Duminica Vameșului și a Fariseului * Duminica Fiului Risipitor * Săptămâna Lăsatului sec de Carne * Duminica Lăsatului sec de Carne * Săptămâna Lăsatului sec de Brânză * Duminica Lăsatului sec de Brânză * Din Învățătura de Tipic a lui Marcu * Săptămâna 1-a din Postul Mare * Săptămâna a 2-a din Postul Mare * Săptămâna a 3-a din Postul Mare * Săptămâna a 4-a din Postul Mare * Săptămâna a 5-a din Postul Mare * Săptămâna a 6-a din Postul Mare * Duminica Floriilor * Săptămâna Patimilor * Cântări Treimice * Stihiri de Umilință * Viața Cuvioasei Maria Egipteanca * Istorie de folos
Embedded Files
LUNI
LUNI
În săptămâna întâia a Sfântului şi Marelui Post
DUMINICĂ SEARA
După Psalmul obişnuit, la Doamne strigat-am..., punem stihiri 10, şi cântăm Stihiri ale pocăinţei din Octoih, ale glasului de rând 4. Acestea sunt scrise, din toate glasurile, la sfârşitul cărţii, din Triod 3, şi de la Minei 3.
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobia : Când de pe lemn...
Facere a lui Iosif.
Cu înfrânare să ne sârguim toţi a smeri trupul, trecând dumnezeiască măsura postului celui fără prihană. Şi cu rugăciuni şi cu lacrimi să căutăm pe Domnul, Cel ce ne mântuieşte pe noi, şi uitare răutăţii desăvârşit să facem, strigând : Greşit-am Ţie, mântuieşte-ne ca odinioară pe Niniviteni, Hristoase Împărate, şi ne fă părtaşi împărăţiei cereşti, mult-Îndurate.
Mă deznădăjduiesc, aducându-mi aminte de lucrurile mele, Doamne, cele vrednice de toată munca; că iată neuitându-mă la cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, rău mi-am cheltuit viaţa mea. Pentru aceasta mă rog, curăţindu-mă cu ploile pocăinţei, luminează-mă prin post şi prin rugăciuni, ca un îndurat, şi nu Te scârbi de mine Făcătorule de bine al tuturor, şi preabunule.
Alte, a lui Teodor Studitul, glas acelaşi.
Podobia : Darurilor celor mai presus...
Vremea postului să o începem luminat, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu bunătăţile Duhului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu, şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne.
Apoi din Minei ale Sfântului 3 Podobnice Slavă..., de are; iar de nu, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas. Din Minei.
Ieșire cu cădelnița : Lumină lină...
Prochimen mare, glasul al 8-lea :
Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu, şi-l mântuiește pe el.
Stih : Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.
Stih : Vadă săracii şi să se veselească.
Stih : Căutați pe Dumnezeu şi va fi viu sufletul vostru.
Şi iarăşi cu glas mai înalt : Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta...
CADE-SE A ŞTI : Că în toate Duminicile sfintelor patruzeci de zile, la Vecernie se face ieșirea pentru Prochimenul cel mare. Apoi Învredniceşte-ne Doamne..., trei metanii mari și ectenia.
LA STIHOAVNĂ
Stihira aceasta, glasul al 4-lea.
Strălucit-a darul Tău Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bineprimită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al postului, să ajungem la Învierea cea de a treia zi, a Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, Cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.
Şi cântăm tot acea Stihiră.
Apoi Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.
Şi Martirica :
Cel ce Te preaslăveşti întru pomenirea sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, fiind rugat de dânşii, trimite-ne nouă mare milă.
Slavă... a Sfântului din Minei, de are; Şi acum..., a Născătoarei, după glasul Mineiului; iar de nu are, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, glas acelaşi.
Podobia : Ca pe un viteaz...
Cetele îngerilor te slăvesc pe tine, Maica lui Dumnezeu. Că pe Dumnezeu, Preacurată, L-ai născut, pe Cel ce este pururea cu Tatăl şi cu Duhul şi Carele a aşezat oștile îngereşti din nefiinţă cu voia; pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele celor ce te laudă pe tine cu dreaptă credinţă, Preacurată.
Acum slobozeşte pe robul Tău... Sfinte Dumnezeule..., cu trei metanii, Prea Sfântă Treime..., Tatăl nostru..., şi aceste tropare, glasul 1 : Născătoare de Dumnezeu..., (o metanie) Slavă..., Botezătorul lui Hristos.. (o metanie) Şi acum..., Rugaţi-vă pentru noi..., încă o metanie Apoi cel mai mare zice cu glas lin şi regulat aceasta, fără metanie. Sub milostivirea ta scăpăm noi..., Doamne miluieşte (de 40 de ori) Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru numele Domnului, binecuvintează părinte : Preotul zice ecfonisul : Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru..., Amin. Apoi, rugăciunea : Împărate ceresc..., Şi facem trei metanii mari, zicând rugăciunea Cuviosului Efrem Sirul :
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijirii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. (o metanie)
Iar duhul curăţiei şi al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie robului Tău. (o metanie)
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu; că bine eşti cuvântat în vecii vecilor, Amin. (o metanie)
Apoi sărutăm icoanele, la locurile noastre, după obicei, şi zice cel mai mare : Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Şi se face rugăciunea de preot şi Apolisul deplin.
Apoi Pavecerniţa cea mică, după obicei, cu închinăciuni şi cu metaniile postului. La Slavă întru cei de sus..., trei metanii. Canonul Născătoarei de Dumnezeu. Cade-se să te fericim..., Sfinte Dumnezeule..., trei metanii Apoi obişnuitele tropare Doamne miluieşte (de 40 ori) Cela ce în toată vremea..., Preotul : Dumnezeule, milostiveşte-te..., trei metanii mari. Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul : Doamne şi stăpânul vieţii... cu celelalte 12 închinăciuni mici. Apoi : Sfinte Dumnezeule..., După, Tatăl nostru..., Doamne miluieşte (de 12 ori) Şi rugăciunea : Nespurcată, neîntinată..., Și ne dă nouă Stăpâne..., Apolisul.
Spre ştiinţă : Toate Vecerniile şi Pavecernițele din Duminicile următoare până la Duminica a cincea a Sfântului post se vor săvârşi întocmai, ca în această Duminică, neschimbând nimic, afară de locurile unde se arată ce trebuie schimbat.
ÎNCEPUTUL SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
LUNI ÎNTÂIA SĂPTĂMÂNĂ
Toacă paraclisierul la ziuă din pricina întârzierii cu mângâierea de seara, și adunându-ne toţi după obicei în Biserică, citim Miezonoptica fără metanii; numai la sfârşit, trei metanii mari cu rugăciunea : Doamne și Stăpânul..., Aceasta o facem numai la ziua cea dintâi, în celelalte zile ale Sfântului şi marelui post, citim Miezonoptica cu 16 metanii după obicei. Apoi sculându-se preotul face obişnuita metanie celui mai mare, intră în Sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea sfintei mese şi cădind în chipul Crucii, zice : Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., şi noi răspundem, Amin. Şi iese preotul şi cădeşte, iar cititorul Psalmilor, ce este rânduit, zice : Sfinte Dumnezeule..., tot fără metanii; după Tatăl nostru..., Preotul zice ecfonisul : Că a Ta este Împărăţia..., și după Amin, Doamne miluieşte, (de 12 ori) Veniţi să ne închinăm..., de trei ori şi Psalmii 19 şi 20. După sfârşitul lor. Sfinte Dumnezeule..., fără de metanii După, Tatăl nostru..., obişnuitele Tropare. Acestea cântându-le, cădeşte preotul Sfântul Altar şi toată Biserica. Apoi Ectenia : Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule..., Pentru Arhiereul, pentru..., Apoi Ecfonisul : Că milostiv şi iubitor..., Citeţul : Amin, Şi îndată zice : Întru numele Domnului..., şi preotul; Slavă Sfintei şi Celei de o Ființă..., Iar fratele, cel rânduit, zice, Amin ! şi citeşte cei şase Psalmi, fără metanii cu toată luarea aminte, și cu frica lui Dumnezeu ca şi cum ar vorbi, nevăzut, cu Dumnezeu, nefiind voie să se șoptească, nici să scuipe sau să tușească. Ci mai vârtos să ia aminte fiecare cele ce se citesc, având mâinile strânse la piept, capetele plecate, cu ochii căutând în jos dar cu ochii inimii căutând la răsărit; rugându-ne pentru păcatele noastre şi aducându-ne aminte de moarte, de munca ce va să fie şi de viaţa veşnică. La începutul Psalmului 102, zice preotul rugăciunile Utreniei. După sfârşitul Psalmilor, Slavă..., Şi acum..., Aliluia ! (de trei ori) Apoi Ectenia cea mare. Și cântă cântăreţul cel rânduit, Aliluia ! pe glasul ce se întâmplă în Octoih.
Stih 1 : De noapte mânecă duhul meu către Tine Dumnezeule; pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ.
Stih 2 : Dreptate vă învăţaţi cei ce locuiţi pe pământ.
Stih 3 : Pizmuire va lua pe poporul cel neînvăţat şi acum focul pe cei potrivnici va mânca.
Stih 4 : Adaoge lor rele Doamne; adaoge rele celor măriţi ai pământului.
Şi după fiecare Stih, Aliluia ! de trei ori, apoi Treimica glasului; şi le cântăm cu umilinţă şi cu glas mare şi rar. La al 2-lea Tropar, Slavă..., iar al 3-lea, Şi acum.... Apoi citim o catismă a Psaltirii, şi după fiecare stare, la Aliluia ! facem câte trei închinăciuni toţi întocmai, urmând Egumenului sau Eclesiarhului.
După întâia Catismă, Şezândele, cele de umilinţă, din Octoih. Apoi citim pe Sfântul Efrem Sirul. (Din această zi se începe cititul din Sfântul Efrem, care ține până în Vinerea Stâlpărilor).
După a doua Catismă, Şezânda Triodului, a lui Iosif. Glasul al 2-lea.
Podobie : Ceea ce eşti izvorul milei...
Cu dumnezeiescul început al postului să câştigăm umilinţă sufletească, strigând : Stăpâne Hristoase, primeşte rugăciunea noastră, ca nişte tămâie aleasă, şi ne mântuieşte pe noi de împuţita stricăciune, rugămu-ne, şi de înfricoşata muncă; ca Cela ce eşti însuţi bine primitor.
Slavă..., tot aceasta; Şi acum..., a Născătoarei, asemenea.
Ceea ce eşti izvorul milei, milostivirii ne învredniceşte pe noi Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos, arată, precum dea-pururea, puterea ta; că spre tine nădăjduind, bucură-te, strigăm ţie, precum oarecând Gavriil mai marele voievod al celor fără de trupuri.
Şi iarăşi citim din Sfântul Efrem.
După a treia Catismă, Şezânda lui Teodor, glasul al 2-lea.
Podobia : Preacuratului Tău chip...
Preacinstitul post să-l începem luminat, strălucind noi cu razele sfintelor porunci, ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt : Strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfinţenia curăţiei, tăria bunei vitejii. Ca să ajungem luminaţi la sfânta şi de a treia zi Înviere, care luminează lumea cu nestricăciunea.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
Rugăciunea ta cea nebiruită câştigându-o în nevoi, scap minunat, mai presus de nădejde, de cei ce mă necăjesc, o Maică a Dumnezeului nostru ! Că tu apuci înainte totdeauna, gonind întunericul multelor păcate, ale celor ce se roagă ţie cu credinţă. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm ţie : Primeşte Stăpână aceste scurte laude de mulţumire, pentru că-mi eşti mie întru toate ajutătoare.
Apoi citim din Lavsaicon sau din cuvintele Sfântului Ioan Scărarul. Psalmul 50. Şi obişnuita rugăciune : Mântuieşte Dumnezeule, poporul Tău..., După care, începem : Să cântăm Domnului..., pe glasul Canonului din Minei al Sfântului zilei, cântând Canonul cu Irmosul pe 6. Iar de la Stihul : Atunci s-au grăbit voievozii Edomului..., se încep cele din Triod, cântând 4 tropare ale lui Iosif. De la Stihul : Domnul, Cela ce împărăteşte veacurile..., se încep troparele lui Teodor cântând o strană un tropar şi a doua strană alt tropar. Slavă..., Treimica; Şi acum..., a Născătoarei : Apoi zicem, cu glas mai înalt : Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ție..., cântând celelalte tropare ale lui Teodor. După care, zicem Catavasia, care-i Irmosul Canonului al 2-lea. În acest fel cântăm Cântarea 8-a şi 9-a, în tot timpul postului, iar a 3-a Cântare o cântăm așa : Strana cea mare zice stihul : Domnul s-a suit în ceruri..., cu troparul canonului din Minei. Iar a doua strană, Stihul : Şi va da tărie împăraţilor noştri..., şi al doilea tropar al Canonului din Minei. Apoi : Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei cu troparele Canonului. Iar la urma Canonului, cântă strana cea mare Irmosul de la a 3-a Cântare a Mineiului. În acest fel, cântăm şi a 6-a cântare. După a 3-a Cântare. Şezânda de la Minei şi A Născătoarei : Iar Cântările a 4-a, a 5-a şi a 7-a le cântăm aşa : Zicem Irmosul Canonului din Minei şi cele două Stihuri de la sfârşitul Cântării cu două tropare ale Mineiului şi Slavă..., Şi acum...., Iar între Cântări nu socotim şi Irmosul, pentru că Irmosul se zice la începutul Cântărilor. Irmoasele Mineiului se cântă după Canon, numai după a 3-a și a 6-a Cântare, pentru că la aceste Cântări nu se cântă Irmosul la început. După a 6-a Cântare se pune Martirica glasului şi Sinaxarul de la Minei.
Să se ştie : că aşa cântăm în tot postul Cântările Psaltirii în cele şase zile ale săptămânii. Numai în săptămâna întâia, a cincea şi a şasea cântăm : Luni, Cântarea 1-a; Marţi, Cântarea a 2-a; Miercuri, Cântarea a 3-a; Joi, Cântarea 4-a; Vineri, Cântările a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a şi a 9-a. La cântarea a 9-a, totdeauna rostim : Măreşte suflete al meu pe Domnul..., Iar în săptămâna a 2-a, a 3-a şi a 4-a, Sâmbăta cântăm toată Cântarea a 6-a pe glasul de rând. La fel, Cântarea a 7-a, a 8-a şi a 9-a.
Cuvine-se să ştim că de va cădea în zilele de peste săptămână, afară de Sâmbătă şi Duminică, la Minei doi sfinţi la rând, cântăm Stihirile unuia la Vecernie iar ale celuilalt la Laude, pe 4. Canoanele lor se citesc amândouă, pe 6. Iar unde Triodul are Tricântare, cântăm o singură dată Irmosul Sfântului dintâi şi după Irmos zicem 2 Tropare, unindu-le într-un singur Tropar, şi Troparul cel dinaintea Troparului Născătoarei; pe acesta lăsându-l la o parte. Apoi de la Sfântul al doilea zicem : 2 Tropare într-unul, Troparul al 3-lea dinaintea Troparului Născătoarei şi Troparul Născătoarei; iar de la Triod, amândouă Canoanele pe 8, precum s-a zis mai sus.
Să se ştie, de-asemenea, că în postul mare se cântă Mineiul şi Tricântarea; Octoihul fiind întrebuinţat numai Duminica, unde nu este Tricântare se cântă, numai Mineiul. După a 3-a Cântare, preotul zice Ectenia mică; apoi Şezânda Sfântului, o dată; Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei şi citire de la Sfântul Ioan Scărarul. După a 6-a Cântare, Ectenia mică şi Martirica glasului. Dacă Sfântul are Condac, îl zicem după Cântarea a 6-a; iar Martirica o zicem după întâia Catismă. Apoi Sedealna Octoihului cu pripeala : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi... şi Sinaxarul zilei din Minei.
Tricântarea
Facere a lui Iosif
Cântarea 1-a, Glasul al 2-lea,
Irmos : Veniţi popoare...
Aici se citeşte Întâia Cântare din Psaltire.
Cum voi plânge acum căderea mea ? Ce început voi pune mântuirii mele ? Eu cel ce desfrânat am vieţuit, Îndurate, cu judecăţile care ştii, mântuieşte-mă.
Iată vremea pocăinţei, iată ziua mântuirii, intrarea postului; suflete priveghează şi intrările poftelor închide-le, către Domnul uitându-te.
Întreitul val al păcatelor învăluindu-se, întru adâncul deznădăjduirii mă trage; ci la noianul îndurării Tale alerg, Doamne, mântuieşte-mă.
Însumi eu păcatului m-am făcut rob, însumi eu mi-am deschis uşa poftelor. Lesne iertătorule, Cuvinte, întoarce-mă, mântuieşte-mă, cu milostivirea Ta.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară, ceea ce ai născut izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă pe mine, cel rănit de patimi, şi din focul cel veşnic mă scoate, ceea ce singură eşti de Dumnezeu dăruită.
Altă Tricântare, a lui Teodor,
Glasul și Irmosul aceleaşi.
Veniţi popoare să primim astăzi darul posturilor, ca o vreme a pocăinţei de Dumnezeu dăruită, şi cu aceasta pe Mântuitorul să-L milostivim.
Sosit-a acum vremea nevoinţelor, intrat-a călătoria postului; să-l începem toţi cu dragoste, aducând Domnului bunătăţi, ca nişte daruri.
Slavă..., a Treimii :
Unime nealcătuită, întreit luminătoare, singură prea stăpânitoare, atotputernică, atotvieţuitoare, Dumnezeule şi Doamne, Părinte atotţiitorule, Fiule şi Duhule, mântuieşte pe cei ce Te cinstesc pe Tine.
Şi acum..., a Născătoarei :
Să lăudăm Sfântul munte al lui Dumnezeu, pe Maria cea nespurcată, dintru care a răsărit Soarele dreptăţii celor din întuneric, Hristos, viaţa tuturor.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Căruţă de foc a luat pe Ilie cel luminat, cu postul fiind într-armat, pe Moise l-a arătat văzător celor negrăite, şi noi pe acesta primindu-l, vom vedea pe Hristos.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Adam a mâncat mâncare şi l-a alungat din rai neînfrânarea, iar pe noi, Doamne, primindu-ne postul, ne va arăta vrednici de pocăinţă, Iubitorule de oameni.
Irmosul :
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a scăpat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
După a 6-a Cântare, Martirica Glasului.
Cântarea a 8-a,
Irmos : În cuptorul cel de foc...
Pe mine cel aprins de pofte şi întunecat la vederea sufletului înnoindu-mă, Hristoase, cu focul temerii Tale, mă luminează cu lumina mântuirii; ca să Te slăvesc întru toți vecii.
Saţiul poftelor urând, hrăneşte-te smeritul meu suflet cu dulceaţa bunătăţilor şi te îndulceşte mai mult cu desfătarea postului, abătându-te de la amărăciunea dulceţilor şi viază în veci.
Fiind orbit la suflet şi de beţia patimilor întunecat, nicicum nu pot căuta către Tine, unul Dumnezeu. Pentru aceasta îndură-Te şi mă luminează, şi-mi deschide mie uşile pocăinţei.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Curată, ceea ce ai făcut cerească firea noastră cea pământească şi stricăcioasă, cu călduroasa ta rugăciune, fă să se îndrepteze rugăciunile şi cererile noastre, către al Tău Fiu şi al tuturor Dumnezeu şi Împărat.
Altă Tricântare,
Irmos : Cel ce ai răcorit dedemult..
Luminat să primim, credincioşilor, intrarea postului, şi să nu ne mâhnim, ci să ne spălăm feţele noastre cu apa nepătimirii, binecuvântând şi preaînălţând pe Hristos în veci.
Cu untuldelemn al milostivirii ungându-ne capul sufletului, să nu grăim multe către Tatăl nostru Cel ce este în ceruri, rugăciuni trimiţând, binecuvântând şi preaînălţându-L în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh Domnul.
Pe Tatăl, Cel fără început şi pururea veşnic să-L lăudăm credincioşii şi pe Fiul, Cel împreună fără început, şi pe Duhul, Cel ce împreună este strălucit din Tatăl; fiind feţe de o fiinţă ale unei Stăpânii şi Puteri preaputernice.
Şi acum..., a Născătoarei :
Marie, ceea ce eşti chemată de Dumnezeu, şi cu adevărat credincioşilor curăţitoare, că din tine se dă iertare tuturor din-destul, nu înceta îmblânzind pe Fiul tău şi Domnul, pentru cei ce te laudă pe tine.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Postind Domnul numărul cel de patruzeci de zile, a cinstit şi a sfinţit aceste zile de acum, fraţilor, la care ajungând strigăm : Binecuvântaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Domnul, Cel ce a răcorit dedemult în văpaie pe tinerii evreilor şi a ars într-însa pe haldei cu preamărire; să-L lăudăm zicând : Binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Apoi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită...
Cântarea a 9-a
Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul...
Ziua postului părăsire păcatelor să-ţi fie ţie, suflete, şi către Dumnezeu plecare şi apropiere; ca să scapi dintru adâncul răutăţii şi să iubeşti numai căile, care duc la repausul de acolo.
Şi cu cugetele alunecând, şi cu trupul greşind, mă tânguiesc, suspin şi strig : Mântuieşte-mă, Doamne, mântuieşte-mă, Cela ce eşti singur fără de răutate, şi nu mă osândi în focul gheenei, pe mine vrednicul de osândă.
Cu luminatul veşmânt al postului îmbrăcându-ne, să ne dezbrăcăm de haina cea întunecată şi rău îngreuiată a beţiei; şi luminaţi făcându-ne, prin dumnezeieştile bunătăţi, cu credinţă să vedem luminatele patimi ale Mântuitorului.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pe ticălosul meu suflet, cel bolnăvit de toate asuprelile răilor draci, tămăduieşte-l, preacurată Stăpână, ceea ce ai născut pe tămăduitorul Hristos, Răscumpărătorul nostru, al celor ce te slăvim pe tine curată, Fecioară nestricată.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe ceea ce mai presus de fire...
Acum a sosit vremea sfintelor posturi, să le începem cu bune petreceri, că zice : Cu judecăţi şi cu gâlcevi să nu vă postiţi.
În muntele Horeb, cu postul curăţindu-se Ilie, a văzut pe Dumnezeu. Să ne curăţim şi noi inima cu postul, şi vom vedea pe Hristos.
Slavă... a Treimii :
Unei Firi mă închin, trei Feţe laud, pe un Dumnezeu al tuturor; pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, stăpânirea cea vecuitoare.
Şi acum..., a Născătoarei :
Curată ai născut prunc, Fecioară ai hrănit cu lapte, şi întru acestea amândouă, după ce ai născut, ai rămas fecioară. Dumnezeu este Cel ce a făcut aceasta. Nu o întreba de la mine, în ce chip ?
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru slavă Ţie.
O zi, se zice că este toată viaţa pământenilor celor ce se ostenesc din dragoste; patruzeci sunt zilele postului, care să le săvârşim cu bucurie.
Irmosul :
Pe ceea ce mai presus de fire cu trup a zămislit în pântece, pe Cuvântul, Cel ce fără de ani, mai înainte a strălucit din Tatăl cu neîncetate laude să o slăvim credincioşii.
Apoi :
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi cu totul fără prihană şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii, şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii; care fără de stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut; pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
O metanie şi Ectenia : Iară şi iară cu pace Domnului... Şi Luminânda, Treimica glasului (de trei ori) La Toată suflarea... Stihiri nu cântăm, ci numai : Lăudaţi pe Domnul din ceruri... Apoi : Cei trei Psalmi obişnuiţi; Iar de sunt la Minei doi sfinţi la rând, cântăm seara, la Vecernie, Stihirile unuia; iar ale celuilalt le cântăm dimineaţa la Laude, 4 Stihiri, de vor fi; iar de nu sunt, zice fratele cel de rând :
Ție slavă se cuvine, Doamne Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preotul : Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina..., Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu..., și celelalte. Şi facem trei metanii toţi deodată, la locurile noastre unde stăm. După aceasta, preotul : Să plinim rugăciunile noastre Domnului..., Şi Ecfonisul. Și unindu-se amândouă stranele, cântăm :
LA STIHOAVNĂ
Stihira, glasul al 5-lea, singur glasul.
Venit-a postul, maica curăţiei, defăimătoarea păcatului şi vestitoarea pocăinţei, petrecerea îngerilor şi mântuirea oamenilor; să strigăm credincioşii : Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.
Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
Şi zicem tot aceeaşi.
Apoi, Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.
A Mucenicilor :
Binecuvântată este oastea Împăratului Ceresc. Că de au şi fost pământeni mucenicii, dar s-au sârguit a ajunge la vrednicia îngerească; de trupuri negrijindu-se şi, prin pătimiri, cinstei celor fără de trupuri învrednicindu-se. Pentru rugăciunile lor, Doamne, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară curată şi decât heruvimii mai sfântă, cu glasuri de cântări te slăvim; căci cu sufletul şi cu trupul te mărturisim, Născătoare de Dumnezeu, ca pe ceea ce ai născut cu adevărat pe Dumnezeu întrupat. Roagă-te, Preacurată, pentru sufletele noastre.
Apoi : Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numelui Tău, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea. (de două ori) Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Şi după ce zice preotul : Că a Ta este împărăţia...
Zicem Troparul :
În Biserica slavei Tale stând, în cer ni se pare că stăm, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească; deschide-ne nouă uşile milei tale.
Şi zicem : Doamne miluieşte... (de 40 de ori) Preotul iese şi rosteşte : Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru..., Amin. Împărate ceresc..., După care facem trei metanii mari, cu rugăciunea Cuviosului Părintelui nostru Efrem; iar după aceasta, facem 12 închinăciuni, zicând în taină la fiecare închinăciune : Stihul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul. Apoi încheiem cu o metanie mare, zicând rugăciunea toată a Sfântului Efrem. După metanie, începe cel mai mare : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) Ceasul 1. Iar la sfârşitul Psalmului al treilea, zicem; Slavă..., Şi acum..., Aliluia cu trei metanii.
Cade-se a şti : Că în toate Lunile Sfântului post, la Ceasul 1 nu citim Catismă; iar în celelalte zile citim. De asemenea, Vineri la ceasul întâi şi la al nouălea ceas, nu se citeşte Catismă.
Apoi, Troparul, glasul al 6-lea :
Dimineaţa vei auzi glasul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.
Cântându-l, facem metanii cu genunchii la pământ, ca şi la următoarele două Stihuri.
Stih 1 : Graiurile mele ia-le în urechi, Doamne, înţelege strigarea mea.
Stih 2 : Căci către Tine mă voi ruga, Doamne.
Şi iarăşi : Dimineaţa vei auzi glasul meu...
Slavă..., Şi acum....
Ce te vom chema, o, ceea ce eşti cu dar dăruită ! Cer ? Că ai răsărit pe soarele dreptăţii. Rai ? Că ai odrăslit floarea nestricăciunii. Fecioară ? Că ai rămas nestricată. Maică curată ? Că ai avut în sfintele tale braţe Fiu pe Dumnezeul tuturor. Pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Şi trei metanii; apoi :
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău şi să nu mă stăpânească toată fărădelegea. (de două ori)
Scapă-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. (de două ori)
Faţa Ta arăta-o peste robul Tău, şi mă învaţă îndreptările Tale. (de două ori)
Și cu glas mai înalt se zice :
Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta. (de trei ori)
Apoi : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru; Preotul : Că a Ta este împărăţia..., şi după Amin, zicem Troparul.
Luni, Marţi şi Joi, zicem acest tropar :
Pe mărita Maică a lui Dumnezeu şi mai sfântă decât sfinţii îngeri, fără tăcere, o lăudăm cu inima şi cu gura; Născătoare de Dumnezeu, pe dânsa mărturisind-o, ca pe ceea ce după adevăr a născut pe Dumnezeu întrupat şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.
Iar Miercuri şi Vineri, se zice :
Degrab ne întâmpină pe noi, mai înainte până ce nu ne robim, când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa dreptmăritorilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Doamne miluieşte..., (de 40 de ori) Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul..., Doamne miluieşte (de 3 ori) Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită... (o închinăciune) Întru numele Domnului, binecuvintează părinte. Preotul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează; luminează faţa Ta peste noi, şi ne miluieşte. Şi facem trei metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem, precum s-a arătat mai înainte. Apoi, tăcând puţin, începe cel mai mare; Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Doamne miluieşte ! de 12 ori, şi rugăciunea :
Hristoase, Lumina cea adevărată, carele luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată. Şi îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale, şi ale tuturor sfinţilor Tăi Amin.
Apărătoarei Doamne..., Preotul : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Iar noi : Slavă..., Şi acum..., Doamne miluieşte, de trei ori, Binecuvintează. Şi Apolisul.
Apoi Polihroniu. Şi sărutăm cinstita Cruce, pe care o purtăm la piept fiecare, şi Sfintele Icoane, ce sunt la locurile noastre unde stăm. Ieşim apoi în pridvor, făcând Litie, zicând obişnuitele rugăciuni şi citind învăţătura pentru credinţă a Cuviosului Părintelui nostru Teodor Studitul, precum mai înainte s-a scris; adică Miercuri şi Vineri. Şi se face sfârşit şi Apolis.
În acest chip se face în tot Sfântul post, la Utrenie şi la Ceasul întâi. Iar după Apolis, ieşind din Biserică, mergem cu linişte în chiliile noastre sau la ascultare; şi nu se cade să facem vorbă unul cu altul prin mânăstire, că s-a oprit aceasta de la Sfinţii Părinţi.
Ceasul al treilea
Paraclisierul lovind în toacă de trei ori, ne adunăm în Biserică şi, înainte de începerea slujbei, facem trei metanii înaintea sfintelor uşi, sărutăm sfintele icoane şi încheiem cu o metanie mare către altar şi două către stranele din dreapta şi stânga. Preotul binecuvântând, zicem : Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Preotul : Că a Ta este împărăţia..., Amin ! Doamne miluieşte ! (de 12 ori) Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) şi se citeşte al treilea ceas, după obicei. Şi la sfârşitul Psalmului al treilea, după Aliluia ! începem Catisma; la fiecare stare a Catismei, făcând câte trei închinăciuni. După sfârşitul Catismei, citeţul rânduit cântă :
Tropar, glasul al 6-lea.
Doamne, cela ce pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi; pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi ci Îl înnoieşte întru noi cei ce ne rugăm Ţie.
În acest timp, noi facem închinăciuni cu genunchii până la pământ; asemenea şi la celelalte două Stihuri :
Stih : Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te, Stăpână, cu Sfinţii Apostoli, să se miluiască sufletele noastre.
Şi citim din Sfântul Ioan Scărarul. De aici înainte începe fratele cel rânduit a deştepta fraţii tot timpul Sfântului post şi umblă binişor şi vede pe cei ce dorm, sculându-i la ascultarea citirii, după învăţătura celui ce-l rânduieşte.
Iar după citire :
Domnul Dumnezeu bine este cuvântat. Bine este cuvântat Domnul ziua, în toate zilele; să sporească nouă Dumnezeul mântuirilor noastre; Dumnezeul nostru, Dumnezeu a mântui.
Sfinte Dumnezeule... (trei metanii) Și după Tatăl nostru..., Preotul : Că a Ta este împărăţia..., Amin !
Cântăm Troparele, glasul al 8-lea.
Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
Slavă...
Grabnică şi tare mângâiere dă robilor Tăi, Iisuse; când se mâhnesc duhurile noastre, nu te osebi de sufletele noastre, întru necazuri. Nu te depărta de gândurile noastre întru primejdii, ci pururea ne întâmpină pe noi. Apropie-te de noi, apropie-Te, Cela ce eşti pretutindenea. Precum şi cu Apostolii Tăi ai fost pururea, aşa şi cu cei ce doresc de Tine, Te uneşte, Îndurate, ca fiind uniţi, să Te lăudăm pe Tine, şi să slăvim pe Duhul Tău cel întrutot Sfânt.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nădejdea şi folosirea şi scăparea creştinilor, zid nebiruit celor slabi, liman neviforat, tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Ci precum lumea o mântuieşti cu neîncetată rugăciunea ta, pomeneşte-ne şi pe noi, Fecioară, întrutot lăudată.
Doamne miluieşte..., (de 40 de ori) Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul..., Doamne miluieşte (de 3 ori) Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., (o închinăciune) Întru numele Domnului, binecuvintează părinte. Preotul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează; luminează faţa Ta peste noi, şi ne miluieşte. Şi facem metanii, precum s-a scris la Ceasul 1. Iar cel mai mare începe rugăciunea : Stăpâne, Dumnezeule, Părinte atotțiitorule..., Iar paraclisierul face obișnuita metanie starețului şi loveşte în toacă de 6 ori. După sfârşitul rugăciunii : Veniţi, să ne închinăm... (de trei ori) Şi citim ceasul al şaselea.
Ceasul al şaselea
După sfârşitul Psalmului al treilea, la Aliluia ! închinăciuni trei, şi se începe Catisma; la toată starea, Aliluia ! şi trei închinăciuni. După Catismă, fratele cel rânduit cântă :
Tropar, glasul al 2-lea :
Cela ce în ziua şi în ceasul al şaselea pe Cruce ai pironit păcatul cel, cu îndrăzneală, făcut de Adam în rai; şi zapisul greşalelor noastre rupe-l, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
Stih 1 : Auzi Dumnezeule glasul meu, şi nu trece cu vederea rugăciunea mea.
Stih 2 : Eu către Dumnezeu am strigat, şi Domnul m-a auzit.
Şi facem trei metanii, precum mai înainte s-a scris.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre; tu, pe Cel ce S-a născut din tine roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că milostiv este şi poate să mântuiască, Cel ce a primit a pătimi pentru noi.
Apoi, Troparul profeţiei, glasul al 5-lea.
Doamne, Doamne, de Carele toate se înfricoşează şi se cutremură de faţa puterii Tale, înaintea Ta cădem, Nemuritorule, şi Ţie ne rugăm Sfinte : Mântuieşte sufletele noastre, pentru rugăciunea sfinţilor Tăi.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Ştie Domnul calea drepţilor, şi calea necredincioşilor va pieri. (ps. 1, 6)
Stih : Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor, şi în calea păcătoşilor n-a stătut. (ps. 1, 1)
Din proorocia lui Isaia, citire :
Cap. 1, Vers 1-20.
Vedenia, care o a văzut Isaia feciorul lui Amos, care o a văzut asupra Iudeii, şi asupra Ierusalimului, întru împărăţia lui Ozie, şi a lui Ioatam, şi a lui Ahaz, şi a lui Ezechie, care au împărăţit în Iudeea. Auzi, cerule şi ascultă, pământule, că Domnul a grăit : Fii am născut şi am ridicat, iar aceia s-au lepădat de Mine. Cunoscut-a boul pe stăpânul său, şi asinul ieslea domnului său; iar Israil nu M-a cunoscut pe Mine, şi poporul Meu n-a înţeles. Vai neamului celui păcătos, poporului celui plin de păcate, seminţiei celei rele, feciorilor celor fărădelege ! Lăsat-aţi pe Domnul, şi aţi mâniat pe Sfântul lui Israil; întorsu-v-aţi înapoi. Căci încă vă răniţi, adăugând fărădelege ? Tot capul spre întristare, şi toată inima spre durere. De la picioare până la cap, nu este într-însul întregime, nici bubă, nici vineţeală, nici rană ci puroi; nu este unde pune doctorie, nici unt-de-lemn, nici legături. Pământul vostru pustiu, cetăţile voastre s-au ars cu foc, ţara voastră străinii o mănâncă, şi se va pustii risipită fiind de neamuri străine. Rămânea-va faţa Sionului ca o colibă în vie, şi ca un pătul în grădină, şi ca o cetate prădată. Şi de nu ne-ar fi lăsat nouă Domnul Savaot sămânţă, am fi fost ca Sodomul, şi ne-am fi asemănat Gomorului. Ascultaţi cuvântul Domnului. Domnii Sodomului, şi luaţi în urechi legea lui Dumnezeu, popoarele Gomorului. Ce-Mi este Mie de mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul ? Plin sunt de arderile întregi ale berbecilor, şi seul mieilor, şi sângele taurilor, şi ale ţapilor, nu voiesc, nici măcar de aţi veni să vă arătaţi Mie; că cine a cerut aceasta din mâinile voastre ? Nu veţi mai adăuga a umbla prin curtea Mea ! Măcar de veţi aduce Mie făină de grâu, în zadar, tămâia urâciune-Mi este Mie. Lunile cele nouă ale voastre, şi Sâmbetele, şi ziua cea mare, nu le voi suferi; postul, şi sărbătorile, şi praznicele voastre, le-a urât sufletul Meu; făcutu-v-aţi Mie spre saţiu; nu voi mai suferi păcatele voastre. Când veţi tinde mâinile voastre la Mine, întoarce-voi ochii Mei despre voi, şi de veţi înmulţi rugăciunea, nu vă voi asculta; că mâinile voastre sunt pline de sânge. Spălaţi-vă şi vă curăţiţi, ştergeţi răutăţile din sufletele voastre, înaintea ochilor Mei părăsiţi-vă de vicleşugurile voastre învăţaţi-vă a face bine; căutaţi judecata, mântuiţi pe cei năpăstuiţi, judecaţi pe săracul, şi faceţi dreptate văduvei. Şi veniţi să ne întrebăm zice Domnul; Şi de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi; şi de vor fi ca roşeala, ca lâna le voi face albe. Şi de veţi vrea şi Mă veţi asculta pe Mine, bunătăţile pământului veţi mânca; iar de nu veţi vrea şi nu mă veţi asculta, sabia vă va mânca pe voi; că gura Domnului a grăit aceasta.
Prochimen, glasul al 7-lea :
Slujiţi Domnului cu frică, şi vă bucuraţi lui cu cutremur. (ps. 2, 9)
Stih : Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte. (ps. 2, 1)
Şi se face citire din Sfântul Ioan Scărarul.
Apoi Troparul :
Degrab să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte. Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slăvirea numelui Tău. Doamne, mântuieşte-ne pe noi, şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.
Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia...,
Şi Troparele, glasul al 2-lea :
Mântuirea ai lucrat cu mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule; pe Cruce ai întins preacuratele mâinile Tale, adunând toate neamurile cele ce strigă : Doamne, slavă Ţie.
Slavă...
Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie bine ai voit cu trupul a te sui pe Cruce, ca să scapi din robia vrăjmaşului, pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie : Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti izvorul milei, milostivirii învredniceşte-ne pe noi, Născătoare de Dumnezeu. Caută spre poporul cel păcătos, arată precum dea-pururea puterea Ta; că întru Tine nădăjduind, strigăm Ţie : Bucură-te, ca oarecând Gavriil, al celor fără trupuri maimarele voievod.
Iar Miercuri şi Vineri, zicem a Născătoarei Crucii.
Preamărită eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară, lăudămu-te pe tine; că prin Crucea Fiului tău s-a supărat iadul şi moartea s-a omorât, şi cei morţi ne-am sculat şi vieţii ne-am învrednicit; raiul am luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulţumind, slăvim ca pe Cel puternic, pe Hristos, Dumnezeul nostru, şi Unul mult-Îndurat.
Doamne miluieşte ! De 40 ori. Cela ce în toată vremea..., Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Preotul : Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi..., Şi facem metaniile după obicei. Şi după ce împlinim metaniile, începe cel mai mare : Sfinte Dumnezeule..., şi sărutăm sfintele icoane. După Tatăl nostru..., Doamne miluieşte ! De 12 ori : apoi Slavă Ție Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Şi se face Apolis.
Această rânduială se păstrează în tot Sfântul post, la și treilea şi la al şaselea ceas. Iar unde nu se face ieşire, după rugăciunea : Dumnezeule şi Doamne al puterilor..., îndată zicem : Veniţi să ne închinăm..., De 3 ori. Şi ceasul al 9-lea.
Ceasul al nouălea
Paraclisierul loveşte în toacă de 9 ori, ne adunăm în Biserică şi binecuvântând preotul, începem : Sfinte Dumnezeule... După Tatăl nostru... Preotul : Că a Ta este împărăţia..., Doamne miluieşte ! (de 12 ori) ; Veniţi să ne închinăm..., (de 3 ori) şi citim ceasul al nouălea, trei Psalmi; apoi începem a citi Catisma şi după sfârşitul Catismei cântăm :
Troparul, pe glasul al 8-lea :
Cela ce în ceasul al nouălea, pentru noi, cu trupul moarte ai gustat, omoară cugetul trupului nostru, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
Stih 1 : Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
Stih 2 : Să intre cererea mea înaintea Ta, Doamne, după cuvântul Tău mă mântuieşte.
Şi la acestea facem metanii 3.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
Cela ce pentru noi te-ai născut din Fecioară, şi răstignire ai răbdat, Bunule, care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu; nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi; şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
Şi iarăşi se face citire din Sfântul Ioan Scărarul; iar după citire zicem :
Nu ne da pe noi până în sfârşit, pentru numele Tău cel Sfânt, nu strica legătura Ta, şi nu depărta mila Ta de la noi; pentru Avraam cel iubit de Tine şi pentru Isaac robul Tău şi Israil Sfântul Tău.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul : Că a Ta este împărăţia..., şi cântăm Troparele acestea :
Glasul al 8-lea.
Văzând tâlharul pe Începătorul vieţii pe Cruce, spânzurând, a zis : De n-ar fi fost Dumnezeu întrupat, Carele cu noi S-a răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clintit pământul cutremurându-se. Ci, Cela ce toate le-ai suferit, pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.
Slavă...
În mijlocul a doi tâlhari, cumpănă a dreptăţii s-a aflat Crucea Ta; acela adică, pogorându-se în iad cu îngreuierea hulei, iar celălalt uşurându-se de greşeli spre cunoştinţa cuvântării de Dumnezeu. Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.
Şi acum...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul lumii pe Cruce văzându-L ceea ce L-a născut, a zis lăcrimând : Lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu arde, văzând răstignirea Ta, care pentru toţi o rabzi, Fiule şi Dumnezeul meu.
Doamne miluieşte ! de 40 ori. Cela ce în toată vremea..., Doamne miluieşte ! de trei ori, Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Preotul : Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi..., şi facem trei metanii mari, zicând rugăciunea Cuviosului Efrem. Iar celelalte 12 nu facem ci zicem rugăciunea aceasta : Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru...
Deci începe strana, căreia îi este rândul a cânta, pe glasul al 8-lea : Întru împărăţia Ta pomeneşte-ne pe noi, Doamne..., Şi cântăm fericirile cu cântare dulce şi cu glas mare şi rar, pe acelaşi glas : Fericiţi cei săraci cu Duhul, că acelora este Împărăţia Cerurilor..., Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni intru împărăţia Ta. Şi celelalte Stihuri toate până la : Slavă Tatălui..., Pomeneşte-ne pe noi, Doamne..., Şi acum..., Pomeneşte-ne pe noi, Doamne...
Apoi unindu-se amândouă stranele, cântă cu glas mai înalt şi cu capetele descoperite :
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta. (o metanie)
Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru împărăţia Ta. (iarăşi o metanie)
Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, când vei veni întru împărăţia Ta. (şi iarăşi o metanie)
Apoi citim :
Ceata cerească Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.
Stih : Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă veţi lumina şi feţele voastre nu se vor ruşina.
Şi iarăşi zice : Ceata cerească..., Slavă...
Ceata sfinţilor îngeri şi a arhanghelilor cu toate cereştile puteri, Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.
Şi acum..., Crezul, Cred întru Unul Dumnezeu..., Slăbește lasă iartă Dumnezeule..., Apoi : Tatăl nostru..., După Ecfonis, urmează Condacele : cele din zilele săptămânii şi al Sfântului care este hramul Bisericii. Iar de este hramul lui Hristos, zicem : al hramului, al zilei şi al Sfântului din acea zi; dacă Sfântul are Condac. Şi acum..., Ceea ce eşti folositoare..., Doamne miluieşte ! (de 40 de ori) Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită... Întru numele Domnului, binecuvintează părinte. Preotul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi..., Şi facem cele 16 metanii, însemnate mai sus, cu rugăciunea Sfântului Efrem. Iar paraclisierul, făcând metanie celui mai mare şi luând binecuvântare merge şi trage clopotul. Apoi începe cel mai mare : Veniţi să ne închinăm..., (de 3 ori) şi Psalmul 108, cu glas lin şi blând, iar preotul citeşte rugăciunile Vecerniei înaintea sfintelor uşi. După Psalm, Slavă..., Şi acum..., Aliluia (de 3 ori). Ectenia cea mare şi citim Catisma : Către Domnul, când m-am necăjit..., Şi la fiecare Antifon : Slavă..., Şi acum..., Aliluia ! (de 3 ori) şi facem trei metanii.
MARŢI
MARŢI
În săptămâna întâia a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, LUNI SEARA
La Doamne strigat-am... punem Stihirile pe 6, glasul al 2-lea, facere a lui Iosif.
Podobie : Pe toţi i-am întrecut...
Tot păcatul am făcut, pe toţi i-am întrecut cu dezmierdarea. De aş vrea să mă pocăiesc, nu am râuri de lacrimi. De voi vieţui şi acum cu lene, sunt vinovat muncii. Ci-mi dă mie îndreptare, Unule, Bunule Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Dă-mi, Hristoase, ploi de lacrimi, în ziua cea veselă a postului; ca să plâng şi să-mi spăl spurcăciunea cea din pofte şi să mă arăt Ţie curăţit, când vei vrea să vii din cer Judecător, Doamne, să judeci pe oameni, ca un judecător şi singur drept.
Alta a lui Teodor, glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvioase Părinte...
Veniţi credincioşilor cu dragoste având ca o pavăză arma cea tare a postului, să întoarcem înapoi tot meşteşugul înşelăciunii vrăjmaşului; să nu ne îndulcim cu dezmierdările poftelor, ca să nu ne temem de focul ispitelor; prin care post Hristos, Iubitorul de oameni, cu darurile răbdării ne va încununa pe noi. Pentru aceasta, cu îndrăzneală rugându-ne, cădem înaintea Lui strigând şi cerând sufletelor noastre pace şi mare milă.
Iar de la Minei, trei Stihiri. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
Vohod : Lumină lină...
Prochimen, glasul al 6-lea :
A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău binecuvântarea Ta. (ps. 3, 8)
Stih : Doamne, căci s-au înmulţit cei ce mă necăjesc. (ps. 3, 1)
De la Facere citire :
Cap. 1, Vers 1-13.
Întru început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era nevăzut şi netocmit şi întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apei. Şi a zis Dumnezeu : Să se facă lumină ! Şi s-a făcut lumină. Şi a văzut Dumnezeu lumina că este bună; şi a despărţit Dumnezeu între lumină şi între întuneric; şi a numit Dumnezeu lumina ziuă şi întunericul l-a numit noapte; şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă zi una. Şi a zis Dumnezeu : Să se facă tărie în mijlocul apei şi să fie despărţind apă de apă. Şi s-a făcut aşa. Şi a făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu între apă, care era deasupra tăriei şi între apă, care era sub tărie; şi a numit Dumnezeu tăria cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, ziua a doua. Şi a zis Dumnezeu : Să se adune apa cea de sub cer într-o adunare şi să se arate uscatul şi s-a făcut aşa. Şi s-a adunat apa cea de sub cer întru adunările sale, şi s-a arătat uscatul. Şi a numit Dumnezeu uscatul pământ, şi adunările apelor le-a numit mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a zis Dumnezeu : Să răsară pământul iarbă verde, care să semene sămânţă după fel şi după asemănare, şi pom roditor, care face roade, căruia sămânţa lui este într-însul, după fel pe pământ; şi s-a făcut aşa. Şi a dat din sine pământul iarbă verde, care seamănă sămânţa după fel şi după asemănare şi pom roditor, care face roade, căruia sămânţa lui este într-însul după fel, pe pământ; şi a văzut Dumnezeu că este bine, şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă ziua a treia.
Prochimen, glasul al 5-lea :
Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul. (ps. 4, 3)
Stih : Când am strigat eu auzitu-m-ai, Dumnezeul dreptăţii mele. (ps. 4, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 1, Vers. 1-20.
Pildele lui Solomon, fiul lui David, carele a împărăţit în Israil. A cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura, a înţelege cuvintele măiestriei, a pricepe învăluielile vorbelor şi dezlegarea cuvintelor celor întunecoase, şi a socoti dreptatea şi adevărul, şi judecată a face. A da celor fără de răutate meşteşugire, şi pruncului tânăr ştiinţă şi cunoştinţă. Acestea auzindu-le înţeleptul, mai înţelept va fi, şi cel înţelegător îndreptare va dobândi. Şi va cunoaşte pilda şi cuvântul întunecos, şi vorbele înţelepţilor şi întrebările cele ascunse. Începerea înţelepciunii este frica Domnului, şi cunoştinţă bună este tuturor celor ce o fac pe ea. Credinţa în Dumnezeu este începerea priceperii; iar cei necredincioşi defăimează înţelepciunea şi învăţătura. Ascultă, fiule, învăţătura tătâne-tău, şi nu lepăda legile maicii tale. Că cununa darurilor vei lua pe creştetul tău, şi lanţ de aur împrejurul grumazului tău. Fiule, să nu te înşele pe tine oamenii cei necredincioşi, nici să voieşti lor. De te vor ruga, zicând : Vino cu noi, însoţeşte-ne la sânge, şi să ascundem în pământ cu strâmbătate pe omul cel drept; să-l înghiţim pe el ca iadul de viu, şi să stingem pomenirea lui de pe pământ. Averea lui cea de mult preţ să o apucăm, şi vom umple casele noastre de dobânzi; pune-ţi soarta ta cu noi şi o pungă obştească să avem toţi, şi un sac să se facă nouă tuturor. Fiul meu, să nu mergi în cale cu dânşii, ci să-ţi abaţi piciorul tău de la cărările lor. Că picioarele lor la răutate aleargă, și grabnice sunt a vărsa sânge. Că nu fără dreptate se întind mrejele păsărilor; pentru că aceia ce se însoţesc sângiurile, îşi agonisesc loruși rele, şi sfărâmarea oamenilor călcători de lege este rea. Acestea sunt căile tuturor celor ce fac fărădelegi. Căci cu păgânătatea își răpesc sufletul său. Înţelepciunea în răspântii se laudă, şi prin uliţe îndrăzneala aduce.
