilor, cea cu numărul de doisprezece împlineşti, atoate-Făcătorul Duhul, te-a ales pe tine de Dumnezeu grăitorule.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Avându-te pe tine ajutătoare şi folositoare, nu mă spăimântez de năvălirile vrăjmaşilor, ci şi biruiesc cetele lor, Preacurată.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

Sedealna Apostolului, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

   Cu strălucirile cuvintelor tale celor dumnezeieşti, ai ars înşelăciunea celor vicleni, şi pe credincioşi ai luminat a cânta, venirea cea în trup a Stăpânului tuturor, şi ai râvnit patimii Lui celei dumnezeieşti. Pentru aceasta adunându-ne, cu veselie săvârşim sfinţită pomenirea ta, şi cu un glas strigăm către tine : Matia Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat....

   Suindu-te cu ucenicii în munte, şi întru slava Tatălui strălucind, împreună cu Moise, şi Ilie a stătut înaintea Ta, că legea şi proorocii ca lui Dumnezeu slujesc, a Căruia şi firească Fiinţa cea Fiască, Părintele mărturisindu-o, Te-a chemat Fiu, pe Care Îl lăudăm împreună cu Tine şi cu Duhul.

Cântarea a 4-a,

Irmos : Auzit-am Doamne taina...

   O fire a Dumnezeirii, o Împărăţie şi o Domnie vestind, Preafericite, ai vânat adunările limbilor.

   Adusu-te-a pe tine Domnul la marea vieţii, ca pe un cal ce tulbură apele cele amare ale mulţimii dumnezeilor.

Slavă...

   Cu cuvântul cel dumnezeiesc ai ogorât inimile cele înţelenite, şi ai strălucit buna-credinţă şi cunoştinţa adevărului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Odorul fecioriei, şi locaşul firii celei neîncăpute, luminează sufletul meu cel întunecat cu multe patimi.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Pentru ce m-ai lepădat..

   Via cea adevărată, te-a întins pe tine, ca pe o mult-roditoare viţă, care lucrezi strugurul cel ce drege vinul cel mântuitor, pe care cei cuprinşi de necunoştinţă bându-l Fericite, au lepădat beţia înşelăciunii.

   Arătatu-te-ai împlinind ceata cea fericită a celor doisprezece ucenici, din care lepădându-se pe sine-şi vânzătorul, şi-a dobândit sugrumarea cea amară, ridicându-şi călcâiul asupra lui Hristos, grăitorule de taine, Matia Apostole.

Slavă...

   Sare dumnezeiască te-ai pus în lume fericite Apostole, prin învăţăturile cele dulci curăţind putrejunea înşelăciunii, gonind bolile, şi izgonind neputinţele sufletelor şi ale trupurilor prealăudate Matia.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prin preacurată naşterea ta dumnezeiască Mireasă, de hainele cele urâte şi de omorârea cea dedemult, s-a dezbrăcat Adam, Fecioară, şi cu veșmânt sfânt cu adevărat s-a îmbrăcat, care nicicum nu se întină de patimi.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

   Îndumnezeindu-te cu unirea cea dumnezeiască, te-ai făcut Dumnezeu după Dar, şi primind de la Dumnezeu razele cele cu întâia lucrare, ai luminat pe credincioşi, şi pământul de negura idolilor l-ai curăţit.

Slavă...

   Iată ţie ucenicului ţi se dă toată proorocia sfinţilor prooroci; că te-ai făcut însuţi văzător şi slujitor Matia, şi următor şi Apostol, Celuia ce dedemult a fost vestit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Noi credincioşii sfinţire înţelegătoare şi neatinsă curăţire, şi sfeşnic de aur, şi masă însufleţită, care ai purtat pâinea vieţii, Fecioară pe tine te numim.

CONDAC, glasul al 4-lea,

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   Ca un soare cu raze luminoase în toată lumea ieşind vestirea ta, a luminat Biserica păgânilor cu Darul, purtătorule de minuni Matia Apostole. 

ICOS

   Învăţându-te sfintelor cuvinte ucenice al Cuvântului, pe cei cufundaţi cumplit întru necuvântarea cea dedemult, fii luminii i-ai făcut, tinzându-ţi întru adâncurile cunoştinţei cinstitul şi sfinţitul tău năvod, şi ai prins neamurile cele ascultătoare. Şi gândurile lor cele înţelenite prin înşelăciune, uscate fiind cu văpaia mulţimii dumnezeilor, arându-le cu dumnezeiescul plug, cu rourarea doxologiei celei luminate, pe cei ce erau fiii mâniei, lui Dumnezeu fii i-ai făcut, Matia al Domnului Apostole.

