Crezi că ești MÂNTUIT ?

Tu poate crezi că eşti mântuit, dar nu eşti! (Un articol despre falsul "Creştinism")

Toate religiile lumii (ex, Islamism, Budism, Hinduism, Ateism, Mormonism, Catolicism, Ortodoxism, Protestantism, Adventismul de Ziua a Şaptea, Martorii lui Iehova, Iudaismul inventat de om [Matei 15:8-9], etc) nu duc în altă parte decât în iad (fiindcă toți cei ce fac parte din aceste religii sunt "necredincioşi,... închinători la idoli" Apocalipsa 21:8). Orice persoană implicată în aceste religii respinge cuvântul din Biblie (Romani 1:18-25) şi implicit adevărul Bibliei, astfel că Dumnezeu, Adevărul din Biblie (Ioan 14:6), Îi va arde pentru totdeauna în iazul de foc pentru că-L urăsc (Deuteronom 32:39-41; Apocalipsa 20:11-15).

Dar mai mult decât atât, ce realitate îngrozitoare să crezi că vei intra în rai (paradis) în ziua morţii tale, iar acolo să afli în acea zi că de fapt ai fost înşelat şi te afli în iad.

Cei mai mulţi care azi își spun creştini, dar care de fapt nu urmează adevărul, vor avea o surpriză atunci fiindcă vor fi cuprinşi de groază (Matei 7:13-14, Luca 13:24; 2 Petru 2:2). Ei înşişi vor găsi plânsul şi scrâşnirea dinţilor lor (ex, Matei 8:12; 22:1-14, 25; 14-30; Luca 13:28). Aceasta este valabil şi pentru tine dacă mergi pe "calea lată"; cât de dezamăgit şi ce trist vei fi şi tu atunci când vei murii, deoarece tu credeai că vei merge în prezenţa lui Dumnezeu în acea zi dar ce decepţie vei avea, căci o să te afli în iad dacă nu te întorci din toată inima la Dumnezeu. Acesta este adevărul şi ce îngrozitor, ce dezamăgire va fi pentru mulţi din cei ce-şi zic acum „creştini,” dar fiindcă nu ascultă de adevăr vor pierii (Matei 7:13-14; Luca 13:24; 2 Petru 2:2). Atunci, va fi plânsul şi scrâșnirea dinţilor, după cum este scris în Matei 8:12; 22:1-14; 25:14-30; şi Luca 13:28. Căci, dacă eşti implicat în religii, adunări sau biserici independente, conduse de învăţători falşi precum: Billy Graham, Rick Warren, Joel Osteen, James Dobson, Pat Robertson, John MacArtur, Tony Evans, Greg Laurie, Charles Stanley, Chuck Smith, Fred Price, Ellen White, J. Vernon McGee, Charles Blake, Chuck Swindoll, Gene Scott, Harold Camping, John Piper, T.D. Jackes, David Jeremiah, Charles Spurgeon, Dave Hunt, David W. Cloud, Perry F Rockwood, Neil Anderson, Robert Schuller, Jack Hayford, Benny Hinn, Miles McPherson, Ray Comfort, Chuck Colson, C.S. Lewis, Papa Ioan (papa), Hank Hanegraaff, Paul Chappell, Tony Campolo, sau alţii ca ei, care sunt arătaţi a fi oameni ai lui Dumnezeu.

[P.S. Toţi aceşti învăţători au fost expuşi (arătaţi ca mincinoşi) de Darwin Fish, pastor of „A True Church” (O Biserică Adevărată), în cartea sa: „False teachers„] http://www.atruechurch.info/falseteachershome.html

Alt exemplu, pentru cei ce vorbesc româneşte, amintim că învăţăturile false sunt propagate prin cultele sau organizaţiile religioase cum ar fi: biserica Ortodoxă, Catolică, Baptistă, Evanghelică, Penticostală, Prezbiteriană, Metodistă, Carismatică, Oastea Domnului, Anglicană, Luterană, Adventistă, Mormonă, Musulmană, Martori ai lui Iehova, ... sau oricare alta oricum s-ar numi ea. Pentru că de fapt toţi aceștia, doar pretind că slujesc lui Dumnezeu, dar nu ascultă de învăţătura Lui, prin urmare este clar că aceste organizații religioase sunt conduse de "străini" deoarece ei nu urmează învăţătura Domnului (Ioan 10:27).