Apoi : Învredniceşte-ne Doamne în seara aceasta..., Trei metanii, după care preotul : Să plinim rugăciunile noastre...
LA STIHOAVNĂ
Idiomela zilei, glasul al 3-lea.
Să postim post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevărat şi bineprimit.
Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, Cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.
Şi cântăm tot acea Stihiră.
Apoi Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.
A Mucenicilor :
Mare este puterea mucenicilor Tăi, Hristoase, că în morminte zac şi duhurile gonesc; şi au stricat puterea vrăjmaşului cu credinţa Treimii, nevoindu-se pentru buna-credinţă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, folositoare tuturor celor ce se roagă, întru tine ne lăudăm, întru tine ne este toată nădejdea noastră. Roagă pe Cel ce S-a născut din tine, pentru netrebnicii robii tăi.
Apoi Canonarhul face obişnuita metanie în mijloc, asemenea şi la strane. Acum slobozeşte pe robul tău..., Sfinte Dumnezeule..., (3 închinăciuni) Preotul : Că a Ta este împărăţia..., Şi după, Amin ! cântăm Troparele glasul al 5-lea :
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. (o metanie)
Slavă...
Botezătorul lui Hristos pe noi pe toţi ne pomeneşte, ca să ne mântuim de fărădelegile noastre. Că ţie s-a dat dar a te ruga pentru noi. (o metanie)
Şi acum...
Rugaţi-vă pentru noi Sfinţilor Apostoli şi sfinţii toţi, ca să ne ferim de nevoi şi de necazuri. Că pe voi calzi folositori către Mântuitorul v-am câştigat. (o metanie)
Apoi se zice de cel mai mare, fără metanie, cu glas blândişor şi cu dulceaţă :
Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea întru necazuri, ci din primejdii ne scapă pe noi, una curată, una binecuvântată.
Doamne miluieşte (de 40 ori), Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită... Întru numele Domnului, binecuvintează părinte. Preotul : Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru..., Iar noi : Împărate ceresc..., Şi zicem rugăciunea Cuviosului Efrem : Doamne şi Stăpânul vieţii mele..., (3 metanii şi 12 închinăciuni) Şi Iarăşi zicem rugăciunea de mai sus cu (o metanie) Apoi : Sfinte Dumnezeule..., Doamne miluieşte ! (de 12 ori)
Apoi rugăciunea :
Preasfântă Treime, Stăpânie de o Fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, binevoieşte şi pentru mine păcătosul, întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinăciunea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc, să Te laud, să mă închin Ție şi să zic : Unul Sfânt, unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.
Apoi : Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. (de trei ori) Şi trei metanii. Apoi : Bine voi cuvânta pe Domnul... Şi când punem masă, zicem și Psalmul 144 : Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu..., Şi se face Apolis. Şi ieşind în tindă, cântăm după obicei Stihira hramului iar preotul rosteşte rugăciunile cele obişnuite, pomeneşte pe cei morţi şi face desăvârşitul Apolis.
Să se ştie : Această rânduială se face, după Vecernie, în tot Sfântul post nefiind Liturghia cea mai înainte sfinţită. Şi n-am luat obicei să facem această Liturghie până Miercuri, ca să postească, după predanie, toată frăţimea; iar cei ce vor putea, să postească până Vineri. Iar când se face Liturghia cea mai înainte sfinţită, zice preotul la fiecare slavă a Stihologiei : Iară şi iară...
Cade-se a şti : Că în Lavra Cuviosului Părintelui nostru Sava nu cântăm Pavecerniţa în Biserică; ci o citeşte fiecare în chilie. Aşa am apucat.
Iar în Chinoviile din Palestina, se cântă Pavecerniţa aşa :
În ceasul al zecelea, intră paraclisierul, face o metanie celui mai mare şi merge şi loveşte în toacă (de 12 ori) După care ne adunăm toţi în Biserică, făcând fiecare metaniile cele orânduite; şi aşteptăm puţintel, până se strâng toţi sau mai mulţi. Şi sculându-se preotul din strana lui, face obişnuita metanie Egumenului, şi începe : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... iar noi zicem : Amin ! Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Veniţi să ne închinăm..., (de 3 ori), şi îndată Psalmul 69. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte..., Apoi începem canonul cel mare făcându-l în patru părţi cu Irmoasele şi-l sfârşim Joi seara. Irmoasele, de câte două ori.
CANONUL CEL MARE
Facerea Sfântului Părintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul.
Facem la fiecare Tropar trei închinăciuni.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea.
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu mărire S-a preaslăvit.
Pripeala pe care o zicem : Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele ticăloase ? Care începere voi pune Hristoase, acestei tânguiri de acum ? Ci ca un milostiv dă-mi iertare greşalelor.
Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Părăseşte de acum dobitocia cea dinainte şi du lui Dumnezeu lacrimi de pocăinţă.
Râvnind neascultării lui Adam, cel întâi zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăţia cea veșnică şi de desfătare, pentru păcatele mele.
Vai, ticăloase suflete ! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi ? Că ai căzut rău şi te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom şi ai gustat cu îndrăzneală dobitocească mâncare.
În locul Evei celei simţite, făcutu-s-a mie Evă înţelegătoare cugetul cel cu poftă trupească; arătându-mi cele dulci şi gustând pururea din băutura cea amară.
După dreptate s-a lepădat Adam din Eden, nepăzind o poruncă a Ta, Mântuitorule. Dar eu ce voi pătimi, nebăgând seamă totdeauna de cuvintele Tale cele de viață.
Slavă..., a Treimii :
Treime, Fiinţă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folosirea celor ce te laudă pe tine, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca o Stăpână, curată, mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc.
Și iarăşi Irmosul cel dintâi, în loc de Catavasie, o dată. Aşa facem la toate cântările.
Cântarea a 2-a,
Irmos :
Ia aminte cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pe Hristos. Carele a venit din Fecioară cu trup.
Ia aminte cerule, şi voi grăi pământule, primeşte în urechi glasul celui ce se pocăiește faţă de Dumnezeu, şi-L laudă pe Dânsul.
Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul tău cel blând şi-mi primeşte mărturisirea mea cea călduroasă.
Greşit-am mai mult decât toţi oamenii, însumi am greşit Ție; ci Te milostiveşte, Mântuitorule, ca un Dumnezeu spre făptura Ta.
Chip făcând grozăviei patimilor mele, cu pofte iubitoare de dezmierdare, mi-am stricat frumuseţea minţii.
Viforul răutăţilor m-a cuprins, Milostive Doamne; ci ca lui Petru, tinde-mi şi mie mâna Ta.
Întinatu-mi-am haina trupului meu, şi mi-am spurcat podoaba cea după chipul şi după asemănarea ta, Mântuitorule.
Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu dulceţile poftelor, şi cu totul, toată mintea, ţărână mi-am făcut.
Ruptu-mi-am acum veșmântul cel dintâi, carele mi l-a ţesut mie Ziditorul din început, şi pentru aceasta zac acum gol.
Îmbrăcatu-m-am în haină ruptă, pe care mi-a ţesut-o mie şarpele cu sfătuirea, şi mă ruşinez.
Lacrimile desfrânatei, Îndurate, şi eu le vărs înaintea Ta; milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta.
Căutat-am spre frumuseţea pomului şi mi s-a amăgit mintea, şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Lucrat-au pe spatele mele toţi începătorii răutăţilor, lungind asupra mea fărădelegea lor.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine unul, Dumnezeul tuturor, în trei Feţe Te laud; pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una eşti prealăudată, roagă-te cu dinadinsul, să ne mântuim.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte mintea mea.
Foc de la Domnul plouând oarecând, a ars Domnul dedemult pământul Sodomitenilor.
În munte scapă suflete, ca Lot acela, şi fugi în Sigor.
Fugi de aprindere o suflete ! Fugi de arderea Sodomului ! Fugi de strălucirea dumnezeieştii văpăi.
Greşit-am Ţie singur eu, greşit-am mai mult decât toţi, Hristoase Mântuitorule, nu mă trece cu vederea.
Tu eşti Păstorul cel bun; caută-mă pe mine mielul, şi rătăcit fiind, nu mă trece cu vederea.
Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru Tine, Mântuitorule mă voi îndrepta.
Mărturisescu-mă Ţie, Mântuitorule : Greşit-am Ţie fără măsură; ci lasă-mi, iartă-mi, ca un îndurat.
Slavă..., a Treimii :
O, Treime Unime, Dumnezeule, mântuieşte-ne pe noi de înşelăciune şi de ispite şi de primejdii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, pântece primitor de Dumnezeu; bucură-te, scaunul Domnului; bucură-te, Maica vieţii noastre.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne.
Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o părăsi, drepte Judecătorule; că de am şi greşit eu însumi, ca un om, şi mai mult decât tot omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a ierta păcatele.
Se apropie, suflete, sfârşitul se apropie, şi nu te grijeşti; nu te găteşti. Vremea se scurtează, scoală-te, aproape lângă uşi este Judecătorul; ca un vis, ca o floare trece vremea vieţii. Pentru ce în deşert ne tulburăm.
Deşteaptă-te o sufletul meu ! Ia seama faptelor tale care ai făcut, şi le dă pe ele înaintea ochilor tăi; varsă picături de lacrimile tale; spune cu îndrăzneală faptele tale şi cugetele tale lui Hristos, şi te îndreptează.
N-a fost în viaţă păcat, nici faptă, nici răutate, care să n-o fi săvârşit eu, Mântuitorule, cu mintea şi cu cuvântul, cu voinţa şi cu gândul, şi cu ştiinţa; şi cu fapta păcătuind, ca altul nimenea, nici odinioară.
Dintru aceasta m-am judecat, dintru aceasta m-am osândit eu, ticălosul, adică din cunoştinţa mea, decât care nimic nu este în lume mai silnic; Judecătorule, Mântuitorul meu şi cunoscătorul, milostiveşte-Te şi mă scapă şi mă mântuieşte pe mine, robul Tău.
Scara care a văzut dedemult marele între patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare, şi a înălţării gândului. Deci, de voieşti să vieţuieşti cu lucrarea şi cu cunoştinţa, şi cu înălţarea gândului, înnoieşte-te.
Arşiţa zilei a răbdat patriarhul pentru lipsă, şi gerul nopţii a suferit, în toate zilele făcând câştigare, păstorind, trudindu-se şi slujind, ca să-şi ia amândouă femeile.
Două femei se înţeleg : lucrarea şi cunoştinţa întru gândire. Însă, prin Lia lucrarea, ca pe ceea ce a fost cu mulţi copii; iar prin Rahela gândirea, ca pe cea cu multă osteneală. Că fără de osteneli, nici lucrarea, nici gândirea nu se va săvârşi, suflete.
Slavă..., a Treimii :
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în feţe, Dumnezeu Te recunosc pe Tine, Dumnezeire, una în Treime, ca pe Ceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi întocmai cu scaunul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cele de sus.
Şi acum..., a Născătoarei :
Şi ai născut, şi eşti fecioară şi ai rămas întru amândouă cu firea fecioară. Cel ce S-a născut înnoieşte legile firii, şi pântecele a născut nesimţind dureri. Dumnezeu unde voieşte, se biruieşte rânduiala firii; că face câte voieşte.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă, şi mă îndreptează la poruncile Tale, şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
În noapte viaţa mea mi-am trecut pururea, că întuneric s-a făcut mie şi negură adâncă noaptea păcatului; ci ca pe un fiu al zilei arată-mă, Mântuitorule.
Lui Ruben asemănându-mă, eu ticălosul, făcut-am sfat necuvios şi călcător de lege asupra lui Dumnezeu celui înalt, spurcându-mi patul meu, precum acela al tătâne-său.
Mărturisescu-mă Ţie, Hristoase Împărate; greşit-am, ca mai înainte fraţii lui Iosif, vânzând rodul curăţiei şi al înţelepciunii.
De cei de un sânge s-a dat, s-a vândut în robie, dulcele suflet cel drept, spre închipuirea Domnului; iar tu suflete cu totul te-ai vândut răutăţilor tale.
Lui Iosif celui drept şi minţii lui celei curate urmează, ticăloase şi neiscusite suflete, şi nu te spurca cu pornirile cele fără pricepere, pururea făcând fărădelege.
De s-a şi sălăşluit în groapă oarecând Iosif, Stăpâne Doamne, dar spre închipuirea îngropării şi a sculării Tale a fost aceasta; iar eu, ce-Ţi voi aduce Ţie întru acest chip vreodată ?
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine Treime Te slăvim, pe unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Părinte, Fiule şi Duhule, Fiinţă singură prin sine, Unime, Căreia pururea ne închinăm.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat; şi a împreunat luişi firea omenească.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul cel mai de jos, şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Lacrimi din ochii mei, Mântuitorule, şi suspinuri dintru adânc curat aduc Ţie, strigând inima mea : Dumnezeule, greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre mine.
Înstrăinatu-te-ai suflete, de la Domnul Tău, ca Datan şi ca Aviron; ci din toată inimă strigă : Iartă-mă ! Ca să nu te împresoare pe tine prăpastia pământului.
Ca o junice sălbătăcită asemănatu-te-ai suflete lui Efrem; ca o căprioară păzeşte-ţi viaţa de curse, înălţându-ţi cu aripi mintea, cu lucrarea şi cu gândirea.
Mâna lui Moise ne va face să credem, suflete, cum că, poate Dumnezeu viaţa cea leproasă să o albească şi să o cureţe; nu te deznădăjdui dar, măcar deşi eşti lepros.
Slavă..., a Treimii :
Treime sunt, neamestecată, nedespărţită; despărţită după feţe, şi Unime sunt din fire unită; Tatăl, zice, şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci, ca pe un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
CONDAC glasul a 6-lea.
Suflete al meu, suflete al meu, scoală ! Pentru ce dormi ? Sfârşitul se apropie, şi vei să te tulburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea şi toate le plineşte.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.
Greşit-am, păcătuit-am şi am lepădat porunca Ta; că întru păcate m-am zămislit, şi am adăugat rănilor mele, rană. Ci Tu mă miluieşte ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
Cele ascunse ale inimii mele le-am mărturisit Ţie, judecătorul meu. Vezi smerenia mea, vezi şi necazul meu, şi ia aminte acum la judecata mea; şi Tu mă miluieşte ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
Saul, oarecând, dacă a pierdut asinii tătâne-său, suflete, degrab a aflat împărăţia după întâmplare; ci păzeşte-te să nu greşeşti, alegând mai cu dinadinsul poftele tale cele dobitoceşti, decât împărăţia lui Hristos.
David dumnezeiescul părinte, de a şi greşit oarecând îndoit, suflete al meu, cu săgeata preacurviei săgetându-se şi cu suliţa robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele lucruri boleşti, din pornirile cele din voia ta.
Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat preacurvia cu uciderea; dar îndată îndoită pocăinţă a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.
David oarecând a însemnat cântarea, scriindu-o ca într-o icoană, prin care-şi mustra fapta care a lucrat, strigând : Miluieşte-mă ! Că Ţie unuia am greşit, Dumnezeului tuturor; însuţi mă curăţeşte.
Slavă..., a Treimii :
Treime neamestecată, nedespărţită, de o Fiinţă, Unime Sfântă; lumini şi lumină, şi trei Sfinte şi unul Sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu; ci laudă şi preaslăveşte, suflete, viață şi vieţi, pe Dumnezeul tuturor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărţită, pe Fiul şi Dumnezeu, şi tu singură ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cereşti.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Cela ce-L slăvesc oștile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, Îl binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Miluieşte-mă pe mine, cel ce am greşit, Mântuitorule; ridică-mi mintea mea spre întoarcere. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc; miluieşte-mă pe mine, cel ce strig : Greşit-am Ţie, mântuieşte-mă, nelegiuit-am, miluieşte-mă.
Ilie cel ce s-a purtat în car, suindu-se în căruţa bunătăţilor, s-a înălţat ca spre cer oarecând, mai presus de cele pământeşti. Deci la suirea acestuia cugetă suflete al meu.
Elisei luând oarecând cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul dar îndoit; iar tu o, suflete al meu, acestui dar nu te-ai împărtăşit pentru neînfrânare.
Curgerea Iordanului, oarecând, a stătut de o parte şi de alta prin lovirea cojocului lui Ilie, prin Elisei; iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai învrednicit pentru neînfrânare.
Samariteanca oarecând a primit pe cel drept cu gând bun; iar tu, o suflete; n-ai adus în casă nici străin, nici călător. Pentru aceasta te vei lepăda afară de cămară, tânguindu-te.
Minţii celei spurcate a lui Ghiezi, pururea te-ai asemănat, ticăloase suflete; a căruia iubire de argint leapădă-o măcar la bătrâneţe. Fugi de focul gheenei, depărtându-te de răutăţile tale.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Părinte, Cela ce eşti fără început; Fiule, Cel împreună fără de început; Mângâietorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu şi făcător, Treime Unime, miluieşte-mă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca nişte vopsele mohorâte s-a ţesut trupul lui Emanuel, înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te slăvim.
Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul boleşte; cuvântul a slăbit, viaţa s-a omorât, sfârşitul este lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face, când va veni Judecătorul să cerce ale tale ?
Adusu-ţi-am aminte, suflete, de Ia Moise facerea lumii şi toată Scriptura cea aşezată de acela; care îţi povesteşte ţie de cei drepţi şi de cei nedrepţi; din care celor de al doilea, adică celor nedrepţi ai urmat, o suflete, greşind lui Dumnezeu, iar nu celor dintâi.
Legea a slăbit, nu lucrează Evanghelia, şi toată Scriptura întru tine nu este băgată în seamă; profeţii au slăbit şi tot cuvântul celui drept. Şi rănile tale, o suflete, s-au înmulţit, nefiind doctor să te vindece.
Pildele Scripturii celei noi îţi aduc ţie, ca să te aducă pe tine suflete spre umilinţă. Râvneşte dar drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă; şi îmblânzeşte pe Hristos, cu rugăciunile şi cu postul şi cu curăţia şi cu smerenia.
Hristos S-a făcut om, chemând la pocăinţă pe tâlhari şi pe desfrânate. Suflete, pocăiește-te că s-a deschis uşa împărăţiei acum şi o apucă mai-nainte fariseii şi vameşii şi desfrânații, pocăindu-se.
Hristos S-a făcut om, împreunându-Se cu mine prin trup şi toate câte sunt ale firii, cu voia le-a împlinit, afară de păcat; arătându-ţi ţie, o suflete, pilda şi închipuirea smereniei Sale.
Hristos pe vrăjitori i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor o a făcut mucenici, pe bătrânul l-a mărit şi pe văduva cea bătrână. Cărora n-ai râvnit, suflete, nici lucrurilor, nici vieţii. Ci vai ţie, când te vei judeca !
Postind Domnul patru zeci de zile în pustie, mai pe urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi ! De va năvăli asupra ta vrăjmaşul, cu rugăciunea şi cu postul departe îl goneşte de la picioarele tale.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălţăm, Dumnezeiescului Duh cu credinţă să ne închinăm, Treimii Celei nedespărţite, Unimii după Fiinţă; ca unei lumini şi luminilor şi vieţii şi vieţilor, Făcătoarei de viață şi luminătoare marginilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cetatea ta păzeşte-o, preacurată Născătoare de Dumnezeu, că întru tine aceasta cu credinţă împărăţind, întru tine se şi întăreşte şi prin tine biruind, înfrânge toată supărarea, robeşte pe vrăjmaşi şi îndepărtează pe supuşii ei.
Sfinte al lui Dumnezeu Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă; ca să scăpăm de toată mânia, necazul şi stricăciunea şi de greşeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Apoi cântăm Irmosul în amândouă stranele. După sfârşitul Canonului, începem Psalmul al patrulea. Când am strigat eu, auzitu-m-ai... şi ceilalţi Psalmi ai Pavecerniței. La Aliluia, trei metanii și îndată începem a doua stare : Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu..., Şi alţi doi Psalmi, zicând la sfârşitul acestora, Aliluia cu trei închinăciuni. Apoi începe strana mare : Cu noi este Dumnezeu..., Şi zicem aceste Stihuri cu glas mare şi cu dulce cântare, zicând o strană unul şi răspunzând cealaltă altul. Asemenea zicem şi : Firea color fără de trupuri..., Şi, cu glas lin : Cred întru unul Dumnezeu... Apoi preotul zice : Preasfântă Stăpână... Zice şi citeţul tot aceeaşi. Şi facem toţi câte (o metanie) Asemenea facem şi la celelalte Stihuri de rugăciune la toate. Iar când zicem : Dumnezeule, curăţeşte-ne pe noi păcătoşii..., (de 3 ori) facem trei metanii. Apoi, Sfinte Dumnezeule..., şi aceste Tropare pe glasul al 2-lea, pe care le cântăm cu glas mare şi cu cântare dulce. Luminează ochii mei, Hristoase Dumnezeule... Slavă... Sprijinitor sufletului meu, fii Dumnezeule..., Şi acum..., Că nu avem îndrăzneală... Şi sunt şi alte Tropare care se cântă peste zile. Marţi şi Joi seara, sunt acestea : Neadormirea nevăzuţilor mei... Stih : Caută şi mă auzi, Doamne... Cât va fi de înfricoşată judecata Ta, Doamne..., Slavă... . Lacrimi dă-mi mie, Dumnezeule..., Şi acum..., Neruşinată nădejdea ta... Doamne miluieşte ! (de 40 ori) Preotul : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri... Şi rugăciunea : Doamne, Doamne, Cela ce ne mântuieşti pe noi..., Apoi : Veniţi să ne închinăm..., (de 3 ori) Psalmul 50, Miluieşte-mă Dumnezeule... Psalmul 101 : Doamne, auzi rugăciunea mea... Şi Doamne atotputernice, Dumnezeul părinţilor noştri... Apoi : Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Preotul : Că a Ta este împărăţia..., Şi după, Amin ! zicem aceste Tropare degrab pe glasul al 6-lea : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne... Slavă..., Doamne, miluieşte-ne pe noi... Şi acum..., Uşa milostivirii deschide nouă... Doamne miluieşte ! (de 40 ori). Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită... Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Preotul : Pentru rugăciunile sfinților părinţilor noştri... Şi rugăciunea aceasta : Stăpâne, Dumnezeule, Părinte... Apoi : Veniţi să ne Închinăm..., (de trei ori) , Și; Doamne, auzi rugăciunea mea..., Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace..., Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă... Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea..., Apoi : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Preotul : Că a Ta este împărăţia.
Apoi cântăm rar şi frumos, pe glasul al 7-lea : Doamne al puterilor fii cu noi... Şi în cealaltă strană tot aceasta, şi zice strana cea care a început, Stih : Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui..., Şi iarăşi cântă : Doamne al puterilor... Apoi cealaltă strană, zice Stih : Lăudaţi pe El întru puterile Lui, lăudaţi..., Doamne al puterilor fii cu noi... Şi încă : Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui, lăudaţi pe El întru tăria puterii Lui. Doamne al puterilor fii cu noi... Apoi strana ce a început : Slavă... Doamne. De n-am avea pe sfinţii Tăi... Şi acum... Multe sunt mulţimile greşalelor mele... Preasfântă Născătoare de Dumnezeu..., Toată nădejdea mea spre tine o pun..., Doamne miluieşte (de 40 ori), Cela ce în toată vremea..., Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru numele Domnului, binecuvintează părinte. Preotul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi..., Şi facem 16 metanii, după obicei, cu rugăciunea Sfântului Efrem, făcându-le rar, ca să se potrivească toţi : Apoi începe cel mai mare : Sfinte Dumnezeule..., şi după Tatăl nostru..., Doamne miluieşte, de 12 ori, şi zicem rugăciunea, facere a lui Pavel Monahul, din Mânăstirea făcătoarei de bine. Nespurcată, neîntinată..., Şi ne dă nouă, Stăpâne, fără de osândă..., Şi îndată îngenunche toţi la pământ, şi zice preotul cu glas mare rugăciunea de la Vecernia mare : Stăpâne mult-Milostive..., Şi după rugăciune, face închinăciune cel mai mare către fraţi, şi zice : Binecuvântaţi părinţi sfinţiți, şi-mi iertaţi, mie păcătosului, toate câte am greşit cu cuvântul, cu lucrul, cu cugetul, şi cu toate simţirile mele. Iar noi răspundem : Dumnezeu să te ierte părinte sfințite. Şi începe din strana stângă, după rânduială, unul după altul să facă asemenea, a cere şi a lua iertăciune, până când se sfârşesc toţi. Şi aşa începe preotul a zice : Să ne rugăm pentru binecredinciosul..., Şi celelalte precum s-au aşezat dedemult în vechile rânduieli; şi aşa merge fiecare la chilia sa.
Această rânduială se face în tot Sfântul post la Pavecerniţă.
Marţi întâia săptămână.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelnele din Octoih. După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 2-lea.
Podobia : Prea binecuvântată eşti...
Binecuvântat este darul preacinstitului post, că Moise printr-însul s-a mărit şi legea cea scrisă cu slove pe lespezi a luat, şi tinerii mai puternici decât focul s-au arătat. Deci, cu aceasta să stingem patimile trupului cele arzătoare, lui Hristos Mântuitorului strigând : Dăruieşte-ne nouă tuturor întoarcere, şi ne scapă de gheenă.
Slavă..., glas acelaşi.
Podobia : Ceea ce eşti izvorul milei...
Sosit-a vremea pocăinţei, arată rodurile înfrânării, o suflete al meu. Caută spre cei ce mai-nainte s-au pocăit. Strigă către Hristos; greşit-am, mântuieşte-mă, precum ai mântuit, Bunule Stăpâne, pe vameşul, carele a suspinat din inimă; Cela ce unul eşti mult-Îndurat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti folositoare călduroasă creştinilor, roagă pe Fiul tău, pururea Născătoare de Dumnezeu, să ne mântuiască de toată răutatea cumplită a vrăjmaşului, şi să ne dea iertare de cele ce am greşit; pentru milostivirea îndurărilor, prin rugăciunile tale Maică Fecioară.
După a treia Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea.
Doamne, ajungând la ziua a doua a mântuitorului post, strigăm către Tine : Umileşte inimile noastre ale robilor Tăi şi primeşte rugăciunile noastre cele cu frică, dă-ne nouă a alerga prea-lesne călătoria postului, iertare şi mare milă.
Slavă..., aceeaşi.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
Rădăcină, ceea ce ai odrăslit floarea cea dumnezeiască, sicriule şi sfeşnice, şi năstrapă cu totul de aur, sfântă masă care porţi Pâinea vieţii; ca pe un Fiu al tău şi Dumnezeu, roagă-L pe El dimpreună cu Sfântul înainte Mergătorul, să miluiască şi să mântuiască pe cei ce te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.
CANONUL din Minei
Se citeşte A doua cântare din Psaltire.
Tricântarea
Cântarea a 2-a, glasul al 2-lea,
Irmos :
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Cel ce am mântuit în mare şi am săturat în pustie pe poporul Israelitenesc şi apă din piatră am izvorât oamenilor; ca îmbrăcându-Mă întru cel ce a căzut în stricăciune dedemult, să-l trag la Mine, pentru nespusa milă.
Pripeală : Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Trezeşte-te, priveghează, suspină, lăcrimează prin post; leapădă toată sarcina păcatului, suflete; ca prin călduroasă pocăinţă să scapi de foc, şi cu plângere pentru patimi să rupi haina cea de jale, luând veșmântul cel dumnezeiesc.
Spre muntele faptelor celor alese să ne apropiem toţi prin post, lăsând năvălirile desfătărilor, care râvnesc la cele de jos. Şi în norul cinstitelor vedenii intrând, să vedem singură frumuseţea cea dorită a lui Hristos; îndumnezeindu-ne cu taină prin dumnezeieştile suiri.
Vai mie, ce voi să fiu ? Ce voi să mă fac lucrând păcatul, şi de Stăpânul neînfricoşându-mă eu, necunoscătorul ? Pentru aceasta mai-nainte de judecată sunt osândit. Drepte Judecătorule, Bunule, întorcându-mă, mântuieşte-mă pe mine, cel ce Te-am mâniat mai mult decât toţi oamenii.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pământe nelucrate, cela ce ai odrăslit pe Hrănitorul tuturor, Carele-şi deschide mâna şi de bunăvoinţa Lui se satură tot vieţuitorul cu puterea cea dumnezeiască, întăreşte cu pâinea vieţii inimile cele slăbănogite prin saţiul greşalelor celor rele.
Altă Tricântare,
Glasul al 5-lea :
Irmos : Vedeţi, vedeţi...
Veniţi să ne adunăm în cămara sufletului, dând rugăciuni Domnului, şi strigând : Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, slăbeşte, lasă, datoriile noastre şi le iartă, Cela ce eşti unul mult-Îndurat.
Blândeţile sufletului nostru în post arătându-le, să nu ne mâhnim pentru schimbarea doritelor zile; că ne strălucesc nouă faptele evlaviei.
Slavă..., a Treimii :
Ceea ce eşti fără de început nezidită, în trei feţe, Unime, Doamnă, Împărăţie a veacurilor, pe Tine, Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Te slăveşte mulţimea îngerilor şi toată firea oamenilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine mărirea neamului nostru, cea cu toate bunătăţile, te lăudăm. Că prin tine, Fecioară, ne-am îndumnezeit; că ai născut nouă pe Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeu, Carele ne-a dezlegat pe noi din blestem.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cine a stins focul ? Cine a încuiat gurile fiarelor ? Postul cel ce a mântuit pe tineri din cuptor şi pe proorocul Daniil de la mâncarea leilor; pe carele să-l cuprindem şi noi, fraţilor.
Irmosul :
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeu, Cela ce M-am îmbrăcat cu trup de a Mea bunăvoie, ca să mântuiesc pe Adam, cel căzut prin amăgirea şarpelui, cu călcarea poruncii.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Cel ce a închipuit lui Moise...
Leapădă, suflete, somnul lenevirii celei rele şi cu dragoste priveghează spre dumnezeieştile porunci; se apropie Mirele, deci purtând lumină, sârguieşte-te, să-L întâmpini.
Pe mine, cel rănit rău cu sabia desfătărilor, cu doctoria voii milostivirii Tale, Îndurate, tămăduieşte-mă, Cuvinte, ca să Te slăvesc în veci cu mulţumire.
De patimi vătămătoare, de pizmă şi urâciune, şi de toată răutatea opreşte-te, suflete, hrănindu-te cu bucatele cele ce aduc desfătarea cea de sus, fără materie.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Născătoare de Dumnezeu curată, tămăduieşte rănile sufletului meu, şi patimile inimii, şi răzvrătirea minţii; ca ceea ce eşti singură ajutătoare păcătoşilor, şi zidul celor sfărâmaţi.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Făcătorul făpturii...
Cu postirea înălţându-ne sufletele toţi la ceruri, rugăciuni bineprimite să aducem Domnului.
Duhul umilinţei luând, să lăcrimăm pentru răscumpărarea sufletelor, lăudând pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Treime, Ceea ce eşti de o Fiinţă şi Unime nezidită, şi Dumnezeul tuturor, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fă rugăciune pentru noi cei ce te lăudăm pe tine preacurată, să ne apărăm de tot felul de ispite şi de primejdii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Desfătarea bogatului defăimându-o, veniţi să postim cu Lazăr, ca şi pe noi să ne încălzească sânul lui Avraam.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului...
Pe Făcătorul a toată făptura, de Carele se spăimântează îngerii, cântaţi-L popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Din pământeni cine...
Cine din pământeni alunecându-se, aşa a mâniat pe Dumnezeu cândva ? Cine a urmat pornirile răutăţii şi s-a arătat sălaş păcatului, precum eu ticălosul ? Ci Dumnezeule, voitorul milei, Tu mă miluieşte.
Puterilor îngereşti, cele de Dumnezeu văzătoare, rugaţi pe Dumnezeu cel lesne iertător, să mântuiască sufletul cel înviforat în luciul desfătărilor lumeşti şi în valurile patimilor, şi care se primejduieşte prin năvălirile duhurilor celor potrivnice.
Vino suflete, scoală-te din răutatea cea râvnitoare spre cele de jos. Cu aripile bunătăţilor, prin postire uşurându-te, desfătează-te întru gândirile cele luminoase, care pricinuiesc desfătarea bunătăţilor, făcându-te prin credinţă cuvios lui Dumnezeu.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Cine va face auzite laudele tale, Preacurată ? Ceea ce ai născut mai presus de tot gândul pe lăudatul Stăpânul şi Domnul, pe Care Îl laudă cetele îngereşti. Pe Acela roagă-L, Fecioară nenuntită, pentru poporul cel păcătos.
Altă Tricântare,
Irmos : Isaie, dănțuieşte...
Vreme este bineprimită. Să aducem, fraţilor, lui Dumnezeu daruri de bunătăţi, sosit-a ziua mântuirii, întru care lepădând lucrurile întunericului să ne îmbrăcăm în lucrurile luminii, precum strigă Pavel.
Precum a ucis Domnul cu post pe vrăjmaşul, aşa şi noi veniţi să sfărâmăm tot cu acesta săgeţile şi vicleniile lui, fiecare zicând : Mergi înapoia mea, satano când va vrea să ne ispitească.
Slavă..., a Treimii :
Întru o Fiinţă Te laud pe Tine, Treime fără de început, cinstită, începătoare de viață, nedespărţită Unime. Părinte, Cela ce eşti nenăscut, Cuvinte şi Fiule, Cela ce eşti născut şi Sfinte Duhule, mântuieşte-ne pe noi cei ce Te lăudăm.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mai presus de minte este naşterea ta, Maica lui Dumnezeu. Că întru tine zămislirea s-a făcut fără de bărbat, şi după naştere ai rămas fecioară. Dumnezeu este Cel ce S-a născut, pe Carele slăvindu-L, pe tine Fecioară te fericim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cu postul apropiindu-ne spre muntele rugăciunilor, să vedem şi noi cu inimă curată pe Dumnezeu, lespezile poruncilor primindu-le înlăuntru ca şi Moise; strălucindu-ne cu slavă prin faţa dragostei Lui.
Irmosul :
Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi omul. Răsăritul este numele Lui, pe Carele slăvindu-L pe Fecioara o fericim.
Luminânda : Treimica glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 3-lea, însuşi glasul.
Să începem, popoare, postul cel fără prihană, carele este mântuirea sufletelor; să servim Domnului cu frică, cu untul-de-lemn al facerii de bine să ne ungem capetele şi cu apa curăţiei să ne spălăm feţele. Să nu grăim multe întru rugăciuni; ci precum ne-am învăţat, aşa să strigăm : Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, iartă-ne nouă greşalele noastre, ca un iubitor de oameni.
Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
Şi zicem tot aceeaşi.
Apoi, Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.
Apoi Martirica :
Frica împăraţilor şi a tiranilor o au lepădat ostaşii lui Hristos, şi cu bună îndrăzneală şi bărbăteşte pe El L-au mărturisit Domn al tuturor, Dumnezeu şi Împărat al nostru; şi se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti folositoare tuturor celor ce se roagă ţie, spre tine îndrăznim, cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră. Roagă-te Celui ce S-a născut din tine, pentru netrebnicii robii tăi.
Apoi celelalte şi Apolisul.
La ceasul al şaselea.
Troparul proorociei, glasul 1.
Pentru că suntem nemernici pe pământ, ca toţi părinţii noştri, viaţa noastră cea scurtă păzeşte-o fără păcat, Mântuitorul nostru, şi ne miluieşte pe noi, ca un iubitor de oameni.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Ia aminte glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu. (ps. 5, 2)
Stih : Graiurile mele ia-le în urechi, Doamne înţelege strigarea mea. (ps. 5, 1)
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 1, Vers. 19, Cap. 2, Vers. 3.
Aşa zice Domnul. De veţi vrea şi de veți asculta, bunătăţile pământului veţi mânca; iar de nu veţi vrea, şi de nu mă veţi asculta, sabia vă va mânca pe voi, că gura Domnului a grăit acestea. Cum s-a făcut păcătoasă cetatea cea credincioasă Sionul, plină de judecată, întru care a domnit dreptatea, şi întru care acum sunt ucigaşi ! Argintul vostru nu este lămurit; cârciumarii tăi amestecă vinul cu apă. Domnii tăi nu se pleacă; părtaşi sunt furilor, iubitori de daruri, şi umblă după mită; pe cei săraci nu-i judecă, şi judecata văduvelor nu o socotesc. Pentru aceasta aşa zice Stăpânul, Domnul Savaot, Cel puternic al lui Israil : Vai, celor puternici ai lui Israil, că nu va înceta mânia Mea asupra celor potrivnici, şi judecată pentru vrăjmaşii Mei voi face. Şi voi aduce mâna Mea peste tine, şi te voi lămuri spre curăţenie; iar pe cei necredincioşi îi voi pierde, şi voi lepăda pe toţi cei fărădelege de la tine, şi pe toţi semeţii voi smeri. Şi voi pune judecătorii tăi ca şi mai-nainte. Şi sfetnicii tăi ca din început. Şi după aceasta te vei chema cetatea dreptăţii, Mitropolie credincioasă, Sionul; căci cu judecată şi cu milostivire se va mântui robia lui. Şi se vor sfărâma cei fărădelege, şi păcătoşii împreună, și cei ce au părăsit pe Domnul se vor sfârşi. Pentru că acum se vor ruşina întru idolii săi, pe care i-au făcut, şi se vor ruşina pentru grădinile lor care le-au iubit. Şi se vor ruşina pentru lucrurile mâinilor sale, întru care ei au voit. Că vor fi ca un stejar ce şi-a lepădat frunzele sale, şi ca o grădină fără apă. Şi va fi virtutea lor ca puzderiile câlţilor, şi lucrurile lor împreună ca scânteile focului; şi vor arde cei fărădelege, şi păcătoşii împreună, şi nu va fi cine să-i stingă. Cuvântul care s-a făcut către Isaia, feciorul lui Amos, pentru Iudeea şi pentru Ierusalim : Şi va fi în zilele cele de apoi arătat muntele Domnului, şi casa lui Dumnezeu pe vârfurile munţilor; şi se va înălţa mai presus de dealuri, şi vor veni la Dânsul toate neamurile. Şi vor merge neamuri multe, şi vor zice : Veniţi să ne suim în muntele Domnului, şi la casa Dumnezeului lui Iacov; şi ne va spune nouă calea Sa şi vom merge pe dânsa.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine. (ps. 6, 1)
Stih : Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt. (ps. 6, 2)
MIERCURI
MIERCURI
În întâia săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, MARŢI SEARA
La Doamne strigat-am..., Stihirile Triodului, glasul al 2-lea.
Podobie : Precum Te-ai arătat, Hristoase...
Cei ce am fost scoşi din rai pentru mâncarea cea amară oarecând, acum prin oprirea poftelor să ne silim a intra iarăşi; strigând Dumnezeului nostru : Cela ce Ţi-ai întins pe Cruce palmele, oţet bând şi fiere gustând, şi Cela ce ai răbdat durerile piroanelor, scoate toate desfătările cele prea-amare din sufletele noastre; şi pentru milostivirea îndurărilor, mântuieşte pe robii Tăi.
Cei ce am fost izgoniţi din Rai oarecând pentru mâncarea din pom, acum prin Crucea Ta într-însul ne-am sălăşluit; care Cruce, spre rugăciune o aducem Ţie, mult-Îndurate, şi cu credinţă toţi ne rugăm : Izvoare de lacrimi acum trimite-ne nouă, în vremea postirii, curăţind toată întinăciunea patimilor, şi a păcatelor noastre. Ca toţi să strigăm Ţie cu dinadinsul : Doamne, slavă Ţie.
Altă Stihiră, glasul al 2-lea.
Podobie : La răutăţile lucrurilor mele...
Dăruieşte-mi şi mie Cuvinte desfătarea postirii, precum lui Adam raiul odinioară şi a gusta din toate poruncile Tale, Dumnezeul nostru, şi a mă feri pururea de rodul păcatului, carele ai oprit. Ca să ajung cu bucurie la purtătoarea de viață patima Ta cea de pe Cruce.
Iar de la Minei, punem 3 Stihiri.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei Crucii.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine am nădăjduit. (ps. 7, 1)
Stih : Mântuiește-mă, de toţi cei ce mă gonesc scapă-mă. (ps. 7, 1)
De la Facere citire :
Cap. 1, Vers. 14-23.
Zis-a Domnul : Să se facă luminători pe tăria cerului, să lumineze pământul, şi să despartă între zi şi între noapte; şi să fie spre semne, spre vremi şi spre zile şi spre ani. Şi să fie spre luminare pe tăria cerului ca să lumineze pe pământ, şi s-a făcut aşa. Şi a făcut Dumnezeu doi luminători mari, luminătorul cel mai mare spre stăpânirea zilei, şi luminătorul cel mai mic spre stăpânirea nopţii, şi stelele. Şi i-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, şi să stăpânească peste zi şi peste noapte, şi să despartă între lumină şi între întuneric. Şi a văzut Dumnezeu cât este bine şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, ziua a patra. Şi a zis Dumnezeu să rodească apele vietăţi cu suflete vii, şi păsări zburătoare pe pământ sub tăria cerului, şi s-a tăcut aşa. Şi a făcut Dumnezeu chiţii cei mari, şi tot sufletul vietăţilor ce viază, cate le-au rodit apele dintru sine după felul lor, şi toată pasărea zburătoare după fel; şi a văzut Dumnezeu că este bine; şi le-a binecuvântat Dumnezeu, zicând; creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi apele mărilor, şi păsările să se înmulţească pe pământ. Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă ziua a cincea.
Prochimen, glasul al 5-lea :
Doamne, Dumnezeul nostru, cât este de minunat numele Tău în tot pământul. (ps. 8, 1)
Stih : Cât s-a înălţat mare cuviinţa Ta mai presus de ceruri. (ps. 8, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 1. Vers 20-33.
Înţelepciunea pe uliţă se laudă, şi pe căi îndrăznire aduce. Pe vârfurile zidurilor se vesteşte, şi la porţile celor puternici străjuieşte, şi în porţile cetăţii cutezând grăieşte. Câtă vreme cei fără de răutate se vor ţine de dreptate, nu se vor ruşina; iar cei nepricepuţi, fiind poftitori de batjocoră, necredincioşi făcându-se au urât ştiinţa, şi vinovaţi s-au făcut cercetărilor. Iată vă pun înainte graiul sfatului meu, şi voi învăţa pe voi cuvântul meu. Că am strigat, şi nu m-aţi auzit, şi am tins cuvinte, şi n-aţi luat aminte; ci netrebnice aţi făcut sfaturile mele, şi n-aţi băgat seamă de cercetările mele. Pentru aceasta şi eu voi râde de pieirea voastră, şi mă voi bucura când va veni vouă pierderea, şi când va năvăli asupra voastră fără de veste tulburarea, şi va veni supărarea asemenea viforului; şi când va veni vouă necazul şi înconjurarea cetăţii. Că va fi când mă veţi chema, eu nu vă voi auzi pe voi; căuta-mă-vor pe mine cei răi, şi nu mă vor afla; că au urât înţelepciunea, şi frica Domnului nu o au primit, nici au voit să ia aminte la sfaturile mele, şi au batjocorit învăţăturile mele. Pentru aceasta vor mânca rodurile căilor lor, şi se vor sătura de păgânătatea lor. Pentru că făceau strâmbătatea pruncilor, se vor omorî, şi cercetarea va pierde pe cei necredincioşi. Iar cela ce mă va asculta pe mine, va locui spre nădejde, şi se va odihni fără frică de tot răul.
Apoi : Învredniceşte-ne, Doamne... şi Ecteniile.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea, singur glasul.
Să nu săvârşim postul numai cu părăsirea mâncărilor, ci cu înstrăinare de toată patima cea pământească; ca robind trupul, carele tirăneşte stă împotriva noastră, vrednici să ne facem împărtăşirii Mielului, Fiului lui Dumnezeu, Celui ce S-a junghiat de bunăvoie pentru lume; şi duhovniceşte să prăznuim cea din morţi Învierea Mântuitorului; la înălţime ridicându-ne, întru lumina bunătăţilor, şi cu desfătarea faptelor noastre celor alese, veselind pe Iubitorul de oameni.
Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, Cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.
Şi cântăm tot acea Stihiră.
Apoi Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.
Martirica :
Mucenicii Tăi, Doamne, uitând cele din viață, şi nebăgând seamă de munci pentru viaţa ce va să fie, aceleia s-au făcut moştenitori. Pentru aceasta şi împreună cu îngerii se bucură; pentru rugăciunile lor, dăruieşte poporului Tău mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei, însăşi Podobia.
O ! preaslăvită minune; O taină nouă ! O, înfricoşată rânduială ! Fecioara a zis, dacă Te-a văzut răstignit în mijlocul a doi tâlhari, pe Tine pe Carele fără durere cu minuni Te-a născut. Şi a plâns, zicând : Vai mie, preaiubite Fiule ! Cum Te-a pironit pe Cruce poporul cel cumplit şi nemulţumitor.
Şi cealaltă rânduială, precum s-a arătat Marți întâia săptămână.
LA PAVECERNIŢĂ
După ce zicem Psalmul 69 : Dumnezeule, spre ajutorul meu..., Cântăm :
CANONUL cel mare.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos :
Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit. (de două ori)
Covârşind cu uciderea lui Cain, din bună voinţă m-am făcut ucigaş sufleteştii cunoştinţe, hrănindu-mi trupul şi oştind asupra lui cu faptele mele cele viclene.
Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptăţii lui Abel. Daruri primite nu Ţi-am adus Ţie nici odinioară, nici fapte dumnezeieşti, nici jertfă curată nici viață fără prihană.
Precum Cain, aşa şi noi, ticăloase suflete, am adus fapte spurcate Făcătorului tuturor, şi jertfă cu prihană, şi viață netrebnică; pentru acestea ne-am osândit dimpreună.
Ziditorule, făcându-mă lut viu, ai pus întru mine trup şi oase, şi suflare de viaţă; ci, o Făcătorul meu, Mântuitorul meu şi Judecătorule, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc.
Mărturisesc Ţie, Mântuitorule, păcatele care am făcut, şi rănile sufletului şi ale trupului meu, care tâlhăreşte mi-au pus mie asupra cugetele cele ucigătoare dinlăuntru.
De am şi greşit, Mântuitorule, dar ştiu că eşti iubitor de oameni; baţi cu milă şi Te milostiveşti fierbinte, pe cel ce plânge îl vezi, şi alergi ca un Părinte, chemând pe cel pierdut.
Slavă..., a Treimii :
Treime, Fiinţă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică dedeasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca un îndurat dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folositoarea celor ce te laudă pe tine, ridică deasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca o Stăpână curată, mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc.
Cântarea a 2-a,
Irmos :
Ia aminte cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pe Hristos, Carele a venit din Fecioară cu trup. (de două ori)
Cusutu-mi-a haine de piele păcatul, golindu-mă de haina cea dintâi ţesută de Dumnezeu.
Îmbrăcat sunt cu îmbrăcăminte de ruşine, ca şi cu nişte frunze de smochin, spre vădirea patimilor mele cele de bunăvoia mea.
Îmbrăcatu-m-am urât cu haină împestrită şi sângerată, prin curgerea vieţii celei cu pătimi şi iubitoare de desfătări.
Căzut-am întru întristarea patimilor şi în stricăciunea cea trupească, şi pentru aceasta acum vrăjmaşul mă necăjeşte.
Viaţă iubitoare de cele pământeşti şi iubitoare de averi, prin neînfrânare alegând eu, Mântuitorule, m-am împresurat acum cu sarcină grea.
Împodobitu-mi-am chipul trupului cu îmbrăcăminte de multe feluri de cugete grozave, şi mă osândesc.
Grijitu-m-am cu dinadinsul numai de podoaba mea cea dinafară, nebăgând seamă de cortul dinlăuntru cel după chipul lui Dumnezeu.
Îngropat-am, Mântuitorule, cu patimile frumuseţea chipului celui dintâi; ci precum drahma oarecând, aşa mă caută şi mă află.
Greşit-am, ca şi păcătoasa strig Ţie, însumi am greşit Ţie; primeşte-mi, Mântuitorule, ca mir şi lacrimile mele.
Fii mie milostiv, strig Ţie ca şi vameşul; Mântuitorule, curăţeşte-mă; că nimenea din cei din Adam n-au greşit Ţie precum eu.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine, unul Dumnezeul tuturor, în trei Feţe, Te laud : Pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Sfântul Duh.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una eşti prealăudată; roagă-te cu dinadinsul, să ne mântuim.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuţi eşti Sfânt şi Domn. (de două ori)
Izvor de viață Te-am câştigat pe Tine surpătorul morţii şi strig Ţie din inima mea mai-nainte de sfârşit : Greşit-am ! Milostiveşte-Te şi mă mântuieşte.
Greşit-am, Doamne, greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre mine; că nu este cineva între oameni, din cei ce au greşit, pe carele să nu-l fi întrecut eu cu păcatele.
Păcătoşilor din vremea lui Noe am urmat, Mântuitorule, moştenind osândirea acelora, întru cufundarea potopului.