SINAXAR

    Întru această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Apostol Matia.

Stih : Ieșit-a Iuda prin sugrumare fiind spânzurat.

Intrat-a Matia, pe lemn fiind ridicat.

Dumnezeiescul Matia întru a noua zi,

Pe lemn se pironi.

   Acesta a fost unul din cei şaptezeci, care s-a numărat cu numărul celor unsprezece sfinţi Apostoli, în locul lui Iuda Iscarioteanul, şi a propovăduit Evanghelia în Etiopia cea dinafară, fiind muncit de dânşii cu multe munci, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor zece Mucenici, care au mărturisit pentru Sfânta Icoană a Mântuitorului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, cea din poarta de aramă, şi anume : Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie şi Maria Patrichia.

Stih : Bărbaţi nouă, omorând pe vrăjmaşul lui Dumnezeu,

Se fac prin sabie prieteni cu Dumnezeu.

Primeşte-mi Mântuitorule, sângele grumazului,

Maria zice, ca pe mirul Mariei.

   Aceşti sfinți s-au cunoscut în zilele sălbătăcitului Leon, care nu suferea Sfintele Icoane, şi le ardea. Pentru care fericitul Ghermano patriarhul a suferit multe scârbe mustrând pe păgânul cel fărădelege. Deci fiindcă cel cu numele de fiară se apucă să pogoare şi cinstita Icoană a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se cinstea la poarta de aramă; şi făcură scări, şi puseră lemne lungi, şi se suiră pe scări, cei ce se apucase de acel lucru, şi vreau să o pogoare. Atuncea dar vitejii aceştia apucând o scară, şi trăgându-o la dânşii, surpară cu capul în jos pe surpătorul acela spătar de l-au dat morții, şi anatematisiră şi blestemară pe păgânul împărat. Deci împăratul dacă a aflat de aceasta, umplându-se de mânie a poruncit să se taie capetele tuturor celor ce s-au aflat de față acolo, al căror număr numai însuşi Domnul îl ştie, fiindcă era mulţime multă de norod. Iar pe sfinţii aceşti nouă Mucenici bătându-i cu toiege îi băgă în temniţă, poruncind să le dea pe fiecare zi, câte cinci sute de răni. Şi aşa răbdară cu bărbăţie fericit muncindu-se opt luni. Şi dacă îi văzu tiranul că li se sfârşea viața, a poruncit de au adus țepi de fier arse, şi să le ardă obrazele, apoi să se omoare de sabie la vânat, cu Sfânta Maria Patrichia, şi să-i arunce în mare.

    Tot în această zi, pătimirea Sfântului Mucenic Antonin.

Stih : Trupul lui Antonin, deşi se află prăfuit,

Sufletul lui însă, cu străină strălucire este îmbogăţit.

   Acesta era alexăndrean şi prinzându-se de ighemonul a fost spânzurat şi strujit, mai în urmă fiind aruncat în cuptor cu foc, şi-a dat sufletul la Dumnezeu, împodobindu-se cu cunună mucenicească. S-a aflat însă în mijlocul focului nevătămat, nici de părul său măcar atingându-se văpaia.

    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Psoe, făcând rugăciune s-a săvârşit.

Stih : Şi în sfârşitul vieţii, Psoe cu toiegele rugăciunilor,

Bate gânditor, cumplite feţele dracilor.

    Tot în această zi, aflarea celei nefăcute de mână de om şi cinstitei Icoane din Camoliane, a căreia povestire i s-a scris de cel întru sfinţi, Părintele nostru Grigorie episcopul Nisis.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Tinerii evreieşti...