Acum, dacă tu faci aşa după cum spun ei nu eşti mântuit. De ce? Pentru că ai învăţăturile lor, iar învăţăturile lor nu sunt adevărate şi prin urmare te afli pe „calea lată şi poarta cea largă” care duce la pierzare (Matei 7:13; 2 Petru 2:1-2; 2 Timotei 4:3). Şi fiindcă îi urmezi nu ai caracteristicile „oii lui Cristos” (Ioan 10:5), deoarece învăţătorii tăi sunt nişte fântâni fără apă (2 Petru 2:17) ce spun că,

1. Lată este Calea . . .

Domnul Isus Însuşi a avertizat în Matei 7:13

Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea.

Proorocii, şi învăţătorii mincinoşi menţionaţi mai sus (şi mulţi ca ei ex: 2 Timotei 4:3), spun că ei învaţă „calea teologică” ce duce la viaţă, numai că nu este adevărat. Aceşti învăţătorii mincinoşi diferă între ei prin doctrinele şi învăţăturile lor despre ...cât de lată este calea; desigur că nu aşa vor spune, ci dimpotrivă ei vor spune că învaţă calea către rai.

C. Spurgeon, unul din numărul lor, spune: "Care este motivul pentru care sunt atât de multe religii în lume? Desigur pentru că nu urmăm „călăuzirea Duhului lui Dumnezeu”. Dacă am urma Cuvântul lui Dumnezeu în toate lucrurile, am fi mult mai mult aşa cum ar trebui să fim. Eu cred că noi ar trebui să mergem cu toţii în aceiaşi linie, pentru că drumul spre cer poate fi suficient de larg şi cu multe căi diferite, şi totuşi toate acestea să fie în acelaşi mod şi în acelaşi drum." (Metropolitan Tabernacle Pulpit, Vol.61, p, 514-515, Sept. 28, 1870)

Spurgeon nu vorbeşte adevărul atunci când zice că: „drumul spre cer poate fi suficient de larg şi cu multe căi diferite.” De exemplu, el credea că şi calviniştii şi arminienii sunt pe acest „drum suficient de larg” în drum spre cer. Astfel deci, el spune total diferit de Hristos, deoarece Isus spune: „îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află.” Pe când, Spurgeon spune contrariul. Un alt exemplu, el chiar credea că mai mulți oameni sunt în rai decât în iad.

• Cred că vor fi mai mulți în Rai decât în iad. Dacă cineva mă întreabă de ce cred acest lucru, voi răspunde, pentru că Hristos, în toate trebuie să aibă "pre-eminența", iar eu nu pot concepe cum El ar putea avea pre-eminența dacă vor exista mai mulți sub stăpânirea lui satan decât în Paradis. (C. H. Spurgeon's Autobiography, Vol. 1, p. 171, in "A Defence Of Calvinism," underlining added)

Isus spune că drumul spre cer este îngust. Spurgeon spune că e larg. Isus spune că în viața veșnică, sunt puțini (Matei 7:14; Luca 13:24). Spurgeon, spune că sunt mulți. El deci, a învățat exact opusul lui Hristos. O astfel de învățătură este anticrist, încălcând doctrina lui Hristos (2 Ioan 9) și este condamnabilă (Apocalipsa 21:8 "necredincioși"). De aceea, asemenea învăţători sunt de condamnat.

Învăţătorii falşi, învaţă că printre creştinii mântuiţi există un spectru larg de doctrine în conflict şi aceasta se manifestă sub diferite forme ale creştinismului. Aceşti învăţători mincinoşi au creat o "iluzie" prin organizarea anumitor forme de crez, religii, învăţături esenţiale şi fundamentale, sau convingeri de bază, care să unifice câți mai mulţi credincioşi. Ei cred că dacă cineva rămâne în limitele acestor convingeri centrale (deseori numite "creştinism ortodox"), sau dacă se ţine de tradiţiile creştineşti, un asemenea om este considerat a fi în adevăr. Iar alte doctrine din Biblie sunt considerate ca fiind probleme secundare (sau ne-esenţiale) şi sunt percepute ca fiind probleme ce nu se referă la mântuire.