Lui Ham aceluia, batjocoritorului de tată, urmând suflete, n-ai acoperit ruşinea celui de aproape, cu faţa înapoi întorcându-te.
De arderea păcatului fugi, suflete al meu, ca şi Lot. Fugi de Sodoma şi de Gomora; fugi de văpaia a toată pofta dobitocească.
Miluieşte-mă, Doamne, miluieşte-mă, strig către Tine, când vei veni cu îngerii Tăi, să răsplăteşti tuturor după vrednicia faptelor.
Slavă..., a Treimii :
Treime neamestecată, nezidită, fire fără început, care Te lauzi în Treimea Feţelor, mântuieşte-ne pe noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu credinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Fiul cel fără de ani din Tatăl, sub ani L-ai născut, neştiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu; minune străină, că alăptând ai rămas Fecioară.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-a profetul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că vreai să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi şi a grăit : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut : Slavă puterii Tale, Doamne. (de două ori)
Priveghează o, suflete al meu, şi te fă lăudat, ca cel mare între patriarhi; ca să dobândeşti lucrarea cu gândirea cea înaltă; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu şi să ajungi în norul cel neapus cu gândirea şi să te faci neguţător de lucruri mari.
Pe cei doisprezece patriarhi născându-i cel mare între patriarhi, ţi-a făcut ţie cu taină, suflete al meu, scară spre suirea cea de lucrare; pe fiii săi, ca pe nişte temeiuri şi trepte, ca nişte suişuri, preaînţelepţeşte aşezându-i.
Lui Isav celui urât asemănându-te, suflete, ai dat amăgitorului tău întâia naştere, a frumuseţii celei dintâi; şi de la binecuvântarea părintească ai căzut şi îndoit te-ai amăgit, ticăloase, cu lucrarea şi cu gândirea; pentru aceasta acum pocăieşte-te.
Edom s-a chemat Isav, pentru marea înverşunare a amestecării cu femei. Căci cu neînfrânarea pururea aprinzându-se şi cu dezmierdările spurcându-se, Edom s-a numit, care va să zică, înfierbântarea sufletului celui iubitor de păcate.
De Iov cel din gunoi, auzind o, suflete al meu, că s-a îndreptat, n-ai râvnit bărbăţiei aceluia; n-ai avut întărirea gândului lui, întru toate care ai cunoscut, în cele ce ai ştiut şi în cele ce te-ai ispitit; ci te-ai arătat nerăbdător.
Cel ce era mai înainte pe scaun, acum se vede gol în gunoi, cu răni; cel cu mulţi fii şi mărit, de năpraznă fără de fii şi de casă lipsit; că socotea gunoiul palat şi rănile mărgăritar.
Slavă..., a Treimii :
Nedespărţită în Fiinţă, neamestecată în Feţe, Dumnezeu Te cunosc pe Tine Dumnezeire una Treime; ca pe Ceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi întocmai cu scaunul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cei de sus.
Şi acum..., a Născătoarei :
Şi ai născut şi eşti fecioară şi ai rămas întru amândouă cu firea fecioară; Cel ce S-a născut înnoieşte legile firii şi pântecele a născut nesimţind dureri. Dumnezeu unde voieşte, se biruieşte rânduiala firii, că face câte voieşte.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă îndreptează la poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori)
Auzit-ai de sicriul lui Moise, suflete, cel purtat de apele şi de valurile râului, că s-a păzit dedemult ca întru o cămară, fugând de lucrul cel amar al sfatului lui Faraon.
De ai auzit, ticăloase suflete, de moaşele ce ucideau oarecând lucrarea curăţiei cea bărbătească fără de vârstă, suge acum înţelepciune, ca marele Moise.
Nu ţi-ai omorât mintea lovindu-o, precum marele Moise pe egipteanul, ticăloase suflete; şi cum te vei sălăşlui, spune-mi, în pustietatea patimilor prin pocăinţă ?
În pustietăţi a locuit marele Moise; vino dar suflete de urmează vieţii lui; ca să te învredniceşti a vedea şi arătarea lui Dumnezeu cea din rug.
Toiagul lui Moise te închipuieşte, suflete, carele a lovit marea şi a închegat adâncul, cu însemnarea dumnezeieștii Cruci; prin care vei putea şi tu să săvârşeşti lucruri mari.
Aaron a adus lui Dumnezeu foc fără prihană, fără vicleşug; iar Ofni şi Finees, ca şi tine, suflete, au adus lui Dumnezeu viaţă spurcată şi străină.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine Treime Te slăvim, pe unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Părinte, Fiule şi Duhule, Fiinţă singură prin sine, Unime, Căreia pururea ne închinăm.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat, şi a unit Luişi firea omenească.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea. (de două ori)
Valurile păcatelor mele, Mântuitorule, ca în Marea Roşie întorcându-se, m-au acoperit degrab, ca oarecând pe egipteni şi pe voievozi.
Voie slobodă fără pricepere ai avut, suflete, ca şi Israil mai înainte; că mai mult decât dumnezeiasca mană ai ales neînţelepţeşte lăcomia patimilor cea iubitoare de dulceţuri.
Puţurile hananeeştilor gânduri, mai mult ai cinstit suflete decât vâna pietrei, din care izvorul înţelepciunii varsă curgerile teologiei.
Cărnurile cele de porc şi căldările şi bucatele cele egipteneşti, mai vârtos decât cele cereşti ai voit, suflete al meu; ca şi dedemult necunoscătorul popor în pustie.
Când a lovit Moise, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu închipuire mai-nainte a însemnat coasta Ta cea de viață făcătoare; din care toţi băutură de viață scoatem, Mântuitorule.
Cearcă suflete şi iscodeşte, ca Iisus al lui Navi, ce fel este pământul făgăduinţei şi locuieşte într-însul cu bună legiuire.
Slavă..., a Treimii :
Treime sunt, neamestecată, nedespărţită; despărţită după feţe; şi Unime sunt din fire unită, Tatăl, zice şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi, deci ca pe un Ziditor al tuturor roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
CONDAC glasul al 7-lea.
Suflete al meu, suflete al meu, scoală; pentru ce dormi ? Sfârşitul se apropie şi vrei să te tulburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea şi toate le plineşte.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor. (de două ori)
Purtându-se sicriul în car, când s-au întors junicile, numai cât s-a atins Uza acela de dânsul, s-a certat de mânia lui Dumnezeu. Deci, de îndrăzneala aceluia fugind, suflete, cinsteşte bine cele dumnezeieşti.
Auzit-ai de Abesalom, cum s-a sculat împotriva firii. Cunoscut-ai faptele lui cele spurcate, cu care a batjocorit patul lui David, tătâne-său; ci şi tu; ai urmat pornirilor lui pătimaşe şi iubitoare de desfătări.
Supus-ai trupului tău, vrednicia ta cea nerobită şi ca alt Ahitofel, aflând pe vrăjmaşul, suflete, te-ai plecat după sfaturile lui; ci le-a risipit pe acestea însuşi Hristos, ca tu să te mântuieşti adevărat.
Solomon cel minunat, cel plin de darul înţelepciunii, acesta, făcând vicleşug înaintea lui Dumnezeu oarecând, s-a depărtat de la dânsul; căruia şi tu ţi-ai asemănat blestemată viaţa ta, suflete.
De desfătările poftelor sale silindu-se, s-a întinat, vai mie; iubitorul înţelepciunii, iubitor de femei desfrânate făcându-se şi înstrăinat de la Dumnezeu; căruia tu, o suflete, ai urmat cu gândul, prin dezmierdări spurcate.
Lui Roboam, celui ce n-a ascultat sfatul tătâne-său, ai râvnit suflete, împreună şi lui Ieroboam, slugii celei rele ce s-a viclenit oarecând; ci fugi de asemănarea lor şi strigă lui Dumnezeu : Greşit-am, miluieşte-mă.
Slavă..., a Treimii :
Treime neamestecată, nedespărţită, de o Fiinţă, Unime Sfântă; lumini şi lumină şi trei sfinte şi unul sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu; ci laudă şi preaslăveşte, suflete, viață şi vieţi, pe Dumnezeul tuturor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărţită, pe Fiul şi Dumnezeu, şi tu singură ne-ai deschis nouă celor de pe pământ cele cereşti.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti, şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii; toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. (de două ori)
Tu, suflete, lui Ozia râvnind, lepra lui întru tine îndoit o ai luat; că cele necuvioase cugeţi şi cele fărădelege faci; lasă cele ce ai şi aleargă la pocăinţă.
De Niniviteni ai auzit, suflete, că s-au pocăit către Dumnezeu cu sac şi cu cenuşă. Acestora n-ai urmat; ci te-ai arătat mai rău decât toţi, cei ce au greşit mai-nainte de lege şi după lege.
De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit, suflete, carele a plâns cu tânguire cetatea Sionului şi lacrimi a vărsat. Urmează vieţii lui celei plângătoare şi te vei mântui.
Iona a fugit în Tars, cunoscând mai-nainte întoarcerea Ninivitenilor, că a cunoscut ca un prooroc milostivirea lui Dumnezeu; pentru că se ferea să nu mintă proorocia lui.
De Daniil ai auzit, o suflete, cum a astupat gurile fiarelor în groapă; ai înţeles cum tinerii cei ce au fost cu Azaria, au stins, prin credinţă, văpaia cuptorului cea arzătoare.
Pe toţi cei din Legea Veche i-am adus ţie, suflete, spre pildă; urmează faptele celor iubite de Dumnezeu ale drepţilor, şi fugi de păcatele celor vicleni.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Părinte, Cela ce eşti fără început, Fiule, Cel împreună fără de început, Mângâietorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără de început, Duhule cel viu şi făcător, Treime, Unime, miluieşte-mă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca din nişte vopsele mohorâte s-a ţesut trupul lui Emanuil, înlăuntru în pântecele tău Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti, şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii; toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii cel fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te slăvim. (de două ori)
Hristos s-a ispitit, diavolul îl ispitea, arătându-i pietrele ca să le facă pâini. În munte L-a suit, să vadă toate împărăţiile lumii întru o clipeală. Teme-te, o suflete, de înşelăciune, trezeşte-te, roagă-te în tot ceasul lui Dumnezeu.
Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfeşnicul lui Hristos, glasul celui ce strigă, a glăsuit predicând pocăinţa; Irod a făcut fărădelege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, să nu te prinzi în cursele celor fărădelege, ce cuprinde pocăinţa.
În pustie a locuit Mergătorul înainte al darului şi locuitorii din toată Iudeea şi Samaria auzind au alergat şi şi-au mărturisit păcatele lor, botezându-se voioşi; cărora tu, suflete, n-ai urmat.
Nunta cinstită este şi patul neîntinat, că Hristos amândouă le-a binecuvântat mai înainte, ospătându-se trupeşte şi în Cana Galieii la nuntă apa în vin prefăcând; arătând întâia minune, ca tu să te prefaci, o suflete.
Hristos a întărit pe paraliticul cel ce şi-a ridicat patul şi pe tânărul cel mort l-a înviat şi pe fiul văduvei, şi pe al sutaşului, şi samarinencei arătându-Se, a închipuit mai-nainte ţie, suflete, închinarea cea în duh.
Pe ceea ce-i curgea sânge o a tămăduit Domnul, cu atingerea de poala Lui; pe cei leproşi i-a curăţit; pe orbi şi pe şchiopi ia luminat şi i-a îndreptat; pe surzi şi pe muţi şi pe cea gârbovită până la pământ, i-a tămăduit cu cuvântul; ca tu să te mântuieşti, ticăloase suflete.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tatăl să-L slăvim, pe Fiul să-L preaînălţăm, Dumnezeiescului Duh cu credinţă să ne închinăm; Treimii celei nedespărţite, Unimei după fiinţă; ca unei lumini şi luminilor şi vieţii şi vieţilor, făcătoarei de viață şi luminătoarei marginilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cetatea ta păzeşte-o, preacurată, Născătoare de Dumnezeu, ca întru tine aceasta cu credinţă împărăţind întru tine se şi întăreşte şi prin tine biruind, înfrânge toată supărarea şi robeşte pe vrăjmaşi şi îndreptează pe supuşii ei.
Sfinte al lui Dumnezeu Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite, de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să scăpăm de toată mânia, necazul şi stricăciunea; şi de greşeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Apoi cântăm în amândouă stranele Irmosul : Naşterea zămislirii...
Şi cealaltă rânduială a Pavecerniţei.
Miercuri întâia săptămână.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelnele din Octoih.
După a doua Catismă, Sedealna, Glasul al 2-lea.
Podobie : Iosif cel cu bun chip...
Cela ce ai dat tuturor nepătimire cu patimile Tale, Iubitorule de oameni, omorând patimile trupului meu cu Crucea Ta, învredniceşte-mă a vedea dumnezeiasca patimă, prin post plăcând slavei Tale; ca să iau din-destul mare milă.
Slavă..., tot aceasta; Şi acum..., a Crucii Născătoarei, glas acelaşi.
Podobie : Ceea ce eşti izvorul milei...
Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te întins pe lemn, mort, plângând cu amar zicea : Fiul meu, ce taină înfricoşată este aceasta ? Cela ce dăruieşti tuturor viață veşnică, cum mori de voie pe Cruce cu moarte de ocară ?
După a treia Catismă, Sedealna. Glasul al 2-lea.
Podobie : Făcătoarei de viață cruci...
Vremea cea dătătoare de lumină a postului, care acum o ai sfinţit şi o ai dăruit nouă, Doamne, învredniceşte-ne pe noi toţi, cu umilinţă curată, să o săvârşim în pace, prin puterea Crucii, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Crucii Născătoarei.
Podobia : Milostivire având...
Cu cinstită Crucea Fiului tău fiind păziţi, Stăpână curată, Născătoare de Dumnezeu, toată năvala vrăjmaşului prea lesne o întoarcem înapoi. Pentru aceasta după datorie pe tine te fericim, ca pe Maica luminii şi singură nădejdea sufletelor noastre.
Apoi citire diu Lavsaicon, sau din Sfântul Ioan Scărarul. Psalmul 50.
Canonul Mineiului. Şi Tricântarea.
Se citeşte a treia cânîtare din Psaltire.
Cântarea a 3-a, glasul al 2-lea,
Irmos : Înflorit-a pustiul...
Să ne răstignim mădularele prin postire, să ne trezim întru rugăciuni precum scrie, şi să vieţuim pe urma Celui ce a pătimit şi patimile a omorât.
Vărsând păcatul cel amar, să ne nevoim a plăcea lui Hristos, Celui ce a gustat fiere de bunăvoie şi a surpat cu Crucea pe începătorul răutăţii.
Luând păcatul obicei, mă trage la pierderea cea desăvârşită; ci Tu mă scapă de dânsul, cu Crucea Ta, Îndurate, mult-Milostive.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Doamnă, ceea ce stăpâneşti toate făpturile, ca ceea ce ai născut pe Mântuitorul, scapă-mă de robia vicleanului şi singur luptătorului.
Altă Tricântare,
Irmos, glasul acelaşi : Întăreşte-ne pe noi...
Lemnul Crucii înfrânare lumii a înflorit; pe care cu dragoste sărutându-o, să culegem toată rodirea dumnezeieştilor porunci ale lui Hristos.
Purtând înfrânarea patimilor, să ne răstignim acum Domnului trupul, şi gândul nostru să-l omorâm prin dumnezeiasca viață.
Slavă..., a Treimii :
Trei Feţe slăvesc ale unui Chip; pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul; o stăpânire a Dumnezeirii, o împărăţie a tuturor şi lumină.
Şi acum..., a Născătoarei
Naşterea ta, Preacurată, s-a arătat înfricoşată; că Dumnezeu este Cel ce S-a făcut om; Carele S-a născut fără început din Tatăl şi din tine mai pe urmă S-a întrupat fără de bărbat.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Laud răstignirea şi împungerea dumnezeieștii Tale coaste, din care scoţi băutură fără de moarte în toate zilele, Hristoase, şi mă sfinţesc.
Irmosul :
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 8-a,
Irmos : În cuptorul cel cu foc...
Cuptorul patimilor arde sufletul meu, ci cu roua milei Tale potoleşte-l, Cela ce ai izvorât izvoare de nepătimire, din nestricata coasta Ta, răstignindu-Te, Făcătorule de bine, pentru multă plecăciunea Ta.
Înălţatu-ne-ai pe noi cei căzuţi în răutate, cu înălţarea Ta pe Cruce, Hristoase. Pentru aceasta ridică-mă pe mine, cel ce m-am alunecat întru adâncurile păcatului, şi mă întăreşte pe piatra mântuirii, ca să slăvesc stăpânirea Ta.
Cu suliţa Ta, Hristoase, curăţind putrejunea inimii mele, vindecă-mă de tot pe mine, pe carele m-a vătămat şarpele cu dinţii cei veninaţi, şi-mi dă ca să umblu nemişcat în dumnezeieştile cărări.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine, făclia cea luminoasă şi sfeşnicul, întru carele sălăşluindu-Se Focul Dumnezeirii, a luminat pe cei cuprinşi de noaptea stricăciunii, te cinstim toţi, Preacurată, binecuvântând naşterea ta.
Altă Tricântare,
Irmos : Cela ce ai închipuit...
Pe Cel ce S-a răstignit pe lemn în mijlocul tâlharilor şi cu suliţa S-a împuns în coasta cea izvorâtoare de viață, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cela ce judeci tot pământul, înaintea judecăţii ai stătut; cu palme Te-au bătut, Te-au batjocorit, pe Cruce Te-au răstignit, scoţându-mă din stricăciunea păcatului celui dedemult, întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Treime, ceea ce eşti o Dumnezeire, fire nedespărţită şi despărţită după feţe, stăpânire neclintită, Părinte, Fiule şi Duhule, pe Tine Te lăudăm întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, curată, ceea ce eşti poartă cerească, uşa mântuirii tuturor creştinilor, primeşte rugăciunea celor ce te fericesc întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce a lui Hristos, ceea ce ai îndreptat pe tâlharul spre credinţă, învredniceşte-mă şi pe mine, cu întărire, spre călătoria postului, să ajung la închinarea ta şi să mă fac viu.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moise minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Fiul Părintelui...
Mai luminat decât soarele strălucind postul, darul, cel cu multă lumină vesteşte tuturor razele Crucii şi strălucirile cinstitei patimi şi ziua învierii cea mântuitoare.
Curăţia să o iubim, de păcat să fugim, mijloacele cu curăţie să ne încingem, ca să ne arătăm curaţi, Celui ce numai El însuşi, din toţi, este curat şi cearcă curăţia, Mântuitorul sufletelor noastre.
Hristoase, cu frica Ta pironeşte trupul meu, Cel ce ai pironit pe Cruce păcatul lui Adam; dezleagă legătura răutăţilor mele; frânge săgeţile vicleanului, cu suliţa Ta, Stăpâne, şi mă păzeşte de vătămarea acestuia.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară preacurată, ceea ce ai născut pe unul Judecătorul cel prea drept şi lesne iertător, pe Hristos Domnul, scapă-mă de judecata şi de focul şi de munca care mi-a pricinuit mie îndulcirea păcatului.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Maica, Fecioara...
O, milostivirea Ta, Doamne, că ai răbdat Cruce, piroane şi suliţă, pentru mine cel osândit spre stricăciune; pentru aceasta Te laud pe Tine, Hristoase.
Crucii, trestiei, piroanelor, suliţei şi patimilor Tale, cele de viață făcătoare, toate popoarele închinându-ne cu cântări Te lăudăm, Hristoase.
Slavă..., a Treimii :
Unime în trei Ipostasuri, Treime prea una singură, Domnie stăpânitoare, fire întocmai slăvită, Părinte, Fiule şi dumnezeiescule Duhule, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, curăţitoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu; către care năzuind toţi păcătoşii, află pururea împăcare cu Dumnezeu.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Crucea Ta, Doamne, întărindu-mă şi pe mine, dăruieşte-mi Bunule să săvârşesc stadiul postului cu bună nevoinţă.
Irmosul :
Pe Maica Fecioara, cea curată şi fără prihană, cu cântări de laude, toţi credincioşii, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, cu evlavie o slăvim.
Luminânda, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica zilei, glasul al 8-lea.
Veniţi prin post să supunem patimile gândurilor, acoperindu-ne cu aripi duhovniceşti. Ca trecând uşor viforul vrăjmaşului cel pornit, să ne facem vrednici a ne închina Crucii Fiului lui Dumnezeu, Celui ce S-a junghiat de voie pentru lume. Şi duhovniceşte să prăznuim învierea cea din morţi a Mântuitorului. În munte suindu-ne, împreună cu Apostolii să slăvim pe Fiul cel iubitor de oameni, Carele a luat toată puterea de la Tatăl.
Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
Şi zicem tot aceeaşi.
Apoi, Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.
Martirica :
Mucenicii lui Hristos cei nebiruiţi, biruind rătăcirea cu puterea Crucii, aţi luat darul vieţii veşnice. De îngrozirile tiranilor nu v-aţi spăimântat; rănindu-vă cu munci, v-aţi veselit. Şi acum sângiurile voastre s-au făcut tămăduiri sufletelor noastre. Rugaţi-vă, să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei Crucii :
Podobie : O, preaslăvită minune...
Ce priveală este aceasta ce se vede, care se arată ochilor mei, o Stăpâne ? Cela ce ţii toată făptura, pe lemn Te-ai ridicat. Şi mori, Cela ce dai viață tuturor Născătoarea de Dumnezeu, cea preacurată, plângând a zis, când a văzut pe Cruce pe Cela ce a strălucit negrăit dintr-însa, Dumnezeu şi om.
Şi celelalte. Ceasul întâi cu Catisma, obişnuitele metanii şi Apolisul.
La ceasul al şaselea.
Troparul profeţiei, glasul al 4-lea,
Știi făptura noastră, ştii neputinţa noastră, Iubitorule de oameni; greşit-am, dar nu ne-am depărtat de la Tine, Dumnezeule, nici am tins mâinile noastre către Dumnezeu străin; fie-ţi milă de noi cu bunătatea Ta, Îndurate.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Apoi Prochimen, glasul al 4-lea :
Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea spune-voi toate minunile Tale. (ps. 9, 2)
Stih : Veselimă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte. (ps. 9, 1)
Din profeţia lui Isaia citire :
Cap. 2, Vers. 3-11.
Acestea grăieşte Domnul : Din Sion va ieşi legea, și cuvântul Domnului din Ierusalim. Şi va judeca între neamuri, şi va hotărî între popoare multe, şi-şi vor face săbiile lor fiare de plug şi suliţele lor seceri; şi nu va ridica neam împotriva altui neam sabie, şi nu se vor mai învăţa a se bate. Şi acum tu, casa lui Iacov, veniţi să umblăm întru lumina Domnului. Că a lepădat pe poporul său, pe casa lui Iacov, pentru că s-a umplut ţara lor de vrăji ca şi a celor străini, şi fii mulţi străini s-au născut lor. Că s-a umplut ţara lor de argint şi de aur şi nu au număr vistieriile lor. Şi s-a umplut pământul lor de cai şi n-au număr căruţele lor, şi s-a umplut pământul lor de idoli, lucrurile mâinilor lor, şi s-au închinat acelor pe care a făcut degetele lor. Şi s-a plecat omul şi s-a smerit bărbatul şi nu mi se va face milă de dânşii. Şi acum intraţi în pietre şi vă ascundeţi în pământ de la faţa îngrozirii Domnului şi de slava tăriei Lui; când Se va scula să sfărâme pământul. Că ochii Domnului sunt înalţi, iar omul este smerit şi se va pleca înălţarea oamenilor şi se va înălţa Domnul însuşi în ziua aceea.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Drept este Domnul şi dreptate iubeşte, îndreptări a văzut faţa Lui. (ps. 10, 7)
Stih : Spre Domnul am nădăjduit, cum veţi zice sufletului meu : Mută-te în munți ca o pasăre ? (ps. 10, 1)
Şi cealaltă rânduială a ceasurilor, precum s-a arătat mai înainte şi Apolisul.
JOI
JOI
În întâia săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, MIERCURI SEARA
După obişnuitul Psalm, Catisma 18. (Când se face liturghia cea mai-nainte sfinţită, zice preotul după fiecare stare a Catismei, ectenia mică). La Doamne strigat-am..., punem stilurile pe 10 de la : Scoate din temniţă... De la glasul de rând, Stihira zilei, repetându-o. Apoi Martirica de la acelaşi glas. Apoi trei podobnice ale Triodului, şi trei de la Minei, repetând una.
Stihira zilei, glasul al 8-lea, singur glasul.
Postindu-ne, fraţilor, trupeşte, să ne postim şi duhovniceşte. Să dezlegăm toată legătura nedreptăţii. Să rupem încurcăturile tocmelilor celor silnice. Tot înscrisul nedrept să-l spargem. Să dăm flămânzilor pâine şi pe săracii cei fără case să-i aducem în casele noastre; ca să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă. (de două ori)
Apoi Martirica.
De este vreo cuviinţă, de este vreo laudă, se cuvine sfinţilor; că săbiilor şi-au plecat grumazii pentru Tine, Cel ce ai plecat cerurile şi Te-ai pogorât. Vărsatu-şi-au sângele pentru Tine, Cel ce Te-ai micşorat pe Tine însuţi şi chipul robului ai luat. Smeritu-s-au până la moarte, sărăciei Tale urmând. Cu ale cărora rugăciuni, după mulţimea îndurărilor Tale, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Apoi podobnice ale lui Iosif, Stihira. Glasul al 2-lea.
Podobia : Precum Te-ai arătat, Hristoase...
Ca pe nişte fulgere strălucitoare, trimiţându-vă pe voi în toată lumea, Iisus, Soarele dreptăţii cel înţelegător, a gonit, cu strălucirile dumnezeieştii predicii voastre, întunericul înşelăciunii, văzătorilor de Dumnezeu Apostoli; şi a luminat pe cei ţinuţi întru întunericul necunoştinţei. Pe Carele rugaţi-L să ne trimită şi nouă luminare şi mare milă.
A aceluiaşi.
În dumnezeiasca căruţă a bunătăţilor suindu-se Ilie, cu postul fiind luminat, s-a suit spre înălţimea cerului. Acestuia râvneşte smeritul meu suflet, şi posteşte de toată răutatea, pizma şi vrajba şi de desfătarea cea trecătoare şi îndulcitoare. Ca să scapi de întristarea cea cumplită şi veșnică a gheenei, strigând lui Hristos : Doamne, slavă Ţie.
Alta a lui Teodor, glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvioase Părinte...
Apostoli dumnezeieşti, rugătorii cei prea-fierbinți ai lumii şi părtinitorii drept-măritorilor, având puterea îndrăznirii către Hristos, Dumnezeul nostru, rugaţi-L pentru noi, rugămu-ne vouă, preacinstiţilor, ca să trecem lesne vremea cea bună a postului, şi să luăm darul Treimii celei de o fiinţă. Prealăudaţilor, mari predicatori, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
Şi din Minei 4, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, Şi se face ieşire cu cădelniţa, fără Evanghelie. Iar când este să se citească Evanghelia, atunci şi cu Evanghelia.
Vohod : Lumină lină...
Prochimen, glasul al 5-lea :
Tu Doamne ne vei păzi, şi ne vei apăra de neamul acesta în veac. (ps. 11, 7)
Stih : Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. (ps. 11, 1)
De la Facere citire :
Cap. 1, Vers. 24, Cap. 2, Vers. 3.
Zis-a Domnul, să rodească pământul suflet viu după el, de cele cu patru picioare și de cele ce se târăsc şi fiare pe pământ, după fel; şi s-a făcut aşa. Şi a făcut Dumnezeu fiarele pământului după felul lor, şi dobitoacele după felul lor, şi toate cele ce se târăsc pe pământ după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că sunt bune. Şi a zis Dumnezeu : Să facem om după chipul şi după asemănarea noastră, ca să stăpânească peştii mării şi păsările cerului şi dobitoacele şi tot pământul şi toate cele ce se târăsc pe pământ. Şi a făcut Dumnezeu pe om; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe dânsul; bărbat şi femeie i-a făcut pe ei. Şi i-a binecuvântat Dumnezeu, zicând : Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pe el; şi stăpâniţi peştii mării şi păsările cerului şi toate cele ce se târăsc pe pământ. Şi a zis Dumnezeu : Iată am dat vouă toată iarba ce face sămânţă de semănat, care este deasupra pământului; şi tot pomul care are în sine rod cu sămânţă de semănat, ca să fie de mâncare vouă şi tuturor fiarelor pâmântului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se târăsc pe pământ, care au în sine suflet viu; şi toată iarba verde, ca să aibă de mâncare; şi s-a făcut aşa. Şi a văzut Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte; şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă ziua a şasea. Şi s-a săvârşit cerul și pământul şi toată podoaba lor. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrurile sale, care a făcut. Şi S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale care a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi o a sfinţit pe ea; că întru aceea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, care a început Dumnezeu a face.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Caută şi mă auzi Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm în moarte. (ps. 12, 4)
Stih : Până când Doamne, mă vei uita până în sfârşit ? Până când întorci faţa Ta de către mine ? (ps. 12, 1)
Şi după aceasta zice Diaconul : Porunceşte ! Iar preotul luând cu amândouă mâinile cădelniţa şi sfeşnicul cu făclia, stă înaintea sfintei mese, căutând spre Răsărit şi însemnând Cruce, zice : Cu înţelepciune drepţi !
Apoi întorcându-se spre apus către popor, zice : Lumina lui Hristos luminează tuturor.
Citeţul : De la pilde citire :
Diaconul : Să luăm aminte !
Cap. 2, Vers 1-22.
Fiule, de vei primi graiurile mele şi de vei ascunde poruncile mele la tine, va auzi urechea ta înţelepciunea şi vei lipi inima ta de cunoştinţă şi o vei pune fiului tău spre învăţătură. Că de vei chema înţelepciunea şi de vei da glasul tău cunoştinţa şi de vei căuta măiestria cu glas mare; şi de o vei căuta pe dânsa ca argintul, şi de o vei cerca ca pe nişte comori, atunci vei cunoaşte frica Domnului şi cunoştinţa lui Dumnezeu vei afla. Că Domnul dă înţelepciunea şi din gura Lui iese cunoştinţa şi ştiinţa. El păstrează ajutor celor ce lucrează mântuire şi apără mergerea lor. El păzeşte căile dreptăţilor şi veghează asupra căii celor ce se tem de Dânsul. Atuncea vei cunoaşte dreptatea şi judecata şi vei face toate căile bune. De va veni înţelepciunea în gândul tău şi de va plăcea ştiinţa sufletului tău, atunci sfatul bun te va păzi şi cugetul drept te va apăra. Ca să te scape de calea rea şi de omul ce nu grăieşte nimica de crezut; de cei ce au lăsat căile cele drepte şi umblă în căile întunericului. De cei ce se veselesc de rele şi se bucură de răutăţile celor răi. Ale căror cărări sunt întortochiate şi strâmbe umbletele lor. Aceia te vor depărta de calea dreaptă şi te vor înstrăina de la gândul cel bun. Fiule, nu te apuce pe tine sfatul rău, care lasă învăţătura tinereţilor şi uită legea lui Dumnezeu. Că şi-a pus lângă moarte casa sa şi lângă iad cu cei pământeşti cărările sale. Toţi cei ce umblă pe dânsa nu se vor întoarce, nici vor ajunge la cărări drepte; că nu-i vor apuca pe ei anii vieţii. Că de ar fi umblat pe căi bune, ar fi aflat cărările celor drepţi netede; cei buni vor fi locuitori pe pământ şi cei fără răutate vor rămâne pe el. Că drepţii vor moşteni pământul, şi cei curaţi vor rămâne pe dânsul. Iar căile necredincioşilor vor pieri de pe pământ, şi cei fărădelege vor pieri dintr-însul.
După Paremii, zice preotul : Pace ţie ! Şi diaconul : Înţelepciune ! Şi se cântă : Să se îndrepteze rugăciunea mea..., Şi cealaltă rânduială a Liturghiei celei mai înainte sfinţită.
Cade-se a şti : Când se face Ieşirea mare cu sfintele daruri, cântăreţii cântă : Acum puterile cereşti...
Să se ştie asemenea : Când preotul poartă la Ieşirea mare dumnezeieştile taine, cad jos şi se închină şi cântăreţii şi tot poporul şi fac dumnezeiasca închinăciune lui Hristos Dumnezeu, carele este desăvârşit în taine; pentru că sunt sfinţite mai-nainte. După sfârşitul Heruvicului, fecem trei metanii, cu capetele descoperite. CHINONICUL : Gustaţi şi vedeți, că bun este Domnul. Aliluia ! (de trei ori) După deschiderea uşilor, zice Diaconul : Cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi.
Iar noi făcând o metanie, cântăm :
Bine-voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Pâinea cea cerească şi paharul vieţii gustaţi, şi vedeţi că bun este Domnul. Aliluia, Aliluia, Aliluia.
După ce zice preotul Ecfonisul : Totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana : Amin ! Să se umple gura noastră..., Aliluia ! (de 3 ori) După rugăciunea Amvonului, zicem : Fie numele Domnului binecuvântat..., Şi trei închinăciuni. Bine voi cuvânta pe Domnul..., Şi ni se dă Anaforă, şi se face Apolisul deplin. Această rânduială se ţine în tot Sfântul post când este Liturghia cea mai înainte sfinţită.
Iar unde nu este Liturghie, se cântă la Vecernie Stihiri 6 : din Triod şi din Minei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, după glasul Mineiului, Stihoavna din Triod. Idiomela zilei de două ori şi Martirica, care este la : Doamne strigat-am..., Slavă..., Şi acum..., acelaşi glas. Şi obişnuitul Apolis.
La masă ni se dă puţină mâncare uscată. Nici Joi în această săptămână masă nu punem, ci rămânem postind până Vineri, şi atunci mergând la masă, mâncăm.
Miercuri întâia săptămână
LA PAVECERNIŢĂ
Început ca şi în zilele ce au trecut; şi cântăm acest Canon din cel mare.
Al Cuviosului Părintelui nostru Andrei Criteanul, Ierusalimiteanul. Şi facem la fiecare Tropar trei închinăciuni, zicând şi Stihul : Miluieşte-mă. Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos :
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit. (de două ori)
Din tinereţe, Mântuitorule, poruncile Tale am lepădat şi mi-am trecut toată viaţa cu pofte, negrijindu-mă şi lenevindu-mă; pentru aceasta strig Ţie, Mântuitorule; măcar la sfârşit, mântuieşte-mă.
Pe mine, cel lepădat înaintea uşilor Tale, Mântuitorule, măcar la bătrâneţe, nu mă lăsa în iad deşert; ci mai-nainte de sfârşit, ca un iubitor de oameni, dă-mi iertare greşalelor.
Avuţia mea, Mântuitorule, cheltuindu-o în desfrânări, pustiu sunt de roduri evlavioase, şi flămânzind strig : Părinte al îndurărilor, apucând Tu înainte miluieşte-mă.
Eu sunt cel căzut în tâlhari, în cugetele mele; cu totul sunt rănit acum de dânsele şi plin de bube. Ci Tu însuţi venind de faţă, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă.
Preotul văzându-mă mai-nainte, m-a trecut, şi Levitul, văzându-mă gol întru răutăţi, nu m-a băgat în seamă, iar Tu, Iisuse, Cel ce ai răsărit din Maria, venindu-mi de faţă, miluieşte-mă.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu îmi dă dar luminător din osârdia ta cea dumnezeiască de sus, ca să scap de întunericul patimilor, şi să laud din inimă faptele vieţii tale cele frumoase, Marie.
Slavă..., a Treimii :
Treime, Fiinţă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca o milostivă dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folositoarea celor ce te laudă pe tine, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca o stăpână curată, mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc.
Cântarea a 2-a,
Irmos :
Ia aminte cerule şi voi grăi şi voi lăuda pe Hristos, Carele a venit din Fecioară cu trup.
Alunecatu-m-am curveşte ca şi David şi m-am înoroit; ci mă spală şi pe mine cu lacrimile mele, Mântuitorule.
Nici lacrimi, nici pocăinţă nu am, nici umilinţă. Ci Tu însuţi acestea, Mântuitorule, dăruieşte-mi-le, ca un Dumnezeu.
Pierdut-am frumuseţea cu care am fost zidit întâi şi nevinovăţia mea. Şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Uşa Ta să nu mi-o închizi atunci, Doamne, Doamne, ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăiesc către Tine.
Ascultă suspinurile sufletului meu şi primeşte picăturile ochilor mei, Doamne, şi mă mântuieşte.
Iubitorule de oameni, Cela ce voieşti să se mântuiască toţi, Tu mă cheamă ca un bun şi mă primeşte pe mine, cel ce mă pocăiesc.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una eşti prealăudată, roagă-te cu dinadinsul, ca să ne mântuim.
Alt Canon,
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeu, Carele am plouat mană şi apă din piatră am izvorât dedemult în pustie poporului Meu, cu singură dreapta şi cu tăria Mea.
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeu. Ascultă, suflete al meu, pe Domnul cel ce strigă şi te depărtează de la păcatul cel mai dinainte, şi te teme, ca de un nefăţarnic judecător şi Dumnezeu.
Cui te-ai asemănat mult păcătoase suflete ? Vai de mine; lui Cain celui dintâi şi lui Lameh aceluia, ucigându-ţi cu pietre trupul, cu fapte rele, şi omorându-ţi mintea cu pornirile cele dobitoceşti.
Pe toţi cei mai-nainte de lege trecându-i, o suflete; lui Set nu te-ai asemănat, nici lui Enos ai urmat, nici lui Enoh cu mutarea, nici lui Noe. Ci te-ai arătat sărac de viaţa drepţilor.
Tu însuţi, suflete al meu, ai deschis jgheaburile mâniei Dumnezeului tău şi ţi-ai înecat trupul, ca şi tot pământul şi faptele şi viaţa, şi ai rămas afară de mântuitoarea corabie.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu toată osârdia şi cu dragoste ai alergat către Hristos, urând calea cea dintâi a păcatului, şi în pustiile cele neumblate hrănindu-te, şi poruncile Lui cele dumnezeieşti curat săvârşindu-le.
Slavă..., a Treimii :
Treime fără de început, nezidită, nedespărţită Unime, primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă mântuieşte pe cel ce am greşit. A Ta zidire sunt, nu mă trece, ci mă iartă şi mă scapă de osânda focului.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine şi limanul celor înviforaţi, pe milostivul şi Făcătorul şi Fiul tău, fă-L milostiv şi mie, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clătită; că însuţi eşti Sfânt şi Domn.
Binecuvântarea lui Sem nu o ai moştenit, ticăloase suflete, şi moştenire desfătată n-ai luat ca Iafet în pământul iertării.
Din pământul Haran, adică din păcat, eşti suflete al meu, şi vino la pământul, carele izvorăşte de-a pururea nestricăciune vie, pe care Avraam a moştenit-o.
De Avraam ai auzit, suflete al meu, carele şi-a lăsat oarecând pământul părinţilor şi s-a făcut nemernic. Ci voirii aceluia urmează.
La stejarul din Mamvri, ospătând patriarhul pe îngeri, a luat la bătrâneţe vânatul făgăduinţei.
Înţelegând de Isaac, ticăloase suflete al meu, că s-a jertfit, cu taină, jertfă nouă Domnului, urmează voinţei lui.
Auzit-ai, suflete al meu, de Ismail, că s-a gonit ca un fecior din roabă; trezeşte-te, vezi ca nu cumva păcătuind, să păţești ceva asemenea.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cuprins sunt de furtuna şi de întreitele valuri ale păcatelor. Ci tu, Maică, acum mântuieşte-mă şi mă scoate la limanul dumnezeieştii pocăinţe.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugăciune cu osârdie aducând şi acum Cuvioasă, către preamilostiva Născătoare de Dumnezeu; cu rugăciunile tale, deschide-mi dumnezeieştile intrări.
Slavă..., a Treimii :
Treime neamestecată, nezidită, fire fără început, care Te lauzi în Treimea feţelor, mântuieşte-ne pe noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu credinţă.
Şi acum... A Născătoarei :
Pe Fiul cel fără de ani, din Tatăl sub vreme L-ai născut, neştiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Minune străină ! Că alăptând, ai rămas fecioară.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi şi a grăit : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; slavă puterii Tale, Doamne.
Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am întinat, peste tot m-am rănit; ci ca un doctor, Hristoase, amândouă prin pocăinţă le tămăduieşte, spală-le, curăţeşte-le, Mântuitorul meu, arată-le mai curate decât zăpada.
Trupul Tău şi sângele, răstignindu-Te, pentru toţi Ţi-ai pus Cuvinte; trupul adică, ca să mă înnoieşti, iar sângele ca să mă speli. Duhul Ţi-ai dat, ca să mă aduci, Hristoase, Părintelui Tău.
Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Îndurate, ca să ne mântuim; de bunăvoie pe lemn Te-ai răstignit; Edenul cel ce se încuiase s-a deschis; cele de sus şi cele de jos, făptura şi toate neamurile minunându-se, se închină Ţie.
Să-mi fie mie scăldătoare sângele cel din coasta Ta, împreună şi băutură şi apa iertării ceea ce a izvorât. Ca să mă curăţesc cu amândouă, ungându-mă şi bând şi ca o ungere şi băutură, Cuvinte, cuvintele Tale cele de viață.
Pahar, Biserica a câştigat coasta Ta cea purtătoare de viață, din care a izvorât nouă îndoit izvorul iertării şi al cunoştinţei, spre închipuirea celei vechi şi celei noi, a amânduror legilor, Mântuitorul nostru.
Gol sunt spre a intra în cămară, gol sunt şi de a merge la nuntă şi la cină; candela mi s-a stins, fiind fără de untdelemn, cămara mi s-a închis, dormind eu. Cina s-a mâncat; iar eu fiind legat de mâini şi de picioare, m-am lepădat afară.
Slavă..., a Treimii :
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în feţe, Dumnezeu Te cunosc pe Tine, Dumnezeire, una în Treime; ca pe Ceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi întocmai cu scaunul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cei de sus.
Şi acum..., a Născătoarei :
Şi ai născut şi eşti fecioară şi ai rămas întru amândouă cu firea fecioară; Cel ce S-a născut înnoieşte legile firii şi pântecele a născut nesimţind dureri. Dumnezeu unde voieşte, se biruieşte rânduiala firii; că face câte voieşte.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă îndreptează la poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Greu la minte m-am făcut, Doamne, ca şi Faraon cel cumplit, Ianis şi Iamvri la suflet şi la trup, cufundat cu gândul. Ci ajută-mi mie, Mântuitorule.
Cu lut mi-am amestecat gândul, eu ticălosul. Spală-mă, Stăpâne, în baia lacrimilor mele, mă rog Ţie, albă făcând haina trupului meu, ca zăpada.
De voi cerca lucrurile mele, Mântuitorule, mă văd pe mine însumi întrecând pe tot omul cu păcatele; că întru cunoştinţă gândind am greşit, iar nu întru necunoştinţă.
Milostiveşte-Te, milostiveşte-Te, Doamne, spre zidirea Ta; greşit-am, iartă-mă, Cela ce eşti însuţi din fire curat, şi afară de Tine nimenea altul nu este fără pată.
Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind; arătat-ai minuni, vindecând pe cei leproşi şi întărind pe cei slăbănogi; curgerea celeia ce-i curgea sânge o ai oprit, Mântuitorule, cu atingerea de poalele Tale.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Repejunea Iordanului trecându-o, ai aflat odihnă, fugind de dulceaţa trupească cea cu durere; din care şi pe noi scoate-ne cu rugăciunile tale Cuvioasă.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine Treime Te slăvim pe unul Dumnezeu, Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Părinte, Fiule şi Duhule, fiinţă singură prin sine, Unime căreia pururea ne închinăm.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din tine s-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile Maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat, şi a împreunat Luişi firea omenească.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Strigat-am cu toată inima mea, către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Stai împotrivă şi te oşteşte asupra patimilor trupeşti, ca Iisus asupra lui Amalic; biruind pururea gândurile cele înşelătoare, ca şi pe gavaoniteni.
Treci peste firea cea curgătoare a vremii, ca mai-nainte corabia, şi te fă moştenitor pământului aceluia al făgăduinţei, suflete; Dumnezeu porunceşte.
Precum ai mântuit pe Petru cel ce a strigat, mântuieşte-mă, aşa apucând înainte, Mântuitorule; scapă-mă şi pe mine de fiară, tinzându-Ţi mâna Ta, şi mă scoate din adâncul păcatului.
Pe Tine Te cunosc liman liniştit Stăpâne, Stăpâne Hristoase. Ci apucând înainte, mântuieşte-mă dintru adâncurile păcatului, cele neumblate, şi din deznădăjduire.
Slavă..., a Treimii :
Treime sunt neamestecată, nedespărţită; despărţită după feţe şi Unime sunt din fire unită; Tatăl zice şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci ca pe un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
CONDAC, glasul al 6-lea.
Suflete al meu, suflete al meu, scoală ! Pentru ce dormi ? Sfârşitul se apropie, şi vei să te tulburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea şi toate le plineşte.
Cântarea 7-a,
Irmos :
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.
Greşelile lui Manase ţi-ai câştigat cu voinţa, suflete, punând ca nişte chipuri patimile, şi înmulţind idolii; ci pocăinţei lui râvnind cu osârdie, câştigă umilinţă.
Necurăţiilor lui Ahaav ai râvnit, suflete al meu. Vai mie ! Te-ai făcut locaş spurcăciunilor trupeşti şi vas urât patimilor. Ci dintru adâncul tău suspină şi spune lui Dumnezeu păcatele tale.
Încuiatu-s-a ţie cerul, suflete, şi foamete de la Dumnezeu te-a cuprins, de vreme ce nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tesviteanul, ca şi Ahaav oarecând. Ci sareptencei asemănându-te, hrăneşte sufletul proorocului.
Ars-a Ilie oarecând pe cei de două ori câte cincizeci, când a junghiat şi pe proorocii cei de ruşine ai Izabelei, spre mustrarea lui Ahaav. Ci fugi, suflete, de asemănarea acestor doi, şi te întăreşte.
Slavă..., a Treimii :
Treime neamestecată, nedespărţită, de o fiinţă, Unime sfântă. Lumini şi Lumină şi trei sfinte şi unul sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu. Ci laudă şi preaslăveşte suflete, viață şi vieţi, pe Dumnezeul tuturor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărţită, pe Fiul şi Dumnezeu; şi tu singură ne-ai deschis nouă celor de pe pământ cele cereşti.
Cântarea 8-a,
Irmos :
Pe Cela Ce-l slăvesc oştile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Drepte Judecătorule, Mântuitorule, miluieşte-mă şi mă scapă de foc şi de groaza ce voi să petrec la judecată, după dreptate; iartă-mă mai înainte de sfârşit, prin fapte bune şi prin pocăinţă.
Ca tâlharul strig Ţie, pomeneşte-mă; ca Petru plâng cu amar. Iartă-mă, Mântuitorule, strig ca vameşul; lăcrimez ca păcătoasa. Primeşte-mi tânguirea, ca oarecând a hananeencei.
Tămăduieşte putrejunea smeritului meu suflet, Mântuitorule, Unule tămăduitorule. Pune-mi doctorie vindecătoare şi untdelemn şi vin, lucrurile cele de pocăinţă şi umilinţă cu lacrimi.
Hananeencei şi eu urmând strig, miluieşte-mă, Fiul lui David ! Mă ating de poală, ca ceea ce-i curgea sânge; plâng ca Marta şi ca Maria pentru Lazăr.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Părinte, Cela ce eşti fără început, Fiule cel împreună fără de început, Mângâietorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu şi făcător, Treime, Unime, miluieşte-mă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca din nişte vopsele mohorâte s-a ţesut trupul lui Emanoil, în lăuntru în pântecele tău Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te slăvim.
Bolile tămăduind, săracilor bine a vestit Hristos Cuvântul. Pe şchiopi i-a vindecat, împreună cu vameşii a mâncat, cu păcătoşii S-a amestecat; sufletul fetei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a întors cu atingerea mâinii.
Vameşul s-a mântuit şi păcătoasa s-a înţelepţii, iar fariseul lăudându-se s-a osândit. Că vameşul striga : milostiveşte-Te, și păcătoasa : miluieşte-mă. Iar fariseul se trufea zicând : Dumnezeule, mulţumescu-Ţi şi celelalte graiuri ale nebuniei lui.
Zacheu vameş a fost, dar s-a mântuit; şi fariseul Simon s-a smintit şi păcătoasa şi-a luat dezlegare de iertare, de la Cel ce are putere a ierta păcatele; căreia sârguieşte de urmează, suflete.
N-ai râvnit păcătoasei, o ticălosul meu suflet, care luând alabastru cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului şi cu părul le-a şters. Căci i-a rupt înscrisul păcatelor ei celor dedemult.
Cetăţile cărora le-a dat Hristos bunavestire, ştii, suflete al meu, cum s-au blestemat; teme-te de pildă, să nu te faci ca acelea; care asemănându-le Stăpânul cu cele din Sodoma, până la iad le-a osândit.
Să nu te arăţi, o sufletul meu, mai rău pentru deznădăjduire, auzind credinţa hananeencei, pentru care cu cuvântul lui Dumnezeu s-a tămăduit fiica ei. Strigă din adâncul inimii, ca şi aceea lui Hristos : Fiul lui David, mântuieşte-mă şi pe mine.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tatăl să-L slăvim, pe Fiul să-L preaînălţăm, Dumnezeiescului Duh cu credinţă să ne închinăm, Treimii celei nedespărţite, Unimii după fiinţă; ca unei lumini şi luminilor şi vieţii şi vieţilor făcătoarei de viață şi luminătoarei marginilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cetatea ta păzeşte-o, preacurată Născătoare de Dumnezeu, că întru tine aceasta cu credinţă împărăţind, întru tine se şi întăreşte şi, prin tine biruind, înfrânge toată supărarea şi robeşte pe vrăjmaşi şi îndreptează pe supuşii ei.