   Cu poezirea înţelepciunii cuvintelor tale mărite, ai uscat revărsarea înşelăciunii, şi cu pârâul desfătării ai adăpat pe cei ce cu credinţă strigă : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Măiestriile vrăjmaşului, prin preaputernică tăria lui Dumnezeu au slăbit; şi înaintea feţei călătoriei tale Apostole, munţii şi dealurile nedumnezeirii s-au sfărâmat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Iată Fecioara pe care a zis marele Isaia, prin Duhul a zămislit pe Dumnezeu în pântece şi-L naşte; Căruia cântăm : Doamne Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Făcându-te gură lui Dumnezeu, ai răpit din gâtlejul omorâtorului de oameni, pe cei ce cumplit îi înghiţise, şi îi făcuse mâncare a răutăţii sale, Înţelepte, şi prin baia naşterii de a doua, ai adus Domnului pe aceştia care neîncetat cântă : Noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

   Făcându-te căruţă Cuvântului lui Dumnezeu până în sfârşit, ai zdrumicat osiile înşelăciunii şi care răutăţii, şi stâlpii şi capiştile idolilor, şi cu dumnezeiască putere din rădăcină le-ai surpat, şi ai făcut Biserici Treimii, pe cei ce strigă : Noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cer cuvântător s-a arătat, care vesteşte slava cea negrăită a lui Dumnezeu, Unuia-Născut, Matia preaînţeleptul fulgerul Darului, vânătorul celor rătăciţi, sfeşnicul luminoasei raze celei dumnezeieşti, tăinuitorul celor negrăite; pe acesta întru veselie cu un glas să-l lăudăm.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai presus de fire ai zămislit, şi mai presus de cuvânt ai născut pe Ziditorul firii omeneşti, pe Cel ce S-a făcut om, şi nu S-a despărţit de Tatăl, Stăpână Curată, Căruia îi cântă toată făptura : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzuL..

   Prieten te-a numit pe tine Mântuitorul, ca pe unul ce slujeai poruncilor Lui, Apostole fericite, şi moştenitor al Împărăţiei Sale, la înfricoşată ziua ceea ce va să fie împreună-şezător, Matia preaînţelepte, împlinirea douăsprezecimii ucenicilor.

   Trecând cu vetreala Crucii marea vieţii cea tulburătoare, ai ajuns către limanul odihnei, şi către dorirea cea desăvârşită, Fericite, şi acum bucurându-te, stai înaintea Iubitorului de oameni, împreună cu ceata Apostolilor, rugându-te pentru noi.

Slavă...

   Arătatu-s-a limba ta înţelepte sfeşnic cu adevărat cu raze de aur, cu lumina Duhului cea strălucitoare, arzând învăţăturile celor de alt neam, şi stingând focul cel străin, şi strălucind lumina celor ce dormeau întru întunericul necunoştinţei.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu singură între femei Mireasă a lui Dumnezeu, ai încetat blestemul celor întâi zidiţi, ca una ce ai născut cuprins în trup pe Cel nescris împrejur, şi ai înnoit hotarele firii, şi cu mijlocirea ta cea preaslăvită, ai unit cele despărţite mai-nainte.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...

   Iuda cel prea nelegiuit cu singură alegerea minţii sale rupându-se ticălosul, din ceata cea dumnezeiască a celor doisprezece Sfinţi Apostoli, prin alegerea de Dumnezeu aleasă, s-a adus în locul lui, Matia cel prealăudat, ca un ucenic şi Apostol al lui Hristos, şi ca unul ce tot pământul a strălucit, cu dogmele Sfintei Treimi. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

   Cuvântule, Cela ce eşti lumină neschimbată a Tatălui luminii Celui nenăscut, întru arătată lumina Ta, astăzi în Tabor am văzut lumină pe Tatăl, lumină şi pe Duhul, Care aduce la lumină toată făptura.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, şi ale Apostolului 3,

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului...

   Schimbându-Te la faţă în muntele Taborului, Mântuitorule al meu Preabunule, arătat S-a cunoscut slava Treimii.

   Nor luminos întinzându-se luminat, întru schimbarea la faţă, a spăimântat vârfurile dumnezeieştilor ucenici.

   Ilie cu Moise, au stătut înaintea Ta, Cuvinte, întru Schimbarea la faţă; iar Tatăl grăind, din Cer Te-a mărturisit

Alte Stihiri, ale Apostolului, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Cu trestia Darului, dintru adâncul deşertăciunii pe oameni i-ai tras, vrednicule de minune, supunându-te voii Învăţătorului, Matia, Celui ce a luminat cu totul înţelegerea ta; şi Apostol şi cinstit dumnezeiesc glăsuitor, al Dumnezeirii Lui celei neajunse, te-a arătat preafericite.

   Strălucirea Duhului ceea ce S-a pogorât spre tine în vedere de foc, şi te-a făcut fericite dumnezeiască sălăşluire, degrab gonindu-ţi întunericul nedumnezeirii, şi lumea luminând, prin strălucirea preaînţeleptelor tale cuvinte, de taine grăitorule, podoaba Apostolilor, singur văzătorule al lui Hristos, fericite.