Aşa cum a spus Augustin: „În esenţial, unitate; în ne-esenţial, libertate; şi în toate lucrurile, dragoste.” Aceste cuvinte ale lor, rezumă bine accesul la calea cea largă (Matei 7:13). Astfel, ei fac loc multora ce nu cercetează Scriptura şi nu pot vedea cu ochii lor ceea ce priveşte un număr vast de subiecte biblice. Ei formează teologic o cale largă care se presupune a duce la cer, dar care însă duce la iad; deoarece oamenii sunt conduşi pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului, după cum este arătat în 2 Tesaloniceni 2:10. Cu asemenea „esenţiale”, doctrina lor duce la automulţumire şi este o cangrenă în inimile oamenilor. Aceasta, deoarece ei spun că nu există probleme atât de multe în Scripturi care să fie considerate pertinente pentru mântuire. Astfel se face că frica de cuvântul lui Dumnezeu este un subiect învechit şi nici o grabă în a păzi toate poruncile Lui (Psalm 119: 120; Isaia 66:2, 5; Filipeni 2:12).

De aceea, înţelepciunea strigă:

• „Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va place batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?” (Prov. 1:22)

Dar atunci când aşa zişii „creştini” ajung la un acord, ca să nu fie de acord cu ceea ce Biblia învaţă, şi numai problema esenţială ar trebui să fie importantă (în ceea ce priveşte mântuirea), acolo este clar că locuieşte o simplitate nebiblică în mintea lor şi-i un cancer de moarte (2 Timotei 2:16-17) în inimile acestor nebuni care învaţă să dispreţuiască şi să urască cunoştinţa. Deoarece perspectiva lor este: „Hei, nu este nici o problemă să fii mântuit, ci-i foarte simplu”. Prin urmare, această complacere a lor îi va distruge (Proverbe 1:32). Totuşi, contrar oricărei „esenţiale”, Isus Hristos spune: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4), deoarece viaţa este în orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, (de la Geneza, până la Apocalipsa).

„Cuvântul lui Dumnezeu” este de încredere fiindcă El mântuieşte, după cum Iacov sfătuieşte: De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţă Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. (Iacov 1:21) Cuvântul lui Dumnezeu este mântuire (Luca 8:11-12). Acest cuvânt al lui Dumnezeu trebuie să fie crezut (Geneza 15:5-6; Romani 4:3). Dar, dacă te îndepărtezi de credinţa în cuvântul lui Dumnezeu, oricare ar fi motivul, aceasta poate duce la distrugerea sufletului tău. Pentru aceasta avem ca exemplu pe Avraam care a crezut pe Dumnezeu, iar acest lucru i s-a socotit ca neprihănire (Geneza 15:5-6; Romani 4:3).

Dacă însă nu-L crezi pe Dumnezeu, ţi se va socotii ca nelegiuire (ticăloşie, răutate) Psalmi 119:118; 1 Ioan 5:10. Prin urmare, nu există subiecte sau doctrine biblice despre care să ne înţelegem să le socotim ca fiind ne-importante, pentru că Scriptura instruieşte (dar şi avertizează în acelaşi timp):

Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni. (1 Timotei 6:3-5)

Deci, dacă cineva învaţă altceva decât ce-i în Sfânta Scriptură şi nu ia seama de mustrarea Scripturii, atunci noi suntem îndemnaţi să ne depărtăm şi să ne ferim de astfel de persoane (2 Timotei 3:5). Un adevărat credincios nu caută să fie de acord cu „ce nu-i important din Scriptură.” Ci mai degrabă este de acord să plece şi să nu aibă părtăşie cu ei. Aceasta deoarece în Proverbe 10:17, scrie: Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite. Cei ce se abat de la cuvântul lui Dumnezeu merg pe un drum greşit, deci este clar că ei nu sunt în „adevăr” şi prin urmare nu sunt mântuiţi; iar cuvintele lor sunt cuvintele minciunii, după cum găsim scris în Psalmi 119:118,

Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică.

Dumnezeu deci, dispreţuieşte pe toţi cei care se abat de la cuvântul Său. Nu contează pe ce motiv, dar nu există nici o mântuire pentru cei ce nu ţin seama de Cuvântul Sfânt, după cum este arătat: Tu mustri pe cei îngâmfați, pe blestemaţii aceştia, care se rătăcesc de la poruncile Tale. Psalmi 119:21

Astfel că, indiferent cine eşti, . . . eşti blestemat dacă nu urmezi după cuvântul lui Dumnezeu. Deci, este foarte important să iubeşti veşnic mustrarea şi îndemnul, deoarece ele sunt calea vieţii, după cum este scris: Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea Sunt calea vieţii. (Proverbe 6:23)

Un alt îndemn spune: Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. (Proverbe 19:27)

Dar, cei ce fac parte din acest „creştinism fals”, au făcut exact contrariul, căci s-au rătăcit de la cuvintele înţelepte (2 Timotei 4:3; 2 Petru 2:18) şi au urmat drumul larg care duce la pierzare (Matei 7:13-14). Totuşi, în opoziţie cu calea largă, numai calea îngustă este felul teologic care duce la viaţă (Mat 7:13-14; Luca 13:24).