Cuvioase Părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să scăpăm de toată mânia, necazul şi stricăciunea şi de greşeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Apoi cântăm Irmosul în amândouă corurile : Naşterea zămislirii..., Asemenea şi cealaltă rânduială a Pavecerniței.
Joi în întâia săptămână.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelnele Apostolilor din Octoih, şi a Născătoarei, Apoi citire.
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 2-lea.
Podobia : Cela ce ai înţelepţit pe pescari...
Cela ce ai arătat pe Apostoli luminători în marginile lumii, Cuvinte al lui Dumnezeu, luminează prin propovăduirea lor inimile noastre cu lumina bunătăţilor şi cu postul le curăţeşte, dând pocăinţă de întoarcerea robilor Tăi; ca să Te slăvim Mântuitorule, pe Tine, Cela ce eşti însuţi prea bun.
Slavă..., aceeaşi.
Şi acum..., a Născătoarei, asemenea.
Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea, pe mine cel ce am nevoie de sprijinul tău. Că întru tine a nădăjduit sufletul meu, miluieşte-mă.
După a treia Catismă, Sedealna glasul al 5-lea.
Podobie : Pe tine cea mai sfântă...
Rugămu-ne vouă celor doisprezece Apostoli, rugați-vă ca să trecem cu pace postul cel mai luminat decât alte bunătăţi şi locuitorul cerurilor şi să luăm rodurile mântuirii. Că voi cu adevărat sunteţi întărirea pământenilor şi scăparea sufletelor noastre.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine, mai sfântă decât heruvimii şi mai înaltă decât cerurile, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat mărturisindu-te, te avem păcătoşii mântuire şi te aflăm întru primejdii folositoare. Pentru aceasta nu înceta rugându-te pentru noi, ceea ce eşti întărirea şi scăparea sufletelor noastre.
Psalmul 50.
Şi cântăm CANONUL Mineiului pe 6; iar Tricântările după rânduiala lor; şi se citeşte a patra Cântare din Psaltire.
Tricântarea
Facere a lui Iosif.
Cântarea a 4-a, gtasul al 2-lea,
Irmos : Venit-ai din Fecioară..
Razele postului primindu-le, străluceşte suflete şi fugi de întunericul păcatului; ca să-ţi răsară ţie lumina iertării prin Dumnezeiescul Duh.
Cu undiţa dulceţii amăgindu-mă vicleanul, rob m-a răpit; ci voi, Apostolilor, care aţi vânat lumea cu cuvântul, din răutatea lui scăpaţi-mă.
Arătatu-v-aţi raze ale Soarelui slavei, prealăudaţilor Apostoli, gonind întunericul înşelăciunii. Luminaţi-mă dar şi pe mine, cel întunecat de toată răutatea.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Striga-voi noaptea şi ziua către tine, fiind necăjit şi mă voi mântui şi voi trece zidul desfătărilor, cu ajutorul şi cu puterea ta, Fecioară, fiind îngrădit.
Altă Tricântare,
Facere a lui Teodor.
Glasul al 5-lea :
Irmos : Lucrurile rânduielii Tale, Doamne...
Raze prealuminoase ale Soarelui dreptăţii fiind, Apostolilor, aţi luminat lumea cea pământească, gonind întunericul înşelăciunii.
Alăută a Mântuitorului cu adevărat mişcată de Duhul, Apostoli, cunoscându-vă pe pământ, cântaţi cântarea voastră cea cu glas frumos şi lumea la Dumnezeu o întoarceţi.
Slavă..., a Treimii :
Pe Treimea întru o fiinţă slăvindu-o, pe unul Domnul Dumnezeu să-L lăudăm; pe Tatăl cel născut, pe Fiul cel născut, şi pe Duhul cel viu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioara în pântece Te-a zămislit, Doamne, şi Te-a născut pe Tine, Emanoil; că ai ieşit spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi, Iubitorule de oameni.
Slavă Ţie, Dumuezeul nostru, slavă Ţie.
Dumnezeiescule şi preacinstite număr al celor doisprezece Apostoli, roagă-te lui Hristos pentru noi, rugămu-te, ca să trecem cu putinţă măsura acestor patruzeci de zile.
Irmosul :
Lucrurile iconomiei Tale, Doamne, au spăimântat pe profetul Avacum; că ai ieşit spre mântuirea poporului Tău; ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Porunca muncitorului...
Să postim de toată dulceaţa, îngrăşându-ne simţirile cu postul şi băutura umilinţei; cu căldură să bem, cântând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Rugaţi-vă Apostolilor să mă fac părtaş stării celei dea-dreapta eu, cel vinovat de multe păcate şi de judecată, când veţi şedea cu Hristos să judecaţi pe oameni.
În căruţa dumnezeieştilor bunătăţi să ne suim, curăţindu-ne prin post şi să ne înălţăm gândul spre înălţimea văzduhului, cântând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Rămas-ai Fecioară nevătămată, născând Focul Dumnezeirii. Deci arde patimile sufletelor celor ce strigă ţie întru credinţă, cu glasul îngerului : Tu singură eşti pricina bucuriei.
Altă Tricântare,
Irmos : Cuvioşii Tăi tineri...
Pe trâmbiţile Duhului, pe Apostolii lui Hristos lăudându-i, strigăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Ca pe nişte rugători ai lumii şi surpători înşelăciunii, pe Apostolii lui Hristos să-i lăudăm, strigând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe Treimea cea Preasfântă în Tatăl, în Fiul şi în Duhul, lăudându-o cântăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Naşterea ta cea nespusă, Curată, toţi oamenii o lăudăm cu bunăcredinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Apostoli rugaţi-vă, ca să săvârşim noi în pace zilele cele curăţitoare, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, Hristoase, cântând au zis : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu cel neîncăput...
Aruncat fiind în luciul cel adânc al desfătărilor, chem adâncul milostivirii Tale, Îndreptătorule, mântuieşte-mă.
Izvorule al milostivirii, dă-mi acum umilinţă şi suspinuri, ca să plâng noianul cel fără margini al răutăţilor mele.
Cu cinstitele rugăciuni ale Apostolilor Tăi, Iisuse, dă-mi să mă închin cinstitei învieri, şi dumnezeieştii Tale patimi.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce ai făcut cerească frământătura noastră cea pământească, cu sălăşluirea lui Dumnezeu întru tine; ceea ce eşti cu totul fără prihană, mântuieşte-ne de primejdii.
Altă Tricântare,
Irmos : Slăvim, Hristoase, pe cea cu totul...
Din fântânile cele mântuitoare, precum zice proorocul, scoţându-şi Apostolii apa nemuririi, pe cei însetaţi adapă pururea cu învăţăturile vieţii.
Făcându-vă domni ai Împăratului Ceresc, Apostoli, aţi supus toată lumea să-L cinstească numai pe El, să se închine şi să-L slăvească ca pe un Dumnezeu.
Slavă..., a Treimii :
Treime nedespărţită, Unime atotfăcătoare şi atotputernică, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, Tu eşti Dumnezeul meu, Domn şi lumină; şi Ţie mă închin lăudându-Te !
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine, Maică, Fecioară curată, te fericim neamurile neamurilor; că te-ai făcut curăţitoare lumii, născând nespus pe Mântuitorul şi Făcătorul.
Slavă Ţie, Dumnezeu nostru, slavă Ţie.
Ceată a Apostolilor, păzeşte-ne pe noi, cei ce vă lăudăm şi ne învredniceşte, ca să trecem întru umilinţa inimii, toate zilele postului celui de lumină purtător.
Irmosul :
Slăvim, Hristoase, pe cea cu totul fără prihană, curata Maica Ta; că mai presus de fire Te-a născut după trup, pe Tine, Cel ce ne-ai scos pe noi din toată rătăcirea şi stricăciunea.
Luminănda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, după obicei, (de două ori)
Glasul al 3-lea, Samoglasnica :
Doamne, Tu mi-ai pus mie păcătosului pocăinţa, vrând să mă mântuieşti pe mine nevrednicul, cu mila Ta cea nemăsurată. Înaintea Ta cad rugându-mă : Smereşte cu postirile sufletul meu; căci către Tine, Cel unul mult-Milostiv, am năzuit. (De două ori)
Martirica :
Ca nişte luminători, în lume luminaţi şi după moarte Sfinţilor Mucenici, după ce cu bună nevoinţă v-aţi nevoit. Deci având îndrăzneală, rugaţi pe Hristos să miluiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, folositoarea tuturor celor ce se roagă ţie, la tine îndrăznim, cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră. Roagă-te Celui ce S-a născut din tine, pentru nevrednicii robii tăi.
Şi celelalte ale Utreniei şi Apolisul.
La ceasul al şaselea.
Troparul proorociei, glasul 1.
Mântuieşte-ne pe noi, Doamne, de vrăjmaşii cei nevăzuţi, ca nu cândva să zică păgânii : Unde este Dumnezeul lor ? Să cunoască, Stăpâne, că treci păcatele poporului Tău, celui ce se pocăiește.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Când va întoarce Domnul robia poporului său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel. (ps. 13, 7)
Stih : Zis-a cel nebun întru inima sa, nu este Dumnezeu. (ps. 13, 1)
Din profeţia lui Isaia citire :
Cap. 2, Vers. 11-21.
Înălţa-se-va Domnul însuşi în ziua aceea. Că ziua Domnului Savaot va veni peste tot semeţul şi trufaşul şi peste tot cel înalt şi măreţ; şi se vor smeri. Şi peste tot cedrul Libanului cel înalt şi prea înălţat şi peste tot stejarul Vasanului. Şi peste tot muntele înalt şi peste tot dealul înalt. Şi peste tot turnul înalt şi peste tot zidul înalt. Şi peste toată corabia mării şi peste toată vederea frumuseţii corăbiilor. Şi se va smeri tot omul şi va cădea înălţimea oamenilor şi se va înălţa Domnul însuşi în ziua aceea. Şi-şi vor ascunde toţi idolii săi, băgându-i în peşteri şi în crăpăturile pietrelor şi în găurile pământului, din naintea feţei înfricoşării Domnului şi din naintea slavei tăriei Lui, când se va scula să sfărâme pământul. Aşa în ziua aceea va lepăda omul idolii săi cei de argint şi de aur, care i-a făcut luişi, ca să se închine celor deşarte şi liliecilor; şi îi va băga în gaură de piatră vârtoasă şi în crăpăturile pietrelor de faţa mâniei Domnului şi de slava puterii Lui, când Se va scula să piardă pământul.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Doamne, cine va locui în locaşul Tău, şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău. (ps. 14, 1)
Stih : Cela ce umblă fără prihană şi lucrează dreptate, cel ce are adevărul în inima sa. (ps. 14, 2)
VINERI
VINERI
În întâia săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, JOI SEARA
După Psalmul începător, obişnuita Catismă, La Doamne strigat-am..., Stihiri samoglasnice ale Triodului, a lui Iosif, glasul al doilea.
Podobie : Pe luminătorul nostru...
Pe mine, cel întunecat de înşelăciunile luptătorului, luminează-mă, Hristoase al meu, Cela ce ai întunecat oarecând soarele răstignindu-Te pe Cruce şi ai strălucit cu adevărat credincioşilor lumina cea adevărată a iertării. Ca umblând întru lumina poruncilor Tale, să ajung curat la raza cea mântuitoare a învierii Tale.
Pe lemn, Mântuitorule, spânzurându-Te ca o viţă ai adăpat lumea, Hristoase, cu vinul nestricăciunii. Pentru aceasta strig : Adăpându-mă cu mustul umilinţei celei adevărate, pe mine, cel întunecat pururea cu beţia păcatelor, întăreşte-mă acum a posti de dulceţi, Mântuitorule, ca un bun şi de oameni iubitor.
Altă podobie a lui Teodor, glas acelaşi.
Podobie : O taină prea mare !...
O, câtă este puterea Crucii Tale ! Aceasta a înflorit Bisericii înfrânarea, smulgând din rădăcină neînfrânarea lui Adam cea din Eden, oarecând. Că aceea a adus oamenilor moarte; iar aceasta fără stricăciune izvorăşte lumii nemurire, ca din alt izvor al raiului, cu vărsarea izvorâtorului de viață sângele Tău şi a apei. Pentru acestea toate s-au înviat. Prin carele şi nouă îndulceşte-ne desfătarea postului, Dumnezeul lui Israil, Cel ce ai mare milă.
Şi de la Minei 3.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Prochimen, glasul al 4-lea :
Bine voi cuvânta pe Domnul, cel ce m-a înţelepţit pe mine. (ps. 15, 7)
Stih : Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit. (ps. 15, 1)
De la Facere citire :
Cap. 2, Vers. 4-19.
Aceasta este cartea facerii cerului şi a pământului, când s-a făcut, în care zi a făcut Domnul Dumnezeu cerul şi pământul şi toată verdeaţa câmpiilor, mai înainte de a răsări pe pământ şi toată iarba ţarinei mai-nainte de ce s-a făcut. Că nu dăduse Dumnezeu ploaie pe pământ şi omul nu era să-l lucreze. Şi izvor ieşea din pământ şi adăpa toată faţa pământului. Şi a făcut Dumnezeu pe om, ţărână luând din pământ, şi a suflat în faţa lui suflare de viață, şi s-a făcut omul cu suflet viu. Şi a sădit Dumnezeu rai în Eden spre răsărit şi a pus acolo pe omul, pe carele l-a făcut. Şi a mai făcut Dumnezeu să răsară încă din pământ tot pomul frumos la vedere şi bun la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul raiului şi pomul ştiinţei binelui şi al răului. Şi râu ieşea din Eden, spre udarea raiului, carele de acolo se împarte în patru capete. Numele unuia Fison; acesta înconjură tot pământul Evilatului; acolo este aur şi aurul pământului aceluia este bun şi acolo este rubin şi piatră verde. Şi numele râului celui de al doilea Gheon; acesta înconjură tot pământul Etiopiei. Şi râul cel de al treilea Tigrul; acesta merge împotriva Asirilor. Iar râul al patrulea Eufrat. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care l-a făcut şi l-a pus în raiul desfătării să-l lucreze şi să-l păzească. Şi a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicând : Din tot pomul carele este în rai să mănânce mâncare; iar din pomul cunoştinţei binelui şi al răului să nu mâncaţi dintr-însul, că ori în ce zi veţi mânca dintr-însul cu moarte veţi muri. Şi a zis Domnul Dumnezeu : Nu este bine să fie omul singur, să-i facem lui ajutor asemenea lui. Şi a mai făcut Dumnezeu încă din pământ toate pasările cerului, şi toate fiarele ţarinei şi le-a adus la Adam, să vadă cum le va numi. Şi tot sufletul viu, cum l-a numit Adam, acesta este numele lui.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Păzeşte-mă, Doamne, ca lumina ochiului. (ps. 16, 8)
Stih : Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. (ps. 16, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 1, Vers. 1-18.
Fiule, nu uita legile mele şi cuvintele mele să le păzească inima ta. Că lungime zilelor şi anii vieţii şi pace vor adăuga ţie. Milostenia şi credinţa să nu-ţi lipsească şi le înfăşoară pe dânsele pe grumazii tăi. Şi le scrie pe lespezile inimii tale şi vei afla milă. Şi să gândeşti bine înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Să aibi nădejde cu toată inima în Dumnezeu şi cu înţelepciunea ta nu te mări. Întru toate căile tale să-L cunoşti pe Dânsul, ca să îndrepleze căile tale şi să nu se poticnească piciorul tău. Nu fii înţelept întru tine însuți, ci te teme de Dumnezeu şi te fereşte de tot răul. Atunci vindecare va fi trupului tău şi pază oaselor tale. Cinsteşte pe Domnul din ostenelile tale cele drepte şi-i dă Lui pârgă din toate rodurile tale cele drepte. Ca să umple jitniţile tale de mulţime de grâu şi să se verse teascurile tale de vin. Fiule, nu defăima învăţăturile Domnului, nici slăbi, fiind certat de Dânsul. Că pe care iubeşte Domnul, pe acela îl şi ceartă şi bate pe tot fiul pe carele primeşte. Fericit este omul, carele a aflat înţelepciunea şi muritorul carele a cunoscut ştiinţa. Că mai bună este neguţătoria acestuia, decât vistieriile aurului şi ale argintului. Că mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ. Nu-i stă ei nimica împotrivă ce este rău; cunoscută este tuturor celor ce o iubesc şi tot ce este scump, nu este vrednic ei. Pentru că lungimea zilelor şi anii vieţii sunt în dreapta ei şi în stânga ei bogăţie şi slavă. Din gura ei iese dreptatea, legea şi mila pe limbă le poartă. Căile ei sunt căi bune şi toate cărările ei cu pace. Pom de viață este tuturor celor ce se lipesc de dânsa şi cei ce se reazimă de ea, sunt ca pe Domnul întemeiaţi.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 4-lea, însuşi glasul.
Cei ce dorim să ne împărtăşim Paştilor dumnezeieşti, care nu se încep din Egipt, ci din Sion, să ridicăm din mijloc aluatul păcatului prin pocăinţă. Să ne încingem mijloacele noastre cu omorârea plăcerilor. Să ne împodobim picioarele cu încălţăminte opritoare despre toată calea rea, şi să ne întărim cu toiagul credinţei; să nu râvnim vrăjmaşului Crucii Stăpânului, făcându-ne pântecele Dumnezeu. Ci să urmăm Celui ce prin post ne-a arătat biruinţă asupra diavolului, Mântuitorului sufletelor noastre.
Martirica :
Cela ce Te preaslăveşti întru pomenirea mucenicilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, fiind rugat de dânşii, trimite-ne nouă mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Dacă Te-a văzut pironit pe Cruce, Doamne, mieluşeaua şi Maica Ta, s-a mirat şi a zis : Ce vedere este aceasta, preaiubite Fiule ? Acestea Ţi-a răsplătit Ţie poporul cel neplecat şi fărădelege, carele s-a îndulcit din multe minunile Tale ? Ci slavă smereniei Tale celei nespuse, Stăpâne !
Şi cealaltă rânduială, după obicei.
Joi întâia săptămână.
LA PAVECERNIŢĂ
Cântăm acest Canon, din cel mare, al Cuviosului Părintelui nostru, Andrei Criteanul Ierusalimiteanul. Şi facem la fiecare Tropar trei închinăciuni, zicând Stihul acesta : Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos :
Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El; căci cu slavă S-a preaslăvit. (de două ori)
Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ai ridicat păcatele tuturor, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca un milostiv dă-mi lacrimi de umilinţă.
Înaintea Ta cad, Iisuse, greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre mine; ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca un îndurat dă-mi lacrimi de umilinţă.
Să nu intri cu mine la judecată, văzând faptele mele, iscodind cuvintele şi îndreptând pornirile; ci cu îndurările Tale trecând cu vederea răutăţile mele, mântuieşte-mă Atotputernice.
Vremea este a pocăinței, vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi ca un îndurat dă-mi lacrimi de umilinţă.
Bogăţia sufletului cheltuindu-o întru păcate, pustiu sunt de creştineşti bunătăţi şi flămânzind, strig : Dătătorule de milă, apucând înainte, miluieşte-mă.
Cuvioasa Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Plecându-te dumnezeieştilor legi ale lui Hristos, la Dânsul ai venit, lăsând pornirile desfătărilor cele neoprite şi toată fapta cea bună, foarte cu cucernicie, ca pe una ai săvârşit.
Slavă..., a Treimii :
Treime, Fiinţă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca o milostivă dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folositoarea celor ce te laudă pe tine, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi ca o Stăpână curată mă primeşte pe mine, cel ce mă pocăiesc.
Cântarea a 2-a,
Irmos :
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeu, Carele am plouat mană şi apă din piatră am izvorât dedemult, în pustie, poporului Meu, cu singură dreapta şi cu tăria Mea. (de două ori)
Bărbat am ucis, zice, spre rană mie şi tânăr spre vătămare, Lameh plângând a strigat; iar tu nu te cutremuri, o suflete al meu, întinându-ţi trupul şi mintea spurcându-ţi.
Turn te-ai meşteşugit să zideşti, o suflete; şi întărire să faci poftelor tale, de n-ar fi oprit Ziditorul sfaturile tale, şi de n-ar fi surpat până la pământ meşteşugurile tale.
O, cum am râvnit lui Lameh, ucigătorul cel mai dinainte; sufletul, ca pe un bărbat, mintea, ca pe un tânăr, şi ca pe un frate trupul mi-am ucis, ca şi Cain ucigaşul, cu pornirile cele poftitoare de desfătări.
Plouat-a Domnul oarecând foc din cer, arzând fărădelegea cea înfierbântată a Sodomenilor; iar tu ţi-ai aprins focul gheenei, întru carele vei să arzi o suflete !
Rănitu-m-am, vătămatu-m-am, iată săgeţile vrăjmaşului au pătruns sufletul meu şi trupul ! Iată rănile şi bubele şi zdruncinăturile strigă, şi vătămăturile patimilor mele celor de bunăvoie.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tins-ai mâinile tale către înduratul Dumnezeu, Marie, afundându-te întru adâncul răutăţilor şi ţi-a tins mână de ajutor cu milostivire, ca şi lui Petru, cercând cu adevărat întoarcerea ta.
Slavă..., a Treimii :
Treime fără început, nezidită, nedespărţită, Unime, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, şi mă mântuieşte pe mine, cel ce am greşit; a Ta zidire sunt, nu mă trece; ci mă iartă şi mă scapă de osânda focului.
Şi acum.... A Născătoarei :
Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine, şi limanul celor înviforaţi; pe milostivul şi Făcătorul şi Fiul tău, fă-L îndurat şi mie cu rugăciunile tale.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuți eşti Sfânt şi Domn. (de două ori)
Agarei celei dedemult, egiptencei, te-ai asemănat, suflete, făcându-te rob de bună voia ta şi născând semeţia ca pe un nou Ismail.
Scara lui Iacov o ştii, suflete al meu, care s-a arătat de la pământ până la cer; pentru ce n-ai avut treaptă tare, buna-credinţă ?
Preotului lui Dumnezeu şi împăratului celui înstrăinat între oameni de viaţa lumii, urmează, adică închipuirile lui Hristos.
Întoarce-te, suspină, ticăloase suflete, mai-nainte până ce nu ia sfârşit zborul vieţii; mai-nainte până ce nu-ţi încuie Domnul uşa cămării celei de nuntă.
Să nu te faci stâlp de sare, suflete, întorcându-te înapoi; să te înfricoşeze pilda Sodomului; sus în Sigor mântuieşte-te.
Rugăciunea celor ce Te laudă pe Tine, Stăpâne, nu o lepăda; ci Te milostiveşte, Iubitorule de oameni, şi dăruieşte iertare celor ce se roagă Ţie cu credinţă.
Slavă..., a Treimii :
Treime neamestecată, nezidită, fire fără început, care Te lauzi în Treimea Feţelor, mântuieşte-ne pe noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu credinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Fiul cel fără de ani, din Tatăl, sub ani L-ai născut, neştiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu; minune străină; că alăptând ai rămas fecioară.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi şi a grăit : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne. (de două ori)
Timpul vieţii mele este scurt şi plin de dureri şi de vicleşug; ci întru pocăinţă primeşte-mă şi întru cunoştinţă mă cheamă; ca să nu mă fac câştigare şi mâncare celui străin; Mântuitorule, însuţi Tu mă miluieşte.
După vrednicia împărătească, fiind îmbrăcat cu diademă şi cu porfiră, omul cel cu multă avere şi dreptul cel îndestulat de bogăţie şi de dobitoace, degrab sărăcind de avere, de mărire şi de împărăţie, s-a stins.
De a fost acela drept şi mai fără prihană decât toţi şi n-a scăpat de cursele şi vicleşugurile înşelătorului, dar tu fiind iubitor de păcate, ticăloase suflete, ce vei face, de se va întâmpla să-ţi vină ţie ceva asupra din cele negândite ?
Falnic sunt acuma şi semeţ cu inima, în deşert şi în zadar. Să nu mă osândeşti împreună cu fariseul; ci mai ales dă-mi smerenia vameşului, Unule, Îndurate, drepte Judecătorule, şi cu acesta împreună mă numără.
Ştiu Îndurate că am greşit; de am ocărât vasul trupului meu; ci întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştinţă mă cheamă; ca să nu mă fac câştigare, nici mâncare celui străin. Mântuitorule, Tu însuţi mă miluieşte.
Însu-mi idol m-am făcut, spurcându-mi cu poftele sufletul meu. Ci întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştinţă mă cheamă; ca să nu mă fac câştigare, nici mâncare celui străin. Mântuitorule, Tu însuţi mă miluieşte.
N-am auzit glasul Tău, n-am ascultat scriptura Ta, Dătătorule de lege. Ci întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştinţă mă cheamă; ca să nu mă fac câştigare, nici mâncare celui străin. Mântuitorule, Tu însuţi mă miluieşte.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În adânc de necuviinţe mari pogorându-te, nu te-ai oprit acolo; ci te-ai suit cu preaslăvire, vederat cu gândul mai bun, la bunătatea cea desăvârşită prin lucrare, minunând, Marie, firea îngerească.
Slavă..., a Treimii :
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în feţe, Dumnezeu Te cunosc pe Tine, Dumnezeire una în Treime, ca pe Ceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi întocmai cu tronul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cele de sus.
Şi acum..., a Născătoarei :
Şi ai născut şi eşti fecioară, şi ai rămas întru amândouă cu firea fecioară. Cela ce S-a născut înnoieşte legile firii, şi pântecele a născut nesimţind dureri. Dumnezeu unde voieşte, se biruieşte rânduiala firii; că face câte voieşte.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă îndreptează pe mine la poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori)
Celei gârbovite urmează, o suflete ! Apropie-te, cazi la picioarele lui Iisus, ca să te îndrepteze, să umbli drept în căile Domnului.
Deşi eşti fântână adâncă, Stăpâne, izvorăşte-mi ape din preacuratele Tale vine. Ca bând, ca şi samarineanca, să nu mai însetez. Că izvoare de viață izvorăşti.
Siloam să mi se facă mie lacrimile mele, Stăpâne, Doamne, ca să-mi spăl şi eu luminile inimii şi să Te văd cu gândul pe Tine, Lumina cea mai înainte de veci.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu neasemănată dragoste, preafericită, dorind să te închini lemnului Crucii, te-ai învrednicit doririi; învredniceşte-mă dar şi pe mine, să dobândesc slava cea de sus.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine, Treime, Te cântăm, pe unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Părinte, Fiule, şi Duhule, fiinţă singură prin sine, Unime, Căreia pururea ne închinăm.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din tine s-a îmbrăcat întru a mea frământătură Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat, şi a unit Luişi firea omenească.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea. (de două ori)
Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea împărătească, care o ai pierdut dedemult; ci aprinzând făclie pe Mergătorul înaintea Ta, Cuvinte, caută şi află chipul Tău.
Stai împotrivă şi te oşteşte asupra patimilor trupeşti, ca Iisus asupra lui Amalic biruind pururea gândurile cele înşelătoare, ca şi pe gavaoniteni.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să stingi văpaia patimilor, ai izvorât pururea pâraie de lacrimi, Marie, arzându-ţi sufletul. Al căror dar dă-mi-l şi mie, robului tău.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nepătimire cerească ai dobândit, prin vieţuirea cea preaînaltă de pe pământ, Maică; pentru aceasta roagă-te să se mântuiască din patimi, cu rugăciunile tale, cei ce te laudă pe tine.
Slavă..., a Treimii :
Treime sunt neamestecată, nedespărţită; despărţită după feţe şi Unime sunt, din fire unită : Tatăl zice, şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi. Deci ca pe un ziditor al tuturor roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale, să ne îndreptăm.
CONDAC glasul al 6-lea.
Suflete al meu, suflete al meu, scoală ! Pentru ce dormi ? Sfârşitul se apropie şi vei să te tulburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea şi toate le plineşte.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârşit Dumnezeul părinţilor. (de două ori)
Stinsu-s-au zilele mele ca visul celui ce se deşteaptă. Pentru aceasta ca Ezechia lăcrimez pe patul meu, ca să mi se adauge anii vieţii. Dar care Isaie va să stea pentru tine, suflete, fără numai Dumnezeul tuturor.
Cad înaintea Ta şi aduc Ţie ca nişte lacrimi cuvintele mele : Greşit-am, precum nici păcătoasa n-a greşit; şi am făcut fărădelege, ca nimenea altul pe pământ. Ci, fie-Ţi milă, Stăpâne, de făptura Ta şi iarăşi mă cheamă.
Îngropat-am chipul Tău şi am stricat porunca Ta; toată podoaba mi s-a întunecat şi cu patimile mi s-a stins făclia, Mântuitorule. Ci, milostivindu-Te, dă-mi bucurie, precum cântă David.
Întoarce-te, căieşte-te, descoperă cele ascunse, grăieşte lui Dumnezeu, Celui ce ştie toate. Însuţi, Mântuitorule, Tu ştii cele ascunse ale mele; ci însuţi Tu mă miluieşte, precum cântă David, după mare mila Ta.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strigând către preacurata Maica lui Dumnezeu, mai-nainte ai gonit tulburarea poftelor celor cu sila supărătoare şi ai ruşinat pe vrăjmaşul cel ce te-a viclenit. Ci dă-mi acum ajutor întru necazuri şi mie, robului tău.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Hristos, pe Carele ai iubit, de Carele ai dorit, pentru Carele ţi-ai topit trupul Cuvioasă, roagă-L acum pentru noi robii tăi; ca fiind milostiv nouă tuturor, să ne dea viață paşnică celor ce-L cinstim pe El.
Slavă..., a Treimii :
Treime neamestecată, nedespărţită, de o fiinţă, Unime Sfântă; lumini şi lumină şi trei sfinte şi unul sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu. Ci laudă şi preaslăveşte, suflete, viață şi vieţi, pe Dumnezeul tuturor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărţită, pe Fiul şi Dumnezeu şi tu singură ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cereşti.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Cela ce-L slăvesc oştile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. (de două ori)
Alabastru cu lacrimi turnând pe capul Tău, Mântuitorule, ca nişte mir, strig ca păcătoasa care cerea milă, rugăciune aduc şi cer să iau iertare.
De n-a şi greşit nimenea precum eu, totuşi primeşte-mă, milostive Mântuitorule, şi pe mine carele cu frică mă pocăiesc şi cu dragoste strig : Greşit-am Ţie unuia, nelegiuit-am, miluieşte-mă.
Milostiveşte-Te, Mântuitorule, spre zidirea Ta şi mă caută ca un păstor pe mine, oaia cea pierdută, şi rătăcit fiind, răpeşte-mă de la lup şi mă fă oaie întru păşunea oilor Tale.
Când vei şedea Judecător ca un milostiv şi vei arăta slava Ta cea înfricoşată, Hristoase, o, ce frică va fi atunci, cuptorul arzând şi toţi temându-se de nesuferită judecata Ta.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-le lui Dumnezeu pentru noi.
Maica luminii celei neapuse, pe tine luminându-te, te-a dezlegat de întunericul păcatelor; de unde primind tu darul Duhului, luminează Marie pe cei ce te laudă cu credinţă.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Minune nouă cu adevărat văzând întru tine Maică, dumnezeiescul Zosima, s-a spăimântat; că înger în trup vedea şi cu totul de minune s-a umplut, lăudând pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Părinte, Cela ce eşti fără început, Fiule, Cel împreună fără de început, Mângâietorule, Cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu şi făcător, Treime, Unime, miluieşte-mă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca din nişte vopsele mohorâte, s-a ţesut trupul lui Emanuil, înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevătat pe tine te cinstim.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netâlcuită, rodul maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te slăvim. (de două ori)
Milostiveşte-Te, mântuieşte-mă, Fiul lui David, miluieşte-mă, cel ce ai tămăduit cu cuvântul Tău pe cei îndrăciţi şi glasul cel milostiv ca şi tâlharului grăieşte-mi : Amin zic ţie, cu Mine vei fi în rai, când voi veni întru slăvirea Mea.
Tâlharul Te-a hulit, tâlharul Dumnezeu Te-a cunoscut; că amândoi împreună pe Cruce erau răstigniți. Dar, o mult-Îndurate ! Ca şi tâlharului celui credincios, carele Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu, deschide-mi şi mie uşa slavei împărăţiei Tale.
Făptura s-a mâhnit, văzându-Te răstignit; munţii şi pietrele de frică s-au despicat şi pământul s-a cutremurat şi iadul s-a golit; şi s-a întunecat lumina zilei, văzându-Te pe Tine, Iisuse, cu trupul pe Cruce pironit.
Roduri vrednice de pocăinţă să nu ceri de la mine; că tăria mea întru mine a lipsit. Dăruieşte-mi inimă pururea umilită şi sărăcie a duhului; ca să-Ţi aduc acestea ca o jertfă primită, Unule, Mântuitorule.
Judecătorul meu şi cunoscătorule, Cela ce vei să vii iarăşi cu îngerii să judeci lumea toată, atunci văzându-mă cu ochiul Tău cel blând, să Te milostiveşti şi să mă miluieşti, Iisuse, pe mine carele am greşit mai mult decât toată firea omenească.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toate cetele îngereşti şi adunările omeneşti le-ai spăimântat cu viaţa ta cea minunată, ca cei fără de trup vieţuind şi firea covârşind; pentru care, ca şi cum ai fost fără materie, te-ai suit cu picioarele pe apă, Marie, şi Iordanul ai trecut.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fă milostiv pe Ziditorul pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Cuvioasă Maică, să ne izbăvească de răutăţi şi de necazurile care împrejur ne cuprind. Ca mântuindu-ne, să slăvim neîncetat pe Domnul, Cel ce te-a slăvit pe tine.
Cuvioase Părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să ne izbăvim de toată mânia, necazul şi stricăciunea, şi de greşeli necuvioase noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta cu credinţă.
Slavă...a Treimii :
Pe Tatăl să-L slăvim, pe Fiul să-L preaînălţăm, Dumnezeiescului Duh cu credinţă să ne închinăm, Treimii celei nedespărţite, Unimii după fiinţă, ca unei lumini şi luminilor, vieţii şi vieţilor, făcătoarei de viață, şi luminătoarei marginilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cetatea ta păzeşte-o, preacurată Născătoare de Dumnezeu; Că întru tine aceasta cu credinţă împărăţind, întru tine se şi întăreşte şi prin tine biruind înfrânge toată supărarea şi robeşte pe vrăjmaşi şi îndreptează pe supuşii ei.
Apoi cântăm Irmosul în amândouă stranele : Naşterea zămislirii... Şi cealaltă urmare a Pavecerniţei şi Otpustul.
Vineri întâia săptămână.
LA UTRENIE
Troicinicele. După întâia Catismă, zicem Sedelnele Crucii, din Octoih, şi a Născătoarei de Dumnezeu.
După a doua Catismă, Sedealna lui Iosif, glasul al 2-lea.
Podobie : Iosif cel cu bun chip...
Cela ce cu patimile Tale ai dat tuturor nepătimire, omorând patimile trupului meu cu dumnezeiasca Cruce, învredniceşte-mă a vedea şi cinstită Învierea Ta, Doamne.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Cu cinstită Crucea Fiului tău fiind păziţi, Stăpână curată, Născătoare de Dumnezeu, toată năvala vrăjmaşului, toţi prea lesne o întoarcem înapoi. Pentru aceasta, după datorie pe tine pururea te fericim, ca pe Maica lui Dumnezeu şi singură nădejdea sufletelor noastre.
După a treia Catismă, Sedelna lui chir Teodor, glasul al 2-lea.
Podobie : Ceea ce eşti izvorul milei..
Cela ce eşti fântâna curăţiei, cu postul păzeşte-ne pe noi, Milostive; caută spre noi, care cădem înaintea Ta. Ia aminte la ridicarea mâinilor noastre, Cel ce Ţi-ai întins palmele pe lemn, răstignindu-Te pentru toţi pământenii, însuţi Cela ce eşti Domnul celor fără de trup.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te mort întins pe lemn, plângând cu amar a zis : Fiul meu, ce taină înfricoşată este aceasta ! Cela ce dăruiești tuturor viață veşnică, cum mori de bunăvoie pe Cruce, cu moarte de ocară ?
Psalmul 50.
Canonul Mineiului, cu Irmosul pe 6, şi Tricântarea după regulă.
Şi se citeşte a cincea Cântare din Psaltire, după obicei.
Tricântarea
Cântarea a 5-a, glasul al 2-lea,
Irmos : Lumina celor ce zăceau întru...
Văzând păcatul ce este întru mine, înşelătorul se sileşte şi ajută păcatului; că se bucură cu adevărat de pierirea mea. Ci Tu îmi dă îndreptare, rogu-mă, Mântuitorule, spre ruşinarea lui.
Cela ce ai biruit stăpâniile întunericului cu Crucea Ta, scoate-mă din răutatea lor pe mine, cel căzut întru adâncul păcatului şi în groapa faptelor celor necuvioase; pe mine, cel ce nădăjduiesc spre mila Ta, ca să mă mântuiesc.
Cela ce Te-ai omorât, fiind întins pe Cruce, înviază sufletul meu cel omorât cu păcatul. Şi mă învredniceşte, Hristoase, să ajung cu pace la cinstită învierea Ta, pe mine cel ce fac cu osârdie îndreptările Tale.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce eşti luminarea neputinţei mele, mântuirea întunecatului meu suflet, Preacurată, mântuieşte-mă Fecioară, mântuieşte-mă pe mine cel pierdut, şi cu haina nestricăciunii îmbracă-mă pe mine, cel stricat cu greşeli cumplite.
Altă Tricântare,
Glasul acelaşi.
Irmos : Noaptea trecând...
Tu în locul Căpăţânii ai primit a Te răstigni cu trupul, Unule fără de moarte, făcând nemuritor neamul omenesc, şi din nou înfrumuseţându-l, Doamne.
Ocara pătimirii Tale lumea văzându-o, toată s-a schimbat, Doamne, tânguindu-se pentru uciderea Ta cea de la iudei. Ci ai răbdat ca să mântuieşti neamul nostru.
Slavă..., a Treimii :
Tu eşti, o Treime Preasfântă ! Căreia îţi slujim noi; Tu eşti şi scăparea şi întărirea noastră. Deci trimite iertare greşelilor, celor ce Te laudă pe Tine întru o fire.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară, ceea ce eşti în multe chipuri numită, bucurăte Născătoare de Dumnezeu, sicriule şi năstrapă şi masă; sfeşnice purtător de lumină, rugule cel cu chipul de foc, muntele lui Dumnezeu cel umbrit.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Lepădându-ne de lume şi de cele din lume şi împreună cu Hristos, ca şi cum ne-am răstigni acum, să răbdăm ocară, batjocori şi altele; ca împreună cu Dânsul să ne proslăvim.
Irmosul :
Noaptea trecând, s-a apropiat ziua şi lumina lumii s-a arătat. Pentru aceasta Te laudă cetele îngereşti şi toate Te slăvesc pe Tine, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea a 8-a,
Irmos : În cuptorul cel de foc...
Cela ce Te-ai smerit şi Te-ai înălţat pe Cruce pentru milostivire, înălţând pe cel ce a căzut oarecând prin mâncare din lemn; pe Tine, Unule Preabunule, Cel ce însuţi eşti preaslăvit, Te lăudăm în veci.
Cu dormitarea nepurtării de grijă, am suferit somnul cel greu al păcatului; ci Tu, Carele ai adormit pe Cruce pentru mine, Hristoase al meu, ridică-mă pe mine cel căzut, ca să nu mă cuprindă noaptea morţii.
Orbindu-mă cu desfătările, îmi port sufletul întunecat şi, văzându-mă, râde de mine vrăjmaşul, născocitorul răutăţii. Pentru aceasta luminează-mă şi mă izbăveşte de răutatea lui, Hristoase în veci.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Cu lene viaţa cheltuindu-mi, mi-am îngreuiat sufletul cu dormitarea păcatului; ci alerg la neadormită rugăciunea ta, nu mă lăsa, Fecioară preacurată, să adorm spre moarte.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Cel ce a închipuit...
Cu spini încununându-Te, şi cu haină de porfiră îmbrăcându-Te, Te-ai arătat mai frumos, Hristoase, cu chipul decât toţi fiii omeneşti, cu slavă strălucind.
Fiere şi oţet bând, două izvoare ai izvorât, al vieţii şi al nestricăciunii, din dumnezeiască coasta Ta celor ce Te laudă cu credinţă şi Te slăvesc întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Treime, Dumnezeire una, fire nedespărţită şi despărţită în feţe, stăpânie nepieritoare, Părinte, Fiule şi Duhule, pe Tine Te lăudăm întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu curată, uşa cea cerească, poarta cea de mântuire, primeşte rugăciunea tuturor creştinilor, celor ce te fericesc pe tine întru toţi vecii.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce, ceea ce eşti sceptrul lui Hristos, cornul Bisericii, biruinţa împăraţilor, păzitoarea creştinilor; tu eşti luminarea mea, tu şi lauda mea întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moise minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe luceafărul cel înaintea...
Sufletul cel stricat cu necuvioase gânduri, curăţeşte-l cu stropirea sângelui Tău, dumnezeiescule Cuvinte, şi mă fă părtaş slavei Tale, Hristoase, Cela ce pentru mine ai răbdat neslăvită răstignire.
Cu totul m-am împilat Hristoase prin greutatea necuvioaselor fapte. Şi întristându-mă, strig către Tine, Iubitorule de oameni : Vindecă cu cinstit sângele Tău rănile sufletului meu cele nevindecate, ca să laud Dumnezeirea Ta.
Având răutatea ca mâncare şi lenevirea băutură, eu cel ce rămân neîndreptat în toate, în deşert mă bucur de oprirea mâncărilor; că n-a zis Domnul să fie postul de acest fel.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine, ceea ce eşti pierzătoarea osândirii celei cumplite dedemult şi mijlocitoarea apropierii neamului nostru către Dumnezeu şi punte către Făcătorul, Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Maica, Fecioara...
Pe lemn răstignindu-Te Tu, făptura s-a clintit, că Dumnezeu fiind, ai pătimit trupeşte, pentru milostivirea îndurărilor, ca să ne mântuieşti pe noi.
Puterea Crucii Tale, Doamne este mare; că închipuindu-o întru noi, îndată şi gonim puterea dracilor.
Slavă..., a Treimii :
Unime în trei Ipostasuri, Treime prea una singură, domnească Stăpânie, fire întocmai slăvită, Părinte, Fiule şi dumnezeiescule Duhule, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, curăţitoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu, la care năzuind toţi păcătoşii, aflăm pururea împăcare cu Dumnezeu.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cu dumnezeiască puterea Crucii Tale, Doamne, întăreşte-mă, ca să-Ţi aduc Ţie vremea postului fără prihană şi curată.
Irmosul :
Pe Maica Fecioară, cea curată şi fără prihană, cu cântări de laude toţi credincioşii, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, cu evlavie o slăvim.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 8-lea, singur glasul.
Vestirea postului să o primim cu bucurie, că de l-ar fi păzit strămoşul, n-am fi suferit căderea cea din Eden. Că frumos era la vedere şi bun la mâncare rodul, carele m-a omorât. Să nu ne amăgim cu vederea, nici să se îndulceasă gâtlejul nostru cu bucate scumpe, care după mâncare sunt fără de cinste. Să fugim de neînfrânare, şi după săturare să nu ne supunem patimilor. Să ne însemnăm cu sângele Celui ce S-a adus pentru noi de bunăvoie la moarte, şi nu se va atinge de noi pierzătorul. Şi vom mânca paștele lui Hristos cele preasfinţite, spre mântuirea sufletelor noastre.
Martirica :
Ce vă vom numi pe voi sfinţilor ? Heruvimi ? Că întru voi S-a odihnit Hristos. Serafimi ? Că neîncetat L-aţi slăvit pe El. Îngeri ? Că de trup v-aţi lepădat. Sau puteri ? Că minuni lucraţi. Multe sunt numirile voastre şi încă mai mari darurile. Rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Podobie : O preaslăvită minune...
Dacă Te-a văzut răstignit în locul Căpăţânii, Mântuitorule, făptura toată s-a schimbat şi s-a mâhnit clătindu-se, neputând suferi. Iar preacurata Fecioară şi Maica Ta, tânguindu-se, a strigat către Tine : Vai mie, o Fiul meu ! Preadulce Mântuitorul meu ! Ce este această nouă, preaslăvită şi străină vedere ?
Bine este o ne mărturisi Domnului..., Şi cealaltă rânduială. Ceasul 1, fără Catismă. Tot aşa şi în celelalte Vineri ale Sfântului post.
Întru această Vineri.
LA CEASUL AL ŞASELEA
Troparul Proorociei, glasul al 8-lea
Viaţa noastră cea mult păcătoasă şi năravul cel nepocăit, întâmpină-le Doamne cu îndurările Tale. Că afară de Tine pe altul nu ştim să stăpânească viaţa şi moartea; mântuieşte-ne ca un iubitor de oameni.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 7-lea :
Iubi-te-voi Doamne vârtutea mea, Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu. (ps. 17, 1)
Stih : Dumnezeul meu, ajutorul meu și voi nădăjdui spre Dânsul. (ps. 17, 2)
Din Proorocia lui Isaia citire :
Cap. 3, Vers. 1-13.
Iată stăpânul, Domnul Savaot, va lepăda din Iudeea şi din Ierusalim pe cel tare și pe cea tare, şi puterea apei, pe uriaşul şi pe cel puternic şi pe omul ostaş şi pe judecător şi pe prooroc şi pe vrăjitor şi pe bătrân şi pe căpetenie peste cincizeci şi pe sfetnicul cel minunat şi pe mai marele meşter de lemn cel înţelept şi pe ascultătorul de întrebări cel ştiutor. Şi voi pune lor domni tineri, şi cei batjocoritori îi vor stăpâni pe ei și va năvăli popor, om asupra omului şi om asupra vecinului său, şi se va scula cu sfadă pruncul asupra celui bătrân şi cel necinstit asupra celui de cinste. Că se va apuca omul de fratele său sau de casnicul tatălui său, zicând; haină ai, fii căpetenie nouă, şi bucatele mele să fie sub tine. Şi răspunzând acela în ziua aceia va zice; nu voi fi ție căpetenie, că în casa mea nu este pâine, nici haină, nu voi fi căpetenie poporului acestuia. Că s-a pustiit Ierusalimul, şi Iudeea a căzut, şi limbile lor sunt cu fărădelege, neascultând de Domnul, pentru că acum s-a smerit mărirea lor. Şi ruşinea feței lor a stătut împotriva lor, şi păcatul său ca al Sodomei l-a vestit şi l-a arătat. Vai sufletului lor ! Că au sfătuit sfat rău ei asupra sa, zicând : Să legăm pe cel drept, că nu ne este nouă de nici o treabă; drept aceea, rodurile mâinilor sale vor mânca. Vai celui fărădelege ! Că rele îi vor veni după lucrul mâinilor lui. Poporul meu ! Cârmuitorii voştri vă jefuiesc pe voi, şi cei ce vă silesc vă stăpânesc pe voi. Poporul meu ! Cei ce vă fericesc vă înşeală pe voi, şi cărarea picioarelor voastre o strică. Ci acum va sta Domnul la judecată şi va pune la judecată pe poporul său. Însuşi Domnul la judecată va veni, cu bătrânii poporului şi cu domnii lui.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Doamne, ajutorul meu şi Mântuitorul meu eşti Tu. (ps. 18, 15)
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. (ps. 18, 1)
În ştiinţă să fie : Că slujba Sfântului din Minei, care se va întâmpla Sâmbătă şi Duminică, se cântă la Pavecerniţă sau când va socoti cel mai mare. De se va întâmpla în această Sâmbătă Aflarea capului Sfântului Ioan, să se caute Tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera N.
SÂMBĂTĂ
SÂMBĂTĂ
În întâia săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, VINERI SEARA
După Psalmul începător, obişnuita Catismă.
La Doamne strigat-am..., punem Stihiri 10 şi cântăm Stihira zilei, de două ori Glasul al 5-lea, singur glasul.
Veniţi credincioşilor să lucrăm la lumină lucrurile lui Dumnezeu; să umblăm cu chip smerit ca ziua. Toată scrisoarea nedreaptă a celui de aproape să o lepădăm de la noi, nepunându-i împiedicare spre sminteală. Să lăsăm desfătarea trupească, să creştem darurile sufletului, să dăm celor lipsiţi pâine şi să ne apropiem către Hristos cu pocăinţă, strigând : Dumnezeul nostru miluieşte-ne pe noi.
Apoi cântăm şi patru martirice, ale glasului ce se întâmplă la Octoih. Şi îndată patru idiomele ale Sfântului Teodor, glasul al 2-lea.
Veniţi toţi iubitorii de mucenici să ne veselim duhovniceşte şi să serbăm. Că astăzi, ne pune înainte masa de taină Mucenicul Teodor, veselindu-ne pe noi iubitorii de prăznuire, şi să strigăm către dânsul : Bucură-te, purtătorule de chinuri cel nebiruit, cela ce ai surpat pe pământ îngrozirile tiranilor. Bucură-te, cela ce ţi-ai dat trupul tău cel de ţărână muncilor, pentru Hristos Dumnezeu. Bucură-te, cela ce te-ai arătat în multe feluri de primejdii ostaş iscusit al oştii celei cereşti. Pentru aceasta te rugăm pe tine, lauda mucenicilor : Roagă-te pentru sufletele noastre.