   Cu fulgerele propovăduirii, pe cei ce şedeau întru întunericul închinării de idoli Mărite luminându-i, i-ai arătat prin credinţă fii Stăpânului şi Dumnezeu; Căruia ai râvnit; patimilor şi morţii şi slavei te-ai făcut moştenitor, ca un înţelept, ca un dumnezeiesc glăsuitor, ca un ucenic al adevărului.

Slavă..., glasul al 2-lea.

   Părăsind cele pământeşti, ai urmat lui Hristos, şi însemnându-te prin însuflarea Sfântului Duh, te-ai trimis de Dânsul la neamurile cele pierdute, ca să întorci pe oameni la lumina dumnezeieştilor cunoştinţe, Apostole Matia. Şi sfârşindu-ţi nevoinţele dumnezeieştilor tale chinuri, şi ale muncilor celor de multe feluri, sufletul tău lui Hristos l-ai dat. Deci pe Acela roagă-L, preafericite, să ne dăruiască nouă mare milă.

Şi acum..., asemenea.

   Văzut-au în Tabor, Moise şi Ilie, pe Dumnezeu, Cel ce din Fecioară Doamnă S-a întrupat, spre mântuirea oamenilor.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

LA LITURGHIE

    Fericirile Praznicului, Cântarea a 4-a pe 4, şi ale Apostolului Cântarea a 6-a pe 4. Prochimenul Praznicului, şi al Apostolului, glasul al 8-lea : În tot pământul... Stih : Cerurile spun... Apostolul din fapte : În zilele acelea s-au întors Apostolii... Aliluia, glasul 1 : Mărturisi-vor cerurile minunile Tale... Evanghelia de la Luca : În vremea aceea, chemând Iisus pe cei doisprezece...  CHINONICUL : În tot pământul a ieşit vestirea..

ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ZECEA

Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Lavrentie.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile, pe 6. Ale Praznicului 3, şi ale Sfântului 3.

Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn...

   Veniţi acum cugetătorilor de cele cereşti, schimbându-ne astăzi cu schimbare dumnezeiască, închipuindu-ne cu Hristos dimpreună prin buna-credinţă, şi înălţându-ne de pe pământ, către înaltă privelişte a bunătăţilor să ne veselim; căci pentru milostivire schimbându-Se la faţă în Tabor, pe omul cel cu chip stricat l-a strălucit, Mântuitorul sufletelor noastre.

   O iubitorilor de privirea celor mai presus de minte, şi iubitorilor de auzire, veniţi în taină să vedem pe Hristos, strălucind cu razele cele dumnezeieşti, şi să auzim glasul Părintelui, Fiu iubit propovăduind, pe Cel ce a strălucit neputinţa cea omenească în Tabor, şi a izvorât luminare sufletelor noastre.

   Toată adunarea cea lumească şi cea mai presus de lume, acum să se mişte spre lauda lui Hristos Dumnezeului nostru, şi a Stăpânitorului viilor şi al morţilor, căci cu cuviinţă dumnezeiască schimbându-se la faţă, împreună cu Sine-şi a pus de faţă în Tabor, pe întâi-stătătorii şi propovăduitorii legii şi ai Darului precum bine a voit, Mântuitorul sufletelor noastre.

Alte Stihiri ale Sfântului, glas şi podobia, aceleaşi.

   Stăpânul şi Domnul, cărbune de foc ţi-a dat ţie Mucenice întru ajutor, de care aprinzându-te, te-ai dezbrăcat îndată-şi de lăcaşul cel pământesc şi ai dobândit viaţa cea fără de moarte, şi ai moştenit Împărăţia. Pentru aceasta cu bucurie prăznuim pomenirea ta, cea de bucurie preafericite purtătorule de cunună, Lavrentie.

   Deasupra cărbunilor frigându-te, Fericite, ai veştejit cărbunii înşelăciunii idolilor, de care subţiindu-te ai scuturat trupul cel gras, ca pe o sarcină grea, şi ţărâna omorârii strămoşilor noştri. Pentru aceea cărbune nestins te-ai făcut nouă, luminând cu strălucire pe cei ce cinstesc pomenirea ta.

   Mucenicii cei nebiruiţi, s-au aprins de la Dumnezeu ca nişte jărateci luminători de raza Duhului, cu fierbinţeală izgonind negura înşelăciunii şi a nedumnezeirii, şi aprinzând lumina bunei credinţe. Pentru aceasta şi Lavrentie adevăratul şi cinstitul diacon al Mântuitorului străluceşte cu minunile.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 4-lea.