Cât de îngust... ar întreba cineva? Tot în acelaşi context în care Hristos a avertizat în legătură cu „calea largă”, El a încheiat predica cu acest avertisment:

De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șivoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vânturile, şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare. (Matei 7:24-27)

În contextul în care Isus a vorbit aceste cuvinte (Matei 5:3-7:23), El a predicat despre cei săraci în duh, întristare, blândeţe, foame, sete, puritate, pace, persecuţie, mânie, adulter, divorţ, jurăminte, dragoste, dărnicie, rugăciune, iertare, post, bogății, nevoi, îngrijorări, judecată, mustrare, căutare, prooroci mincinoşi, etc.. Este oare aici ceva ce nu-i important sau ne-esenţial? Nu, deoarece Hristos nu face nici-o deosebire în ceea ce priveşte oricare dintre aceste aspecte. Pentru el toate aspectele sunt legate de veşnicie. Fiindcă Domnul descrie într-un mod foarte pitoresc aspecte de viaţă şi de moarte, de rai sau iad, pentru toţi cei ce ascultă cuvintele Lui fie că le împlinesc fie că nu le împlinesc. Hristos a dat importanţă la toate cuvintele pe care El le-a rostit (Matei 5:18), după cum ne este arătat în proverbe: Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele Sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor. (Proverbe 4:20-22; citeşte şi Proverbe 8:35; 16:22)

Apoi mai este scris: Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău. (Proverbe 3:21-22)

Mai găsim scris de asemeni: Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! (Apocalipsa 22:14) (Blessed are they that do his commandments, that they may have right to the tree of life, and may enter in through the gates into the city. KJV).

După cum se vede traducerea este diferită, în engleză (din greacă) este tradus: Ferice de cei ce împlinesc poruncile Lui, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în oraş (cetate)! Se înţelege că cei ce ascultă de cuvântul lui Dumnezeu sunt cei ce au drept la pomul vieţii.

Cu alte cuvinte, ei sunt cei cărora le va fi acordată mântuirea. Astfel că, ceea ce separă pe cei mântuiţi de cei ce nu sunt, este Biblia însăşi. Dacă cineva crede în Scriptură, crede în Isus Hristos, pentru că Isus Hristos este Scriptura (Ioan 1:1, 14; Galateni 3:8; Evrei 4:12-13; Apocalipsa 19:13) şi astfel se încrede în El.

Tot astfel, Ioan Botezătorul a spus: „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan 3:36), citeşte şi 1 Ioan 2:3-5.

A crede în Isus Hristos este acelaşi lucru cu, "a crede şi a asculta de Biblie", iar la 2 Ioan 9, este spus:

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.

Învăţătura lui Isus Hristos, nu este numai ceea ce a învăţat El pe oameni în Matei 5:3-7:27, sau învăţăturile date în Marcu, Luca, Ioan şi-n Faptele Apostolilor. Învăţătura lui Isus Hristos este toată Scriptura, după cum este zis: „Temelia Cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte Sunt veşnice”. (Psalmi 119:160)

Cei ce încălcă cuvântul şi nu vor să rămână în limitele sfintelor învăţături, nu au pe Dumnezeu şi deci nu sunt mântuiţi (2 Ioan 9). Nu sunt mai multe feluri de creştini adevăraţi, aşa cum spune Spurgeon; el spunea că ar fi „diferite căi” şi că, „drumul este suficient de larg”.

Totuşi, este bine de ştiut că nu este decât, un singur fel de „creştini adevăraţi”, cei care păzesc cuvântul: Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că Suntem în El. (1 Ioan 2:5)

Cât anume din Cuvânt trebuie păzit?

Tot cuvântul, trebuie păzit (Psalmi 119:128, 160; Matei 4:4). Scriptura învaţă, că adevăraţii credincioşi cred la fel în absolut toate doctrinele Bibliei. Noi însă Suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii. (1 Ioan 4:6)

Prin urmare, adevăraţii credincioşi sunt în opoziţie cu orice neadevăr, dar şi cu oricine se împotriveşte cunoştinţei lui Dumnezeu.

„Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu Sunt supuse firii pământeşti, ci Sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:3-5)

Atenţie!

Numai o singură minciună pe care o iubeşti şi o practici, ar fi deajuns să te ţină în afara Împărăţiei lui Dumnezeu.

Apocalipsa 22:14-15 spune clar: Ferice de cei ce (împlinesc poruncile Lui) îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! Afară Sunt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!

Şi la Apocalipsa 21:8,

Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.

Totuşi sunt mulţi învăţători mincinoşi care nu numai că încurajează pe oameni să iubească şi să trăiască în minciună, dar mai şi adaugă multe minciuni prin care deviază încrederea oamenilor de la cuvântul lui Dumnezeu, şi ei sunt aceia care vorbesc cu trufie lucruri de nimic (2 Petru 2:18). Tragic este faptul că tocmai aceşti învăţători mincinoşi, care se amăgesc ei înşişi, și amăgesc şi pe alţii (2 Timotei 3:13), au oameni ce gândesc că ei sunt cei ce urmează Biblia.

În realitate tot ce învaţă ei sunt învăţături şi porunci omeneşti. „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învățând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Matei 15:8-9)

Cei mai mulţi oameni sunt:

-fie păgâni, pierduţi în unele religii false (sau atei),

-fie creştini falşi, ce sunt pe calea cea largă (Matei 7:13-14; 2 Timotei 4:3).

Majoritatea oamenilor nu au găsit „calea îngustă”, care este calea adevărului (2 Petru 2:2). Cu toate acestea, Hristos avertizează chiar şi pe cei care au găsit calea îngustă prin aceste cuvinte: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.” (Luca 13:24) Deci, chiar şi printre cei care de fapt au găsit "poarta îngustă", unii nu vor intra. Prin urmare ei merg spre pierzanie, după cum Petru spune:

„ Căci Suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos”? (1 Petru 4:17-18).

Deci, dacă cei drepţi intră cu greu (Matei 7:14; Fapte 14:22), este clar, aceasta nu este o cale uşoară, cum cei mai mulţi gândesc.

Prin urmare, dacă urmaţi creştinismul tipic care este în lume astăzi, sau ceva de genul acesta; ei bine, dacă sunteţi pe acest drum larg şi nu căutaţi să respingeţi această cale (2 Timotei 3:5; Evrei 12:14), veţi zace în chinuri și dureri (Isaia 50:11; 66:24; Apocalipsa 21:8), fiindcă: n-aţi primit dragostea adevărului ca să fiţi mântuiţi. (2 Tesaloniceni 2:10), deoarece:

2. Oile lui Isus, nu merg deloc după un străin; ci fug de el.

• • Cei care au primit dragostea adevărului nu s-ar închide într-un astfel de „creştinism larg” pentru că ei ştiu că adevărul contează, şi din dragoste pentru adevăr ar urî orice cale a minciunii (Psalmi 119:104, 128, 163), după cum găsim scris în Proverbe 8:13 Frica de Domnul este urîrea răului;

  • Învăţăturile mincinoase, chiar dacă sunt scoase din versete biblice, este rău (Proverbe 30:5-6). Iată cum descrie Isus oile Sale: El spune că îL urmează, deci ele urmează „adevărul”(Ioan 14:6). Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. (Ioan 10:27)

Puţin mai sus în acelaşi capitol, Isus Se descrie El Însuşi şi oile Sale astfel: „După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10:4-5)

Oile lui Isus sunt cei mântuiţi (Ioan 10:27-28) şi ei sunt descrişi ca fiind „cei ce nu merg după un străin”, ceea ce înseamnă că sub nici-o formă nu vor merge după altcineva (străin). Cine este „străin”? Străin este oricine altcineva în afară de Hristos şi pe care oile nu-l cunosc.

În contextul din Ioan 10:5, se vorbeşte de conducătorii spirituali (Ioan 9:40-41), deci „străin-ul” este arătat ca fiind hoţ şi tălhar (Ioan 10:8). Oile lui Isus nu ascultă nici de străini (Ioan 10:5) şi nici de hoţi şi tâlhari (Ioan 10:8).