Darul cel de Dumnezeu dăruit al minunilor tale, Mucenice Teodore, îl întinzi tuturor celor ce aleargă către tine cu credinţă. Pentru care te lăudăm pe tine zicând : Pe cei robiţi îi mântuieşti, pe bolnavi tămăduieşti, pe cei săraci îmbogăţeşti şi mântuieşti pe cei ce înoată cu corăbiiie. Alergarea spre cele zadarnice a robilor o opreşti, şi arăţi, pătimitorule, pagubele celor ce li s-a furat. Pe ostaşi îi înveţi să se ferească de răpire. Pruncilor dăruiești cu milostivire cererile. Fierbinte ajutător te afli celor ce săvârşesc sfinţită pomenirea ta. Pentru care, preasfinţite pătimitorule, şi nouă celor ce lăudăm mucenicia ta cere-ne de la Hristos mare milă.
Dar al lui Dumnezeu prea-mare te-ai arătat, Mucenice Teodore; că şi după sfârşit, ca un viu, dai cererile celor ce aleargă la tine; pentru că şi fiul femeii, răpindu-se odinioară rob în oaste păgânească, venind înaintea ta văduva şi udând cu lacrimi Biserica ta, tu ca un milostiv pe cal alb încălecând ai pus pe fiul ei înaintea ei, nevăzut. Şi după aceasta, şi cu aceasta, n-ai încetat lucrând minuni. Ci roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Pe tine, cel numit cu numele dumnezeieştilor daruri, te cinstesc de trei ori, fericite Teodore. Că arătându-te luminător neapus al luminii celei dumnezeieşti, ai strălucit cu chinurile tale în toată lumea; şi arătându-te decât focul mai puternic, văpaia ai stins şi capul vicleanului balaur l-ai sfărâmat. Pentru aceasta spre chinurile tale Hristos uitându-Se, a încununat dumnezeiescul tău cap. Mare Mucenice biruitorule, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, cu dinadinsul roagă-te pentru sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Lucrând vrăjmaşul cu tiranul cel ca şi dânsul viclean, ca printr-un organ, prin rea izvodire se ispitia să spurce cu bucate, din jertfele cele necurate, pe prea-creştinul popor, cel ce se curăţea cu postul. Ci tu ai stricat meşteşugirea lui cu chibzuială mai înţeleaptă şi în vis arătându-te arhiereului celui de atunci, i-ai descoperit adâncul gândului, arătându-i meşteşugirea cea necuvioasă a vicleanului. Pentru aceasta aducându-ţi ție mulţumire, te numim mântuitor şi facem în toți anii pomenirea minunii ce s-a făcut. Şi încă ne rugăm să ne păzim nevătămaţi de meşteşugirile vicleanului, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, Mucenice Teodore.
Şi acum..., a Născătoarei, a glasului ce se va întâmpla de rând.
Ieşire, fără Evanghelie : Lumină lină...
Prochimen, glasul al 6-lea :
Auză-te Domnul în ziua necazului. (ps. 19, 1)
Stih : Scutească-te numele Dumnezeului lui Iacov. (ps. 19, 1)
De la Facere citire :
Cap. 2, Vers. 20, Cap. 3, Vers. 20.
Și a pus Adam nume tuturor dobitoacelor. Şi tuturor pasărilor cerului şi tuturor fiarelor pământului; iar lui Adam nu s-a aflat ajutor asemenea lui. Şi a pus Dumnezeu somn în Adam şi a adormit; şi a luat o coastă dintru ale lui şi a plinit cu carne locul ei. Şi a făcut Dumnezeu coasta, care o a luat din Adam, femeie, şi o a adus pe ea la Adam. Şi a zis Adam : Iată acum os din oasele mele şi trup din trupul meu, aceasta se va chema femeie, pentru că din bărbatul său s-a luat. Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Şi erau amândoi goi şi Adam şi femeia lui, şi nu se ruşinau. Iar şarpele era mai înţelept decât toate fiarele cele de pe pământ, care le-a făcut Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie : Ce este, că a zis Dumnezeu să nu mâncaţi din tot pomul Raiului ? Şi a zis femeia către şarpe : Din tot pomul care este în Rai mâncăm, iar din rodul pomului, care este în mijlocul Raiului a zis Dumnezeu : Să nu mâncaţi dintr-însul, nici să vă atingeţi de dânsul, ca să nu muriţi. Şi a zis şarpele către femeie : Nu veţi muri cu moarte. Că ştie Dumnezeu, că ori în ce zi veţi mânca dintr-însul, se vor deschide ochii voştri şi veţi fi ca nişte dumnezei, cunoscând binele şi răul. Şi a văzut femeia că bun este pomul la mâncare şi plăcut ochilor la vedere, şi cum că frumos este a cunoaşte; şi luând din rodul lui a mâncat şi a dat şi bărbatului său şi a mâncat cu dânsa. Şi li s-au deschis ochii amândorura şi au cunoscut că erau goi. Şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperământ împrejurul trupului. Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând prin Rai după miazăzi, şi s-au ascuns Adam şi femeia lui de către faţa Domnului Dumnezeu între pomii Raiului. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi a zis lui : Adame, unde eşti ? Iar el a zis : Glasul Tău am auzit umblând prin Rai şi m-am temut, că gol sunt şi m-am ascuns. Şi i-a zis Dumnezeu : Cine ţi-a spus ţie că eşti gol ? Fără numai că ai mâncat din pomul, din carele ți-am poruncit numai dintru acesta să nu mănânci. Şi a zis Adam : Femeia care mi-ai dat să fie cu mine aceea mi-a dat din pom şi am mâncat. Şi a zis Domnul Dumnezeu femeii : De ce ai făcut aceasta ? Şi a zis femeia : Șarpele m-a amăgit şi am mâncat. Şi a zis Domnul Dumnezeu şarpelui : Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii tu din toate dobitoacele şi din toate fiarele pământului; pe pieptul tău şi pe pântece te vei târî şi pământ vei mânca în toate zilele vieții tale. Vrăjmăşie voi pune între tine şi între femeie şi între sămânţa ta şi între sămânţa ei; aceea va păzi capul tău şi tu vei păzi călcâiul ei. Femeii a zis : Înmulţind voi înmulţi necazurile tale şi suspinul tău, în dureri vei naşte fii şi spre bărbatul tău va fi întoarcerea ta; şi el te va stăpâni. Iar lui Adam a zis : Pentru că ai ascultat glasul femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit ție, numai dintru acela să nu mănânci, şi ai mâncat dintr-însul, blestemat să fie pământul întru lucrurile tale; întru necazuri vei mânca dintr-însul în toate zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă va răsări ție, şi vei mânca iarba pământului. Întru sudoarea feţei tale vei mânca pâinea ta, până când te vei întoarce în pământ din care eşti luat : Că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce. Şi a pus Adam numele femeii sale Eva, adică viaţă, pentru că ea este mamă tuturor celor vii.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Înalţă-Te Doamne întru puterea Ta; cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale. (ps. 20, 14)
Stih : Doamne întru puterea Ta se va veseli Împăratul şi în mântuirea Ta se va bucura foarte. (ps. 20, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 3, Vers. 19-34.
Dumnezeu cu înţelepciune a întemeiat pământul, şi a gătit cerurile cu priceperea. Întru cunoştinţa lui adâncurile s-au deschis şi norii au izvorât apă. Fiule să nu treci, ci păzeşte sfatul meu şi gândul. Ca să fie viu sufletul tău, şi să fie har împrejurul tău, şi va fi vindecare trupului tău, şi purtare de grijă de oasele tale. Ca să umble în pace, având nădejde în toate căile tale, şi ca să nu se poticnească piciorul tău. Că de vei şedea, fără de frică vei fi, şi de vei dormii, dulce vei dormii. Şi nu te vei teme de frica ce va veni asupră-ţi, nici de năvălirile necredincioşilor cele împresurătoare. Că Domnul va fi întru toate căile tale, şi va întări piciorul tău, ca să nu te clăteşti. Nu te lepăda a face bine celui lipsit, când poate a ajuta mâna ta. Nu zice; du-te şi să te întorci şi mâine îţi voi da, putând tu face bine, că nu ştii ce va aduce ziua ce vine. Nu meşteşugi rele asupra prietenului tău, carele vine de aiurea şi nădăjduieşte spre tine. Nu fii iubitor de vrajbă împotriva omului în zadar, ca să nu-ţi facă ție ceva rău. Nu-ţi agonisi ocările oamenilor răi, nici urma căilor lor. Că necurat este înaintea Domnului tot călcătorul de lege, şi cu cei drepţi nu se împreună. Blestemul Domnului în casele celor necredincioşi. Iar curțile drepţilor bine se cuvintează. Domnul mândrilor le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă dar.
După aceasta : Să se îndrepteze rugăciunea mea..., Şi cealaltă rânduială, a Liturghiei celei mai înainte sfinţite. Iar după rugăciunea Amvonului cântăm acest canon de rugăciune, al Sfântului Teodor. Aducându-se şi coliva, începem cu : Doamne, auzi rugăciunea mea..., Apoi : Dumnezeu este Domnul...
Şi îndată Troparul, glasul al 2-lea.
Mari sunt isprăvile credinţei, în izvorul văpăii, ca întru o apă de odihnă, Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat; căci cu foc tot arzându-se ca nişte pâine dulce Treimii s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pe Dumnezeu cel adevărat. Pe Carele, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Şi îndată Psalmul 50. Apoi acest Canon :
CANONUL
Compunere a lui Ioan Damaschin,
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Apa trecându-o ca pe uscat...
Pe tine, Teodore, ştiindu-te iubitor de Dumnezeu şi fiind legat cu dragostea ta cea nedepărtată, sufletul şi trupul meu şi cuvintele laudelor, ţie închin.
Se scria porunca cea urâtă lui Dumnezeu, a aduce jertfe idolilor, iar nu lui Dumnezeu celui viu. Ci tu ai venit, nu ca să jertfeşti lor, purtătorule de biruinţă. Ci ca să te aduci jertfă lui Dumnezeu.
Slavă...
Fiind pătruns cu dumnezeiasca dragoste a lui Dumnezeu Celui Preaînalt, Mucenice Teodore, te-ai făcut ostaş Fiului, Celui Unuia-Născut şi darurile nu le-ai greşit.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cetele îngereşti şi omeneşti, Maică ce nu ştii de mire, te laudă neîncetat; pentru că ai ţinut în braţele tale pe Ziditorul lor, ca pe un prunc.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Tu eşti întărirea...
Cântare din buzele mele şi din sufletul meu rugăciune cu durere aduc ţie, milostiveşte-te spre mine purtătorule de chinuri, Teodore.
Trupul ţi-ai supus minţii celei singure stăpânitoare, mare Mucenice, şi cu amândouă slujeşti Ziditorului.
Slavă...
Stătut-ai la judecata cea tirănească, vestind Dumnezeu pe Hristos Împăratul; şi te-ai lepădat a jertfi celor spurcaţi, Teodore.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine toţi creştinii te-am câştigat scăpare şi zid pururea; pe tine te slăvim fără tăcere, ceea ce nu ştii de mire.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Auzit-am, Doamne...
Din tainele cele dumnezeieşti gustând cu cunoştinţa, Mucenice Teodore, fără sfială ai propovăduit naşterea lui Dumnezeu şi o ai mărturisit.
Cei ce slujeau patimilor, socoteau Dumnezeirea pătimitoare, pe care, cu duhul luminându-te, i-ai mustrat, pătimitorule Teodore.
Slavă...
Rugămu-ne, fericite Teodore, să ne fii cu rugăciunea ta ajutător nouă, celor ce te lăudăm. Scapă-ne din tot felul de primejdii şi de patimi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce, fiind brazdă nearată, ai odrăslit Spicul cel de viață făcător, Care dăruieşte lumii viață, Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Mânecând către Tine...
Iubiţi pe Domnul, Cel ce vă iubeşte ! Strigat-ai, viteazule Teodore, către mucenicii cei ce au pătimit împreună cu tine.
Aprinzându-ţi inima cu râvnă, purtătorule de biruinţă, ai ars pe dumnezeița cea cu numire mincinoasă, împreună, cu capiştea ei.
Slavă..., a Treimii :
Cu puterea ta cea nebiruită purtătorule de chinuri, Teodore, pierde îndrăzneala barbarilor şi patimile mele.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară, după naştere, te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu ai născut lumii pe Dumnezeu-Cuvântul cu trup.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Curăţeşte-mă pe mine...
Ca o slabă, ca o neputincioasă ce era întărâtarea mincinoşilor dumnezei, spre izbândirea sa cerea ajutor de la oameni; de vreme ce se biruia de împotrivirea nemincinoşilor Mucenici, care propovăduiau adevărul. (de două ori)
Slavă..., a Treimii :
Întărindu-te cu puterea lui Dumnezeu, lauda mucenicilor Teodore, muncile cele de la păgâni ca nişte săgetături de prunci, Fericite, le-ai socotit, trăinicia celor viitoare mai înainte văzându-o.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fă să ne mântuim de greşeli cu rugăciunile tale, curată Născătoare de Dumnezeu, şi să aflăm, Preacurată, dumnezeiască strălucirea Fiului lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat din tine negrăit.
CONDAC, glasul al 8-lea.
Credinţa lui Hristos, ca o pavăză înlăuntru în inima ta primind, puterile cele potrivnice le-ai călcat, multpătimitorule; şi cu cunună cerească te-ai încununat în veci, Teodore, ca un nebiruit.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Din Iudeea venind tinerii...
Rănitu-te-ai la trup, pentru Cuvântul cel ce S-a rănit după trup pentru noi, şi Acestuia cu mulţumire veselindu-te, ai strigat, Mucenice Teodore : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Precum S-a pus în mormânt şi de bunăvoie S-a pecetluit Mântuitorul tuturor, aşa te-ai sălăşluit în temniţă pecetluită, purtătorule de biruinţă, Teodore, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Omorât fiind şi de patimile trupeşti de bunăvoie scuturându-te, nu cu mâncarea, purtătorule de chinuri, ci cu dragostea cea dumnezeiască hrănindu-te, ai cântat : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă..., A Treimii :
În temniţă, ca în cuptorul tinerilor oarecând, Unul din nestricata Treime arătându-Se, ţi-a dat îndrăzneală ţie, purtătorule de chinuri, celui ce cântai : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Când ai vrut să rânduieşti mântuirea noastră, Mântuitorule, Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei, pe care o ai arătat folositoare lumii; Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Orbit fiind la minte, mai-marele nelegiuitorilor te îngrozea pe tine păgâneşte, cinstitorule de Dumnezeu; pentru ce în deşert ţi-ai pus nădejdile nebune, spre omul carele cu sila a murit ? Iar tu ai strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Ca un priceput şi înţelept iconom al darului, cu darul ce s-a dăruit ţie de la Dumnezeu ai strigat, Teodore, celui ce poruncea păgâneşte : Această ruşine să fie mie şi celor ce cântă : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Vitejeşte te-ai nevoit, cu îndrăzneală ai mustrat, strigând către tiranul : Pentru ce eşti fără de minte, poruncind să lăsăm pe Făcătorul şi să slujim cu minciună făpturilor ? Iar eu cânt : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu închipuiri trupeşti, cu multe feluri de graiuri ascunse şi cu arătări înseninătoare şi închipuitoare, au vestit mai înainte grăitorii de Dumnezeu naşterea ta, Fecioară, cea mai presus de fire şi minunată. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine cu bunăcredinţă te lăudăm, preaînălţând pe Hristos întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe tine cea neispitită...
Pricina muceniciei tale, Teodore a fost dragostea lui Dumnezeu. Pentru aceasta trupul tău s-a dat focului celui material, şi prin aceasta ai mers la focul cel dumnezeiesc, bucurându-te purtătorule de biruinţă, cinstitorule de Dumnezeu, Teodore.
Mucenic preaslăvit, ai ars, dar nu te-ai ars; că tu ai ars înşelăciunea, şi stai viu înaintea lui Dumnezeu, şi întru Dânsul ca un Mucenic te veseleşti, purtătorule de biruinţă, şi cinstitorule de Dumnezeu, Teodore.
Slavă...
Pe Tine un Hristos, Te ştim, pe unul din Treime în două firi desăvârşit; păzeşte pe poporul Tău acesta, pe carele l-ai câştigat cu scump sângele Tău; pentru rugăciunile lui Teodor, purtătorul de biruinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine mântuitoare întru primejdii, ceea ce ai purtat în braţe pe Dumnezeu cel nevăzut şi lăudat în ceruri de toate puterile, şi Carele pe Sine S-a dăruit nouă, pururea te slăvim.
Irmosul :
Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine, ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu neîncetate doxologii te slăvim.
Şi îndată : Sfinte Dumnezeule...,
Apoi Troparul Sfântului :
Mari sunt isprăvile credinţei, în izvorul văpăii, ca întru o apă de odihnă, Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat; căci cu foc tot arzându-se ca nişte pâine dulce Treimii s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., Condacul.
Credinţa lui Hristos, ca o pavăză înlăuntru în inima ta primind, puterile cele potrivnice le-ai călcat, mult pătimitorule; şi cu cunună cerească te-ai încununat în veci, Teodore, ca un nebiruit.
Şi acum..., a Născătoarei, glasul acelaşi.
Ca pe o folositoare şi sprijineală tare, toţi cei ce am greşit am câştigat ajutorul tău cel fierbinte, Preacurată Fecioară, Maică Marie, mântuirea creştinilor. Pentru aceasta nu înceta rugând pe Mântuitorul, ca să ne dăruiască iertare.
Şi se face binecuvântarea colivei.
Apoi : Fie numele Domnului... (de trei ori), Bine voi cuvânta pe Domnul... Şi se dă anafură de preot. Şi Apolisul. Iar unde nu se face Liturghia cea mai înainte sfinţită, sfârşim ceasurile așa : După : Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule... Şi după metaniile cele de pe urmă. Zicem : Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Doamne miluieşte (de 12 ori) , Apoi rugăciunea aceasta : Preasfântă Treime, Stăpânie..
Şi începem Vecernia : Veniţi să ne închinăm... (de trei ori)
Şi Psalmul 103. Apoi obişnuita Catismă. Cântăm, la Doamne strigat-am... stihirile pe 6 : Martirice 3, din Octoih, ale glasului ce va fi de rând, şi ale Sfântului Teodor 3. Slavă..., a Sfântului Teodor; Şi acum..., a Născătoarei, a glasului ce va fi de rând. Ieșire nu facem. Lumină lină... Paremiile.
LA STIHOAVNĂ Stihira idiomelă a zilei (de două ori) ; Apoi Martirica, glasul al 5-lea : Binecuvântată este oastea..., Slavă..., a Sfântului Teodor, glasul al 2-lea : Al dumnezeieştilor daruri... (Caută la stihirile Vecerniei) Şi acum..., a Născătoarei : Toată nădejdea mea..., Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., După Tatăl nostru..., Troparul : Mari sunt isprăvile credinţei..., Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei : Toate tainele tale..., Apoi, Ecteniile şi trei metanii.
Se îmbracă preotul în felon mohorât şi începe : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Iar noi citim psalmul 142 şi celelalte, precum mai înainte am arătat, Canonul pe 4. Şi după sfârşitul canonului, în loc de : Cade-se să te fericim... Cântăm Irmosul Cântării a 9-a : Pe tine, Maica lui Dumnezeu..., Apoi : Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Troparul : Mari sunt isprăvile credinţei..., Slavă..., Condacul : Credinţa lui Hristos, ca o pavăză..., Şi acum..., a Născătoarei : Ca pe folositoarea..., Apoi rugăciunea şi binecuvântare a colivei. După aceasta : Fie numele Domnului binecuvântat..., Bine voi cuvânta pe Domnul... Apolisul. Intrând la masă, gustăm vin şi untdelemn, pentru ziua Sfântului.
Obiceiul acesta este luat după datinile din Lavra Cuviosului Părintelui nostru Sava şi din Mănăstirile de obşte ale Cuviosului Eftimie cel mare şi altele. Dar pentru cinstea zilei, nu facem aşa. Ci mâncăm prune fierte, fără de untdelemn, şi varză; Iar cei ce vor voi, mănâncă mâncare uscată ca şi Miercuri.
Spre ştiinţă : În Vinerile Sfântului post, la Vecernie şi Pavecerniţă, nu facem metanii; numai unde sunt însemnate, la Liturghia cea mai înainte sfinţită, adică; după, Să se îndrepteze rugăciunea mea..., 3 metanii; după Ieșirea cu Sfintele daruri, metanii 3; la Fie numele Domnului..., 3 metanii. Iar Pavecernița o citim pe cea mare, la care cântăm, Canonul morţilor, la gropniţă, al glasului de rând. Iar Canoanele Mineiului, ce se vor întâmpla întru această Sâmbătă şi Duminică, le cântăm când va socoti cel mai mare; unul îl cântăm la Pavecerniţa Vinerii, iar altul la Pavecerniţa Duminicii; aşa facem la toate Vinerile seara, în tot Sfântul post.
SÂMBĂTĂ
ÎNTÂIA SĂPTĂMÂNĂ A SFÂNTULUI POST
LA UTRENIE
După cei şase Psalmi, cântăm : Dumnezeu este Domnul..., pe glasul al 2-lea. Și zicem Troparul Sfântului Teodor : Mari sunt isprăvile credinţei... (de 2 ori) Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei : Toate tainele tale... Şi obişnuitele Catisme.
După întâia Catismă, cântăm Sedelnele mucenicilor, din Octoih ale glasului de rând.
După a doua Catismă, cântăm aceste Sedelne ale Sfântului Teodor, glasul al 8-lea :
Podobie : Pentru mărturisirea...
Înfierbântat fiind de adevărul credinţei, ai stins înşelăciunea păgânătăţii, surpând dumnezeirea idolilor; şi jertfă dumnezeiască făcându-te, cu minunile răcoreşti marginile lumii, slăvite Mucenice. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.
Slavă...
Dar dumnezeiesc te-a dat pe tine, spre mântuirea a toată lumea, Domnul, Cel ce te-a întărit întru pătimire; bolile noastre cele sufleteşti tămăduindu-le şi patimile trupeşti biruindu-le, Mucenice Teodore, roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască nouă mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară curată, ceea ce ai purtat în pântecele tău pe Dumnezeu cel ce a răsărit din Tatăl fără patimă mai-nainte de veci, pe Cuvântul cel într-un ipostas, şi Fiul cel de o ființă, pe Acesta roagă-L, cu profeţii şi cu mucenicii, cu cuvioşii, pustnicii şi drepţii, să ne dea nouă dezlegare greşalelor.
Apoi citim viața Sfântului Teodor. După aceea, Psalmul 50 și canonul hramului, cu Irmosul pe 6, şi al Sfântului Teodor pe 8, cântând : Să cântăm Domnului...
CANONUL
Facere a lui Ioan, Mitropolitul Evhaitenilor.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Deschide-voi gura mea...
Cel ce este mai presus de toate, pe tine, ceea ce L-ai născut negrăit, te-a pus mai-nainte decât toţi aleşii Lui; pentru aceasta astăzi lăudând pe cel încununat de Dânsul, ţie prealăudată, mai înainte începem laudă.
Pe marele între Mucenici Teodor, pe viteazul cel prealuminat, pe cel prea numit şi preaslăvit, pe cel întru minuni vestit de la marginile pământului până la margini, cu cântări îl vom lăuda.
Zi de veselie a strălucit întru cele de întristare şi mâhnirea lor o a veselit, luminând de departe cu darul dumnezeiescului Mucenic începuturile şi zilele cele dinaintea sărbătorilor.
Cel ce s-a jertfit şi în jertfă a primit sfânta înjunghiere, stropeşte Biserica pe care o a ales, ca şi cu nişte curăţiri, cu sângele Celui ce a pătimit pentru dumnezeiască slăvirea Lui.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Frumos lucru s-a legiuit a prăznui, măcar şi fără vreme. Pentru că Stăpâna ceea ce împodobeşte toate, şi acum s-a arătat de faţă la pomenirea celui ce mai înainte s-a primejduit pentru dânsa prin sânge.
Alt Canon,
Facere tot al aceluiaşi Părinte.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...
Dumnezeule, cela ce eşti minunat întru sfinţi cu adevărat, minunează întru mine milele Tale, Hristoase, dăruindu-mi cuvânt ca să laud minunile Mucenicului Tău.
Tărie întru pătimire şi răbdare în dureri ai arătat, Mucenice al lui Hristos; şi iarăşi grabnic ajutorul tău spre noi ţi-ai arătat, Teodore.
Slavă...
Dreapta credinţă a părinţilor din sufletul său tiranul lepădându-o, a voit a umbla deapururea în sfat păgânesc, împotrivindu-se lui Dumnezeu.
Şi acum.... A Născătoarei :
Proorociile bărbaţilor, ce au grăit de Dumnezeu mai dedemult, întru tine arătat s-au împlinit, Maică Fecioară, că ai născut Dumnezeu adevărat şi om adevărat, mai presus de fire şi cu minune.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a,
Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...
Dorind creştinescul popor a vedea ziua Fiului tău, spre închipuirea ei Stăpână prăznuieşte acum mai înainte, punându-te pe tine pricina prăznuirii şi pe măritul Mucenicul tău.
Biruiesc în tot chipul cele mai bune; că cel prea-mare între Mucenici spre veselie a întors întristarea vremii, schimbând greutatea curatului post spre odihnă.
Osebit al tău şi cuvios îţi este darul; că dintru ale tale este, pătimitorule. Şi noi, pe care ne-ai sălăşluit în această latură a ta, cu bucurie îţi aducem daruri de laude.
Pus-ai preabună temelie cu vitejiile tale, viteazule, surpând ca pe o nimica, cu bărbăţia cea mai presus de fire, fiara cea atotpierzătoare, care sufla cu foc şi cu ucideri.
Tulburându-se cumplit noul vrăjmaş, întocmai ca şi cel dedemult, a amestecat în bucate sângele jertfelor ca nişte otravă. Ci înșelându-se ticălosul, s-a biruit cu înţelepciunea Mucenicului.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Umplutu-s-a tot pământul, Fecioară, a cunoaşte pe Domnul, Cel ce S-a arătat lumii din tine. Mulţumită ție şi dumnezeieştilor mucenici, căci printr-înşii s-a întărit adevărul.
Alt Canon,
Irmos : Nu este sfânt precum Tu, Doamne...
Cela ce mai înainte a şoptit cu vicleşug în urechile Evei şi pe Adam printr-însa cu înşelăciune l-a amăgit; acela şi acum şi-a vărsat veninul răutăţii, spre înşelăciune.
Ură având în sine, hrănind tulburarea împotriva celor ce drept vieţuiau, nelegiuitul căuta timp potrivit, în care cugeta să isprăvească viclenia.
Slavă...
Sosit-a începutul zilelor Sfântului Post, în care tot creştinul prin multă postire se curăţeşte pe sine, de toate ferindu-se.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nădejdea lumii cea tare, acoperământul şi folosinţa, Preasfântă bună Fecioară, nu trece cu vederea rugăciunea robilor tăi, celor ce din dragoste te fericesc pe tine pururea.
Sedealna, glasul al 8-lea :
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Dumnezeiasca întrarmare luând şi înşelăciunea idolilor surpând, pe îngeri ai îndemnat să laude luptele tale. Căci cu dumnezeiasca dragoste aprinzându-ţi mintea, moartea prin foc, ca un viteaz, întru nimica o ai socotit. Pentru aceasta, după numirea numelui tău, dai dumnezeieştile daruri celor ce cer de la tine dar de tămăduiri, purtătorule de biruinţă Teodore. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă...
Neplecându-te amăgirilor lui Maximin, ci cu cuvintele lui Hristos îmbărbătându-te, capiştile idoleşti prin foc în cenuşă le-ai întors, şi vitejeşte biruind pe cel potrivnic, după zisa proorocului, ai trecut prin foc şi prin apă. Pentru aceasta, după vrednicia nevoinţelor, ai luat răsplătire a izvorî tămăduiri celor ce cer cu credinţă, purtătorule de biruinţă Teodore. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca o mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat, ca ceea ce eşti locaş Celui Preaînalt, prealăudată, pe mine cel ce m-am făcut sălăşluire spurcată fărădelegilor întru cunoştinţă batjocură dracilor, sârguieşte de mă scapă din răutatea acestora, şi mă fă luminată sălăşluire, prin fapta bună, Preacurată primitoare de lumină. Goneşte-mi norul patimilor, şi strălucirii celei de sus mă învredniceşte, şi luminii tale celei curate şi neînserate, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Cela ce şade în slavă...
O nouă şi preaslăvită amestecare şi împreunare ! Naşterea cu fecioria le-a unit Cel ce S-a născut Dumnezeu şi om. Şi cu zilele de întristare a amestecat ziua cea veselă, cinstind pe Mucenicul Său.
Vezi cum a iubit pe Domnul său, cel ce era ostaş lui Hristos. Că pe vrăjmaşii lui cu râvnă şi cu foc i-a pierdut şi mai la urmă pe sine s-a adus, cu dragoste, jertfă bună şi junghiere bineprimită Lui.
Purtător de biruinţă a scăpat din munci viteazul, cu îndrăznirea cuvintelor şi cu defăimarea muncilor, minunând pe cei ce priveau; şi făcându-se la toată lumea nouă şi preaslăvită vedere.
Os al lui Dumnezeu şi stăpânului meu, pătimind nu s-a sfărâmat nici după moarte. O, îndelungă răbdare ! Tot aşa şi de ostaşul lui, primindu-l focul şi roata, s-au temut a se atinge de el şi mort fiind.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Slugile vieţii, care au murit împreună cu Stăpânul şi împreună au înviat, viază acum la Dânsul veşnic şi pe Maica împreună cu Fiul o slăvesc, binecuvântând pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.
Alt Canon,
Irmos : Hristos este puterea mea...
Sfat s-a sfătuit prea-păgânul, şi socotiţi cât este un adevăr de înfricoşat, că a gândit ticălosul să spurce prin bucate necurate pe poporul lui Hristos.
La îndeplinire a adus acel sfat fărădelege, poruncind să oprească mâncarea bucatelor celor curate şi să pună din cele ce le spurcase el cu sângiurile.
Slavă...
Făcut-a vestită şi cunoscută fărădelegea la toţi creştinii. Pentru aceea cum au înţeles, s-au adunat toţi împreună, în Sfântă Biserica Domnului.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce Te-a născut pe Tine, Cel mai înainte de veci născut din Tatăl, acum credincioşii o punem rugătoare. Deci pentru rugăciunile ei îmblânzindu-Te, fii milostiv robilor Tăi.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Spăimânta-tu-s-au toate...
Astăzi se deschid uşile cele dinaintea darului. Şi această zi de odihnă acum mai înainte închipuieşte învierea; cinstind aşa de luminat pe luminata Stăpână, şi pe preaslăvitul Mucenic.
Dăruieşte Dumnezeu dar pe Teodor cel numit cu numele darului, celor ce iubesc arătarea celui iubit ce s-a arătat, făcându-l lucrător de preaslăvite, şi săvârşitor de puteri dumnezeieşti.
Nimica nu pot asupra Mucenicului arcurile şi săgeţile tale, vrăjmaşule al mântuirii omeneşti; că şi mort fiind, viază şi priveghează, şi răutăţilor tale stând împotrivă, mântuieşte pe tot ortodoxul.
Străină era mai-nainte minunea fiicei lui Dumnezeu; iar cu mărturisirile mucenicilor a luat credinţă neîndoită şi aceea ce se crede pururea rămâne minunată, şi cu credinţă închinată.
Alt Canon,
Irmos : Cu dumnezeiasca lumină...
Arhiereul cel de atunci cu totul minunându-se, dacă a cunoscut sfatul păgânului, cu laude de toată noaptea a rugat pe Dumnezeu, ca să nu treacă cu vederea, până în sfârşit, pe poporul carele este moştenirea Sa.
Dar grabnicul ajutător al celor ce L-au chemat în adevăr şi cu căldură, rugăciunile lor nu le-a trecut cu vederea nicidecum; ci degrab le-a dat lor mijlocul spre stricarea acelei viclenii.
Slavă...
Dintru înălţime s-a trimis ajutător cât mai degrab pe pământ purtătorul de biruinţe Teodor, şi mai marelui păstor arătându-se, l-a învăţat cum să strice sfatul celui fărădelege.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nimenea din cei ce aleargă cu căldură, Stăpână, la a ta folosinţă, niciodată nu se ruşinează; ci cere milă şi primeşte darul, spre folosul cel grabnic al cererii.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Înţelepţii lui Dumnezeu...
Nu pot posti, Mântuitorule, fiii nunţii Tale şi prietenii; că fiind de faţă Tu, Mirele, cu Maica Ta şi cu prietenul Tău, pe Tine Te ospătează şi-Ţi slujesc.
Depărtatu-s-a de la Dumnezeul cel ce mântuieşte, depărtatu-s-a şi din minte cel cu nume rău, şi cu nebunie s-a sculat asupra credinţei; ci în locul acesteia, a aflat pe cel cu nume mare.
Pătimind, s-a făcut mai înţelept şi lucrând viteazul, s-a făcut mai călduros; că deprinzându-se bine cu lupta şi cu biruinţa asupra tiranilor, nici după moarte nu s-a depărtat de buna faptă.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Scăpând astăzi Stăpână din primejdia cea stricătoare de suflet, prin minunea Mucenicului tău, după dumnezeiasca ta rânduială, amândurora mulţumire vă aducem.
Alt Canon,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
De vederea Ta cea străină minunându-se arhiereul a întrebat : Cine eşti Tu, Doamne, cel ce grăieşti cu mine ? Arată-ne şi ne învaţă, cum vom afla mai degrab ajutor.
Eu sunt însuşi Teodor Mucenicul, a zis. Ci ascultă : Grâu fiert să împărţiţi poporului; şi aşa se vor feri de bucatele cele spurcate ale vrăjmaşului.
Slavă...
Cât este de mare minunea ta, şi preamărită folosinţa ta, Teodore ! Pentru aceasta îndrăznind toţi, alergăm către tine şi ne rugăm : Mântuieşte pe robii tăi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Locaş luminii şi sălăşiuire curată Cuvântului te-ai făcut, cu bunăvoirea Tatălui, şi cu cercetarea Duhului Sfânt. Pentru aceasta luminează-mă.
CONDAC glasul al 8-lea :
Credinţa lui Hristos ca o pavăză înlăuntru, în inima ta, primind, puterile cele potrivnice le-ai călcat, mult-pătimitorule. Şi cu cunună cerească te-ai încununat în veci, Teodore, ca un nebiruit.
ICOS
Pe Tine, Cela ce Te porţi pe scaunul luminii, cu mulţumită întru credinţă Te lăudăm. Că dumnezeiesc dar ne-ai dăruit pe Teodor cel viteaz în chinuri, pe cel în viață de trei ori fericit, ca pe cel ce este apărător al adevărului. Carele cu gând creştinesc câştigând pe Hristos, s-a arătat puternic biruitor asupra înşelătorului, ca un nebiruit.
SINAXAR
ÎN SÂMBĂTA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI Şi MARELUI POST
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi, în Sâmbăta celei dintâi săptămâni a postului mare, prăznuim neobişnuita minune săvârşită cu ajutorul colivei de Sfântul şi slăvitul mare Mucenic Teodor Tiron.
Ssth : Cu hrană de colivă, Tiron cetatea hrăneşte.
Şi hrana pângărită, o nimica o vădeşte.
Mare prigoană s-a pornit împotriva creştinilor, pe faţă şi pe ascuns, pe timpul lui Iulian Paravatul. El a stăpânit sceptrul împărăţiei romane după Constantin, fiul lui Constantin cel Mare şi trecuse de la Hristos la închinarea de idoli. Necredinciosul împărat n-a vrut să-i osândească dintr-odată nici cu cruzime şi nici cu neomenie; dimpotrivă încerca cu astfel de purtări să-i facă păgâni, căci pe de o parte îi era ruşine să se poarte crud cu ei, iar pe de altă parte se temea să nu se înmulţească mai mult creştinii. De aceea s-a gândit vicleanul şi nelegiuitul să-i spurce oarecum pe ascuns. Şi ştiind că poporul nostru al lui Hristos mai cu seamă în săptămâna întâia a postului mare caută să se curățească şi să se apropie mai mult de Dumnezeu, a chemat pe prefectul cetăţii şi i-a poruncit să ridice din piaţă obişnuitele cumpărături de mâncare, adică pâine şi băutură, şi să pună în locul lor altele, după ce au fost mai întâi amestecate cu sângele jertfelor idoleşti şi au fost spurcate la facerea lor. A poruncit asta cu gândul că se vor spurca mai cu seamă în aceste zile de curăţie cei ce vor cumpăra aceste mâncări de post. Prefectul a adus la îndeplinire îndată porunca; a pus în toată piaţa mâncări şi băuturi pângărite de jertfele şi spurcăciunile lor idoleşti. Dar ochiul lui Dumnezeu, care vede totul, care prinde pe cei deştepţi în vicleniile lor și are grijă totdeauna de noi robii lui, a răsturnat planurile cele spurcate ale Paravatului. Dumnezeu a trimis la Eudoxie, arhiereul cetăţii, care nu ştia nimic de planul împăratului, pe marele lui Mucenic, pe Tiron, care a fost ostaş din ceata Tironilor, numit de aceea şi Tiron. Tiron a stat înaintea episcopului aievea şi nu în vis şi i-a spus aşa : Scoală-te cât mai repede, adună turma lui Hristos şi porunceşte cu tărie să nu cumpere nimeni nimic din cele puse în piaţă, căci sunt spurcate de necredinciosul împărat cu sângele jertfelor idoleşti ! Episcopul, nedumerit, l-a întrebat : Cu ce au să se hrănească cei care n-au merinde acasă, dacă nu vor cumpăra din cele ca se vând în piaţă ? Fă-le colivă, i-a răspuns Sfântul, ca să le potoleşti nevoia ! Episcopul, nedumerit iarăşi, şi neînţelegând ce-i spune, l-a întrebat : Ce-i asta colivă ? Grâu fiert, i-a răspuns Marele Teodor. Aşa numim noi Evhaitenii grâul fiert ! Patriarhul a vrut să ştie cine este acesta care poartă grijă de poporul creştin. Sfântul i-a spus din nou : Teodor Mucenicul lui Hristos, trimis de el în ajutorul vostru. Patriarhul s-a sculat îndată şi a vestit mulţimii cele văzute. Lucrând aşa, a păzit nepângărită turma lui Hristos de planurile împăratului duşman şi paravat. El, când a văzut că este vădită viclenia lui şi că n-a putut face nimic, destul de ruşinat, a poruncit să pună din nou în piaţă obişnuitele cumpărături. După ce a trecut săptămâna, poporul lui Hristos, înălţând mulţumiri binefăcătorului lor şi Mucenicului, au săvârşit în această Sâmbătă cu colivă pomenirea lui. Şi de atunci şi până acum, noi credincioşii, înnoind minunea, cinstim cu colivi pe Marele Teodor, ca să nu se uite cu timpul o faptă aşa de mare a Mucenicului. Pe acest Mare Teodor l-a muncit cumplit păgânul Vringa pe timpul împăratului Maximie. Mai întâi a fost supus la mari suferinţe. În urmă Sfântul a dat foc templului zeiţei păgânilor, iar podoabele templului le-a împărţit la săraci. Cu toate că unii au venit la el cu scopul de a-l sfătui să se lepede de credinţă, totuşi n-a vrut. Aşadar, după ce a pătimit multe, în urmă a fost aruncat într-un cuptor foarte încins. Nepătimind nimic din pricina aceluia, şi-a dat lui Dumnezeu duhul său în mijlocul cuptorului.
Cu rugăciunile lui, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuiește, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : N-au slujit făpturii...
Zis-ai drepte Stăpâne; că nu este lege drepţilor Tăi. Pentru aceasta Maica Ta şi mult minunat robul Tău acesta, cu lumina pomenirii lor, astăzi dezleagă legile postului.
Cât este de dulce, mare şi vesel praznicul de acum, carele cel mai mare şi mai viteaz din Mucenici, ne-a însemnat nouă cu o minune, păzind pe poporul lui Hristos curat despre cele necurate.
Pe cel ce a stătut împotriva balaurilor celor răi şi a biruit pe cel stricător de suflete şi vătămător de trupuri însufleţite, să-l încununăm cu cântări de biruinţă şi cu cununi de laude.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Începătorul neamului cunoscând mai înainte mâncarea cea pierzătoare de suflet, nu s-a ferit; iar credinciosul tău popor de la Mucenicul tău mai înainte învăţându-se şi ferindu-se de hrana pierzătoare, cu el împreună, Stăpână, jertfeşte mulţumitele cele de mântuire.
Alt Canon,
Irmos : Dătător de rouă...
Răcoritor întristării şi nor văpăi ei te-ai arătat, prealăudate, şi ai mântuit din cuptorul cel tirănesc pe toţi credincioşii, care strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Împărate prea-fărădelege, ruşinează-te. Şi să se îngrădească gura ta care a gândit asupra noastră sfat fărădelege. Că Împăratul împăraţilor şi Domnul tuturor a stricat puterea ta.
Slavă...
Iuliane fără minte, inima ta toată s-a umplut de răutate; dar înţeleptul Dumnezeul nostru zădărniceşte ceea ce s-a vărsat dintr-însa cu vicleşug asupra noastră, celor ce strigăm către Dânsul : Dar ne dai nouă cu adevărat !
Şi acum..., a Născătoarei :
Mai presus de cuvânt a fost zămislirea ta şi mai presus de minte naşterea ta, Preacurată; că ai născut pe Dumnezeu după trup, Carele a mântuit pe toţi din stricăciune, ceea ce eşti binecuvântată. Pentru aceasta acum, de Dumnezeu Născătoare, pe tine te mărim.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Mântuitorule al tuturor...
Ceea ce a umplut de bucurie cu naşterea cele cereşti şi cele pământeşti, în această vreme de întristare, dar de folos dă celui încununat, săvârşind luminat prăznuirile.
Să ne odihnim în Sâmbăta de astăzi, oamenilor, încetând de ostenelile cele de ieri, pentru Cel ce a binecuvântat această zi cu odihna şi cu prăznuirea cea de acum a Mucenicului.
Cu adevărat, aceasta s-ar putea zice cea întâia între sâmbete şi sâmbăta sâmbetelor; plină de dar mucenicesc şi de dumnezeiască putere şi pomenire de mare mântuire.
Cu mâncările cele curate ale împăratului Dumnezeu, a făcut netrebnice Cel curat spurcăciunile împărăţiei celei fărădelege şi cu preamărita mijlocire a facerii de minuni, a sfinţit a şaptea zi.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Moartea cea cu dragoste a mucenicilor adeverează taina ta, Fecioară; căci crezând ei lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut, Carele a suferit de bunăvoie patimă, singuri pe sineşi viteji s-au jertfit.
Alt Canon,
Irmos : Din văpaie cuvioşilor...
Precum ai scăpat din văpaie, Mucenice Teodore, cu dumnezeiasca putere, aşa şi acum pe noi ne-ai mântuit însuţi, cu dumnezeiască folosinţa ta, de sfatul celui fărădelege şi răului viclean.
Aseară s-a sălăşluit plângere robilor tăi, prin vicleană meşteşugirea potrivnicului nostru; iar întru această dimineaţă bucurie a strălucit, Mucenice răbdătorule, prin căldurosul tău ajutor.
Slavă...
Mântuitor pe tine aflându-te noi cei ce am căzut în primejdii şi scutitor de vicleşugul vrăjmaşului, Mucenice al lui Hristos, purtătorule de biruinţă Teodore, pe tine te slăvim întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nu se pricepe mintea omenească a spune taina naşterii tale, Preacurată. Pentru aceasta cu dreaptă credinţă, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, pe tine te cinstim şi te slăvim întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Naşterea cea nestricată...
Aleargă împreună mulţimea de pretutindenea la cortul mărturiei şi la darul cel ajutător al Celui ce a strălucit întru slavă mai mult decât toţi mucenicii; pe carele împreună cu stăpâna tuturor îl slăvim.
Îmbărbătează-te, Biserica lui Hristos, şi biruieşte pe cei ce se luptă cu tine în zadar. Că prietenii lui Hristos şi de faţă şi departe fiind de tine se grijesc, ca şi viteazul căruia îi cânţi laudele.
Pe cel ce se părea dedemult a fi mort, lucrurile îl arată că trăiește şi după sfârşit şi că este iarăşi părtinitor credinţei, cu aceeaşi râvnă. Pe carele câştigându-l făcător de bine, îl slăvim.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine, cartea lui Dumnezeu cea pecetluită, avându-te ca pe o pecete dumnezeiască, te pun mai presus de toate cântările şi aduc la tine, Fecioară, toate laudele, aşa preamult slăvind pe Mucenicul tău.
Alt Canon,
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea...
Ca un mare viteaz te-ai arătat prealăudate şi mare sprijin nouă celor ce cinstim acum preacinstită şi fericită pomenirea ta şi isprăvile vitejiilor tale şi dumnezeiescul ajutor ce ni s-a făcut.
Minunea ta, preafericite Teodore, ce s-a săvârşit prin sfintele tale îndestulări, în toată lumea se laudă. Pentru aceasta adunându-ne în tot anul, laudă înălţăm lui Hristos, Celui ce te-a preaslăvit.
Slavă...
Văzând dragostea celor ce te laudă pe tine, Mucenice al lui Hristos, dăruieşte-ne şi mai mare dar. Ştiind şi credinţa câtă este, slăvite Mucenice, nu înceta a fi rugător preafierbinte şi mijlocitor către Dumnezeu pentru noi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nu încetăm a te lăuda pe tine, Fecioară, ajutătoarea, acoperământul, grabnica sprijineală şi folositoarea noastră cea neruşinată. Păzeşte pe rugătorii tăi de toată răutatea, izbăvindu-ne pururea de tot vicleşugul înşelătorului.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu Apostolii să ne suim...
Purtătorule de cunună, Sfinte, împreună cu îngerii stând acum înaintea scaunului lui Hristos şi de lumina cea de acolo umplându-te, biruitorule, roagă-te neîncetat pentru pacea lumii şi pentru mântuirea noastră, celor ce cu bunăcredinţă săvârşim purtătoarea de lumină pomenirea ta, Teodore preafericite, Mucenice prealăudate. (de două ori)
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
În pântecele tău, de Dumnezeu Născătoare, S-a sălăşluit Domnul precum Însuşi ştie, vrând să cheme din stricăciune lumea cea pierdută. Deci aflând toţi mântuire, strigăm ţie ca îngerul : Bucură-te prealăudată între toate femeile binecuvântată; că ai născut bucuria la toată lumea.
LA LAUDE
Punem Stihiri 4, glasul 1.
Podobie : Ceea ce ești bucuria cetelor...
Pe viteazul oştirii celei de sus, ca pe un bărbat întrarmat al credinței noastre, adunându-ne credincioşii, cu cântări de taină să-l lăudăm, zicând : Vrednicule de minune, Mucenice al lui Iisus, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine.
Cu numirea ta cea după nume, dar lui Dumnezeu cu adevărat, tuturor celor scârbiţi mângâiere te-ai dat Teodore de trei ori fericite. Căci cu adevărat tot cel ce aleargă la Biserica ta, cu bucurie luând răsplătirile minunilor tale, cinsteşte pe Hristos.
Bogăţia şi lumina creştinătăţii, cu ostenelile cele mucenicești, adunându-o întru tine, toată tăria ta dar primit lui Dumnezeu ai adus, plinind cu osârdie prin chinuri, chemarea ta cea de Dumnezeu dăruită.
Cu prealuminată prăznuirea dumnezeiescului Mucenic, să ne ospătăm toţi şi cu credinţă să ne veselim, iubitorilor de prăznuire; şi cinstind luminată pomenirea sfârşitului lui, să lăudăm cu cântări pe Iisus, Cel ce l-a preaslăvit.
Slavă..., glasul al 6-lea :
Dar de sfinţenie şi bogăţie de dumnezeiască viață te-ai arătat lumii, Teodore; că Hristos a preaslăvit pomenirea ta, Înţelepte; întru care credincioşii bucurându-ne, cu un glas lăudăm nevoinţele ostenelilor tale.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii. Ţie ne rugăm : Roagă-te, Stăpână, împreună cu purtătorul de biruinţă şi cu toţi sfinţii, să se miluiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea, singur glasul.
Dănțuiesc adunările mucenicilor cu bucurie acum, în Biserica ta, purtătorule de biruinţă, Teodore, şi cetele îngerilor săvârşesc nevoinţele răbdării tale; şi însuşi Dătătorul de cununi, Hristos, stă de faţă, daruri bogate cântăreţilor tăi cu dreapta Sa dăruindu-le. Pe carele iubindu-L, L-ai căutat şi aflând pe Acela de Carele ai dorit, viezi împreună cu Dânsul. Pe Carele roagă, să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.
Stih : Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.
Postul cel curat şi fără prihană, la noi acum ajungând, săvârşire de minuni muceniceşti a adus cu sine. Că prin post ne curăţim de spurcăciunile şi întinăciunile cele sufletești şi prin chinuri vitejeşti asupra patimilor ne îmbărbătăm. Pentru aceasta şi cu darul sfintei ajunări luminându-ne şi cu minunile Mucenicului Teodor, ne întărim prin credinţă întru Hristos; cerând de la dânsul să dea mântuire sufletelor noastre.
Stih : Răsădit fiind din casa Domului, în curţile casei Dumnezeului nostru va înflori.