   Mai-nainte de Crucea Ta, Doamne, muntele Cerului s-a asemănat, şi norul ca un cort s-a întins, schimbându-Te Tu la faţă, şi de Tatăl mărturisit fiind, de faţă era Petru cu Iacob şi cu Ioan, ca cei ce voiau să fie împreună cu Tine şi în vremea vânzării Tale, ca văzând minunile Tale, să nu se înfricoşeze de patimile Tale; cărora ca să ne închinăm în pace învredniceşte-ne pe noi, pentru mare mila Ta. 

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului...

   Slava cea dumnezeiască, a arătat-o Domnul oarecând în muntele Taborului, tăinuitorilor, căror a voit.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul.

   Veniţi cu ucenicii toţi să alergăm împreună, întru înălţimea bunătăţilor, ca să ne învrednicim, împreună cu dânşii şi Darului.

Stih : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

   Toţi pământenii să ne curăţim inimile, ca prin bună tocmire, să vină şi la noi, slava Darului celui în trei Sori.

Slavă..., Şi acum... glasul al 4-lea :

   Mai-nainte de Crucea Ta, Doamne, suind pe ucenici în munte înalt, Te-ai schimbat la faţă înaintea lor, cu razele puterii luminându-i pe dânşii. Despre o parte cu iubirea de oameni, iar despre alta cu puterea, vrând să le arăţi strălucirea Învierii; căreia învredniceşte-ne şi pe noi în pace Dumnezeule, ca un Milostiv şi de oameni Iubitor.

Tropar, glasul al 4-lea.

   Mucenicul Tău, Doamne Lavrentie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul praznicului de 2 ori, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Praznicului.

 După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Spăimântatu-sa Iosif...

   În muntele Taborului Te-ai schimbat la faţă, Iisuse, şi nor a luminos întins ca un cort pe Apostoli cu slava Ta i-a acoperit. Pentru aceasta, şi în jos la pământ se uitau, neputând răbda să vadă strălucirea slavei celei neapropiate a feţei Tale, Mântuitorule Hristoase Dumnezeule, Cela ce eşti fără de început, Care ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., iarăşi aceasta.

După a două Catismă, Sedealna, glasul şi Podobie aceiaşi.

   În muntele Taborului schimbându-Te la faţă, Mântuitorule Hristoase, prea-aleşilor ucenici, slava Ta arătându-o, ai strălucit neschimbarea Dumnezeirii, şi prin norul luminii, împreună ai chemat pe Ilie şi pe Moise, care împreună vorbeau cu Tine. Pentru aceasta şi Petru zicea : Bine este Îndurate a fi aicea împreună cu Tine; Cela ce atunci ai strălucit acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., iarăşi aceasta. 

CANOANELE

AI Praznicului cel de al doilea cu Irmosul pe 8, şi al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Cântarea a 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos : Pe voievozii cei tari...

   În grădina desfătării ca un ostaş al lui Hristos după vrednicie desfătându-te, şi împreună dănţuind cu puterile cele îngereşti, roagă să mi se dea strălucire purtătoare de lumină mie, celui ce te laud pe tine fericite Lavrentie.

   Intrând în luptele muceniciei celei cinstite, pătimitor purtător de biruinţă, cu tăria sufletului te-ai arătat Lavrentie, cu cununa dreptăţii cu bună-cuviinţă încununându-te şi cu diadema biruinţei.

Slavă...

   Ca un fiu al luminii şi al zilei fiind, minunat, de la apus ca un soare simţitor ne-ai răsărit nouă, luminând marginile cu raza cea prealuminoasă, Mucenice Lavrentie pururea pomenite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prin cinstita naşterea ta Fecioară, izbăvindu-ne din legăturile iadului şi din stricăciune, şi din osânda lumii, cu mulţumită strigăm ţie : Bucură-te Preacurată cea plină de daruri, uşa cea mântuitoare a Darului.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Arcul celor puternici...

   Având biruinţa Crucii, vitejeşte ai alergat către potrivnicii luptători, şi biruindu-i te-ai arătat purtător de minuni.

   Îngrădindu-te cu legea lui Hristos, ca un nebiruit ai stătut împotriva legiuirii păgânilor, cu răbdare prea-vitejească, Preafericite.

Slavă...

