- Zaharia 1, Caii sunt Dumnezeu
Caii din Zaharia capitolul 1, sunt Dumnezeu!1
M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi. M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-o depresiune (scobitură); în urma lui erau nişte Cai Roșii, Murgi, și Albi. (Zaharia 1:8, o traducere mai literală)2
În Zaharia 1:9 Zaharia întreabă: „Ce înseamnă caii aceştia,..?” El spune, Ei sunt Dumnezeu, dar într-o anumită formă. Îngerul, care vorbea cu el spune că El îi va arăta ceea ce Sunt (versetul 9), și imediat după ce îngerul spune acest lucru, Omul care stătea între mirți (versetul 10), care este același cu "Îngerul, care vorbea cu mine" (a se vedea mai jos), declară:
Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!” (Zaharia 1:10)
Cuvântul "Aceștia", în contextul de aici ni se spune că este vorba despre Cai. Deci, este de notat faptul că acei Cai "sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!" Acest "să cutreiere pământul!", care este, de asemenea găsit în versetul următor (11) este similară cu expresia din Zaharia 4:10 "sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul." (a se vedea, de asemenea, 2 Cronici 16:9).3 "Ochii Domnului" sunt Însuși Dumnezeu.
Cu toate acestea, în versetul următor (11) Caii răspund "Îngerului Domnului" ("omul care stătea între mirți"), care este Dumnezeu Însuși (vezi Zaharia 3:1-2; 12:8).4
Şi ei au vorbit Îngerului Domnului care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!” (Zaharia 1:11)
"Ei" sunt Caii din versetul 8. Astfel, putem vede că aici Caii au vorbit! În continuare, Îngerul Domnului răspunde acestor Cai care vorbesc.
Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?” (Zaharia 1:12)
Aici Îngerul Domnului (care este Dumnezeu Însuși) numește pe acești cai , "Domnul oștirilor" (יְהוָה צְבָאוֹת, Yehvâh tsevâ'ot). Apoi, Caii, care este, Domnul Savaot, răspunde:
Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere îngerului care vorbea cu mine. (Zaharia 1:13)
Aici Caii sunt identificați ca fiind "Domnul" (יְהוָה, Yehvah).
Deci, discursul se desfășoară cam așa: Acesta începe în versetul 8, când Zaharia vede "un om călare pe un cal roșu" în picioare între mirți5 (Zaharia 1:8). Acest Om și calul Său este identificat ca fiind Îngerul Domnului (Zaharia 1:10-11), care este Dumnezeu (Zaharia 12:8), și acesta este "îngerul care vorbea cu mine" (Zaharia 1:12-13). Este vorba de Omul și calul Său (nu doar omul), pentru că "omul călare pe un cal roșu" ei doi, Omul și calul Său, sunt descriși ca fiind Unul. Omul este călare pe Cal, dar aici El este în picioare între mirți (vezi Zaharia 1:8, 10).6
După ce a văzut pe Omul și pe Calul Său, Zaharia vede în spatele acestui Om, "Cai roşii, murgi7 şi albi", și-L întreabă pe Omul acesta călare, în versetul 9, "Ce înseamnă Caii aceştia, Domnul meu?" Cu alte cuvinte, cine sunt și ce fac acești Cai? Versetele 10-11 spun ceea ce fac Ei, și versetele 12-13 arată cine Sunt Ei. Ei se numesc, "Domnul oștirilor" (יְהוָה צְבָאוֹת, Yehvâh tsevâ'ot), în versetul 12 și "Domnul" (יְהוָה, Yehvâh), în versetul 13.
Prin urmare, iată ordinea acestei conversații ce se desfășoară după cum urmează: Zaharia vorbește lui Dumnezeu (Omul călare, vrs 9). Apoi Dumnezeu (Omul și calul său), răspunde lui Zaharia (vrs 9-10). Atunci Dumnezeu (Caii) răspund lui Dumnezeu (Omul călare, vrs 11). Apoi Dumnezeu (Omul călare sau Omul și calul său) răspund lui Dumnezeu (Caii, vrs 12). Atunci Dumnezeu (Caii) răspunde lui Dumnezeu (Omul și calul său, vrs 13). Apoi, Domnul (Caii), răspunde lui Dumnezeu (Omul călare, sau îngerul care vorbea cu Zaharia), cu vorbe bune, vorbe de mângâiere (versetul 13) de la Dumnezeu (Caii). Apoi, urmează prorocia, sau strigarea lui Zaharia (Zaharia 1:14-17) a Cuvântului Cailor.
Acest lucru poate fi văzut prin faptul că Domnul (Omul călare, sau Îngerul Domnului), în versetul 12 întreabă Caii (Domnul Savaot), "Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim ...?"