Cu mucenicească ta îndrăznire cea către Dumnezeu, Teodore, ai făcut netrebnică meşteşugirea vicleanului cea împotriva credinţei lui Hristos, apărător făcându-te poporului celui creştinesc, păzindu-l, prin înştiinţarea minunată, de bucatele cele spurcate ale jertfelor idoleşti. Pentru aceasta pe tine ca pe un surpător al idolilor şi mântuitor şi păzitor şi turmei lui Hristos şi folositor al nostru lesne ascultător, cinstindu-te cu cântări, te rugăm : Să se dăruiască prin tine sufletelor noastre iertare şi luminare.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Cu bărbăţie mucenicească creştineşte într-armându-te, Mucenice al lui Hristos, şi slujba cea adevărată tainic apărându-o cu puterea Lui, ai arătat neputincioasă păgânătatea idolilor şi cumplirea tiranilor; nebăgând seamă de munci şi de focul cel vremelnic. Ci, o ! cela ce eşti al dumnezeieştilor daruri şi cu fapta şi cu numele, de toată primejdia mântuieşte cu rugăciunile tale, pe cei ce săvârşesc pomenirea ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Stăpână primeşte rugăciunile nevrednicilor robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei, după rânduială; apoi Ceasul întâi și Apolisul.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul Sfântului : Cântarea 3-a şi a 6-a, pe 8. Prochimen, glasul al 7-lea : Veseli-se-va dreptul de Domnul şi va nădăjdui întru Dânsul. Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu, când mă rog către Tine. Apostolul zilei şi al Sfântului. Aliluia, glasul al 4-lea : Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi. Stih : Răsădit fiind în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru va înflori. Evanghelia de la Marcu şi a Sfântului, de la Ioan. CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul. Aliluia.
La masă citim Cuvântul cel de laudă pentru Sfântul Teodor, al Sfântului Grigorie Nisis. Şi mâncăm bob fiert, măsline albe şi negre şi fierturi cu untdelemn; de se va întâmpla şi colivă, bem şi vin câte două pahare, pentru Sfântul. Acest obicei l-am luat din Lavrele Cuviosului Părintelui nostru Sava şi din ale purtătorului de Dumnezeu Părintelui nostru Eftimie.
Cade-se a şti : Că numai de două ori se îngăduie să mâncăm peşte întru acest mare post : la Buna Vestire şi la Duminica Floriilor. Când Aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul sau 40 de Mucenici, cade în Duminica cea dintâi a postului, caută Tipicul la sfârşitul cărţii la litera O.
SĂPTĂMÂNA A 2-A DIN POSTUL MARE
SĂPTĂMÂNA A 2-A DIN POSTUL MARE
DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ
DUMINICA
DUMINICA
CEA DINTÂI A SFÂNTULUI POST ÎN CARE SE POMENEŞTE DREAPTA CREDINŢĂ
SÂMBĂTĂ SEARA
Facem obişnuita priveghere
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne, strigat-am...,Punem patru Stihiri şi cântăm podobnice, facere a lui Nicolae. Glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti...
Acum s-a întins lumina bunei credinţe spre toţi, risipind ca un nor înşelăciunea păgânătăţii şi luminând inimile celor credincioşi. Veniţi toţi să cădem cu gând bine cinstitor închinându-ne, noi dreptcredincioşii, cinstitelor icoane ale lui Hristos.
Cu sfintele icoane se luminează acum, împodobindu-se ca o mireasă, Biserica lui Hristos, şi pe toţi îi cheamă să prăznuiască duhovniceşte. Să ne adunăm dar cu un gând şi cu o credinţă, cu bucurie slăvind pe Domnul.
Lumea toată se veseleşte, că iată Domnul a surpat din înălţime stăpânia păgânătăţii, cu nespusă rânduială; şi cei smeriţi ne-am înălţat astăzi la dreapta credinţă, fiind îndreptaţi de drept cinstitoarea împărăteasă.
Cinstea icoanei se înalţă la chipul cel dintâi, zice Sfântul Vasilie. Pentru aceasta cu dragoste cinstim icoanele Mântuitorului Hristos şi ale tuturor sfinţilor; ca nu cumva adunându-ne acum, să cădem despre dânsele în păgânătate.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Cel ce este nevăzut, după firea cea fără început şi dumnezeiască, om S-a văzut, Fecioară, din preacurate sângiurile tale pentru milostivirea cea preaînaltă. A Căruia asemănare trupească scriind, cu cinste ne închinăm Lui toţi credincioşii şi cu bunăcredinţă Îl slăvim.
LA STIHOAVNĂ
Stihira, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
De pierzarea necredincioşilor, cea făcătoare de stricăciune scăpând, cu lumina dreptei credinţe inimile să ne luminăm credincioşilor, slăvind pe Dumnezeu.
Stih : Aduceți Domnului slavă şi cinste, aduceţi Domnului slavă numelui Lui.
Înşelăciunea cea întunecată a lui Arie a încetat, a lui Macedonie, a lui Petru, a lui Sevir şi a lui Pir; şi luminează lumina cea întreit luminătoare.
Stih : Închinaţi-vă Lui în curtea cea sfântă a Lui.
Nu se mai laudă mincinoasa învăţătură a necredincioşilor. Că Dumnezeu cu dreptcredincioasa aşezare a Teodorei toiag de tărie dă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Înălţat-ai cornul celor smeriţi, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Dumnezeu Cuvântul. Pentru aceasta toţi cu credinţă cinstindu-te, pe tine te slăvim.
Troparul, glasul al 2-lea : Preacuratului Tău chip...
Ectenia mică . Apolisul.
LA VECERNIA MARE
După obişnuita Catismă, La Doamne strigat-am..., punem stihiri 10, cântând : 3 stihiri ale Învierii, 3 ale lui Anatolie şi, din Triod, patru podobnice, glasul al 6-lea.
Podobia : Toată nădejdea punându-şi...
Pe Tine cel necuprins, Carele ai strălucit mai înainte decât luceafărul, fără început, din pântecele cel nematerial şi fără de trup al Părintelui, proorocii cei insuflaţi cu Duhul Tău, Doamne, Te-au propovăduit a fi Prunc-întrupat, din ceea ce n-a ştiut de nuntă, unit cu oamenii şi aici pe pământ văzut. Pentru care ca un îndurat, învredniceşte luminii Tale, pe cei ce laudă învierea Ta cea nespusă şi cinstită.
Cu cuvântul propovăduindu-Te, grăitorii de Dumnezeu prooroci, şi cu lucrurile cinstându-Te, viaţa cea fără sfârşit au câştigat; că nesuferind a sluji făpturii, Stăpâne, fără numai Ţie, Făcătorului, de lume toţi evangheliceşte s-au lepădat şi s-au făcut părtaşi patimii Tale, pe care mai înainte o au vestit. Pentru ale cărora rugăciuni învredniceşte-ne, să trecem fără prihană măsura postului, unule mult-Milostive.
Din firea Ta cea dumnezeiască, nefiind cuprins, Stăpâne, mai pe urmă întrupându-Te, ai binevoit a Te cuprinde. Căci cu luarea trupului, ai luat şi toate osebirile lui. Pentru aceasta scriind chipul asemănării Tale, cu dor îl sărutăm, spre dragostea Ta înălţându-ne; şi dintr-însul luăm darul tămăduirilor, urmând dumnezeieştilor aşezăminte ale Apostolilor.
Preacinstită podoabă a luat Biserica lui Hristos, din înălţarea cea prealuminată a cinstitelor şi sfintelor icoane ale Mântuitorului Hristos, ale Maicii lui Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Prin care se luminează şi se împodobeşte cu darul şi se leapădă de adunarea ereticilor. Şi bucurându-se, slăveşte pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Carele pentru dânsa a răbdat patimi de bunăvoie.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Strălucit-a darul adevărului; cele ce s-au însemnat dedemult întunecat, acum arătat s-au săvârşit. Că iată Biserica se împodobeşte cu chipul cel după trup al lui Hristos ca şi cu o podoabă mai presus de lume, chipul cortului mărturiei cel mai de înainte însemnându-l şi credinţa cea dreaptă cinstind. Ca ținând icoana Aceluia pe Carele cinstim, să nu ne înşelăm. Să se îmbrace cu ruşine cei ce nu cred aşa ! Că nouă ne este spre laudă chipul Celui ce S-a întrupat; Căruia cu bunăcredinţă ne închinăm, fără să-l facem Dumnezeu. Pe acesta credincioşii sărutându-l, să strigăm : Dumnezeule, mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.
Şi acum..., a Născătoarei glasului, din Octoih.
LA LITIE
După obicei, Stihira Hramului Slavă..., glasul al 2 lea.
Bucuraţi-vă cinstiţi prooroci, care legea Domnului bine aţi rânduit şi cu credinţă v-aţi arătat legii celei noi a lui Hristos. Şi mutându-vă la cer, pe Acela Îl rugaţi să împace lumea şi să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei, glas acelaşi.
Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., glasul al 2-lea, însuşi glasul.
Cei ce am trecut din necredinţă la bunăcredinţă şi cu lumina cunoştinţei ne-am luminat, să plesnim cu mâinile, precum zice Psalmistul, aducând laudă de mulţumire lui Dumnezeu. Şi cu cinste să ne închinăm sfintelor icoane ale lui Hristos şi celor ale Preacuratei şi ale tuturor sfinţilor, care sunt însemnate pe pereţi, pe scânduri şi pe sfinţitele vase; lepădând păgâneasca credinţă a celor necredincioşi. Pentru că cinstea icoanei, precum zice Vasilie, trece la chipul carele s-a închipuit. Cerând pentru rugăciunile Preacuratei maicii Tale, Hristoase Dumnezeul nostru, şi ale tuturor sfinţilor, să ne dăruiești nouă marea milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
O, minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult ! Că cine a cunoscut să fi născut Maică fără bărbat şi să poarte în braţe pe Cela ce cuprinde toată făptura ? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut. Pe Carele ca pe un prunc, Preacurată, în braţele tale purtându-L, şi îndrăzneală ca o Maică către Dânsul câştigând, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc; ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre.
Troparul : Născătoare de Dumnezeu..., Şi cealaltă urmare a Privegherii. Iar de nu este Priveghere, după Tatăl nostru..., zicem întâi Troparul învierii, apoi Slavă..., glasul al 2-lea :
Preacuratului Tău chip ne închinăm Bunule, cerând iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să scapi din robia vrăjmaşului pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie : Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea.
Şi acum..., a Născătoarei :
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pe Dumnezeu cel adevărat. Pe Carele roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Învierii, (de două ori) Slavă..., Preacuratului Tău chip..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu : Toate tainele tale sunt..., Apoi obişnuitele Catisme şi cealaltă rânduială după obicei.Psalmul 50.
Slavă..., Glasul al 8-lea.
Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat. Ci ca un îndurat curățeşte-l, cu mila milostivirii Tale.
Şi acum..., a Născătoarei :
În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul și cu lenevite mi-am cheltuit toată viaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia.
Apoi : Glasul al 6-lea,
Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după marea mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegea mea.
Şi Stihira aceasta :
La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii; ci îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ție; Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta.
CANOANELE
Ale învierii, ale Crucii învierii şi al Născătoarei de Dumnezeu, toate pe 8; şi din Triod pe 6.
CANONUL Triodului
Compunere a lui Teofan.
Cântarea a 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Adâncul Mării Roşii...
Săltând cu veselie astăzi noi, credincioşii, strigăm : Cât sunt de minunate lucrurile Tale, Hristoase, şi puterea cât este de mare; Cela ce ai făcut înţelegerea şi unirea noastră.
Veniţi gânditorilor de Dumnezeu să săvârşim ziua de bucurie; acum cerul şi pământul se veselesc, cetele îngereşti şi adunările omeneşti prea-ales prăznuind.
Prea mare facere de bine văzând, adică mădularele lui Hristos cele despărţite, adunate întru una, cu mâinile să plesnim şi să lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce a îndreptat pacea.
Slavă...
Datu-s-au astăzi Bisericii biruințele, cu voia şi cu sfatul cel din îndemnul lui Dumnezeu, al lui Mihail şi al Teodorei, împăraţilor, care au ţinut credinţa cu bună creştinătate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Armele păgâneştilor eresuri adevărat au pierit; că văzând locaşul tău, Preacurată cinstită, împodobit cu icoane, după obiceiul creştinesc, acum cu prea-sfinţenie ne bucurăm.
Catavasie :
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Veselească-se de tine...
Nu se mai înalţă acum sprânceana păgânilor eretici; căci puterea lui Dumnezeu a întărit ortodoxia.
Norii, după zisa profeţiei, să ne stropească nouă din cer astăzi roua făcătoare de viață, pentru înălţarea credinţei.
Cu bun vers să vestească trâmbițele cele de taină ale Apostolilor lui Hristos, mai presus de fire, înălţarea cinstitelor icoane.
Slavă...
Să lăudăm pe Hristos, Cel ce ne-a arătat o împărăteasă binecredincioasă şi de Hristos iubitoare, împreună cu odrasla ei cea de Dumnezeu încununată.
Şi acum..., a Născătoarei :
Locaşul tău cel sfinţit luându-l noi credincioşii, Preacurată, ne rugăm să ne luminăm acum cu darul cel luminos.
Catavasie :
Veselească-se de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea, Doamne şi scăparea şi întărirea.
Sedealna, glasul 1.
Podobie : Ceata îngerească...
Dumnezeiescul Tău chip în icoană însemnându-l, naşterea Ta, Hristoase, luminat o vestim, minunile cele negrăite şi răstignirea cea de bunăvoie; prin care dracii se gonesc cu frică şi necredincioşii cu cutremur se tânguiesc, ca nişte părtaşi ai acelora.
Slavă...
Cu chipurile profeţilor, cu feţele Apostolilor, cu icoanele şi cu închipuirile Sfinţilor Mucenici şi ale tuturor sfinţilor, cu sfinţenie se împodobeşte; cu ale Mirelui celui netrupesc şi cu strălucirile cele înţelegătoare ale miresei se luminează maica, Sionul cel de sus.
Şi acum..., a Născătoarei :
Celor ce cu dragoste cinstesc sfântă icoana ta, Preacurată şi adevărat Maică a lui Dumnezeu, te vestesc cu un glas și cu credinţă se închină ţie, arată-te păzitoare şi tare sprijineală, gonind toată răutatea departe de la dânşii, ca ceea ce toate le poţi.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Ridicat pe Cruce...
Cu dumnezeiască cercetarea Mângâietorului sfinţeşte Biserica Ta şi cu venirea Lui goneşte înşelăciunea eresului, cuvinte al lui Dumnezeu, mult-Milostive.
De păgânătatea cea preasilnică mântuind pe poporul Tău, fă-l să se aprindă cu râvna creştinătăţii şi cu credinţă să strige : Slavă puterii Tale; Doamne.
Văzând că se luminează dumnezeieştile locaşuri cu sfinţitele chipuri ale icoanelor lui Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu, cu sfinţită cuviinţă ne bucurăm.
Slavă...
Împărăteasa cea împodobită cu cunună, dorind de adevărată împărăţia lui Hristos, a zugrăvit preacurată icoana Lui şi chipurile sfinţilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întrupat născând pe dumnezeiescul cuvânt, ceea ce eşti plină de daruri, sfinţenie cuvioasă lui Dumnezeu te-ai arătat; pentru aceasta Biserica ta cea luminată o înnoim.
Catavasie :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Tu Doamne lumina mea...
Pune Doamne Bisericii Tale întărire, ca să petreacă în veacul veacului, neclintită de valul eresurilor.
Peste tot pământul a strălucit lumina veseliei, şi a dumnezeiescului ajutor, celui dat de sus credincioşilor.
Cela ce eşti unul bun şi izvor bunătăţii, Tu înalţă cornul drept cinstitorilor împăraţi, al celor ce cinstesc icoana Ta.
Slavă...
Lumina cea neapusă a bunei credinţe ne-a răsărit nouă, cu porunca cea de Dumnezeu insuflată a credincioşilor împăraţi, şi cu voia cea gânditoare de Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Înnoieşte-ne nouă frumuseţea cea dintâi, preacurată Maica lui Dumnezeu; şi casa ta aceasta sfinţeşte-o cu darul tău.
Catavasie :
Tu, Doamne, lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...
Scrie-se şi se cinsteşte cu închinăciune credincioasă chipul Stăpânului; şi iarăşi ia îndrăzneală Biserica preaslăvind cu multă credinţă pe Mântuitorul.
Goleşte-se de întristare şi de întunericul eresului Biserica lui Hristos, şi se îmbracă cu haină de veselie, şi cu dumnezeiesc şi purtător de lumină Dar se acoperă.
Slavă...
Bună slăvire strălucirii dedemult, a dobândit adunarea dreptslăvitorilor, cu voia împărătesei Teodora şi a Fiului ei, binecredinciosului autocrator, Mihail.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cela ce a poruncit dedemult să se facă cortul mărturiei, ca într-un cort cuvântător întru tine a locuit, Cel singur preaslăvit, Carele preaslăveşte Fecioară locaşul tău cu minuni.
Catavasie :
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Condac glasul al 8-lea
Cuvântul Tatălui cel necuprins, din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a cuprins întrupându-Se şi chipul cel întinat, la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta şi cu cuvântul.
ICOS
Această taină a rânduielii, de la Dumnezeu fiind insuflaţi, dedemult proorocii, şi dobândind strălucirea ei, mai înainte o au vestit, pentru noi cei ce am ajuns la sfârşitul veacurilor. Deci luând din ea dumnezeiasca cunoştinţă, un Domn pe Dumnezeu cunoaştem în trei Feţe slăvit; şi Acestuia slujind, o credinţă şi un botez, întru Hristos ne-am îmbrăcat. Deci mărturisind mântuirea, cu fapta şi cu cuvântul pe Acesta închipuim.
SINAXAR
LA DUMINICA ÎNTÂIA A POSTULUI MARE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi, în Duminica întâia a postului mare, facem pomenire de înălţarea sfintelor şi cinstitelor icoane, petrecută pe timpul de veşnică pomenire a împăraţilor Constantinopolului, Mihail şi a maicii lui, Teodora, în vremea patriarhului Constantinopolului, Sfântul Metodie mărturisitorul.
Stih : Icoanele gonite fiind mai-nainte cu necuviinţă,
Mă bucur, văzându-le acum cinstite cu credinţă.
Leon Isaurul, potrivit îngăduinţei lui Dumnezeu, din păzitor de asini şi lucrător cu palmele, a pus stăpânire pe sceptrul împărăţiei Constantinopolului, pe vremea când cel întru sfinţi Gherman a luat în mână cârma Bisericii, îndată Leon a poruncit de l-a chemat la el şi i-a zis : Mi se pare, înalt Preasfinţite Stăpâne, că icoanele nu se deosebesc întru nimic de idoli. Porunceşte, deci, să le scoată repede din Biserici. Iar dacă sunt adevărate icoanele sfinţilor, atunci să fie ridicate mai sus, pentru ca să nu le spurcăm necontenit sărutându-le şi să cădem astfel în păcat. Patriarhul a respins aceste cuvinte groaznice ale împăratului şi i-a spus : Să nu fii tu acela, împărate ! Am auzit că s-a pornit odată cineva cu furie împotriva sfintelor icoane; iar numele aceluia este Conon. Eu mă numeam așa, a răspuns împăratul, pe când eram copil. Pentru că Gherman n-a vrut să asculte de porunca sa, împăratul l-a surghiunit de pe scaunul patriarhal și l-a înlocuit cu Anastasie, care-i împărtăşea gândul. Şi aşa s-a ivit atunci lupta împotriva sfintelor icoane. Se spune că evreii i-au băgat în cap lui Leon aceste gânduri groaznice. Pe când Leon era sărac şi-şi câştiga hrana împreună cu ei păzind asinii, i-au prezis, printr-o vrăjitorie, că are să ajungă împărat. După ce Leon şi-a sfârşit rău viața, a urmat tronului împărătesc, dar mai mult încă, furiei împotriva sfintelor icoane, puiul de leu cel mai cumplit, născut din el, Constantin Copronim. Pentru ce să mai spunem câte fapte şi ce fel de fapte groaznice a săvârşit şi acest nelegiuit ? Dar şi el şi-a sfârşit viaţa şi mai ruşinos şi-i urmează pe tronul împărătesc fiul său născut cu Hazara. Dar pentru că şi el şi-a trăit rău viața, i-au urmat la conducerea împărăţiei Irina şi Constantin. Aceştia, sfătuiţi fiind de preasfinţitul patriarh Tarasie, au adunat al şaptelea sobor ecumenic şi Biserica lui Hristos a căpătat iarăşi sfintele icoane. După ce au părăsit şi aceştia tronul împărătesc, s-a urcat Nichifor patricianul, apoi Stavrachie, fiul lui, după care a urmat Mihail Rangabe. Toţi au cinstit sfintele icoane. Lui Mihail îi urmează sălbaticul Leon Armeanul. Acesta porneşte o a doua luptă împotriva icoanelor, înşelat fiind de un monah eretic ce locuia închis într-o peşteră. Şi iarăşi este lăsată fără podoabă Biserica lui Dumnezeu. După Leon Armeanul vine pe tronul împărătesc Mihail Amoreul. După el a venit Teofil, fiul său, care i-a lăsat în urmă pe înaintaşii săi în nebunia sa împotriva icoanelor. Acest Teofil a dat la osânde şi munci groaznice pe mulţi dintre Sfinţii Părinţi. După ce şi-a săturat cruzimea timp de doisprezece ani, s-a îmbolnăvit de dizenterie; când era aproape de moarte îşi deschidea atât de mult gura încât se puteau vedea măruntaiele. Împărăteasa Teodora era foarte întristată din pricina asta. Copleşită de durere a adormit şi vede în vis pe preacurata Născătoare de Dumnezeu cu pruncul cel mai-nainte de veci în braţe, înconjurată de îngeri strălucitori, care loveau şi-şi băteau joc de Teofil, bărbatul ei. Când s-a sculat din somn, Teofil şi-a venit puţin în simţire şi a strigat : Vai de mine ticălosul ! Din pricina sfintelor icoane sunt bătut ! Îndată împărăteasa a pus la căpătâiul lui icoana Născătoarei de Dumnezeu şi s-a rugat ei cu lacrimi. Iar Teofil, deşi-i era grozav de rău, văzând pe unul din cei ce stăteau în jurul lui că poartă engolpion l-a smuls şi l-a sărutat. Şi îndată gura lui, care scrâşnea împotriva icoanelor, şi neruşinatul lui gâtlej, care stătea deschis, au venit la starea lor firească de mai-nainte, s-au potolit necontenitele dureri şi chinuri şi a adormit mărturisind că bun lucru este a cinsti şi a ne închina sfintelor icoane. Scoţând deci împărăteasa din lăzile ei cinstitele şi sfintele icoane, l-a făcut pe Teofil să le sărute şi să le cinstească din tot sufletul. După puţină vreme Teofil a murit. Teodora a chemat pe toţi cei din surghiun, a dat drumul celor din închisori şi le-a poruncit să trăiască în libertate. A izgonit de pe scaunul patriarhal pe Ioan, numit şi Ianis, care era mai mult căpetenia vrăjitorilor şi căpetenia dracilor, decât căpetenia creştinilor. Pe tronul patriarhal s-a suit mărturisitorul lui Hristos, Metodie, care a pătimit multe mai-nainte şi în groapă de viu fusese îngropat. Aşa stând lucrurile, Ioanichie cel mare, care a sihăstrit în munţii Olimpului, a avut o cercetare dumnezeiască. A venit la el marele sihastru Arsaachie şi i-a spus : Dumnezeu m-a trimis la tine ca să mergem la preacuviosul bărbat Isaia, care sihăstreşte închis într-o peşteră din Nicomidia spre a învăţa de la el cele ce-s plăcute lui Dumnezeu şi potrivite Bisericii Lui. Şi într-adevăr, când au ajuns la el, au auzit din gura lui : Acestea zice Domnul : Iată s-a apropiat sfârşitul duşmanilor icoanei Mele. Duceţi-vă la împărăteasa Teodora, dar şi la patriarhul Metodie şi le grăiţi aşa : Să opriţi pe toţi cei nesfinţiţi şi aşa împreună cu îngerii să-mi aduceţi jertfă, cinstind icoana chipului Meu şi Crucea. Când au auzit acestea s-au dus îndată la Constantinopol şi au vestit cele ce li s-au spus patriarhului Metodie şi tuturor aleşilor lui Dumnezeu. Iar ei adunându-se s-au dus la împărăteasă, pe care au aflat-o cu totul încredinţată, căci din părinţi era evlavioasă şi iubitoare de Dumnezeu. Împărăteasa îndată şi-a scos icoana Născătoarei de Dumnezeu ce-i atârna la gât şi în văzul tuturor a sărutat-o spunând : Să fie anatema toţi cei care nu se închină şi nu sărută icoanele, nu ca pe Dumnezeu, ci ca pe nişte icoane ale acelora care au iubit pe Dumnezeu ! Toţi cei care erau acolo s-au bucurat cu bucurie mare. Împărăteasa, la rândul el, i-a rugat şi ea să facă rugăciuni pentru Teofil, bărbatul ei. Au fost înduplecaţi cin pricina credinţei ei, eu toate că la început nu voiau. Şi în adevăr cel întru sfinți Metodie a adunat poporul, tot clerul şi pe arhierei în marea Biserică a lui Dumnezeu, printre care erau şi aceşti bărbaţi aleşi : cei din Olimp, Marele Ioanichie, Arsaachie şi Navcratie, ucenicii lui Teodor Studitul, Teofan şi Teodor scriitorii şi mărturisitorii, Mihail aghiopolitul şi sinchelul. Cu toţii au făcut toată noaptea rugăciuni către Dumnezeu pentru Teofil, rugându-se cu toţii cu lacrimi şi cu încordată rugă. Aşa au făcut timpul celei dintâi săptămâni a postului mare. Același lucru l-a făcut şi împărăteasa Teodora împreună cu femeile şi cu celălalt popor. În timp ce făceau aceste rugăciuni, Vineri, pe la revărsatul zorilor, împărăteasa a adormit şi se părea că se găseşte la picioarele Crucii şi că treceau pe cale, cu mult zgomot, nişte oameni care duceau felurite unelte de chin. În mijlocul lor era dus legat cu mâinile la spate şi împăratul Teofil. Când l-a văzut, a mers şi ea după cei care-l duceau pe Teofil. Ajungând la poarta cea de aramă, a văzut un bărbat strălucitor la faţă, care sta înaintea icoanei lui Hristos. Teofil s-a oprit înaintea lui. Împărăteasa s-a atins de picioarele acelui bărbat şi se ruga pentru împărat. Dar numai ce a deschis Teodora gura, că acel bărbat i-a şi zis : Mare este, femeie, credinţa ta ! Află că pentru lacrimile şi pentru credinţa ta, încă şi pentru rugile şi rugăminţile robilor Mei şi ale preoţilor Mei, iert pe Teofil, bărbatul tău ! După aceea a spus şi celor care-l duceau pe Teofil : Dezlegați-l şi daţi-l femeii lui ! Împărăteasa l-a luat şi a plecat bucurându-se şi veselindu-se. Şi îndată s-a trezit din somn. Acestea a văzut împărăteasa Teodora. Iar patriarhul Metodie, în timp ce se făceau rugăciuni şi cereri pentru Teofil, a luat o hârtie curată şi a scris pe ea numele tuturor împăraţilor eretici, între care a pus şi numele lui Teofil. Această hârtie a pus-o sub Sfânta Masă fără să ştie nimeni. Vineri vede şi el un înger înfricoşător că intră în Biserica cea mare. Se apropie de el şi pare că-i spune : Ţi-a fost ascultată rugăciunea, episcope; împăratul Teofil a căpătat iertare ! Nu mai supăra pe viitor Dumnezeirea cu el ! Patriarhul vrând să ştie de-i adevărată vedenia, s-a sculat din locul unde era, a luat hârtia şi-a desfăcut-o. O, judecăţile lui Dumnezeu ! A găsit şters cu totul de Dumnezeu numele lui Teofil. Mult s-a bucurat împărăteasa când a auzit acestea şi a cerut patriarhului să adune întreg poporul cu sfintele cruci şi cu sfintele icoane în Biserica cea mare, ca s-o împodobească din nou cu sfintele icoane şi să facă tuturora cunoscută această nouă minune. Şi într-adevăr îndată s-au adunat toţi în Biserică cu lumânări în mâini. A venit şi împărăteasa cu fiul ei. Şi făcând litanie au pornit de acolo până la aşa numitul Miliu, cu sfintele icoane, cu dumnezeieştile şi cinstitele lemne ale Crucii, cu sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie, strigând : Doamne, miluieşte-ne ! Şi tot aşa s-au întors din nou în Biserică şi au săvârşit dumnezeiasca Liturghie, aşezând la locul lor sfintele şi cinstitele icoane cu ajutorul unor bărbaţi cu o viaţă deosebit de sfântă. Apoi au fost proclamaţi cei evlavioşi care au crezut drept şi au fost îndepărtaţi şi anatematizaţi cei neevlavioşi şi care n-au primit cinstirea sfintelor icoane. Şi aceşti sfinţi mărturisitori au hotărât atunci ca în fiecare an să se facă aşa această sfântă prăznuire, ca nu cumva să cădem din nou în aceeaşi rătăcire.
Pentru rugăciunile sfinţilor tăi mărturisitori, Icoană întru totul asemenea Tatălui, miluieşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : În cuptorul persienesc...
Să dănţuiască împreună cu veselia Bisericii, întru dumnezeiasca dragoste, oastea cea îngerească, cu dumnezeiesc gând, cântând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Biserica celor întâi născuţi şi adunarea se bucură, văzând acum pe dumnezeiescul popor cu un gând cântând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Slavă...
Scăpând de negura eresului, cu voia Teodorei, împărăteasa cea vrednică de cinste, cântăm : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mai presus decât cetele cele de sus te-ai înălţat, Preacurată, tu una făcându-te Maica Făcătorului tuturor. Deci bucurându-ne, strigăm : Bine eşti cuvântată tu între femei, preacurată Stăpână.
Catavasie :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Mâinile întinzându-şi Daniil...
Legile pământeşti ale Bisericii păzindu-le, scriem icoanele lui Hristos şi ale sfinţilor Lui şi le sărutăm cu gurile, cu inima şi cu vrerea, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cinstea şi închinăciunea icoanei, cu adevărat aducându-o la acela al cui este chipul, o cinstim, urmând învăţăturilor grăitorilor de Dumnezeu şi lui Hristos cu credinţă strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Mintea luminându-şi cu lumina Dumnezeiescului Duh cinstita împărăteasă şi roduri dumnezeieşti având, a iubit bună podoaba Bisericii lui Hristos şi frumuseţea : Binecuvântând împreună cu credincioşii pe Iisus, Dumnezeu şi om.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu razele luminii celei înţelegătoare strălucindu-se casa Ta cea dumnezeiască, umbrește acum pe toţi cu norul Duhului şi sfinţeşte pe cei credincioşi, care cu glas cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Hristos, Piatra cea nestricată...
Cu sfinţitele zugrăveli ale icoanelor împodobită văzând iarăşi cinstita Biserică, cu cucernicie toţi să alergăm şi lui Hristos să strigăm : Pe Tine Te slăvim întreit-Sfinte.
Podoabă şi cinste câştigând Biserica : Crucea Ta şi cinstitele icoane şi închipuirile sfinţilor, cu veselie, Stăpâne, şi cu bucurie Te slăveşte.
Slavă...
Luminează cu dumnezeiasca Ta slăvire pe împăraţii noştri, Îndurate, şi cu tabere îngereşti şi cu tot felul de întrarmare îngrădeşte-i, supunându-le lor Stăpâne semeţia păgânilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ridicatu-s-a osândirea strămoaşei Eva, de Dumnezeu Născătoare, că tu curată ai născut pe Stăpânul tuturor cu chip negrăit; a Căruia asemănare acum pe icoane o sărutăm.
Catavasie :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
LUMINÂNDA învierii.
Slavă..., aceasta.
Podobia : Cu Apostolii să ne suim...
Săltaţi, bucuraţi-vă, cu veselie cântaţi strigând : Cât sunt de minunate şi de slăvite lucrurile Tale, Hristoase ! Şi cine va putea să spună puterile Tale, Mântuitorule ? Cela ce ai împreunat unirea voinţei şi întocmirea noastră într-o Biserică.
Şi acum..., a Născătoarei :
Armele vrăjmaşului eres acum au lipsit şi pomenirea lui a pierit cu sunet; că văzând Biserica ta, Preacurată, foarte frumos împodobită cu odorul cinstitelor icoane, de bucurie toţi ne umplem.
LA LAUDE
Stihiri : 4 ale învierii, 1 a lui Anatolie, şi din Triod 3 podobnice, glasul al 4-lea :
Podobia : Dat-ai semn celor ce se tem...
Întru Tine se bucură acum Biserica, Iubitorule de oameni, întru Mirele şi Ziditorul său; Carele cu dumnezeiasca voie ai scăpat de înşelăciunea idolească, şi Ţie însuţi o ai logodit prin cinstitul Tău sânge. Cu veselie primind sfinţită înălțarea icoanelor şi bucurându-se. Pe Tine Te laudă şi Te slăveşte cu credinţă.
Stih : Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Închipuirea trupului Tău înălţându-o, Doamne, cu dragoste o sărutăm, arătând taina cea mare a rânduielii Tale. Că nu Te-ai arătat nouă, Iubitorule de oameni prin părere, precum zic luptătorii de Dumnezeu, ucenicii lui Manent; ci după adevăr şi cu fire trupească, printr-însa suindu-ne spre a Ta dorire şi dragoste.
Stih : Veseli-mă-voi şi mă voi bucura întru Tine, cânta-voi numele Tău, Preaînalte.
Zi plină de bucurie şi de veselie astăzi s-a arătat, că luminează lumina dogmelor celor prea-adevărate şi străluceşte Biserica lui Hristos, împodobindu-se acum cu înălțarea sfintelor icoane, şi cu strălucirile chipurilor, şi se face credincioşilor unire de Dumnezeu dăruită.
Stih : Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârşit.
Şi cântăm Stihira zilei, glasul al 6-lea.
Moise în vremea postului a luat legea şi pe popor l-a tras la sine; Ilie postindu-se, cerurile a încuiat; şi cei trei tineri ai lui Avraam pe tiranul cel fărădelege prin post l-a biruit. Printr-înșii şi pe noi, Mântuitorule, învredniceşte-ne să ajungem la învierea Ta, care strigăm aşa : Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., Prea binecuvântată eşti...
Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul.
Şi Litie în Pridvor, după obicei. Cântând; Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei. Ceasul 1 şi Învăţătura Sfântului Teodor Studitul, Apolisul.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului, pe 6, şi din Canonul zilei Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, glasul al 4-lea : cântarea părinţilor : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri... Stih : Că drept eşti întru toate... Apostolul, din Epistola către Evrei. Evanghelia de la Ioan. Şi se săvârşeşte Liturghia marelui Vasilie. Asemenea şi în celelalte Duminici ale Sfântului Post, afară de Duminica Stâlpărilor. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri... Sau; Bucuraţi-vă drepţilor... La masă mâncăm fierturi cu untdelemn, iar nu peşte.
LUNI
LUNI
În a doua săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, DUMINICĂ SEARA
După Psalmul începător, la Doamne strigat-am..., Stihirile pe 10, cântând, din Octoih, 4 Stihiri de umilinţă, ale pocăinței, şi din Triod 3 Podobnice, ale lui Iosif. Glasul al 4-lea.
Podobia : Dat-ai semn celor ce se tem...
Dă-mi umilinţă şi înstrăinare de răutăţi, şi îndreptare desăvârşită, mie celui cufundat acum în patimile trupului şi depărtat de la Tine, Dumnezeule, Împăratul tuturor; că n-am nădejde de nicăieri. Şi mă mântuieşte pe mine desfrânatul, pentru multă bunătatea Ta, Iisuse atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.
Dumnezeiescul Moise cu postul curăţindu-se, a văzut pe Cel dorit. Deci acestuia râvnind smeritul meu suflet, sârguieşte a te curăţi de răutăţi în ziua postului, ca să vezi pe Domnul dându-ţi ţie iertare; pe Cel ce este bun şi iubitor de oameni, şi întrutot puternic.
Alta, a lui Teodor, glasul al 6-lea.
Podobie : Arhangheliceşte să lăudăm...
Să începem acum a doua săptămână a postului cu faţă luminată, săvârşindu-l din zi în zi fraţilor; făcându-ne căruţă de foc, ca şi Ilie Tesviteanul, cele patru bunătăţi mari : Gândul să-l înălţăm cu nepătimirea, trupul să-l întrarmăm cu curăţia, gonind şi biruind pe vrăjmaşul.
Din Minei, trei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu;
Ieşire : Lumină lină...
Prochimen, glasul al 8-lea :
Dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău, Doamne.
Stih 1 : De la marginile pământului, către Tine am strigat.
Stih 2 : Ascunde-mă-voi întru acoperământul aripilor Tale.
Stih 3 : Aşa voi cânta numele Tău în veci.
Şi iarăşi : Dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău, Doamne.
Să se ştie : Că aceste două Prochimene mari : Să nu întorci faţa Ta... şi Dat-ai moştenire..., cu stihurile lor, se cântă în tot Sfântul Post, unul după altul, începând de la săptămâna brânzei până la Duminica a cincea din post. Şi de la, Învredniceşte-ne Doamne..., se încep metaniile.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, (de două ori) Glasul al 8-lea, singur glasul.
Veniţi să ne curăţim pe noi înşine, cu milostenii şi cu îndurări spre săraci; nu trâmbiţând facerea noastră de bine. Să nu ştie stânga lucrul dreptei; să nu risipească trufia rodul milosteniei; ci întru ascuns să strigăm către Cel ce ştie cele ascunse : Părinte, iartă greşalele noastre, ca un iubitor de oameni.
Martirica :
Mucenicii Domnului, tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi; şi acum rugaţi-vă, să se mântuiască din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Cetele cereşti te laudă pe tine cea plină de dar, Maică, care nu ştii de mire şi noi slăvim naşterea ta cea necuprinsă. Născătoare de Dumnezeu, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Şi cealaltă rânduială, după obicei.
LUNI LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelnele cele de umilinţă, din Octoih, și a Născătoarei.
După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...
Pe mine cel omorât cu sufletul, prin rodul călcării de poruncă, înviază-mă Hristoase ca un îndurat, prin post adevărat şi prin pocăinţă, rogu-mă; şi-mi dă să umblu pururea în căile cele drepte şi bune ale cinstitelor Tale porunci; ca dobândind dumnezeiască slăvirea Ta, împreună cu toţi cei ce Te iubesc pe Tine, să laud Iisuse bunătatea Ta pentru toate.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei :
În întreitele valuri ale patimilor înviforat fiind eu, nepriceputul, Preacurată, te chem pe tine cu căldură : Nu mă lăsa să pier pe mine, ticălosul, ceea ce ai născut adâncul milei; că afară de tine altă nădejde n-am câştigat. Să nu mă arăt dar batjocură şi râs vrăjmaşilor, eu cel ce nădăjduiesc spre tine. Că poţi câte voieşti, ca ceea ce eşti Maica Dumnezeului tuturor.
După a treia Catismă, Sedealna, glasul al 6-lea.
Podobie : Doamne, miluieşte-ne pe noi...
Doamne, îndreptează-ne pe noi care începem postul săptămânii a doua; străluceşte-ne nouă sfinţenia şi lumina îndreptărilor Tale. Şi ne învredniceşte, pe noi cei ce plecăm genunchii, să aducem Ţie rugăciune bineprimită; că Tu eşti Tatăl nostru şi noi fiii Tăi şi pe Tine cu frică Te lăudăm şi numele Tău chemăm.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Începătură mântuirii s-a făcut vorba lui Gavriil către Fecioara. Că auzind aceasta : Bucură-te ! nu s-a ferit de această heretisire; nu s-a îndoit ca Sarra în cort, ci aşa a zis : Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău.
Psalmul 50.psalmul 50
Canonul Mineiului și Tricântarea lui Iosif.
Şi se citeşte Cântarea întâia, din Psaltire.
Tricântarea
Cântarea 1-a, glasul al 4 lea,
Irmos : Pe voievozii cei tari...
Unule Bunule, Izvorul milei, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat păcatele lumii ca un Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine, cel ce mă înec în întreitul val al păcatelor, îndreptându-mă la limanul pocăinţei.
Postul cel curat este : Depărtarea de păcate, înstrăinarea de patimi, dragostea cea către Dumnezeu, nevoinţa spre rugăciune, lacrimile cu umilinţă şi grijirea de săraci; aşa a poruncit Hristos în Scripturi.
Pe mine, cel ce sunt rănit la suflet cu sabia păcatului şi vătămat cu multe răutăţi, Tămăduitorule al sufletelor noastre, tămăduieşte-mă ca un făcător de bine, punându-mi doctoriile înţeleptelor Tale porunci, Iubitorule de oameni.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce eşti cort nespurcat, Preasfântă Fecioară, curățeşte-mă pe mine cel cuprins de asuprelile cumplitelor patimi, cu izvorul milei tale. Şi-mi dă ploi de umilinţă, Stăpână, pierzându-mi adâncul păcatului.
Altă Tricântare, Al lui Teodor.
Irmos, Glasul al 6-lea : Ajutor şi acoperitor...
Ca o bucurie de sărbătoare, primind, fraţilor, a doua săptămână a făcătorului de lumină post, cu dragoste să lăudăm pe Hristos, dumnezeieşte veselindu-ne.
Vremea cea de umilinţă a postului aflându-o acum, să plângem foarte şi să suspinăm, şi să tindem mâinile către însuşi Mântuitorul, ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., a Treimii :
Unime în trei Ipostasuri, prea stăpânitoare Doamnă a tuturor, desăvârşit cârmuitoare; Ceea ce eşti mai presus de toată domnia, Tu ne mântuieşte pe noi, Părinte, Fiule şi Duhule Preasfinte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cine a născut fiu nesemănat după legea părintească ? Însă pe Acesta îl naşte Tatăl fără de mamă; preaslăvită minune ! Că, tu, Precurată, ai născut Dumnezeu şi om.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cum voi suferi mânia Ta, Hristoase al meu, când vei veni la judecată ? Şi ce răspuns voi afla să dau acolo, nelucrând, nici făcând voia Ta, Doamne ? Pentru aceasta mai înainte de sfârşit iartă-mă.
Irmosul :
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El; căci cu slăvire S-a preaslăvit.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Mântuitorule al tuturor...
Trecând prin nestatornicia vieţii, am căzut în gânduri tâlhăreşti şi rănindu-mă m-am stricat. Tămăduitorule al bolnavilor, dă-mi mână de ajutor, cu rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi.
Viforul cumplitului păcat tulbură mintea mea; ci ca pe Petru, Iisuse, mântuieşte-mă pe mine cel ce cânt : Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.
Cu înfrânare să omorâm patimile, cu postul duhul, cu aripi să-l înălţăm spre cer şi să strigăm întru umilinţa inimii : Greşit-am Ţie, Dumnezeule; ca un îndurat iartă-ne.
A Născătoarei de Dumnezeu :
În pântecele tău sălăşluindu-se Cel Preaînalt, mai desfătată decât cerurile te-a arătat Fecioară şi părtinitoare nebiruită celor ce strigă : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Cel ce-L slăvesc...
Arată-mi sufletul, Doamne, nerobit de tirania patimilor, ca slobod făcând voia Ta să mă bucur şi să slăvesc stăpânirea Ta în veci.
Neînfrânarea lui Isav urăşte-o, suflete al meu, şi râvneşte celor bune ale lui Iacov; împiedică pe Veliar prin post; îmbogăţeşte-te cu cele dumnezeieşti şi laudă în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe un Dumnezeu după Fiinţă cinstesc, trei Ipostasuri laud cu osebire, altele, iar nu de altfel; deoarece Dumnezeirea este una, stăpânire în trei Feţe; pentru că este Tatăl şi Fiul şi Duhul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din luminatul tău pântece, ca un mire din cămară ieşind Hristos, a strălucit lumină mare celor din întuneric; că strălucind Soarele dreptăţii, Preacurată, a luminat lumea.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Apă bând nu s-a nebunit nimenea, iar Noe cercând vinul s-a aflat gol; şi Lot din acesta a născut seminţele răutăţii. Deci fugi, o suflete al meu, de asemănarea acestora, lăudând pe Hristos.
Irmosul : Să lăudăm, bine și cuvântăm...
Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Eva cu neputinţa neascultării...
Să postim de patimile mâniei, să ne ospătăm cu dragoste nemincinoasă, să hrănim pe cei săraci cu pâine, hrănindu-ne noi cu dumnezeiescul Dar şi cu lacrimile să stingem lacrimile răspunsului ce va să fie.
Ticăloase suflete, suspină, mâhneşte-te, arată chipuri de pocăinţă; acum este ziua lângă uşi; Cel ce judecă fără făţărie vine să dea fiecăruia cele vrednice după fapte, precum este scris.
N-am câştigat fapte bune, întinatu-mi-am haina, care o am luat cu îmbrăcarea dumnezeiescului Botez; întru întunericul necunoştinţei umblu. Ci îndreptează-mă acum, cu lumina feţei Tale, Doamne, pe mine cel deznădăjduit.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Marie, Doamnă a toate, pe mine cel ce m-am făcut rob tuturor păcatelor, scapă-mă Fecioară; că tu ai născut, mai presus decât tot, Cuvântul, pe Mântuitorul sufletelor noastre; pe Acel ce este bunătate în fiinţă.
Altă Tricântare,
Irmos : Naşterea zămislirii...
Să pătimim acum ca nişte ostaşi ai lui Hristos, că pe cât trece vremea, se împletesc cununile celor ce se nevoiesc, care va da Hristos, când va veni cu slavă, să judece tot pământul.
Cu totul m-am rănit, Hristoase, tot m-am umplut de bube. Vindecă-mi rănile şi bubele mele, şi patimile şi muşcăturile cele din păcat; ca să aud şi eu ca leprosul glasul Tău cel sfânt : Voiesc, curăţeşte-te !
Slavă..., a Treimii :
Unule născătorule al Unuia, Părinte al Fiului Unul-Născut, şi unule Fiule al Unuia, lumină şi raza luminii, şi unul Duhule Sfinte numai al unuia Dumnezeu, Carele eşti cu adevărat Domn al Domnului; o Treime Unime Sfântă; mântuieşte-mă pe mine cel ce grăiesc de Dumnezeirea Ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Minunea naşterii tale mă spăimântează, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Cum ai zămislit fără sămânţă, pe Cel necuprins ? Spune cum ai rămas Fecioară, după ce ai născut ca o Maică ? Acest lucru ce este mai presus de fire, primindu-l cu credinţă, închină-te Celui ce S-a născut; căci câte le voieşte le şi poate.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Postul a făcut pe Moise văzător de Dumnezeu; pe Ilie oarecând mergător în căruţă de foc, şi pe Pavel minunat călător la cer. Pentru aceasta, suflete al meu, să postim de răutăţi, şi ne vom răpi şi noi la înălţimea nepătimirii.
Irmosul :
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat, este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te slăvim.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 5-lea.
Minunată armă este rugăciunea şi postul. Acestea pe Moise l-au făcut scriitor de lege şi pe Ilie întru jertfe râvnitor. Întru acestea petrecând credincioşii, să strigăm Mântuitorului : Ţie unuia am greşit, miluieşte-ne pe noi. (de 2 ori)
Martirica :
Binecuvântată este oastea Împăratului Ceresc ! Că de au şi fost pământeni mucenicii, dar s-au nevoit a ajunge la vrednicia îngerească; de trupuri nebăgând seamă, prin pătimire s-au învrednicit cinstei celor fără de trupuri. Pentru rugăciunile lor, Doamne, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Ție ne rugăm ca Maicii lui Dumnezeu binecuvântată : Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Şi cealaltă rânduială, după obicei.
La ceasul al şaselea.
Troparul proorociei. Glasul al 5-lea.
Cela ce ai zidit însuţi inimile noastre, adu-Ţi aminte că ţărână suntem; nu ne osândi pe noi întru cele de desubtul pământului, Cela ce eşti fără de păcat.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El. (ps. 21, 25)
Stih : Dumnezeule, Dumnezeul meu, ia aminte spre mine, pentru ce m-ai uitat. (ps. 21, 1)
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 4, Vers. 2. Cap. 5, Vers. 7.
Aşa zice Domnul : În ziua aceea va lumina Dumnezeu întru sfat cu slavă pe pământ, ca să înalţe şi să slăvească rămăşiţă lui Israil. Şi va fi cel rămas în Sion şi cel rămas în Ierusalim, sfinţi se vor chema toţi cei ce s-au scris spre viaţă în Ierusalim. Că va spăla Domnul spurcăciunea fiilor şi a fetelor Sionului şi sângele Ierusalimului va curaţi din mijlocul lor cu duhul judecăţii şi cu duhul căldurii. Şi va veni şi va fi tot locul muntelui Sionului şi toate cele din prejurul Lui le va umbri nor ziua, şi ca fumul şi ca lumina focului ce arde noaptea. Cu toată mărirea se va acoperi şi va fi la umbră ziua asupra căldurii şi acoperământ şi ascundere de vifor şi de ploaie. Cânta-voi acum celui iubit cântarea iubitului meu corn, de loc gras. Şi o am îngrădit şi am făcut împrejur şanţ, şi am sădit viţă aleasă, şi am zidit turn în mijlocul ei, şi teasc am săpat într-însa; şi am aşteptat să facă struguri şi a făcut spini. Şi acum omule cel din Iuda, cei ce locuiţi în Ierusalim, judecaţi între mine şi între via mea. Ce voi face încă viei mele, ce nu i-am făcut ei ? Că am aşteptat să facă struguri şi a făcut spini. Şi acum voi spune vouă, ce Voi face viei mele ? Lua-voi gardul ei şi va fi de jaf şi voi surpa şanțul ei şi va fi spre călcare. Şi voi părăsi via mea şi nu se va tăia, nici se va săpa, şi vor creşte într-însa spini ca întru o ţelină, şi voi porunci norilor să nu plouă peste dânsa. Că via Domnului Savaot casa lui Israil este, şi omul din Iuda odraslă tânără şi iubită.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. (ps. 22, 5)
Stih : Domnul mă va paşte şi nimica nu-mi va lipsi. (ps. 22, 1)
MARŢI
MARŢI
În a doua săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, LUNI SEARA
După Psalmul începător, citim Catisma : Către Domnul când m-am necăjit... La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6 şi cântăm podobiile Triodului, Glasul al 8-lea.