   Împuternicindu-te de dumnezeiască putere, ai stricat neputinţa mulţimii dumnezeilor, iar Dumnezeirea lui Hristos cea mai-nainte de veci lumii o ai propovăduit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul cel întocmai cu Părintele şi cu Duhul, la Fire şi la Fiinţă şi la Dumnezeire, întrupându-Se din tine Preacurată, S-a făcut deopotrivă cu oamenii.

Irmosul :

   Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

CONDACUL Sfântului, glasul al 2-lea.

Podobie : Căutând cele de sus...

   Cu foc dumnezeiesc aprinzându-ţi inima ta, focul patimilor până în sfârşit în cenuşă l-ai întors, întărirea pătimitorilor de Dumnezeu purtătorule Mucenice Lavrentie, şi întru chinuri fiind, ai strigat cu credinţă : Nimenea nu mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos.

ICOS

   Pe cel ce a strălucit în lume ca un luminător nerătăcit, adunându-ne credincioşii, cu laude de cântări să-l cinstim, pe Lavrentie purtătorul de chinuri şi tăinuitorul celor negrăite, ca să ne izbăvim cu rugăciunile lui de greşalele cele rele, şi curăţindu-ne de toată întinăciunea minţii, să vedem pe Hristos, Cel ce a proslăvit pe acesta, care tare a pătimit şi a zis : Nimenea nu mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe Înţelepciunea...

   Bogăţia cea cerească adunându-o şi săracilor pe aceasta aducându-o, o ai risipit şi ai dat lipsiţilor pâinea ta, şi printr-aceasta, viaţa cea nestricăcioasă câştigându-o întru mucenicia lui Hristos, ai strălucit Cuvioase. Pentru aceasta făcând vitejie, şi pătimind după lege, cununa nevoinţelor tale de la Dumnezeu ai luat, purtătorule de chinuri Lavrentie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului, glas acelaşi.

Podobie : Porunca cea cu taină.,.

   Fulgerul cel ascuns sub trup, firea Ta Hristoase şi dumnezeiasca bunacuviinţă, în Sfântul munte cu bunătatea ai arătat, strălucind Fiinţa întru Tine ucenicilor, şi înţelegând nerăbdată firea slavei Tale, Sfânt eşti au strigat; că Cel ce eşti neapropiat, văzut ai fost lumii cu trup, unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a, 4-a,

Irmos : Cela ce şade în slavă...

   Slujitorul Cuvântului şi împodobitul cu cuvântul s-a junghiat cu voirea sufletului, pentru dragostea Cuvântului, şi acum împreună cu Cuvântul după dreptate împărăţeşte de veselia şi de slava Lui umplându-se.

   Prin privegherea cea dumnezeiască a muceniceştei tale împotriviri, lepădând de pe gene somnul cel spre moarte, cu bunăcredinţă, nu ai dormitat dormitarea păgânătăţii, preasfinţite Mucenice al lui Hristos.

Slavă...

   Împotriva chibzuinţei celei păgâneşti a rătăciţilor, cu armele adevărului şi ale cinstirii de Dumnezeu întrarmându-te, pomenirea acesteia până în sfârşit o ai surpat prin credinţă şi prin alcătuirea voirii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Toată stricăciunea mâncării cea mai de înainte lepădându-o, cu Pâinea vieţii cea din Cer ne hrănim, cu cea răsărită din pământul cel fecioresc, pe Care ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor o slăvim.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Păgânii nu vor vedea...

   Nedepărtat privind spre frumuseţile cele dumnezeieşti, ai, defăimat toate frumuseţile cele veselitoare ce sunt pe pământ, Lavrentie, şi durerile cele cumplite ale trupului, vrednicule de mirare.

   Cunoscând pe Hristos, Care slujitor S-a făcut nouă al darurilor celor de la Părintele, te-ai făcut diacon al Lui, purcezând către Dânsul prin sânge, Preafericite.

Slavă...

   Sfinţită jertfă şi podoabă de bună-cuviinţă ai adus lui Hristos, fericite, şi ai strălucit în cortul cel ceresc, unde acum fiind te îndulceşti de lumină.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel de o Fire şi de un Chip cu Părintele, Unul-Născut, Fiul, cu oamenii vrând S-a făcut de o seminţie, Cel Preaînalt întrupându-Se din pântecele tău Maică Fecioară.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Venit-am întru adâncurile... 