Versetul 13 precizează că răspunsul Cailor (Domnul) este dat cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere. Aceste cuvinte de mângâiere este răspunsul la întrebarea din versetul 12, și ele sunt prezentate în versetele 14-17.
Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor [Caii, vrs 12]: „Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.” De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.” Strigă din nou şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul.”
a true church, P. O. Box 130, Moodys, OK 74444
Traducerea Vasile Sanda (februarie 2013)
Note
1 Acești cai din Zaharia 1 sunt într-adevăr Domnul, dar caii pământești nu sunt. A se vedea de exemplu, Psalmul 20:7; 33:17, Isaia 31:1-3a; Osea 1:7.
Caii Domnului, de asemenea, îi găsim ex. în Ieremia 8:16 în (12:5?); Habacuc 3:8, 15. Carele le găsim în 2 Regi 2:11-12 [13:14]; 6:17; 1 Cronici 28:18 [Notati versetele 12, 19]; Psalmul 68:17, Isaia 66:15; Zaharia 6:1-8.
2 Zaharia 1:8 în ebraică este, רָאִיתִי הַלַּיְלָה וְהִנֵּה־אִישׁ רכֵב עַל־סוּס אָדם וְחוּא עמֵד בֵּין הַהֲדַסִּים אֲשֶׁר בַּמְּצֻלָה וְאַחֲרָיו סוּסִים אֲדֻמִּים שְׂרֻקִּים וּלְבָנִים (râ'iytiy halaylâh vehinnêh-'iysh rokhêv `al-sus 'âdom vehu' `omêd bêyn hahadasiym 'asher bamtsulâh ve'acharâyv susiym 'adummiym seruqqiym ulevâniym).
3 În Zaharia 1:10 ceea ce este tradus prin: "să cutreiere pământul" este לְהִתְהַלֵּךְ (lehithallêkh). În Zaharia 1:11 ceea ce este tradus "Am cutreierat pământul" este הִתְהַלַּכְנוּ (hithallakhnu). În Zaharia 4:10 ceea ce este tradus "cutreieră tot pământul" este מְשׁוֹטְטִים (meshottiym), este același cuvânt tradus "întinde privirile peste tot pământul" în 2 Cronici 16:9. În Zaharia 6:7 ceea ce se traduce prin: "să meargă să cutreiere pământul" este לָלֶכֶת לְהִתְהַלֵּך (lâlekhet lehithallêkh). Ceea ce este tradus "Duceţi-vă de cutreieraţi pământul!" este לְכוּ הִתְהַלְּכוּ (lekhu hithallekhu). Ceea ce este tradus "au cutreierat pământul" este וַתִּתְהַלַּכְנָה (vattithallakhnâh) În Iov 1:7 și 2:2 Satana folosește ambii termeni. În Iov 1:7 şi 2:2 ceea ce este tradus "De la cutreierarea pământului" este מִשּׁוּט (mishut; 2:2 מִשֻּׁט), și ceea ce este tradus "şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el” este וּמֵהִתְהַלֵּךְ (umêhithallêkh). Daniel 12:4 folosește un limbaj similar cu "Atunci mulţi vor ceceta" יְשׁטְטוּ (yeshottu), și Amos 8:12, cu "Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo" יְשׁוֹטְטוּ (yeshottu).
4 Pentru mai multe despre Dumnezeu, ca fiind numit înger, a se vedea partea II. Geneza 19 din "Cei trei bărbați din Geneza 18 sunt Dumnezeu", și finalul despre aceasta.
5 Pluralul de la MIRT ~ți m. Arbust decorativ din regiunile meridionale, cu frunze persistente, cu flori mici, albe, parfumate și cu lemnul prețios. /<lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte Sursa: http://www.dex.ro/mirt
6 Evreiește pentru "Om călare pe un Cal roşu şi stătea între mirți", în Zaharia 1:8 este: אִישׁ רכֵב עַל - סוּס אָדם וְהוּא עמֵד בֵּין הַהֲדַסִּים ("iysh rokhêv` al-sus "Adom vehu '` omêd bêyn hahadasiym). În Zaharia 1:10 "omul care stătea între mirți" este הָאִישׁ הָעמֵד בֵּין - הַהֲדַסִּים (hâ'iysh Ha `omêd bêyn-hahadasiym).
7 MURG2, -Ă, murgi, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre unele animale, mai ales despre cai sau despre părul lor) Negru-roșcat, castaniu-închis sau cenușiu; p. gener. de culoare închisă. 2. S. m. și f. Cal de culoare murgă2 (1); p. gener. cal. ◊ Expr. A intrat murga în sat = s-a înserat. – Cf. alb. murg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a