Facere a lui Iosif.
Podobie : Ce vă vom numi pe voi...
Cui te-ai asemănat, o ticăloase suflete, lenevindu-te şi nefăcând cele bune, ci primind pururea a petrece în rele ? Judecata este lângă uşi, căieşte-te ! Cu postul şi cu rugăciunea curăţeşte-te; şi strigă Stăpânului tău : Greşit-am Ţie, iartă-mă ca un îndurat şi-mi dăruieşte mântuire.
Cela ce ai noianul bunătăţii, noianurile cele rele ale păcatelor mele usucă-le, Hristoase, ca un Dumnezeu fără de păcat, şi dă inimii mele umilinţă, oprind izvoarele nelegiuirii. Ca să laud şi să slăvesc milostivirea Ta cea nespusă, îndelung-Răbdătorule, făcătorule de bine al sufletelor noastre.
Altă Stihiră, a lui Teodor, glas acelaşi.
Podobie : În raiul cel din Eden...
Dumnezeule, Cela ce ne-ai adus pe noi şi acum a săvârşi stadiul cinstitului post, şi ne-ai dăruit a intra în sfânta călătorie a săptămânii a doua; însuţi Doamne învredniceştene să trecem lesne şi spre cea viitoare; trupului şi sufletului nostru bine făcându-le, şi tărie dându-le. Ca săvârşind alergarea bărbăteşte, să ajungem toţi cu bucurie la stăpâneasca zi a învierii Tale, şi purtând cununi să Te lăudăm neîncetat.
Şi din Minei 3. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Prochimen, glasul 1 :
Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în războaie. (ps. 23, 8)
Stih : Al Domnului este pământul şi plinirea Lui. (ps. 23, 1)
De la Facere citire :
Cap. 3, Vers. 21. Cap. 4, Vers. 7.
Și a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat pe ei. Şi a zis Dumnezeu : Iată Adam s-a făcut ca unul din Noi cunoscând binele şi răul ! Şi acum, ca nu cumva să-şi tindă mâna sa şi să ia din pomul vieţii şi să mănânce şi să trăiască în veci. L-a scos pe el Domnul Dumnezeu din Raiul desfătării, ca să lucreze pământul din care s-a luat. Şi a scos Domnul Dumnezeu afară pe Adam şi l-a pus pe el în preajma Raiului desfătării; şi a pus Heruvimi şi sabie de foc învârtitoare, ca să păzească calea pomului vieţii. Iar Adam a cunoscut pe Eva, femeia sa, şi zămislind ea a născut pe Cain, şi a zis : dobândit-am om prin Dumnezeu. Şi a mai născut pe Abel, păstor de oi; iar Cain a fost lucrător de pământ. Şi a fost după câteva zile a adus Cain din rodurile pământului jertfă lui Dumnezeu. Şi a adus şi Abel din cele întâi născute ale oilor sale şi din grăsimea lor; şi a căutat Dumnezeu spre Abel şi spre darurile lui. Iar spre Cain şi spre jertfele lui nu s-a uitat, şi s-a întristat Cain foarte şi s-a mâhnit fața lui. Şi a zis Domnul Dumnezeu lui Cain : De ce te-ai întristat şi pentru ce s-a mâhnit faţa ta ? De ai fi adus drept şi ai fi împărţit drept, n-ai fi păcătuit. Taci, la tine se va întoarce şi tu îl vei stăpâni pe acela.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu. (ps. 24, 17)
Stih : Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. (ps. 24, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 3, Vers. 34. Cap. 4, Vers. 22.
Domnul mândrilor le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă dar. Cei înţelepţi vor moşteni slavă, iar cei necredincioşi au înălţat ocară. Ascultaţi fii învăţătura Părintelui şi luaţi aminte să cunoaşteţi ştiinţa. Că dar bun dăruiesc vouă, legea mea să nu o părăsiţi. Că şi eu am fost ascultător tatălui meu, şi iubit înaintea feţei maicii mele. Care mă învăţau şi ziceau : Să se întărească cuvântul nostru în inima ta, păzeşte poruncile şi nu le uita. Agoniseşte-ţi înţelepciune, câştigă-ţi ştiinţă, nu uita, nici trece cu vederea cuvintele gurii mele, nici te abate de la graiurile gurii mele. Nu o părăsi pe dânsa, şi te va ţine pe tine, iubeşte-o şi te va păzi. Începerea înţelepciunii este a câştiga înţelepciune, şi întru toată agoniseala ta, agoniseşte-ţi ştiinţă. Primeşte-o, şi o cuprinde pe ea, şi te va înălţa, cinsteşte-o ca să te cuprindă. Ca să dea capului tău cunună de daruri, şi să te acopere cununa mângâierii. Auzi fiule şi primeşte cuvintele mele, şi se vor înmulţi anii vieţii tale, ca să fie multe căile vieţii tale. Că te învăţ căile înţelepciunii şi te îndreptez pe cărări drepte. Că de vei umbla, nu se vor împiedica paşii tăi, şi de vei alerga nu te vei osteni. Ţine-te de învăţătura mea, şi nu o lăsa, ci păzeşte-o pe ea ţie, spre viaţa ta. În căile necredincioşilor nu merge, nici să râvneşti căile celor fărădelege. Ori în care loc se adună tabăra, să nu mergi acolo, fugi de la dânşii şi te depărtează. Că nu dorm până nu fac rău şi se ia somnul de la dânşii şi nu adorm. Că aceia se hrănesc cu păcatele necurăţiei, şi se îmbată cu vinul călcării de lege. Iar căile drepţilor, ca lumina luminează, merg şi luminează până când se plineşte ziua. Iar căile necredincioşilor sunt întunecate, că nu ştiu cum se împiedică. Fiule, ia aminte graiurile mele şi de cuvintele mele alătură-ţi urechea ta. Ca să nu scadă izvoarele tale, păzeşte-le în inima ta. Că viață sunt tuturor celor ce le află pe ele, şi vindecare a tot trupul.
LA STIHOAVNĂ
Idiomela zilei, glasul al 4-lea.
Postul cel duhovnicesc să-l postim, să rupem toată încurcătura şi să fugim de smintelile păcatului; să iertăm şi fraţilor noştri datoriile, ca şi nouă să se ierte greşalele noastre. Că aşa vom putea striga : Să se îndrepteze rugăciunea noastră, ca tămâia înaintea Ta, Doamne. (de două ori)
Martirica :
Proorocii şi Apostolii lui Hristos şi mucenicii au învăţat să se laude Treimea cea de o Fiinţă, şi au luminat neamurile cele rătăcite şi părtaşi îngerilor au făcut pe fiii omeneşti.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Nu uita pe săracii tăi până în sfârşit, Stăpână; ci cu rugăciunile tale scuteşte-ne pe noi de îngrozirea cea viitoare şi de vătămarea cea de acum; şi din mânia Domnului răpeşte pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu.
Să se ştie : Ca din această Luni, a doua săptămână a Postului, se cântă la Pavecerniţă canoanele Sfinţilor din Minei care se întâmplă din Sâmbăta lui Lazăr până în Duminica Tomei împreună cu canonul Născătoarei de Dumnezeu; şi anume : Întâi Canonul Născătoarei de Dumnezeu şi apoi al Sfântului din Minei.
Marţi a doua săptămână
LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelnele din Octoih.
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobia : Înviat-ai din morţi...
Oprind patimile cu frâul curatului post, să ne sârguim toţi să ne înălţăm mintea spre cinstite vederi dumnezeieşti, cu desăvârşită credinţă. Ca să defăimăm desfătarea vieţii celei pământeşti şi să dobândim viață cerească şi strălucire dumnezeiască.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
În noianul cel cumplit al întristării căzând, pentru mulţimea faptelor mele celor rele şi fărădelege, am venit în nepricepere şi acum sunt cuprins de deznădăjduire; stăpână Născătoare de Dumnezeu, tu mă mântuieşte, tu-mi ajută. Că tu eşti milostivire păcătoşilor şi curăţire de mântuire.
După a treia Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobia : Înviat-ai din morți...
Punându-ne înainte postul, masă de taină, ne cheamă pe noi să ne săturăm din-destul. Deci să mâncăm ca nişte bucate darurile Duhului cele de-a pururea vii; să bem ca o băutură izvoarele lacrimilor cele ce dumnezeieşte izvorăsc, şi veselindu-ne să aducem laudă lui Dumnezeu neîncetat.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
De toată groaza şi răutatea oamenilor mântuieşte-ne pe noi, Preasfântă Fecioară; că pe tine te avem acoperământ şi folositoare, cei ce scăpăm la tine, Maica lui Dumnezeu şi la Cel ce S-a născut din tine, Dumnezeul nostru. Pe Carele roagă-L, să ne scutească pe noi de primejdii şi de chinuri.
Apoi, Psalmul 50.
Tricântarea
Facere a lui Iosif
Şi se citeşte cântarea a doua din Psaltire.
Cântarea a 2-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeul vostru, Carele M-am născut mai înainte de veci din Tatăl. Şi din Fecioară mai pe urmă, fără de bărbat, M-am născut, şi am dezlegat păcatul strămoşului Adam, ca un iubitor de oameni.
Suspină, lăcrimează, suflete, întoarce-te, căieşte-te; s-a apropiat ziua; lângă uşi este judecătorul; găteşte-te spre răspuns şi strigă : Greşit-am Ţie, îndurate, milostive, bunule, Tu mă miluieşte.
Saţiul păcatului cel pierzător urăşte-l, suflete al meu, desfătează-te întru saţiul postului cu dinadinsul; fă-ţi mâncare mântuitoarele porunci, care îţi mijlocesc îndulcirea bunătăţilor celor veşnice prin credinţă.
Îngeri, puteri, căpetenii, arhangheli, domnii, scaune, voi stăpânii, heruvimi şi serafimi, rugaţi pe Dătătorul de bine şi Dumnezeu, ca să ne dăruiască nouă iertare de greşale, şi scăpare de patimi.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce singură ai născut pe Cuvântul cel fără început, fiind cu totul fără început, fiind cu totul fără prihană, întrupându-Se din tine, iar nu schimbându-Se din ceea ce a fost, rămânând tu Fecioară după naştere care nu ştii de mire; roagă-te pentru toţi, să se scoată viaţa noastră din stricăciune.
Altă Tricântare, a lui Teodor.
Irmos, glas acelaşi : Vedeți, vedeţi, că eu sunt...
Văzut-am, cunoscut-am că bună este nouă spre pocăinţă vremea care ai hotărât. Deci întru aceasta, Dumnezeule, primeşte rugăciunile noastre şi le îndreptează înaintea Ta, ca nişte tămâie bună, ca o jertfă primită.
Mă înfricoşez şi mă tem cugetând câte am greşit Cum Te voi întâmpina ? Cum mă voi arăta Ţie, Celui înfricoşat şi cum voi sta înaintea nefăţarnicei Tale judecăţi ? Pentru aceasta milostiveşte-Te spre mine, Îndurate, în ceasul când vei vrea să judeci tot pământul.
Slavă..., a Treimii :
Unime prea desăvârşită, Dumnezeire preaînaltă, în trei Feţe, Părinte, Cela ce eşti nenăscut şi Fiule Unule-Născut, Duhule, Cela ce purcezi din Tatăl şi prin Fiul Te arăţi; o fiinţă şi o fire, o Domnie, o Împărăţie, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Negrăită este minunea naşterii tale, Maică Fecioară; că în ce chip oare ai şi născut şi petreci curată precum ai fost ? Cum ai născut prunc şi nu ştii nicicum ispita de bărbat ? Precum ştie Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut din tine mai presus de fire, cu cuvioasă înnoire.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Tu ai scos din mânia cea îngrozitoare pe Ninivitenii ce s-au pocăit şi au postit. Iar pe sodomenii desfrânaţi cu foc i-ai ars; mântuieşte-mă Hristoase de groaza acestora.
Irmos :
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeul vostru, Carele am sfinţit vouă început primit, zeciuiala zilelor a tot anul; şi aceasta o am dat poporului meu, spre omorârea patimilor şi spre început al mântuirii.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De Dumnezeu grăitorii...
Cela ce ai îndreptat pe vameşul, cel ce a suspinat şi Te-ai milostivit spre păcătoasa, care a lăcrimat din inimă, mântuieşte, miluieşte, Mântuitorule, sufletele celor ce Te laudă pe Tine.
Să aducem Domnului roduri de fapte bune prin post şi să ne ferim de gândurile cele vătămătoare, ca să aflăm desăvârşit dumnezeiasca desfătare.
Cetele îngereşti se roagă Ţie, adunarea Apostolilor şi mulţimea mucenicilor : Iisuse, dăruieşte iertare poporului Tău.
Pe Fecioara ceea ce este munte netăiat, sfeşnic purtător de lumină, scară lesne de suit şi locaş al lui Dumnezeu, credincioşii să o fericim.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Cel ce S-a preaslăvit...
Veniţi toţi să trâmbiţăm cu laude, toți în această zi binevestită a postului şi ospătându-ne cu dumnezeieştile cântări, ca şi cu un ospăţ, să lăudăm şi să preaînălţăm pe Hristos în veci.
Cine a mâncat pe omul lui Dumnezeu odinioară ? Fiara, leul; că, neascultând a primit mâncările de la profetul cel mincinos. Păzeşte-te dar, suflete al meu, să nu te înşele şarpele lăcomiei pântecelui.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Ca pe o Unime în Fiinţă Te laud, ca pe o Treime în Feţe Te cinstesc, Părinte, Fiule şi Preasfinte Duhule. Stăpânia cea fără de început a împărăţiei Tale o slăvesc în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tu te-ai arătat munte al lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, întru carele Hristos sălăşluindu-Se, a făcut locaşuri dumnezeieşti pe cei ce cântă : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cinstind postul ca pe un păzitor al curăţiei şi ca pe o Maică a nepătimirii, veniţi popoarelor să-l primim cu dragoste; pe Domnul lăudându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Domnul, Cel ce S-a preaslăvit în numele cel sfânt şi în rug prin foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Naşterea pururea Fecioarei...
Postul cel bun hrănind inima, odrăsleşte dumnezeieşte spic copt de bunătăţi; pe carele să-l iubim întru aceste sfinte zile, primind sfinţenie.
Văzându-mă întinat cu multe păcate, rănit şi osândit, Milostive, mântuieşte-mă cu mila Ta, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
Vai mie, preaticăloase suflete ! Cum vrei să răspunzi ? Ce frică va să te cuprindă, când va şedea Judecătorul, milioane de îngeri stându-i înainte ! Sârguieşte-te dar mai înainte de sfârşit, de te pocăiește.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine căruţa cea împărătească, norul cel luminos, muntele cel prea gras, muntele cel închegat, neispitită de nuntă Fecioară, te rugăm : Tămăduieşte patimile sufletelor noastre.
Altă Tricântare,
Irmos acelaşi :
Post adevărat să postim Domnului, precum prin înfrânare de mâncări, aşa şi de limbă, de mânie, de minciună şi prin înstrăinarea a toată altă patimă; pentru ca să vedem Paştile curaţi.
Postule, tu ai înflorit rodul lui Samuil, tu ai crescut pe Samson viteazul cel mare, tu săvârşeşti preoţi şi profeţi. Tu ne sfinţeşte pe noi, cinstite postule.
Slavă..., a Treimii :
Întreită lumina unei stăpâniei Tale, Doamne, străluceşte-o în mintea noastră cu străluciri de taină; ca să ne întoarcem noi de la înşelăciunea cea de multe feluri la unirea Dumnezeirii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, arma noastră şi zidul, tu eşti sprijinul celor ce aleargă la tine. Pe tine şi acum spre rugăciune te îndemnăm, ca să ne mântuim de vrăjmaşii noştri.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Având pe Duhul Sfânt în post ospătător bogat, să ne săturăm de darurile Lui şi dindestul să ne ospătăm, lăudându-L ca pe Dumnezeul nostru.
Irmosul :
Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai înainte puitorului de lege în munte, prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 5-lea.
Pentru ce lenevindu-te, suflete al meu, slujeşti păcatului ? Şi pentru ce bolnav fiind, nu alergi la doctor ? Iată vreme bineprimită; iată acum ziua mântuirii cea adevărată. Scoală-te, spală-ţi faţa ta cu lacrimile pocăinţei, şi cu untul-de-lemn al facerii de bine luminează-ţi candela; ca să afli îndurare de la Hristos Dumnezeu şi mare milă. (de două ori)
Martirica :
Mucenicii Tăi, Doamne, cetelor îngereşti urmând, ca fără trupuri, au răbdat muncile, numai singură nădejdea având, numai singură nădejdea spre desfătarea bunătăţilor celor făgăduite. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, pace dăruieşte lumii Tale şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Fericimu-te, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, şi te slăvim credincioşii după datorie, pe tine cetatea cea neclintită şi zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.
Apoi : Bine este a ne mărturisi Domnului... Ceasul 1 şi celelalte.
La ceasul al şaselea.
Troparul Profeţiei, glasul al 6-lea.
Nu putem să Te lăudăm pe Tine după vrednicie, ci cerem rugându-ne, să nu ne pierzi pe noi cu fărădelegile noastre, lesne iertătorule, Doamne.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Doamne, iubit-am buna cuviinţa casei Tale şi locul locaşului slavei Tale. (ps. 25, 8)
Stih : Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutatea mea am umblat. (ps. 25, 1)
Din Proorocia lui Isaia citire :
Cap. 5, vers. 7-16.
Așa zice Domnul : Că via Domnului Savaot casa lui Israil este, şi omul din Iuda odraslă tânără şi iubită. Aşteptat-am ca să facă judecată şi au făcut fărădelege; şi nu dreptate, ci ţipet. Vai, celor ce lipesc casă lângă casă şi împreună ţarină lângă ţarină, ca să ia ceva de la vecin; au doar veţi locui voi singuri pe pământ ? Că s-au auzit acestea în urechile Domnului Savaot; că de se vor şi face case multe, mari şi frumoase, spre pustiire vor fi şi nu vor fi locuitori într-însele. Că unde lucrează zece perechi de boi, vor face un ulcior şi cel ce seamănă şase oboroace, va face trei măsuri. Vai, celor ce se scoală dimineaţa şi umblă după băutură beţivă, aşteptând până seara, că vinul îi va arde pe ei. Că cu chitare, cu alăute, cu timpane şi cu fluiere beau vinul; iar spre lucrurile Domnului nu caută, şi lucrurile mâinilor lui nu le socotesc. Pentru aceasta s-a luat în robie poporul meu, că n-a cunoscut pe Domnul şi mulţi au murit de foame şi de sete de apă. Şi şi-a lărgit iadul sufletul său, şi și-a deschis gura sa fără de încetare, şi se vor pogorî în ea cei măreţi şi cei mari şi cei avuţi şi cei ce se bucură, şi se va smeri omul, şi se va defăima bărbatul, şi se vor smeri ochii cei semeţi. Şi se va înălţa Domnul Savaot întru judecată, şi Dumnezeul cel Sfânt se va slăvi întru dreptate.
Prochimen, glasul al 3-lea :
Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme ? (ps. 26, 1)
Stih : Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa ? (ps. 26, 2)
MIERCURI
MIERCURI
În a doua săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, MARŢI SEARA
Seara la, Doamne strigat-am..., Stihirile lui Iosif. Glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Pe Cruce Ţi-ai întins, Hristoase, preacuratele Tale mâini, adunând marginile. Pentru aceasta strig Ţie : Mintea mea cea risipită adună-o, fiind trasă de poftă ca o roabă şi părtaş patimilor Tale mă arată, curăţindu-mă cu totul prin înfrânare.
Pe tineri oarecând întărindu-i postul, i-a arătat mai puternici decât focul cel arzător, precum scrie. Posteşte dar, smeritul meu suflet, aprinzând întru tine dragostea Stăpânului, prin care vei putea să scapi de gheena ce va să fie şi să-ţi arzi patimile cele pierzătoare.
Altă Stihiră a lui Teodor, Glasul al 3-lea.
Podobia : Vitejilor mucenici...
Vremea postului este veselă. Pentru aceasta săturându-ne din-destul de curăţia cea luminată, de dragostea cea curată, de rugăciunea cea luminoasă şi de alte toate bunătăţi, să strigăm luminat : Cruce a lui Hristos preasfântă, ceea ce ai odrăslit desfătarea vieţii, învredniceşte-ne pe toţi a ne închina ţie cu inimă curată, dându-ne iertare şi mare milă.
Şi din Minei, trei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei;
Prochimen, glasul al 6-lea :
Psalmul 27 : Mântuieşte Doamne poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. (ps. 27, 12)
Stih : Către Tine Doamne voi striga, Dumnezeul meu, la aminte. (ps. 27, 1)
De la Facere citire :
Cap. 4, Vers. 8-15.
Zis-a Cain către fratele său Abel : Să mergem, la câmp. Şi a fost când erau ei în câmp, s-a sculat Cain asupra fratelui său Abel şi l-a omorât. Şi a zis Domnul Dumnezeu către Cain : Unde este fratele tău Abel ? Iar el a zis : Nu ştiu, au doară păzitor sunt fratelui meu ? Şi a zis Dumnezeu : De ce ai făcut aceasta ? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine de pe pământ. Şi acum vei fi tu blestemat pe pământul carele şi-a deschis gura sa şi a primit sângele fratelui tău din mâna ta; când vei lucra pământul, nu va adăuga a-ți da puterea sa; gemând şi tremurând vei fi pe pământ. Şi a zis Cain către Domnul : Mai mare este vina mea, decât a se ierta mie ? De mă scoţi astăzi de pe fața pământului şi de la faţa Ta mă voi ascunde şi voi fi gemând şi tremurând pe pământ şi va fi tot cel ce mă va afla, mă va omorî. Şi a zis lui Domnul Dumnezeu : Nu aşa; tot cel ce va omorî pe Cain, şapte răsplătiri va lua. Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca să nu-l omoare, oricine-l va afla pe el.
Prochimen, glasul al 7-lea :
Domnul tărie poporului său va da; Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace. (ps. 28, 11)
Stih : Aduceți Domnului fiii lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste. (ps. 28, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 5, Vers 1-15.
Fiule ! Ia aminte la înţelepciunea mea şi la cuvintele mele pleacă urechea ta. Ca să păzeşti cugetul bun şi ştiinţa buzelor mele poruncesc ție. Nu te uita la femeia rea, că miere pică din buzele femeii curve, care până la o vreme îndulceşte gâtlejul tău. Iar mai pe urmă mai amară decât fierea o vei afla şi mai tăioasă decât sabia cea de amândouă părţile ascuţită. Că picioarele nebuniei pogoară pe cei ce se lipesc de dânsa cu moarte la iad. Şi urmele ei nu sunt stătătoare, că pe căile vieţii nu umblă, Și rătăciţi sunt paşii ei, şi nu bine cunoscuţi. Deci fiule ascultă-mă pe mine, şi să nu faci netrebnice cuvintele mele. Depărtează-ţi calea ta de la dânsa, şi nu te apropia de uşile casei ei. Ca să nu dai altora viaţa ta, şi zilele tale celor nemilostiri. Ca să nu se bucure străinii de averea ta, şi să nu intre ostenelile tale în casă străină, şi-ţi va părea rău pe urmă, când se va topi carnea trupului tău, și vei zice : Cum am urât învăţătura, şi de la mustrări s-a depărtat inima mea. N-am ascultat glasul celui ce mă certa, şi la cel ce mă învăţa nu mi-am plecat urechea mea. În puţină vreme m-am făcut întrutot răul, în mijlocul adunării şi al soborului. Fiule ! Bea apă din vasele tale, şi din izvorul fântânilor tale.
LA STIHOAVNĂ
Stihira, de două ori; glasul al 3-lea.
Doamne, Cela ce Te-ai răstignit cu trupul şi împreună cu Tine ai răstignit pe omul nostru cel vechi; şi cu suliţa în coastă împungându-Te, ai împuns şi pe şarpele cel pierzător de oameni. Pătrunde cu frica Ta carnea mea şi cu dragostea Ta răneşte sufletul meu. Ca privind la patima Ta, cu înfrânare să săvârşesc măsura postului, oprind nu numai pântecele, ci şi alte năvăliri ale păcatului; şi să jertfesc Ţie umilinţa inimii şi smerenia duhului, pentru greşelile ce am făcut mai înainte; de care curăţeşte-mă, Iubitorule de oameni.
Martirica :
Proorocii şi Apostolii lui Hristos şi mucenicii au învăţat să se laude Treimea cea de o Fiinţă; şi au luminat neamurile cele rătăcite şi părtaşi îngerilor au făcut pe fiii omeneşti.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei Crucii.
Podobie : Mare este puterea Crucii Tale...
Văzând pe Cel ce S-a născut din tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, răstignit pe lemn, te-ai tânguit strigând : Preaiubite al meu Fiule, unde a apus frumuseţea Ta cea luminată, care a împodobit firea omenească.
Şi celelalte după obicei.
Spre ştiinţă : Pomenirea Sfinţilor 40 de Mucenici se începe de Marţi săptămâna cea dintâi a postului şi se suie până Luni a 6-a săptămână din post. Şi aşa de Luni din săptămâna cea dintâi a postului, cântăm Vecernia şi Liturghia cea mai înainte sfinţită, Utrenia postului şi canoanele aşa precum am arăta la Aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan Mergătorul înainte, la litera O.
Miercuri a doua săptămână
LA UTRENIE
Treimicele. După întâia Catismă, Sedelnele Crucii din Octoih.
După a doua Catismă, Sedealna glasul 1,
Podobia : Mormântul Tău...
Doamne, întinzându-Te pe Cruce Te-ai omorât, omorând pe vrăjmaşul şi pe şarpele, începătorul răutăţii şi înviind pe cei omorâţi cu muşcarea aceluia. Pentru aceasta mă rog înviază sufletul meu cel omorât, Mântuitorule, carele caut spre Tine, cu rugăciune şi cu post.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei-Crucii.
Dacă Te-a văzut mieluşeaua, pe Tine, Mielul, pe Cruce răstignit, Hristoase, în mijlocul făcătorilor de rele, a strigat lăcrimând şi cu amar s-a tânguit : Fiule preaiubite ! Ce minune este aceasta ce se vede ? Iar Tu ai răspuns : Maică Preacurată, întru aceasta se va cunoaşte viaţa a toată lumea.
După a treia Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea :
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Cu trâmbiţă de cântări să trâmbiţăm ziua cea vestită, trecând adică vremea postului. Şi să glăsuim strigând : Aceasta a înflorit viaţa noastră în lume, veştejind moartea neînfrânării. Cu puterea Crucii Tale, Hristoase Cuvinte, întru aceasta păzeşte pe robii Tăi.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei Crucii.
Moarte de ocară prin răstignire de bunăvoie ai răbdat, Îndurate; pe Carele văzându-Te ceea ce Te-a născut, Hristoase, s-a rănit la inimă; că plângând ca o Maică s-a tânguit. Cu ale căreia rugăciuni, pentru îndurările milei Tale, milostiveşte-Te şi ne mântuieşte, Cela ce ai ridicat păcatul lumii.
CANOANELE
Ale Mineiului şi aceste Tricântări, după rânduiala lor.
Şi se citeşte Cântarea a treia din Psaltire.
Tricântarea
Facere a lui Iosif.
Cântarea a 3-a, glasul 1,
Irmos : Să se întărească inima mea...
Pe Cruce Ţi-ai întins palmele, scoţând din mijloc păcatul mâinii lui Adam, celei ce s-a tins la pomul cunoştinţei dedemult, pentru milostivirea îndurărilor, cuvinte al lui Dumnezeu preabunule.
Întăreşte gândul meu cel clintit de pizma şarpelui, opreşte năvălirile patimilor cu patima Ta, Cela ce ai pătimit şi nepătimire ai dăruit credincioşilor.
Darul postului a strălucit, gonind întunericul neînfrânării; iată vreme bineprimită şi zi de mântuire. Să arătăm roduri de pocăinţă şi vom fi vii.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce eşti îndreptarea celor ce cad, pe mine cel surpat în surpătura desfătărilor şi prin păcate cumplite căzut în prăpastie, ridică-mă Preacurată şi la viață mă îndreptează.
Altă Tricântare,
A lui Teodor, glasul al 3-lea.
Irmos : Întăreşte Doamne inimile...
Întăreşte Doamne inimile noastre cu Crucea Ta, ca să nu se abată de la Tine la cuvinte viclene sau la lucruri urâte.
Patima Ta, Stăpâne, cerul şi pământul simţindu-o, s-au schimbat arătat, Împărate al tuturor, cu adevărat pe Tine arătându-Te.
Slavă..., a Treimii :
Întocmai cinstită, fără început, Preasfântă Treime, făcătoare de viață şi Unime începătoare de lumină, Părinte, Fiule şi Duhule, mântuieşte-mă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Maica lui Dumnezeu, numai tu una ai născut fără bărbat pe Dumnezeu, nestricându-ţi curăţia fecioriei, rămânând curată precum ai fost mai-nainte de naştere.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Hainei Tale celei roşii, piroanelor şi Crucii, buretelui şi suliţei, Iisuse, mă închin şi le laud, că au înviat toată lumea.
Irmosul :
Întăreşte, Doamne, inimile robilor Tăi şi le luminează spre lauda Ta, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorule în veci.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Tinerii cei cuvântăreți...
Cela ce ai primit pentru mulţimea milei a Te socoti cu cei fărădelege, şterge păcatele mele, ca să Te slăvesc cu credinţă întru toţi vecii.
Zapisul păcatelor mele rupe-l cu suliţa Ta şi tămăduieşte durerile inimii mele, Doamne, că este rănită cu săgeţile răutăţii viclenilor draci.
Inima mea cea înegrită cu întinarea păcatului, spală-o cu sângele cel ce a curs din coasta Ta, Hristoase al meu; ca să Te slăvesc întru toţi vecii.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce ai odrăslit nearat Spicul cel ceresc, Carele hrăneşte toate cu dumnezeiasca putere, Fecioară, satură smeritul meu suflet cel flămând.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe cel ce s-a pogorât...
Bucură-te, Cruce, prin care s-a cunoscut întru o clipeală tâlharul cuvântător de Dumnezeu strigând : Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta ! Din a căruia parte fă-ne şi pe noi părtaşi.
Tu împungându-Te cu suliţa, ai întors sabia cea de văpaie Hristoase şi iarăşi ai deschis oamenilor raiul; în carele intrând, ne îndulcim pururea de viaţa Ta cea fără de moarte.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Tatălui ne închinăm, împreună şi Fiului şi Duhului Sfânt, întru o Fiinţă; fără tăcere strigând cu guri de lut : Slavă lui Dumnezeu în Treime, Celui din înălţime.
Născut-ai prunc, rămânând fecioară, numai tu una de Dumnezeu dăruită. Taina este mare, minune înfricoşată ! Că ai născut pe Mântuitorul lumii Dumnezeu întrupat.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce a lui Hristos, nădejdea marginilor lumii, învredniceşte-ne pe noi ca să trecem lin noianul preabunului post, mântuindu-ne din valurile păcatelor.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Cel ce S-a pogorât în văpaie la tinerii evreieşti, cu putere dumnezeiască, pe Domnul, Cel ce s-a arătat, preoţi bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Izvorul cel primitor...
Postind Elisei, a înviat pe pruncul cel mort, precum este scris. Şi noi postindu-ne, să ne sârguim credincioşilor a omorî gândurile cele trupeşti, ca să dobândim acolo viață.
Vai mie, suflete, groaznică va fi judecata şi răspunsul Judecătorului înfricoşat ! Sârguieşte, pocăieşte-te, împacă-te cu Hristos, Cel ce S-a răstignit pe Cruce pentru tine şi a scăpat pe credincioşi din osândă.
Deschide-mi uşile pocăinţei şi închide intrările patimilor mele, Hristoase, Cela ce ai arătat tâlharului intrare în rai, fără de opreală, cu răstignirea Ta; ca să slăvesc bunătatea Ta.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pentru că sunt aruncat întru adâncul răutăţii şi de cugete potrivnice înviforat, dracilor plecându-mă şi de desfătări fiind robit, ajută-mi, curată fecioară Maică; povăţuindu-mă la calea mântuirii.
Altă Tricântare,
Irmos : La muntele Sinai...
Datu-Te-ai de bunăvoie, şi Te-ai adus pe Tine ucigaşilor; la judecată ai stătut de faţă, bătut fiind de mâinile care le-ai zidit; răstignitu-Te-ai, batjocoritu-Te-ai, împuns cu suliţa fiind, Doamne. Pătimit-ai cu trupul, toate răbdându-le cu milostivire, ca să ne mântuieşti pe noi.
Adunarea îngerilor s-a cutremurat, văzându-Te pe Cruce; luminătorii lumină şi-au ascuns şi pământul s-a cutremurat; clătitu-s-au toate de dosădirea Ta, Doamne; cu dumnezeieştile Tale patimi ne-ai făcut mântuire, Dumnezeule.
Slavă..., a Treimii :
În fiinţă este unimea nedespărţită, Treimea, Dumnezeul cel Preaînalt, Care unindu-Se în fire, Se împarte în Feţe după osebiri; că nedespărţindu-Se, Se desparte; una fiind Se întreieşte : Aceasta este Tatăl şi Fiul şi Duhul cel viu, Care păzeşte toate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cine a auzit, Fecioară, Născătoare de prunc şi Maică fără bărbat ? Marie, tu ai săvârşit minunea aceasta. Dar spune-mi în ce chip ? Nu cerca adâncurile naşterii de prunc; că aceasta fiind foarte adevărată, cuprinderea ei este neajunsă de mintea omenească.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cu rana Ta toţi ne-am vindecat de patimile păcatelor; că pe Cruce înălţându-Te, ai rănit pe vrăjmaşul începătorul răutăţii. Deci învredniceşte-ne pe noi să ajungem şi învierea fără osândă, trecând vremea postului.
Irmosul :
La muntele Sinai, în rug Te-a văzut Moise, pe Tine, care ai zămislit în pântece Focul Dumnezeirii, fără ardere; iar Daniil Te-a văzut munte netăiat; Isaia Te-a numit toiag odrăslit, din rădăcina lui David.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira, de două ori, glasul al 7-lea.
Doamne, Cela ce cu Crucea Ta ai stricat moartea, care a venit în lume pentru mâncarea pomului, carele l-ai oprit în rai. Însuţi cu postul de acum fereşte-ne pe noi de toată dulceaţa cea stricătoare de suflet; şi ne învredniceşte a lucra mâncarea ce va să fie întru viaţa veşnică; ca să dobândim cununile desfătării celei nestricăcioase, care le-ai gătit postitorilor celor adevăraţi, rugămu-ne.
Martirica :
Luminători s-au arătat lumii prealăudaţii mucenici ai lui Hristos, strigând : Doamne, slavă Ţie.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei de Dumnezeu.
Podobie : Nu ne vom opri...
Dacă Te-a văzut Preacurata pironit pe lemn de bunăvoie, tânguindu-se a lăudat puterea Ta, Doamne.
Şi celelalte ale Utreniei şi Apolisul.
La ceasul al şaselea.
Troparul proorociei, glasul al 3-lea.
Înalte, Cel ce locuieşti în ceruri, Carele ai zidit toată suflarea, mântuieşte-ne pe noi, Dumnezeule; că spre Tine am nădăjduit, Mântuitorul nostru.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 5-lea :
Psalmul 29 : Către Tine, Doamne voi striga şi Dumnezeului meu mă voi ruga. (ps. 29, 8)
Stih : Înălţa-Te-voi, Doamne, că m-ai sprijinit pe mine. (ps. 29, 1)
Din profeţia lui Isaia citire :
Cap. 5, vers 16-25.
Și se va înălţa Domnul Savaot întru judecată, şi Dumnezeul cel Sfânt se va slăvi întru dreptate. Şi vor paşte cei risipiţi ca taurii, şi pustiile celor robiţi le vor mânca mieii. Vai de cei ce-şi trag păcatele lor ca şi cu o funie lungă, şi ca şi cu o curea a unui jug de boi fărădelegile lor. Cei ce zic : degrab să se apropie cele ce va face, ca să le vedem şi să vină sfatul Sfântului lui Israil, ca să-l cunoaştem. Vai celor ce zic răului că este bun şi bunului că este rău, celor ce pun lumina întuneric şi întunericul lumină, celor ce pun amarul dulce şi dulcele amar. Vai celor înţelepţi întru sine singuri şi înaintea lor ştiuţi. Vai celor puternici ai voştri, celor ce beau vinul şi celor tari, care amestecă băutura beţivă. Cei ce îndreptează pe cei nedrepţi pentru daruri, lepădând dreptatea dreptului. Pentru aceasta în ce chip arde trestia de cărbunii focului, şi se aprinde de flacără; aşa rădăcina lor ca ţărâna va fi şi floarea lor ca pulberea se va înălţa; că n-au voit să facă legea Domnului Savaot, ci cuvântul Sfântului lui Israil l-au întărâtat. Şi s-a mâniat Domnul Savaot cu iuţime asupra poporului Său, şi Și-a pus mâna Sa peste dânşii, şi i-a bătut şi s-au întărâtat munţii, şi s-au făcut morţii lor ca gunoiul în mijlocul drumului, şi întru toate acestea nu s-a întors mânia Lui, ci încă mâna Lui este înaltă.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Psalmul 30 : Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinezi în veac. (ps. 30, 1)
Stih : Întru dreptatea Ta mântuieşte-mă şi mă scoate. (ps. 30, 1)
JOI
JOI
În a doua săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, MIERCURI SEARA
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 10, şi cântăm această Stihiră de două ori; apoi Martirica şi trei Podobnice.
Stihira, glasul 1, singur glasul.
Postul cel duhovnicesc primindu-l, fraţilor, cu limba să nu grăiţi cele înşelătoare, nici să puneţi împiedicarea fratelui spre sminteală; ci cu pocăinţa luminându-ne făclia sufletului, cu lacrimi să strigăm lui Hristos : Iartă-ne nouă greşalele noastre, ca un iubitor de oameni.
Martirica :
Prealăudaţilor mucenici, pe voi pământul nu v-a tăinuit, ci cerul v-a primit; deschisu-s-au vouă uşile raiului şi înlăuntru fiind, de pomul vieţii vă îndulciţi. Lui Hristos rugaţi-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Alte Stihiri podobnice. Ale lui Iosif, glasul al 3-lea.
Podobie : Mare este puterea Crucii...
Cu rugăciunile dumnezeieştilor Apostoli, Doamne, învredniceşte-ne pe noi să săvârşim bine vremea postului întru umilinţa gândului, ca un îndurat; că mântuindu-ne, toţi să Te preaslăvim pe Tine.
Mare şi înfricoşată este venirea Ta, Doamne, întru care şezând vei să faci judecată dreaptă. Deci să nu mă osândeşti pe mine, cel osândit; ci ca un Dumnezeu să-Ţi fie milă de mine; pentru rugăciunile cele bineprimite ale Apostolilor Tăi.
Altă Stihiră a lui Teodor. Glasul al 6-lea.
Podobia : Toată nădejdea punându-şi...
Apostoli ai lui Hristos, luminătorii pământenilor, vistieriile care aţi îmbogăţit lumea cu preaînţeleaptă cunoştinţa Dumnezeului nostru, scăpaţi de supărări pe cei ce vă laudă pe voi, cu sfinte rugăciunile voastre şi ne îndreptaţi vremea postului, păstrându-ne viața în pace şi cu tărie; ca ajungând, cu bună plăcere, la patima lui Hristos, cu îndrăzneală să aducem cântări Dumnezeului nostru.
Şi din Minei, patru. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei : Vohod : Lumină lină...
Prochimen. Glasul al 6-lea :
Veseliţi-vă întru Domnul şi vă bucuraţi drepţilor. (ps. 31, 12)
Stih : Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. (ps. 31, 1)
De la Facere citire :
Cap 4. Vers 16-26.
Și a ieşit Cain de la faţa lui Dumnezeu și a locuit în pământul Neid, în preajma Edenului. Şi a cunoscut Cain pe femeia sa, şi zămislind a născut pe Enoh; şi a zidit cetate şi a chemat cetatea pe numele fiului său Enoh. Şi s-a născut lui Enoh Gaidad; şi Gaidad a născut pe Maleleil; şi Maleleil a născut pe Matusala; Matusala a născut pe Lameh. Şi a luat Lameh două femei : numele uneia Ada şi numele celeilalte Sella. Şi a născut Ada pe Iovii, acesta a fost tată hrănitorilor de dobitoace, care locuiesc în colibe. Şi numele fratelui lui Iuval; acesta a fost care a izvodit canonul şi lăuta. Iar Sella a născut pe Tovel; acesta a fost bătător cu ciocane, faur de aramă și de fier. Iar sora lui Tovel, Noema. Şi a zis Lameh femeilor sale, Adei şi Sellei; ascultaţi glasul meu, femeile lui Lameh, băgaţi în urechi cuvintele mele, că bărbat am omorât spre rană mie şi tânăr spre vătămare mie. Că de şapte ori s-a izbândit despre Cain; iar despre Lameh de şaptezeci de ori câte şapte. Şi a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi zămislind a născut fiu; şi a chemat numele lui Set, zicând : că mi-a ridicat mie Dumnezeu altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a omorât Cain. Şi lui Set s-a născut fiu şi i-a pus numele lui Enos. Acesta a nădăjduit a chema numele Domnului Dumnezeu.
Prochimen, glasul 1 :
Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit spre Tine. (ps. 32, 21)
Stih : Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul; celor drepţi se cuvine laudă. (ps. 32, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 5, Vers 15. Cap. 4, Vers 3.
Fiule, bea apă din vasele tale şi din izvorul fântânilor tale. Să se verse ţie apele din izvorul tău şi prin uliţele tale să treacă apele tale. Să-ți fie avere numai ție singur şi nimenea străin să nu se împărtăşească cu tine. Izvorul apei tale să fie al tău şi te veseleşte cu femeia cea din tinerețile tale. Cerbul dragostei şi puiul de cerb al darurilor tale să vorbească cu tine şi a ta să-ţi urmeze ţie şi să fie cu tine în toată vremea. Că petrecând împreună întru dragostea ei, te vei înmulţi. Nu fii mult cu cea străină; nici să te cuprinzi în braţele celeia ce nu este a ta. Că înaintea ochilor lui Dumnezeu sunt căile omului, şi toate urmele lui le vede. Fărădelegile vânează pe omul, şi se strânge fiecare cu lanţurile păcatelor sale; aceasta se sfârşeşte cu cei neînvăţaţi, şi din mulţimea averii sale se va lepăda şi va pieri pentru nebunie. Fiule, de vei lua în chezăşie pe prietenul tău, da-ţi-vei vrăjmaşului mâna ta; că cursă tare sunt omului buzele lui, şi se vânează cu cuvintele gurii lui. Fă fiule cele ce-ţi poruncesc, şi te vei mântui.
Şi celelalte ale liturghiei celei mai-nainte sfinţite
Joi a doua săptămână.
LA UTRENIE
Treimicele glasului. După întâia Catismă, Sedelnele Apostolilor, din Octoih, cu a Născătoarei.
După a doua Catismă, cântăm aceste Sedelne, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Hristos via, pe voi v-a rodit struguri frumoşi, ca să picaţi pe pământ vin de mântuire, Apostoli de Dumnezeu purtători. Pentru aceasta scăpaţi-mă de beţia dulceţilor, rogu-mă, dăruind sufletului meu râuri de umilinţă în ziua cea dumnezeiască a postului; ca mântuindu-mă să aflu viață.
Slavă..., tot aceasta, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
Bogăţia cea nemăsurată a milostivirii tale şi tăria cea nebiruită a puterii tale în minte luând, am alergat la acoperământul tău, de necaz fiind cuprins şi încurcat, strig dintru adâncul inimii mele cu lacrimi : Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi ceea ce una eşti folositoare lumii.
După a treia Catismă, Sedealna, glasul al 6-lea.
Podobia : Doamne, stătut-au de față...
Doamne, fii nouă lesne iertător, întru această dumnezeiască vreme şi ne învredniceşte a izvorî Ţie pururea lacrimi din inimă, spre spălarea necurăţiilor sufleteşti şi spre odrăslirea sfintelor porunci. Ca aşa postind, după vrednicie să plăcem Ţie. Şi binevoieşte să vedem toţi preacinstită pătimirea Ta; pentru rugăciunile mântuitorilor lumii, Apostolilor Tăi, slavă Ţie.
Slavă..., tot aceasta, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
Podobie : Uşa milostivirii...
Preacurată cinstită Fecioară, Maică Născătoare de Dumnezeu, varsă izvorul milostivirii tale dindestul spre noi, şi ne dăruieşte iertare de greşale; că tu eşti folositoarea noastră şi dumnezeiesc acoperământ.
Psalmul 50.
CANOANELE
Cântăm Canonul Mineiului şi aceste Tricântări, ale lui Iosif, după rânduiala lor.
Se citește Cântarea a patra din Psaltire.
Tricântarea
Facere a lui Iosif
Cântarea a 4-a, glasul al 3-lea,
Irmos : Au doară în râuri te vei mânia...
Beţia desfătărilor celor stricătoare de suflet stingându-o, să ne săturăm de băutura umilinţei din post.
Posteşte suflete de neînfrânarea mâncării, desfătează-te întru privirea celor bune, ca să dobândeşti masa cea de sus.
Cărbuni ai focului celui fără materie fiind, ardeţi materia patimilor mele, dumnezeieşti Apostoli ai Mântuitorului.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce ai dat lui Hristos trup din trupul tău, omoară patimile trupului meu, Născătoare de viață, preacurată Fecioară.
Altă Tricântare,
Facere a lui Teodor,
Glasul al 6-lea.
Irmos : Auzit-a proorocul de venirea Ta...
Cei doisprezece Apostoli : Petre, Pavele, Iacove şi Ioan, Andreie, Bartolomee, Filipe, Toma şi Mateie şi Iacove, cu Simon şi cu Iuda, faceţi rugăciune către Hristos, să ne mântuiască pe noi.
Mrejele învăţăturilor aruncându-le în marea vieţii, minunat aţi vânat o sută şi cincizeci şi trei, adică pe neamuri tainic, ca pe nişte peşti, ca şi mai-nainte; pe acestea aducându-le Domnului, Sfinţilor Apostoli.
Slavă..., a Treimii :
Pe Fiul din Tatăl şi pe Duhul slăvesc, ca din soare lumina şi raza; însă pe Fiul după naştere, că şi naştere este; iar pe Duhul după purcedere, că şi purcedere este; pe Dumnezeiasca Treime cea împreună fără de început, Căreia se închină toată făptura.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară să nască prunc şi curăţia să-şi păzească, numai tu cinstită te-ai arătat, născând pe Dumnezeu şi omul, pe unul şi acelaşi într-amândouă firile. Minunea ta, Fecioară Maică, minunează tot auzul şi cugetul.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Voi sunteţi lumina lumii, precum v-a zis Hristos, cu strălucirea cuvântului; ci rugaţi-vă Apostoli, ca să trecem noi cu suflet voios măsura postului şi să ne închinăm învierii Lui.
Irmosul :
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că vreai să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 8-a,
Irmos : În văpaia pruncilor evreieşti...
Omorându-mă cu multe păcate, aduc sufletul meu mort în viață. Pentru aceasta miluiţi-mă cu purtătoarele de viață rugăciunile voastre, văzătorilor de Dumnezeu ucenici ai Mântuitorului.
Cuprins fiind de negura păcatului, de iadul deznădăjduirii m-am apropiat cu adevărat. Pentru aceasta luminaţi-mă, cei ce sunteţi raze de taină ale Soarelui slăvirii, văzătorilor de Dumnezeu.
Opreşte-te de patimi şi te mântuieşte, ticăloase suflete. Că numai ferirea de bucate este post neprimit la cei ce cearcă dreptatea, de nu va fi şi îndreptare de greşeli.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Rug, arzând cu foc, mai înainte te-a văzut Moise pe tine, Fecioară, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta stinge cuptorul patimilor mele şi din focul gheenei răpeşte-mă şi mă mântuieşte.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Cel ce-L slăvesc...
Din Tine, ca şi din Iacov cele douăsprezece seminţii, s-au arătat Hristoase în lume cei doisprezece Apostoli. Prin care s-a născut a doua oară tot credinciosul prin cuvânt, carele Te laudă pe Tine în veci.
Căruţele lui Faraon celui ce se înţelege cu taină înecându-le, ca în Marea Roşie, aţi scos Apostolilor pe poporul Domnului la pământul cunoştinţei de Dumnezeu, lăudându-L pe El în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe un Dumnezeu după fiinţă cinstesc; trei Feţe laud cu osebiri; altele, iar nu de alt fel; de vreme ce Dumnezeirea este una, o Stăpânie în trei Feţe, pentru că este Tatăl şi Fiul şi Duhul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din luminatul tău pântece, ca un mire din cămară ieşind Hristos, a strălucit lumină celor din întuneric; pentru că răsărind Soarele dreptăţii, a luminat lumea Preacurată.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cei ce sunteţi tăinuitori ai lui Hristos şi împreună şezători, care vă rugaţi cu dinadinsul totdeauna pentru noi, păcătoşii, rugaţi-vă şi acum să trecem tot postul întru curăţie.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Cela ce-L slăvesc oştile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : În muntele Sinai...
Apostoli, cei ce sunteţi râuri ale izvorului Celui înţelegător şi care vă îndestulaţi cu apa cea vie în inimă curată, uscaţi izvoarele păcatului meu cu rugăciunile voastre şi mă povăţuiţi la căile mântuirii.
Viforul păcatului înviforează ticălosul meu suflet. Tinde-mi dreapta ca şi lui Petru, Ocârmuitorule bune; ca să nu mă acopere adâncul deznădăjduirii şi să nu mă fac mâncare chitului celui stricător de suflet, Hristoase mult-Milostive.
Ceata Apostolilor Te roagă pe Tine, Iisuse, Împărate al tuturor, şi adunarea îngerilor, pentru mulţimea îndurărilor Tale, dăruieşte poporului Tău scăpare de răutăţi, îndreptare vieţii și împărtăşirea împărăţiei Tale.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioria şi naşterea s-au împreunat mai presus de fire, întru tine, sicriule al cinstitei sfinţenii, Maică Fecioară curată. Pentru aceasta cu credinţă strig ţie : Pe mine tot mă sfinţeşte, pe mine tot mă apără de toată lucrarea patimilor, celor ce mă necăjesc.
Altă Tricântare,
Irmos : Naşterea zămislirii...
În lume, ca cei fără de trupuri, şi în trup ca nişte îngeri, prin singur Cuvântul, în inimă purtându-L, aţi tras pe păgâni la credinţa lui Hristos; pe cei înţelepţi şi ritori, ca pe nişte nebuni mustrându-i cu ştiinţa, preafericiţi Apostoli.
Petre, piatra credinţei şi temelia, Pavele propovăduitorule şi învăţătorule al păgânilor, fii ai lui Zevedei, împreună cu ceilalţi opt, rugaţi-vă cu dinadinsul lui Hristos, ca să trecem cu bună sănătate măsura postului.
Slavă..., a Treimii :
Unule născătorule al Unuia, Părinte al Fiului, Cel Unul-Născut, şi unule Fiule al Unuia, lumină şi raza luminii, şi unule Duhule Sfinte, numai al unuia Dumnezeu, Carele eşti cu adevărat Domn al Domnului; O Treime, Unime Sfântă ! Mântuieşte-mă pe mine, cel ce grăiesc de Dumnezeirea Ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Minunea naşterii tale mă spăimântează, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Cum ai zămislit fără sămânţă pe Cel necuprins ? Spune, cum ai rămas fecioară, după ce ai născut ca o Maică ? Acest lucru ce este mai presus de fire, cu credinţă primindu-l, Celui ce S-a născut te închină; căci câte le voieşte le şi poate.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie,
Cu puterea Duhului la împăraţi şi la domni mergând, nicidecum temându-vă nici de foc, nici de sabie, aţi biruit toată înşelăciunea şi aţi mântuit pe oameni, voievozi ai Domnului fiind, preafericiţi Apostoli.
Irmosul :
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te slăvim.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira de două ori, glasul al 8-lea.
Vreme de pocăinţă şi pricinuitoare de viaţă veşnică este nouă nevoinţa postului, numai de vom tinde mâinile spre facere de bine; că nimica aşa nu mântuieşte sufletul, ca darea la cei săraci; că milostenia unită cu postul scapă pe om din moarte. Pe aceasta să o cuprindem, că acesteia nimica nu este asemenea. Că puternică este să mântuiască sufletele noastre.
Martirica :
Cu zaua credinţei îmbrăcându-vă bine şi cu însemnarea Crucii într-armându-vă, ostaşi viteji v-aţi arătat; tiranilor bărbăteşte aţi stat împotrivă şi înşelăciunea diavolului aţi surpat; şi biruitori făcându-vă, cununilor v-aţi învrednicit. Rugaţi-vă lui Hristos pentru noi, ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară Sfântă, Născătoare de Dumnezeu, la acoperământul tău alergând, ştiu că voi afla mântuire; că poţi Preacurată să-mi ajuţi.
Şi celelalte ale Utreniei şi Apolisul.
La ceasul al şaselea
Troparul Proorociei, glasul 1.
Pe noi cei căzuţi ridică-ne; pe cei ce ne-am depărtat, întoarce-ne la Tine, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni; Cela ce împreună ţii marginile pământului.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a scăpat. (ps. 33, 4)
Stih : Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. (ps. 33, 1)
Din profeţia lui Isaia citire :
Cap. 6, vers 1-12.
Și a fost în anul, în care a murit împămpăratul Ozia, văzut-am pe Domnul şezând pe scaun înalt şi preaînălţat, şi plină casa de slava Lui. Şi serafimii stau împrejurul Lui, şase aripi la unul şi şase aripi la altul şi cu două îşi acopereau faţa, şi cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Şi striga unul către altul şi ziceau; Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui. Şi s-a ridicat pragul cel de sus al uşii de glasul cu care striga şi casa s-a umplut de fum. Şi am zis : O, ticălosul de mine că m-am umilit, fiindcă sunt om; şi buze necurate având şi locuiesc între popor, care are buze necurate, şi pe Împăratul, Domnul Savaot, L-am văzut cu ochii mei. Şi s-a trimis la mine unul din serafimi, şi în mână avea un cărbune de foc, care îl luase cu cleştele din altar. Şi l-a atins de gura mea şi a zis : Iată s-a atins acesta de buzele tale, şi va şterge fărădelegile tale, şi păcatele tale va curăţi. Şi am auzit glasul Domnului zicând : Pe cine voi trimite ? Şi cine va merge la poporul acesta ? Şi am zis : Iată eu sunt, trimite-mă. Şi a zis : Mergi şi zi poporului acestuia : Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege, şi uitându-vă vă veţi uita şi nu veţi vedea. Că s-a îngroşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu au auzit şi ochii săi i-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi să-i vindec pe ei. Şi am zis : Până când, Doamne ? Şi a zis : Până când se vor pustii cetăţile, ca să nu fie cine să locuiască într-însele şi casele ca să nu fie cu oameni, şi pământul va rămâne pustiu. Şi după aceasta va îndelunga Dumnezeu oamenii şi se vor înmulţi cei ce au rămas pe pământ.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Scoală-te, Doamne, şi ia aminte spre judecata mea. (ps. 34, 22)
Stih : Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate. (ps. 34, 1)
VINERI
VINERI
În a doua săptămână a Sfântului şi marelui Post
LA VECERNIE, JOI SEARA
La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6. Şi cântăm aceste trei podobnice din Triod ale lui Iosif, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor...
În coastă împuns fiind şi pe lemn răstignindu-Te, viață mi-ai izvorât mie, celui omorât prin răutatea şarpelui cu mâncarea din pom. Pentru aceasta Te slăvesc pe Tine, Hristoase, şi mă rog îndurării Tale, arată-mă închinător patimilor şi învierii Tale, pe mine carele săvârşesc cu umilinţă curgerea postului.
Izgonit-ai din rai pe cel dintâi zidit, carele a cules din pom durere. Dar pironindu-Te ca un om pe lemn, Mântuitorule, iarăşi înlăuntru l-ai sălăşluit. Pentru aceasta strig Ţie, Doamne : Scoate-mă acum din dureri, curăţindu-mă cu postul, cu pocăinţă şi cu lacrimi, Iisuse preabunule, Mântuitorul sufletelor noastre.
Altă Stihiră a lui Teodor, glasul al 5-lea.
Podobia : Doamne pe vremea lui Moise...
Doamne, Crucea Ta cea făcătoare de viață o lăudăm. Că aceasta a înflorit viață în lume, moartea omorând; care şi acum spre rugăciune o aducem Ţie. Întăreşte-ne pe noi, care postim întru aceste sfinte zile şi ne dăruieşte tărie asupra patimilor şi semn de pace, pentru mulţimea milei Tale, Iubitorule de oameni.
Şi din Minei trei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
Prochimen, glasul al 4-lea :
Doamne în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori. (ps. 35, 5)
Stih : Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mult. (ps. 35, 6)
De la Facere citire :
Cap. 5, vers 1-24.
Aceasta este cartea facerii oamenilor, în care zi a făcut Dumnezeu pe Adam; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el; bărbat şi femeie i-a făcut pe ei şi i-a binecuvântat. Şi i-a pus numele Adam, în ziua ia care i-a făcut pe ei. Şi a trăit Adam două sute treizeci de ani şi a născut fiu după chipul şi după asemănarea sa şi a pus numele lui Set. Şi au fost zilele lui Adam care le-a trăit, după ce a născut pe Set, ani şapte sute şi a născut fii şi fete. Şi au fost toate zilele lui Adam, care le-a trăit, nouă sute treizeci de ani şi a murit. Şi a trăit Set ani două sute cinci şi a născut pe Enos; şi a trăit Set, după ce a născut pe Enos, ani şaptesute şapte şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Set, ani nouă sute doisprezece şi a murit. Şi a trăit Enos ani o sută nouăzeci şi a născut pe Cainan. Şi a trăit Enos după ce a născut pe Cainan ani şapte sute cincisprezece şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Enos, ani nouă sute cinci şi a murit. Şi a trăit Cainan ani o sută şi şaptezeci şi a născut pe Maleleil. Şi a trăit Cainan, după ce a născut pe Maleleil, ani şapte sute patruzeci şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Cainan ani nouă sute zece, şi a murit. Şi a trăit Maleleil ani o sută şasezeci şi cinci, şi a născut pe Iared. Şi a trăit Maleleil, după ce a născut pe Iared, ani şapte sute treizeci, şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Maleleil ani opt sute nouă zeci şi cinci, şi a murit. Şi a trăit Iared ani o sută şaizeci şi doi şi a născut pe Enoh. Şi a trăit Iared după ce a născut pe Enoh, ani opt sute şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Iared ani nouă sute şasezeci şi doi şi a murit. Şi a trăit Enoh ani o sută şaizeci şi cinci şi a născut pe Matusal şi bine a plăcut Enoh lui Dumnezeu. Şi a trăit Enoh după ce a născut pe Matusal ani două sute, şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Enoh ani trei sute şaizeci şi cinci. Şi bine a plăcut Enoh lui Dumnezeu şi nu s-a aflat, pentru că l-a mutat pe dânsul Dumnezeu.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui. (ps. 36, 34)
Stih : Nu râvni celor ce viclenesc, nici pizmui celor ce fac fărădelege. (ps. 36, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 6, Vers 3-20.
Fă Fiule cele ce-ți poruncesc eu şi te vei mântui, că vei merge în mâinile celor răi pentru prietenul tău; nu slăbi, ci lasă să se mânie prietenul tău, pe carele l-ai luat în chezăşie. Să nu dai somn ochilor tăi, nici să dormitezi cu genele tale. Ca să te mântuieşti ca o căprioară din cursă, şi ca o pasăre din laț. Mergi la furnică, o leneşule ! Şi urmează văzând căile ei, şi fii mai înţelept decât dânsa. Că aceea nefiind lucrătoare de pământ, nici având pe cineva să o îndemne, nici sub stăpân fiind, îşi găseşte vara hrană, şi multă strânsoare face în vremea secerişului. Sau mergi la albină, şi vei cunoaşte cât este de lucrătoare şi cât de curat lucru face, ale căreia osteneli împăraţii şi proştii le întrebuinţează spre sănătate, şi de toţi este iubită şi mărită, măcar de este şi slabă de putere; ci pentru înţelepciune cinstindu-o, o au adus înainte. Până când o, leneşule, zaci ? Şi când te vei scula din somn ? Puţin să dormi şi puţin să şezi şi puţin să dormitezi şi puţin să-ţi îmbrăţişezi pieptul cu mâinile. Că apoi îţi va veni ţie ca un călător rău sărăcia, şi lipsa ca un bun alergător. Iar de nu vei fi leneş, veni-va ca un izvor secerişul tău, şi sărăcia ca un călător rău va fugi de la tine. Omul cel fără de minte şi fărădelege umblă în căile rele, şi acela face semn cu ochiul, şi bate cu piciorul, şi învaţă ameninţând cu degetul. Şi cu inima îndărătnică meşteşugeşte rele; în toată vremea unul ca acela tulburări face cetăţii. Pentru aceea fără de veste va veni la pierire, la tăiere şi la sfărâmare nevindecată. Că se bucură de toate cele ce urăşte Dumnezeu şi se va sfărâma pentru necurăţia sufletului. Ochiul semeţului, limba nedreaptă, mâinile cele ce varsă sânge nevinovat, şi inima ceea ce meşteşugeşte gânduri rele, şi picioarele cele grabnice a face rău, se vor pierde. Aţâţă minciună mărturia nedreaptă şi scorneşte judecăţi între fraţi. Fiule ! Păzeşte legile tatălui tău, şi nu lepăda învăţăturile maicii tale.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 6-lea.
Nepostindu-se de pomul cunoştinţei, după porunca Făcătorului, cei întâi zidiţi şi-au agonisit moartea cea pentru neascultare, şi s-au înstrăinat de pomul vieţii şi de raiul desfătării. Pentru aceasta să postim credincioşilor de mâncările cele ce strică, şi de patimile cele pierzătoare, ca să culegem viață din dumnezeiasca Cruce. Şi împreună cu tâlharul cel cu minte să ne întoarcem la patria cea dintâi luând de la Hristos Dumnezeu mare milă. (de două ori)
Martirica :
Toate cele pământeşti defăimându-le şi spre munci bărbăteşte îndrăznind, nu v-aţi lipsit de fericitele nădejdi; ci împărăţiei cereşti v-aţi făcut moşteni, prealăudaţilor mucenici; având îndrăzneală către Iubitorul de oameni Dumnezeu, cereţi pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Podobia : Bucură-te cămara...
Mieluşeaua văzând pe Mielul său oarecând, grăbindu-Se spre junghiere, cu osârdie i-a urmat, acestea strigând către Dânsul : Unde mergi acum Fiul meu, preadulce Hristoase ? Pentru ce alergi aşa voios în această grabnică călătorie, îndelung-Răbdătorule ? Iisuse preadorite, Tu, Cela ce eşti fără de păcat, mult-Milostive Doamne ? Dă-mi cuvânt mie, roabei Tale, Fiul meu preaiubite; nu mă trece cu vederea, tăcând, pe mine care Te-am născut preaslăvit, pe Tine Dumnezeule dătătorule de viață, Cela ce dăruiești lumii mare milă.
Şi celelalte ale Vecerniei, după obicei.
Vineri a doua săptămână
LA UTRENIE
Treimicele glasului. După întâia Catismă, Sedelnele Crucii, din Octoih, cu a Născătoarei, tot de acolo.
După a doua Catismă, cântăm aceste Sedelne, glasul al 4-lea.
Podobia : Degrab ne întâmpină...
Cu postul înălţându-ne din patimile cele râvnitoare de cele de jos, să înălţăm pe Domnul, Cel ce S-a înălţat pe Cruce şi lumea a înălţat; să bem în simţire băutura umilinţei; să luăm în minte ziua şi ceasul în carele avem să stăm de faţă, înaintea veşnicului Judecător.
Slavă..., tot aceasta, Şi acum..., a Crucii Născătoarei de Dumnezeu.
Maica Ta, ceea ce nu ştie de mire, dacă Te-a văzut înălţat pe Cruce, tânguindu-se cu amar acestea a zis : Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu ? Cum Te-a răstignit poporul cel fărădelege pe Cruce, pe Tine viaţa tuturor, lumina mea cea preadulce ?
După a treia Catismă, Sedealna lui Teodor, glasul al 5-lea.
Podobie : Străluceşte astăzi...
Străluceşte Doamne darul Crucii Tale fulgerând în toată lumea; pierde tăria dracilor şi uşurează acum călătoria postului; prin acesta întărindu-ne, miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., tot aceasta, Şi acum..., a Crucii Născătoarei de Dumnezeu, glasul acelaşi.
Podobie : Cuvântul cel împreună...
Dacă Te-a văzut înălţat pe lemn Maica Ta, ceea ce Te-a născut fără dureri, s-a tânguit cu plângere, şi a strigat : Vai mie, preadulce Fiule, mă rănesc acum la suflet, văzându-Te pe Cruce pironit, ca un rău în mijlocul a doi făcători de rele.
CANOANELE
Cântăm Canonul din Minei şi aceste Tricântări, ale lui Iosif, după rânduiala lor.
Citim Cântarea a cincea din Psaltire.
Tricântarea
Cântarea a 5-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Necredincioşii nu vor vedea...
De bunăvoie Stăpâne Te-ai înălţat pe Cruce şi ai surpat pe vrăjmaşul. Pentru aceasta pe mine cel surpat de voia mea în prăpăstiile desfătărilor, cu milostivirea Ta ridică-mă.
Pe mine cel întunecat la suflet cu patimile cele necuvioase, luminează-mă Iisuse, Cela ce ai întunecat soarele, răstignindu-Te pe Cruce, şi ai luminat toate plinirile lumii.
Învredniceşte-mă, Hristoase, a trece noianul postului cu linişte, alinând valurile gândului meu, şi la limanul învierii mă îndreptează.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pe cea curată, cu minte curată să o cinstim, pe frumuseţea lui Iacov, cu fapte dumnezeieşti împodobindu-ne, cu bunăcredinţă să o lăudăm, ca pe Maica Dumnezeului nostru.
Altă Tricântare,
Facere a lui Teodor,
Glasul al 3-lea,
Irmos : Pe cei ce se închină Ţie...
Tu răstignindu-Te, m-ai scos din stricăciune şi cu suliţa împungându-Te, m-ai făcut nemuritor. Laud mila Ta cea nespusă, că ai venit Hristoase să mă mântuieşti.
Pe Cruce întinzându-Ţi palmele, ai ucis pe Amalic cel netrupesc, mântuind pe poporul Tău, Doamne. Pentru aceasta lăudăm stăpânirea Ta.
Slavă..., a Treimii :
O Dumnezeire în trei Feţe, o Stăpânie mai presus cu Fiinţa să o lăudăm, pe Tatăl cel fără început şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Cela ce nu putea să-L încapă cerurile zămislindu-L tu în pântece, L-ai născut. O, înfricoşată şi nespusă minune ! Pentru aceasta toţi te lăudăm pe tine, Preacurată.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cela ce pentru mine ai răbdat răstignire, bând oţet şi zicând : Săvârşitu-s-a ! Săvârşeşte-mi măsura postului, învredniceşte-mă a vedea învierea Ta.
Irmos :
Pe cei ce se închină Ţie de noapte, Hristoase milueşte-i, şi le dăruieşte pace; pentru că poruncile Tale s-au făcut lumină şi tămăduire robilor Tăi, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
Răstignindu-Te pe Cruce pentru milostivire, ai deschis tâlharului raiul; şi eu acum fiind jefuit prin răutate drăcească şi luând rană în suflet, vindecă-mă peste tot, deschizându-mi mie uşile pocăinţei, cu iubirea Ta de oameni.
Cu postul luminându-ne trupul, să ne hrănim sufletul cu fapte bune; să ospătăm pe săraci, cumpărând bogăţie nedeşartă în ceruri; şi să strigăm : Lăudaţi făpturile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pentru patima Ta s-a clintit făptura, văzându-Te pe Cruce pironit, preabune Mântuitorule. Pentru aceasta mă rog Ţie, Îndurate, întăreşte mintea mea cea clătită pururea de bântuielile şarpelui, pe piatra cea neclintită a voii Tale.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ușa lui Dumnezeu cea încuiată, prin care singur Domnul a trecut, îndreptează-mă spre cărările cele dumnezeieşti, şi-mi deschide uşile mântuirii, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită; că la tine năzuiesc Fecioară, care eşti singură folositoare neamului omenesc.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Făcătorul făpturii...
Lăudând lemnul cel preasfânt, pe carele Tu, Hristoase al meu Te-ai răstignit, Te binecuvintez întru toţi vecii.
Răstignindu-Te Hristoase cei fărădelege în Golgota, Te-au omorât; dar viezi şi ne mântuieşti pe noi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu cuviinţă luminată se desparte Treimea şi rămâne nedespărţită ca un Dumnezeu. Pe Carele Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fă rugăciune pentru cei ce te laudă pe tine, Preacurată, să se mântuiască de toate supărările şi primejdiile.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Întărindu-mă pe mine cu puterea Crucii Tale, Doamne, învredniceşte-mă să sfârşesc cu veselie călătoria postului.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Făcătorul a toată făptura, de Carele se spăimântează îngerii, cântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Hristos, Piatra cea netăiată...
Piatră netăiată Te-a văzut mai înainte proorocul din muntele Fecioarei, Mântuitorule, pe Tine, Care ai sfărâmat pietrele cu răstignirea Ta. Pentru aceasta liberează-mă pe mine cel îngreuiat cu piatra nesimţirii, ca un prea îndurat.
Posteşte-te de răutate, suflete al meu, desfătându-te întru dumnezeiasca dragoste; deschide uşa tuturor felurilor de bunătăţi, încuind intrarea vicleniei, prin înfrânare şi prin rugăciune.
Mântuieşte-mă pe mine cel osândit, Stăpâne, Mântuitorul meu, Cela ce ai osândit vrajba cu Crucea Ta, şi să nu mă arăţi vinovat gheenei, pe mine cel întinat cu patimile şi întunecat cu păcatele.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Să Te înduri de mine, Hristoase, când vei veni cu slavă să judeci lumea. Risipeşte negura răutăţilor mele, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi moştenitor mă fă împărăţiei Tale celei cereşti.
Altă Tricântare,
Irmos : Isaie dănţuieşte...
Răstignindu-Te, mi-ai deschis îndată raiul, întru carele luând viață mă bucur, scăpând de moartea cea veșnică a neascultării. Pentru aceasta, Iubitorule de oameni, ca pe Dumnezeul meu Te slăvesc.
Organul blestemului s-a arătat pecete binecuvântării, Crucea Ta, Doamne, cea făcătoare de viață; pe care văzându-Te înviem cei ce am fost mai înainte morţi, şi lăudându-Te, ca pe un Stăpân, Te slăvim.
Slavă..., a Treimii :
Întru o Fiinţă Te laud Treime fără de început, preacinstită, de viață începătoare, nedespărţită Unime, Părinte, Cela ce eşti nenăscut, Cuvinte şi Fiule, Cel ce Te-ai născut, şi Duhule Sfinte; mântuieşte-ne pe noi cei ce Te lăudăm pe Tine.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mai presus de minte este naşterea ta, Maica lui Dumnezeu; că întru tine zămislirea a fost fără de bărbat şi naşterea întru feciorie; că Dumnezeu este Cel ce S-a născut; pe Carele slăvindu-L, pe tine Fecioară te fericim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce cinstită, tăria mea şi scăparea, fii mie luminare acum întru acest post, veselindu-mă şi curăţindu-mă, şi păzindu-mă de ispite; ca lăudându-te pe tine, să slăvesc pe stăpânul Hristos.
Irmosul :
Isaie dănţuieşte ! Fecioara a avut în pântece şi a născut fiu pe Emanuil, pe Dumnezeu şi omul. Răsărit este numele Lui, pe Carele slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira de două ori, glasul al 8-lea.
Postul cel omorâtor de patimi fiind de faţă, vesteşte vindecare celor vătămaţi de păcate; pe carele să-l cinstim ca pe un ajutor de Dumnezeu dăruit, luând lespezile cele scrise de Dumnezeu prin Moise. Să nu cinstim mai mult neînfrânarea care l-a sfărâmat, ca să nu ne facem părtaşi celor ce le-au căzut oasele în pustie. Să nu ne mâhnim ca Iudeii, ci în Biserică să ne luminăm; să nu ne făţărnicim ca fariseii, ci să ne împodobim după cuvântul Evangheliei, lăudându-ne cu Crucea lui Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Martirica :
Ce vă vom numi pe voi sfinţilor ? Heruvimi ? Că întru voi S-a odihnit Hristos. Serafimi ? Că neîncetat L-aţi preaslăvit pe El. Sau îngeri ? Că de trup v-aţi lepădat. Sau puteri ? Că întru minuni lucraţi. Multe sunt numirile voastre, şi mai mari darurile ! Rugaţi-vă, să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei, glasul acelaşi.
Ce lucru minunat şi neauzit este acesta ? Fecioara către Domnul a strigat ca o Maică : Durerile care n-am avut când Te-am născut, Fiule, iute s-au atins de inima mea. Nu sufăr a Te vedea pe Cruce pironit, lumina ochilor mei ! Grăbeşte dar de Te scoală, ca să slăvesc împreună cu lumea înfricoşată rânduiala Ta.
Şi cealaltă rânduiala a Utreniei.
La ceasul al şaselea.
Troparul Profeţiei, glasul 1.
În noapte şi în zi cădem înaintea Ta, Doamne, să dai iertare de păcate sufletelor noastre; ca în pace să ne închinăm Ţie şi să Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerți. (ps. 37, 1)
Stih : Că săgeţile tale s-au înfipt în mine și mâna Ta apasă peste mine. (ps. 37, 2)
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 7, Vers 1-14.
Fost-a în zilele lui Ahaz, feciorul lui Ioatan, feciorul lui Ozie împăratul Iudeilor, sculatu-s-au Rasin, împăratul Aramului, şi Fachee, feciorul lui Romelie, împăratul lui Israil, asupra Ierusalimului, ca să-l bată şi n-au putut să-l biruiască. Şi s-a făcut veste în casa lui David zicând : Sfătui-tu-s-au Aram cu Efrem; şi s-a spăimântat sufletul lui şi sufletul poporului lui în ce chip se clăteşte în pădure copacul de vânt. Şi a zis Domnul către Isaia : Ieşi întru întâmpinarea lui Ahaz, tu şi feciorul tău, Iasub cel rămas, la fântâna drumului celui de sus din ţarina nălbitorului şi să zici lui : Păzeşte-te să taci şi nu te teme, nici să slăbească sufletul tău, pentru aceşti doi tăciuni de lemne ce fumegă; căci, când va fi întărirea mâniei mele tot eu voi tămădui; şi feciorul lui Aram şi feciorul lui Romelie pentru că au sfătuit sfat rău cu Efrem împotriva ta, zicând : Să ne suim asupra Iudei şi să-i facem rău şi vorbind cu dânşii, să-i întoarcem pe ei la noi şi vom pune împărat într-însa pe feciorul lui Saveil. Aşa zice Domnul Savaot : Nu va rămâne sfatul acesta, nici va fi. Ci capul lui Aram, Damascul şi capul Damascului, Rasin; şi încă şaizeci şi cinci de ani lipsi-va împărăţia lui Efrem din popor. Şi capul lui Efrem, Samaria şi capul lui Samaria, feciorul lui Romelie. Şi de nu veţi crede, nu veţi înţelege. Şi a adăugat Domnul a grăi către Ahaz, zicând : Cere ție semn de la Domnul Dumnezeul tău, întru adânc şi întru înălţime. Şi a zis Ahaz : Nu voi cere, nici voi ispiti pe Domnul. Şi a zis Isaia : Ascultaţi dar casa lui David : Au doar puţin vă este vouă a da împotrivire oamenilor, pentru că Domnului daţi împotrivire ? Pentru aceasta singur Domnul va da vouă semn.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Ascultă, Doamne ruga mea şi rugăciunea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci. (ps. 38, 16)
Stih : Zis-am, păzi-voi căile mele, ca să nu greşesc eu cu limba mea. (ps. 38, 1)
SÂMBĂTĂ
SÂMBĂTĂ
În a doua săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, VINERI SEARA
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 10 şi cântăm Stibira, de două ori şi patru Martirice ale glasului, şi din Minei patru. Slavă..., a morţilor, Şi acum..., a Născătoarei glasului, Dogmatica.
Stihira, glasul al 4-lea, singur glasul.
Acum este vreme bineprimită, acum este ziua mântuirii; cu mulţimea milei Tale cercetează sufletul meu şi sarcina fărădelegilor mele uşurează-o, Unule, Iubitorule de oameni. (de două ori)
Apoi Martiricile din Octoih și de la Minei.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească. (ps. 39, 15)
Stih : Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine. (ps. 39, 1)
De la Facere citire :
Cap 5, Vers 32. Cap 6, Vers 8.
Când a fost Noe de cinci sute de ani, a născut trei feciori, pe Sem, pe Ham şi pe Iafet. Şi a fost când au început oamenii a se înmulţi pe pământ, şi li s-au născut lor fete. Văzând fiii lui Dumnezeu pe fetele oamenilor că erau frumoase, şi-au luat femei din toate care au ales. Şi a zis Domnul Dumnezeu : Nu va petrece Duhul meu în oamenii aceştia, pentru că trupuri sunt, şi vor fi zilele lor o sută şi douăzeci de ani. Şi erau uriaşi pe pământ în zilele acelea. Şi după aceea când intrau fiii lui Dumnezeu la fetele oamenilor şi năşteau ele, aceia erau uriaşi oameni vestiţi din veac. Iar văzând Domnul Dumnezeu că se înmulţise răutăţile oamenilor pe pământ şi cum că fiecare gândea cu dinadinsul numai rele în inima sa în toate zilele, i-a părut rău că făcuse pe om şi S-a căit. Şi a zis Dumnezeu : Pierde-voi pe omul carele am făcut de pe faţa pământului, de la om până la dobitoc şi de la vietăţi până la păsările cerului; că-mi pare rău că l-am făcut. Iar Noe a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Eu am zis; Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu că am greşit Ţie. (ps. 40, 4)
Stih : Fericit este cela ce se uită spre săracul şi mişelul; în ziua cea rea îl va mântui Domnul. (ps. 40, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 6, Vers 20-35.
Fiule, păzeşte legea tătâne-tău şi nu lepăda învățăturile maicii tale. Lipeşte-le de inima ta pururea şi le înfăşoară în jurul grumazului tău. Şi ori când umbli, le poartă şi cu tine să fie, ca să te păzească când vei dormi şi când te vei scula să vorbească cu tine. Pentru că porunca este sfeşnic şi lege şi lumină; şi învăţătura şi cercetarea este calea vieţii, spre a te feri de femeia cu bărbat şi de pâra limbii străine. Fiule să nu te biruiască pofta frumuseţii celei străine, nici să te vâneze cu ochii săi, nici să te înşele genele ei. Că preţul femeii rele este cât şi al unei pâini; şi femeia vânează sufletele bărbaţilor celor de cinste. Au doară va ascunde cineva foc în sân şi să nu-şi ardă hainele sale ? Sau de va călca cineva pe cărbuni de foc, au doară nu-şi va arde picioarele ? Aşa cela ce intră la femeia cu bărbat, nu va fi fără de muncă pentru răutăţi. Asemenea şi tot cela ce se atinge de dânsa, nu va fi fără vină. Nu este minune de prind pe cineva furând, că fură ca să-şi sature sufletul său cel flămând şi de se va prinde va plăti de şapte ori şi toate agoniselile sale dându-le, va scăpa. Iar desfrânatul pentru lipsa minţii, pieire sufletului îşi câştigă; dureri şi ocară pătimeşte şi batjocura lui în veci nu se va şterge. Că umplându-se de otrava mâniei bărbatului ei, nu se va milostivi în ziua judecăţii. Nu va lăsa vrajba nici pentru o plată, nici se va îmblânzi pentru multe daruri. Fiule, cinsteşte pe Domnul şi te vei întări şi afară de Dânsul nu te teme de altul.
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei celei mai înainte sfinţite.
Iar unde nu se face Liturghie, sfârşim Ceasurile aşa : După; Slăbeşte, lasă, iartă..., zicem; Tatăl nostru..., Condacul zilei, al hramului şi al Sfântului, de va avea. Slavă..., Cu sfinții odihneşte, Hristoase..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., şi metaniile obişnuite. Apoi începem Vecernia, cu : Veniţi să ne închinăm..., (de 3 ori) Binecuvintează suflete al meu pe Domnul..., Ectenia cea mare. Catisma 18. La Doamne strigat-am..., punem 6 stihiri : 3 Martirice pe glasul de rând al Triodului şi 3 din Minei. Slavă..., A morţilor : Şi acum..., Dogmatica glasului de rând. Prochimenul zilei şi Paremiile. LA STIHOAVNĂ, Stihira zilei, care este pusă întâi şi cu Stihurile : Către Tine am ridicat ochii mei..., Şi aceiaşi Stihiră. Apoi Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne..., Şi Martirica, după glasul Stihirei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu : asemenea. Acum slobozeşte pe robul Tău..., Sfinte Dumnezeule..., Troparele, glasul al 2-lea. Apostoli, profeţi şi mucenici... Slavă..., Pomeneşte Doamne ca un bun..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu : Maică Sfântă a luminii..., Apoi preotul : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., Şi trei metanii şi rugăciunea : Preasfântă Treime..., Apoi; Fie numele Domnului binecuvântat. (de trei ori) , Psalmul 33 : Bine voi cuvânta pe Domnul... Şi Psalmul 144 : Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu..., Şi îndată : Cade-se să te fericim..., Şi Apolisul. Aşa facem în toate Vinerile Sfântului Post, când nu se face Liturghia cea mai înainte sfinţită. La Pavecerniţă după, Sfinte Dumnezeule..., cel dintâi, Troparul : Apostolilor, mucenicilor şi profeţilor...., Slavă..., Pomeneşte Doamne..., Şi acum..., Maică Sfântă..., După al doilea, Sfinte Dumnezeule..., Miluieşte-ne pe noi, Doamne..., După; Cade-se să te fericim..., şi după, Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., Condacul : Cu sfinţii odihneşte..., şi celelalte ale Pavecerniţei. Şi Apolisul cel mic. De se vor întâmpla sfinţii 40 de Mucenici în Sâmbăta a doua, a treia sau a patra, să se caute tipicul de la sfârşitul cărţii la litera P.
Sâmbătă a doua săptămână
LA UTRENIE
Aliluia, pe glasul al 2-lea.
Stih 1 : Fericiţi pe care i-ai ales şi l-ai primit Doamne. (ps. 64, 4)
Stili 2 : Şi pomenirea lor în neam şi în neam. (ps. 137, 27 și ps. 101,13)
Stih 3 : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui. (ps. 24, 14)
Troparele, glasul al 2 lea.
Apostolilor, mucenicilor şi proorocilor, ierarhilor, cuvioșilor şi drepţilor, care bine aţi săvârşit lupta şi credinţa aţi păzit, îndrăzneală având către Mântuitorul, pe Acela ca pe un bun, rugaţi-L pentru noi, ca să mântuiască, rugămu-vă, sufletele noastre.
Slavă..., a morţilor :
Pomeneşte, Doamne, ca un bun sufletele robilor Tăi, şi câte în viață au greşit iartă-le. Că nimenea nu este fără de păcat, fără numai Tu, cel ce poţi şi celor răposaţi a le da odihnă. (de două ori)
Şi acum..., a Născătoarei :
Maică Sfântă a luminii celei negrăite, cu îngereşti cântări pe tine cinstindu-te, cu bunăcredinţă te slăvim.
Şi citim Catisma a 16-a, Zis-a Domnul Domnului meu... Apoi cântăm Sedelnele mucenicești din Octoih. Slavă..., A morţilor : Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu : Şi citim la Exaimeron. Apoi; Fericiţi cei fără prihană..., în două stări. Şi pomeneşte preotul pe cei morţi după cum este obiceiul; iar la sfârşitul Catismei cântăm : Bine eşti cuvântat, Doamne..., Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii..., Şi celelalte. După Slavă..., Şi acum..., Ectenia pentru cei morţi. Şi rugăciunea : Dumnezeul duhurilor şi a tot...
Şi îndată Sedealna, glasul al 5-lea.
Odihneşte Mântuitorul nostru cu drepţii pe robii Tăi şi-i sălășluieşte pe dânşii în curţile Tale, precum este scris; trecând ca un bun greşalele lor cele de voie şi cele fără de voie, şi toate cele întru neştiinţă şi întru ştiinţă, Iubitorule de oameni.
Slavă..., sfârşitul. Şi acum...
Cela ce ai răsărit din Fecioară lumii, Hristoase Dumnezeule, şi fii luminii printr-însa ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.
Psalmul 50.
CANOANELE
Cântăm Canonul Mineiului cu Irmosul pe 6, al hramului Sfântului pe 4. Şi se zice Irmosul şi un Tropar fără Stih și începem Stihurile de la Atunci s-au grăbit voievozii Edomului...
Știut să fie : Că nu cântăm Stihirile dintru început până la a 6-a Cântare în toate Sâmbetele Sfântului post, până la Acatist. Iar de este hramul lui Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu, cântăm Canonul Hramului cu Irmosul pe 6, şi al Mineiului pe 4. Iar de la Cântarea a 6-a, se începe Patrucântarea Triodului. Atunci se lasă Canonul hramului, citindu-se întâi Canonul Sfântului din Minei, cu Irmosul pe 6, și Patrucântarea şi se cântă şi Stihurile.
Patrucântarea
Facere a lui Iosif
Cântarea a 6-a. Glasul al 8-lea,
Irmos : Rugăciune vărs către Domnul...
Sfinţii pentru prea multe munci s-au învrednicit asupra multor milioane de vrăjmaşi, Mântuitorule; şi aşa au dobândit multe bunătăţi ale Tale. Deci pentru rugăciunile lor, ca un bun, şterge greşalele mele cele multe.
Să lăudăm pe mucenicii lui Hristos, şi să strigăm către dânşii cu un gând : Următori ai patimilor celor stăpâneşti, tămăduiţi patimile sufletelor noastre şi ne întăriţi pe noi, să postim de obiceiul cel rău.
Schimbat-ai durerea morţii spre somn, adormind Tu în mormânt, şi ai dăruit morţilor viață. Deci învredniceşte, Mântuilorule, în starea celor aleşi, pe cei ce s-au mutat; pentru rugăciunile Sfinţilor Mucenici.
Întăreşte-mă, Fecioară, să postesc şi să mă depărtez de tot păcatul, ceea ce ai născut negrăit întrupat pe Cuvântul cel puternic şi fără de păcat. Şi-mi dă lacrimi curăţitoare de păcate, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Altă Patrucântare,
Facere a lui Teodor,
Glasul al 3-lea,
Irmos : Adâncul patimilor...
Pomenirea mucenicilor săvârşind dumnezeieşte, veniţi iubitorilor de mucenici, să ne bucurăm şi cu cântări încununându-i, să binecuvântăm pe dătătorul de biruinţă, Hristos.
Luând întâi ispită prin bătăi, iar după aceea cu pietre fiind ucişi, ferăstruindu-vă, fiarelor v-aţi dat spre mâncare. Junghiatu-v-aţi ca nişte miei ai lui Hristos, dar trăiţi pururea purtătorilor de chinuri.
Slavă..., a Treimii :
Pe Cele trei întru o Fiinţă împreunând şi pe unul în trei Feţe împărţind, care este Dumnezeirea, fug de prăpăstiile cele de o măsură ale lui Sabelie şi ale lui Arie.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară te-ai arătat şi după naştere petreci curată; că amândouă ai, şi ai născut şi ai rămas fecioară; minunată vedere este şi ceea ce se grăieşte şi ceea ce se gândeşte întru tine Maică Fecioară.
Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Martirica :
Sângele răbdării voastre se roagă Domnului neîncetat pentru noi, mucenicilor; pentru aceasta şi acum, rugaţi-vă ca să postim de patimile cele fără de cinste.
Al morţilor :
Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Cela ce vei să judeci toată lumea înaintea a multe milioane de îngeri, atunci învredniceşte pe cei ce au adormit întru credinţă, să stea fără de osândă înaintea Ta, Preaîndurate.
Irmosul :
Adâncul patimilor şi viscolul vânturilor celor potrivnice s-au sculat asupra mea; ci întâmpinându-mă Tu, Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă scoate din stricăciune, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.
CONDAC glasul al 6-lea.
Cu sfinţii odihneşte Hristoase sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin; ci viață fără de sfârşit.
ICOS
Tu însuţi eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar pământenii din pământ suntem zidiţi şi întru acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit Cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis : Că pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi pământenii mergem, făcând tânguirea cea de deasupra gropii, cântare : Aliluia. (de trei ori)
Cântarea a 7-a,
Irmos : Tinerii evreieşti în cuptor...
Cu ploile sângiuirilor voastre, preaslăviţilor, aţi stins văpaia înşelăciunii. Deci mântuiţi-ne pe noi de focul ce va să fie, cu rugăciunile cele către Hristos, mucenici ai Domnului.
Gurile leilor astupând şi arderea muncilor răbdând, mucenicilor, aţi moştenit desfătarea cea mai bună. Care rugaţi-vă să o dobândim şi noi în veci.
Cu toată lumina duhului fiind luminaţi vitejilor mucenici, cereţi odihnă şi intrare în rai şi împărtăşirea vieţii credincioşilor, celor ce s-au mutat.
Cântare aduc ţie Fecioară, nu mă trece pe mine cel cuprins de răutăţi; ci-mi dă Preacurată îndreptare desăvârşit, prin post şi prin toată petrecerea cea cu fapte bune.
Altă Patrucântare,
Irmos : Cela ce ai rourat văpaia...
Focul şi sabia şi fiarele, ca nişte desfătări socotindu-le, purtători de chinuri, aţi făcut de s-au mirat ucigaşii voştri; lăudând voi pe Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu amănuntul tăindu-vă mădularele şi arzându-vă, v-aţi adus lui Hristos jertfă bine mirositoare, mucenici ai Domnului. Deci rugaţi-vă Lui, pentru noi pururea.
Slavă..., a Treimii :
Pe un Dumnezeu în Treime slăvesc, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul, Unime neamestecată, Treime cinstită, începere prea fără început şi de o Fiinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, primind rugăciunile robilor tăi, le du la Dumnezeul tuturor, ca să ne mântuiască pe noi de toată supărarea.
Stih : Sfinţilor care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânșii.
Adunările mucenicilor din cer, venind de faţă la cei ce vă laudă pe voi, binecuvântaţi-i şi-i sfinţiţi, ca să săvârşească cu dragoste vremea postului.
Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
Iertând greşalele, cele de voie şi cele fără de voie, ale celor ce s-au mutat cu credinţă la Tine, Cela ce ştii faptele oamenilor, odihneşte-i ca un Dumnezeu.
Irmosul :
Cela ce ai rourat văpaia cuptorului şi pe tineri nearşi i-ai păzit, bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Biruitori asupra tiranului...
Tot felul de munci cu slăbiciunea trupului răbdând, vindecători bolnavilor v-aţi arătat, purtătorilor de chinuri. Pentru aceasta strig : Tămăduiţi sufletul meu cel bolnav, prin pocăinţă în vremea postului.
Vai mie, cum au trecut toate zilele mele în lenevire ! Şi iată că soseşte sfârşitul să mă ia, nesăvârşit fiind prin fapte bune. Ci voi mucenicilor, cei ce bine aţi săvârşit călătoria, rugaţi-vă, ca să mi se dea sfârşit bun.
Cu picăturile sângiurilor voastre, aţi stins arderea Dumnezeirii, dumnezeieşti mucenici; şi celor ce au ieşit din viaţa aceasta le cereţi cu adevărat iertare de cele ce au lucrat, şi dumnezeiască odihnă în veci.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Iezechil te-a văzut mai înainte pe tine, Preacurată, uşă neumblată, care deschizi uşile pocăinţei tuturor celor deznădăjduiți. Pentru aceasta mă rog ţie : Deschide-mi şi mie cărările care duc la odihnele cele de acolo.
Altă Patrucântare,
Irmos : Pe Dumnezeu Cel ce S-a...
Munci cu multe chinuri în multe feluri răbdând, unii fiind arşi, alţii ferăstruiți, iar alţii tăiaţi, v-aţi veselit vitejilor, cântând lui Hristos : Lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu sângiurile voastre, sfinţiţi marginile lumii, cu picături mici râuri de tămăduiri tuturor izvorând, prealăudaţi mucenici. Pentru aceasta strigaţi pururea : Lăudaţi, binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi, întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Unime în trei Feţe, Părinte, şi Fiule, şi Duhule cel viu, o Dumnezeire, o împărăţie, pe Tine lumina cea neapusă Te laudă oştile îngereşti şi noi aceştia de pe pământ Te lăudăm, bine Te cuvântăm, şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Iată toate neamurile te fericim pe tine, Preacurată, văzând slăvirile tale; că tu ai născut mai presus de fire pe Făcătorul tuturor, pe Cel ce este Dumnezeu şi om. Pentru aceasta bine te cuvântăm, şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Ceată a mucenicilor, cereţi ca să ne mântuiască pe noi, făcând şi acum rugăciuni către Mântuitorul, ca să slujim lui curat prin înfrânare, strigând : Lăudaţi, binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi sămânţa lor va moşteni pământul.
Pe cei ce au adormit cu bunăcredinţă întru nădejdea învierii, învredniceşte-i Doamne a se scula spre viață veșnică, ca să Te laude curat şi să Te slăvească cu cântări : Lăudaţi, binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut mai înainte de veci din Tatăl, Cel fără de început, şi mai pe urmă S-a îmbrăcat cu trup din Născătoarea de Dumnezeu; ca pe un om desăvârşit şi Dumnezeu adevărat, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Trecut-ai peste legile firii...
Arătatu-v-aţi ca nişte cărbuni dumnezeieşti, arzând pădurea cea întunecoasă a nedumnezeirii şi cetele dracilor cu sabia tăindu-le, vitejilor mucenici cei ce sunteţi luminători inimilor noastre.
Întunericul muncilor l-aţi trecut şi la lumina cea înţelegătoare v-aţi mutat, vitejilor mucenici; pentru aceasta luminaţi sufletul meu cel întunecat cu păcatele.
Răbdat-au dureri prealăudaţii mucenici, aducând lui Dumnezeu durerile trupului lor; şi acum cer credincioşilor, celor ce s-au mutat, odihna cea fără de durere şi desfătarea raiului.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Arată-te, preacurată Dumnezeiască Stăpână, ajutătoare netrebnicilor robilor tăi, în vremea postirii, ducând rugăciunile noastre Domnului, Celui ce împărăţeşte veacurile.
Altă Patrucântare,
Irmos : Pe Tine, Izvorul nemuririi...
Ca nişte foc fiind aruncaţi de la Dumnezeu pe pământ, aţi ars toată înşelăciunea idolilor, aprinzând lumina bunei credinţe în toate marginile lumii, mucenici ai lui Hristos.
Pe voi mucenicilor, nici văpăile, nici junghierile, nici roțile, nici ruperea mădularelor, nici împroşcările cu pietre, nici teascurile, nici altă muncă amară nu v-au despărţit de dragostea lui Hristos.
Slavă..., a Treimii :
Una şi întreită laud Dumnezeirea cu bunăcredinţă, unindu-o după fire, şi despărţindu-o după feţe : Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, una sunt.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine, ceea ce ai odrăslit toiag din rădăcina lui Iessei şi a lui David strămoşului, Preasfântă, preacurată, te slăvim; că mântuieşti sufletele noastre.
Stih : Sfinţilor celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.
Cinstită mulţime a mucenicilor, roagă-te lui Hristos, ca săvârşind noi cu pace călătoria postului, să vedem şi să ne închinăm patimilor Lui.
Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
Cela ce ai omorât moartea celor morţi şi a celor vii, ca un Dumnezeu, şi ai dat tuturor viață prin scularea Ta, Hristoase; odihneşte şi pe robii Tăi, pe care i-ai mutat.
Irmosul :
Pe Tine, Izvorul cel nemuritor, care prin sfinţi dăruiești tămăduiri neamului omenesc, Te slăvesc; că mântuieşti sufletele noastre.
LUMINÂNDA
Cela ce ai împodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu, şi prin sfinţii Tăi tot pământul ai luminat, Făcătorule a toate, pe cei ce Te laudă pe Tine mântuieşte-i.
Slavă..., a morţilor :
Cela ce stăpâneşti pe cei morţi şi pe cei vii, ca un Dumnezeu, şi prin sfinţii Tăi tot pământul luminezi, Ziditorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti veselia îngerilor bucuria celor necăjiţi, folositoare creştinilor, Fecioară, Maica Domnului, apără-ne pe noi şi ne scapă de muncile cele veşnice.
LA LAUDE, Martiricile glasului, care vor fi de rând; Slavă..., Idiomela pentru morţi; Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu : LA STIHOAVNĂ Stihirile morţilor. Ale glasului din Octoih, ce va fi de rând, a lui Teofan. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului, pe 6. După Ieşire, Troparele : Apostoli, mucenici... Pomeneşte Doamne ca un bun..., Slavă..., Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele..., Şi acum..., Pe tine zid şi liman te avem..., Prochimen, glasul al 8-lea : Veseliţi-vă întru Domnul şi vă bucuraţi drepţilor..., Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales... Altul, glasul al 6-lea : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui..., Stih : Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu..., Apostolul zilei şi al morţilor, către Coloseni. Aliluia, glasul al 4-lea : Strigat-au drepţii..., Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales... Evanghelia de la Marcu şi Evanghelia de la Ioan. CHINONICUL : Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul... Altul : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi Stih : Pomenirea lor în neam şi în neam. În acest chip se face slujba pentru cei morţi în trei Sâmbete ale Sfântului Post, când nu cade niciunul din aceste trei praznice : Al Sfântului Ioan înainte Mergătorul, al Sfinţilor 40 de Mucenici sau Buna Vestire.
Page updated
Google Sites
Report abuse