   Focul cel materialnic pe tine frigându-te, mâncare preadulce te-a făcut Împăratului tuturor, Celui ce iubeşte şi însetoşează de mântuirea noastră, pururea mărite.

   Cu totul te-ai apropiat de lumina începătoarei Treimi, diacon fiind al Acesteia, te-ai făcut cu chip luminos, luminând pe cei ce te cântă pe tine.

Slavă...

   Culcat fiind pe grătarele focului, sufereai cu puternicie dumnezeiască mucenicie, aprinzându-te la suflet de dragostea lui Hristos şi de roua Duhului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Maică Fecioară, vas încăpător de Dumnezeu ai fost, scaun însufleţit, munte sfânt şi chivot şi cort făcut de Dumnezeu, şi sfeşnic cu razele de aur.

Irmosul :

   Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, mult-Milostive.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului

SINAXAR

    Întru această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici, Lavrentie arhidiaconul, Xist şi Ipolit.

Stih : Pe Lavrentie, peşte al lui Hristos îi zic,

Pe care pe grătar păgânii cu cărbuni îl frig.

Sfârşitul nevoitorilor şi slavă vrând să dobândeşti,

Cu nevoinţa cea prin sabie, Xiste, te nevoieşti.

Pe Ipolit, de cai il văzu legat,

Căruia patimă, împotriva numirii i s-a dat,

Lavrentie întru această lună în a zecea zi cu adevărat;

Bun peşte fript pe cărbuni s-a arătat.

   Aceştia au fost în zilele împăratului Deciu, deci Sfântul Xist era de la Atena, unde învăţase şi cuvântul filozofiei, şi mergând la Roma a fost hirotonit episcop după ce mărturisi Sfântul Ştefan, şi pornindu-se atunci goană asupra creştinilor, porunci Sfântul Xist lui Lavrentie arhidiaconului său, să chivernisească vasele Bisericii. Iar el văzându-le, le împărții pe la săraci. După aceea întorcându-se Deciu din Persia, a fost adus către dânsul Sfântul Xist episcopul, şi neplecându-se a se lepăda de Hristos, ci mărturisindu-L cu îndrăzneală Dumnezeu adevărat şi Atotziditor, i s-a tăiat capul. Deci aducându-se şi arhidiaconul Lavrentie şi cerându-i-se sfintele odoare, el ceru care şi luând pe săraci şi pe şchiopii cărora le împărţise banii, i-a încărcat prin care şi i-a dus la împărat. Pe care văzându-i împăratul, şi pornindu-se cu mânie, porunci de-l bătură foarte rău pe Sfântul Lavrentie, apoi îl băgară în temniţă, unde intrând Sfântul tămăduia pe toți cei ce mergeau la dânsul, care văzând Calinic tribunul crezu în Hristos şi se boteză. Deci după aceea iarăşi stătu Sfântul Lavrentie de față la împăratul şi neplecându-se a jertfi idolilor, îl întinseră pe un grătar ce ardea pe foc, pe care dând mulțumire lui Dumnezeu, şi-a dat sufletul. Şi a fost grijit şi îngropat precum s-a căzut, de Ipolit; de care înţelegând împăratul trimise de-l luă, şi porunci de-l bătură cu bețe de fier noduroase şi apoi îl legă de cai sălbatici, de care târându-se mult, şi-a dai sufletul la Dumnezeu. Însă spun că a şaptea zi după patima Sfântului Ipolit încălecând Deciu şi Valerian pe caii lor, ca să meargă la priveliște, acolo şi-au lepădat necuratele lor suflete, strigând adică Deciu la ceasul morţii lui : O Ipolite, de ce mă iei aşa rob legat ? Strigat-a şi Valerian : Dară cu lanţuri de foc mă tragi ? Şi aceasta s-a vădit în toată Roma şi de la Roma în toată lumea, şi toți s-au întărit în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia este slava în veci, Amin.

   Tot în această zi, Sfântul Iron filozoful, care cu pace s-a săvârşit,

Stih : Murind sofistul capul i s-a încununat,

Căci capul înşelăciunii l-a sfărâmat.

    Tot în această zi, Sfinţii şase Mucenici cei în vizie, unii zdrobindu-li-se oasele, iar alţii strujindu-li-se trupurile, s-au săvârşit.

Stih : Zdrobirea oaselor şi a cărnurilor strujire,

La şase nevoitori de cununi se bice răpire.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Cel ce ai mântuit în foc...

   Povăţuitor tainelor alegându-te, şi slujitor Cuvântului, vas sfinţit te-ai arătat al Bisericii celei cereşti şi prinos, dulce cântând Făcătorului : Prealăudate Doamne Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Îngrădindu-te cu legea vieţii celei întru Hristos, Mucenice Lavrentie, nu ţi-ai plecat mintea legiuitorilor morţii şi stricăciunii, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Ca un oarecare ce s-ar fi îmbrăcat cu trup fără durere, cu gând prea-viteaz Mucenice, ai cutezat asupra focului celui a toate mistuitor, strigând Preafericite : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Uşă înţelegătoare te-ai arătat Mireasă a lui Dumnezeu, a Răsăritului Celui ce dintru înălţime S-a arătat pe pământ oamenilor, dintru tine, mai presus de cuvânt şi de cuget Dumnezeul părinţilor Cel binecuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Mântuitorule al tuturor...

   Cu minte tare te-ai făcut mai puternic decât văpaia cea nesuferită, ca în trup străin arzându-te Fericite, ai strigat : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.

   Asemănându-te celor trei tineri, şi stingând cărbunii focului în roua Duhului, strigi cântând : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Binecuvântam pe Tatăl...

   Hristos fiind ţie luminare, te-a încins pe tine cu tărie, şi către Sineşi te-a înălţat, care cu bună-cuviinţă cântai : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Toiag din rădăcina lui Iessei ai fost, şi mai presus ai înflorit floarea Dumnezeirii, pe Hristos Dumnezeul meu şi Domnul. Toate lucrurile binecuvântăm Fecioară naşterea ta.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Eva adică prin boala...

   Junghiere întreagă, şi tămâie bineprimită te-ai adus Stăpânului, ispitindu-te ca aurul în cuptor, în focul muceniciei, şi te-ai făcut carte a Bisericii întâilor născuţi, vrednicule de minune.

   Cu privirea cea neîncetată către Dumnezeu îndumnezeindu-te, şi prin unirea cea mai bună, cu cuvântul şi cu privirea cea dumnezeiască, ţi s-a făcut să te amesteci cu lumina cea desăvârşită; pentru aceea pe tine toţi te fericim.

Slavă...

   Ca soarele ai răsărit de la apusuri, Fericite, minune mare şi preaslăvită, cu razele tale vrednicule de mirare, toată Biserica luminându-o, şi cu căldura credinţei pe toţi încălzindu-i; pentru aceea pe tine toţi te mărim.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Chipurile naşterii tale, Preacurată, proorocii mai-nainte le-au propovăduit, învăţându-se de departe din dumnezeiasca suflarea Duhului, şi au propovăduit lumii prealuminat; de ale căror împliniri ne minunăm acum.

Irmosul :

   Eva adică prin boala neascultării, blestem în lăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu ucenicii să ne...

   Cu puterile cele îngereşti, şi cu danţurile mucenicilor, mare Mucenice mărite, dănţuind împreună înaintea Scaunului prealuminatei Treimi, şi cu preastrălucitele razele cele de acolo revărsându-te, cere lumină şi pace, celor ce cu dreaptă credinţă săvârşesc pomenirea ta cea dătătoare de lumină, şi pe tine arătat te preamăresc, o Lavrentie fericite.

Slavă..., Şi acum... a Praznicului.

   Cuvinte, Cela ce eşti lumină neschimbată a Tatălui luminii Celui nenăscut întru arătată lumina Ta, astăzi în Tabor am văzut lumină pe Tatăl, lumină şi pe Duhul, Care aduce la lumină toată făptura.

LA STIHOAVNĂ

Stihurile, glasul al 2-lea.

 Podobie : Casa Eufratului...

   Glasul părintesc, ţie din ceruri, s-a auzit strigând : Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Dânsul toţi să-L ascultaţi.

Stih : Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul.

   Să ne suim credincioşii cu mintea în muntele privirii, ca să vedem slava Mântuitorului, Dumnezeului nostru.

Stih : Taborul şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

   Scriind cântăreţul psalmilor, strigă : Taborul şi Ermonul, Hristoase Mântuitorul meu, luminat întru numele Tău se vor bucura.

Slavă..., Şi acum..., asemenea,

   Stăpânitorule al tuturor Împărate, împacă lumea prin solirile Preacuratei Fecioare, Împărătesei tuturor, şi ale tuturor sfinţilor Tăi.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului, Cântarea a 5-a, a amândorura Canoanelor, cu Irmosul pe 6.