Aşa că, oricine învaţă astfel încât să devieze o persoană de la Hristos este un străin, şi tocmai acest lucru fac învăţătorii mincinoşi. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic (2 Petru 2:18), astfel ei făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi Sunt robi ai stricăciunii (Luca 6:39-40; 2 Petru 2:19). Prin urmare oricine urmează aceşti „lideri spirituali”, care sunt învăţători mincinoşi, nu este oaia lui Isus. Fiindcă, Domnul a mai zis: nu numai că nu urmează pe străini, ba chiar fug de ei. Oile lui Hristos nu stau cu falşii învăţători şi nici nu sunt cu bisericile false. Dimpotrivă, fug de ei („de străini”). Deci, oile lui Isus nu stau în nici una din adunările lor (aşa cum este Biserica: Ortodoxă, Catolică, Adventistă, Baptistă, Evanghelică, Penticostală, Carismatică, Anglicană, Luterană, Mormonă, Martori ai lui Iehova, Musulmani, etc...şi oricare alta, oricum s-ar numi, care este de fapt condusă de „străini”, adică de învăţători mincinoşi.

Biblia mai spune:

• Numai că „cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare” (Proverbe 17:4).

Acesta este motivul pentru care vedem foarte mulţi oameni în adunările lor. Deci, „cei răi” se mai află încă în astfel de adunări (biserici) care nu-L urmează pe Hristos (Ioan 10:5), iar dacă tu eşti unul dintre aceia, tu însuţi (ca şi ei) dovedeşti că eşti pierdut în păcatul tău. Dumnezeu îi numeşte pe cei ce ascultă la buza nelegiuită şi limba nimicitoare: „răi şi mincinoşi” (Proverbe 17:4), şi câtă vreme tu mai eşti cu ei, arăţi că nu eşti al lui Isus deoarece nu fugi de ei (Ioan 10:5; 1 Timotei 6:5; 2 Timotei 2: 20-21; 3:5; Evrei 12:14; 13:13).

Cineva ar putea argumenta spunând: „Cum dar, că Domnul a folosit pe Billy Graham [sau oricare alt învăţător mincinos] să mă aducă la Hristos”.

Aceasta, de-asemeni este o minciună, deoarece învăţătorii mincinoşi ca cei cărora le-am arătat numele mai înainte, sunt:

3. Fântâni Fără Apă

Vorbind despre învăţătorii mincinoşi, Petru scrie:

Oamenii aceştia Sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului. (2 Petru 2:17)

Petru, numeşte pe învăţătorii mincinoşi: „fântâni fără apă”. Iuda, le spune: „nori fără apă” (Iuda 12), ce vrea să însemne asta...? În Scriptură, cuvântul „apă” este folosit pentru a vorbi despre Duhul adevărului (ex, Duhul Sfânt, Ioan 7:37-39; 14:15-16; 15:26; 16:13), despre Dumnezeu (Ieremia 2:13/17:13) şi despre mântuire (Isaia 55:1; Psalmi 36:9; Ioan 4:10-14; Apocalipsa 7:17; 21:6; 22:1,17).

Prin urmare, dacă aceşti învăţători mincinoşi sunt fără apă, este clar că ei nu pot avea Duhul Sfânt (ca în Iuda 19). Ei deci, sunt fără Dumnezeu (2 Ioan 9) şi nu au mântuirea (2 Petru 2:3, 12-14,17; Iuda 4, 11, 13). De altfel, în 1 Timotei 6:5, aceștia sunt arătaţi ca fiind "lipsiţi de adevăr şi stricaţi la minte".

Domnul îi numeşte „fântâni şi nori, fără apă”. O fântână este o gaură în pământ în care se presupune că ar avea apă, sau care dă impresia că ar avea apă. Un nor, de asemenea, are aparența că ar aduce ploaia (apă).

Şi, după cum, o fântână sau un nor fără apă, dă o impresie falsă, tot astfel fac şi învăţătorii mincinoşi, reușind să facă acest lucru foarte bine chiar. Ei înșală lumea făcând-o să creadă că sunt folosiţi de Dumnezeu pentru a aduce oamenii la Hristos, dar totul este o iluzie satanică, după cum Pavel arată în 2 Corinteni 11:13-15.

Dar cum ei nu au apă, ei deci, nu au adevărul (deoarece, adevăr plus minciună = înşelăciune şi neadevăr), ei nu au mântuirea şi deci nu au Duhul Sfânt. Astfel că, aceștia nu fac nimic altceva, decât să ducă oamenii în rătăcire. Prin urmare, sunt nişte călăuze oarbe despre care Domnul Isus, în Matei 15:14 a dat avertizare: Sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.

Isus a mai spus: