- Billy Graham

Billy Graham, lider orb şi învăţător fals

William Franklin Graham, JR., s-a născut în Charlotte, Carolina de Nord, la 7 noiembrie 1918. A intrat în minister (slujire) în 1943 şi la scurt timp după aceea, a început să conducă Cruciade evanghelistice. În 1950, el a fondat Asociaţia Evanghelistică "The Billy Graham Evangelistic Association", care a sponsorizat cruciadele şi a produs programe de radio şi televiziune, precum şi filme. Dr. Graham este autorul a mai mult de o duzină de cărţi. El şi soţia sa, Ruth, trăiesc în Montreat, N. C., au cinci copii şi nouăsprezece nepoţi. (from the inside back dust jacket of Graham's autobiography, Just As I Am, copyright 1997)

I. VRĂJMĂŞIA LUI CU DUMNEZEU

Graham "a atins (vorbind) mai mult de 200 de milioane de oameni în persoană, şi mai multe milioane l-au auzit la radio, televiziune, şi filme" (ibid., inside front dust jacket). Graham este "Considerat predicatorul lumii" (ibid.) şi "unul dintre liderii mondiali, cel mai iubit şi respectat" (ibid., inside back dust jacket).

Dacă Graham ar fi fost un om al lui Dumnezeu, lumea nu l-ar fi iubit aşa de mult. Biblia ne învaţă că cei care sunt ai lui Hristos vor fi urâţi de lume (1 Ioan 3:13; 2 Timotei 3:12; Ioan 17:14). Dar Graham este din lume (1 Ioan 4:5; 5:19) şi prin urmare, "este iubit şi respectat." Isus a zis ucenicilor Săi:

Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. (Ioan 15:19)

Billy Graham nu este dispreţuit de lume, ci mai degrabă, prin ceea ce admite cartea sa, el este "iubit şi respectat", de lume, şi este "Considerat predicatorul lumii." Chiar şi numai acesta este un semn al unui învăţător fals. Aşa cum Luca 6:26 spune:

Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi!

Dl Graham nu este proroc mincinos (deoarece el nu este proroc), dar el este un învăţător mincinos. El nu este un creştin adevărat, ci unul mincinos şi este duşmanul lui Dumnezeu (Iacov 4:4). Acest lucru a fost ilustrat foarte bine într-un interviu cu Larry King pe 6-16-05:

KING: Iertaţi slăbiciunile altor oameni?

GRAHAM: Absolut. Eu iert. Vreau să spun, eu. . .

KING: Nu este aşa greu?

GRAHAM:. . . încercaţi să iertaţi. Eu nu ţin pică. De fapt, mulţi oameni spun că nu mă enervez. Nu cred că mă supăr. Dar poate că da uneori, dar mă reţin. Eu nu explodez la nimeni.

KING: Simţiţi acelaşi lucru despre alte credinţe?

GRAHAM: Absolut.

KING: Buddhism?

GRAHAM: Eu îi iubesc pe toţi, şi le spun bun-venit tuturor, şi-mi place să fiu prieten cu ei cu toţi. De exemplu, tocmai am vorbit cu un bărbat din New York, el a fost un mormon.

KING: Socrul meu.

GRAHAM: Socrul tău. Şi, eu am iubit pe mormoni de ani de zile, şi chiar între Mormoni există totuşi o divizare mare, şi-s multe grupuri. Dar am prieteni buni printre mormoni. Şi acelaşi lucru chiar din rândul catolicilor. Desigur, l-am iubit pe Papa Ioan Paul al II-lea şi am urmărit întregul său proces de suferinţă, apoi moartea sa şi extraordinar -am trimis pe fiica mea ca să mă reprezinte. . .

KING: Ştiu. Aţi fost cu noi în noaptea în care a murit.

GRAHAM: Asta-i drept. Mulţumesc.

KING: Dar ce puteţi spune despre aceste credinţe - mormonii şi altele pe care le-aţi menţionat - despre credinţa în Hristos. Ei cred că se vor întâlni cu Hristos. Dar şi alţii, ca evreii şi musulmanii, care nu cred aşa cum credeţi dv.

GRAHAM: Asta este în mâinile lui Dumnezeu. Eu nu pot fi judecătorul lor.

KING: Nu-i judecaţi?

GRAHAM: Nu, eu nu spun despre unul că merge în iad, iar altul nu, oh, eu nu.

(http://transcripts.cnn.com/TRANSCRIPTS/0506/16/lkl.01.html, hard copy and video on file; transcript is not completely accurate. See video for exact wording. Words above are taken from the video itself.)

Graham nu-i judecă, pentru că el nu este un om spiritual (1 Corinteni 2:15) şi findcă nu crede pe Isus Hristos care a spus: Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6) Prietenia lui Graham cu oameni de religii false (Mormoni, musulmani, catolici, budişti), relevă, de asemenea, conexiunea satanică a lui Graham, după cum Iacov 4:4 spune: Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. (a se vedea, de asemenea, 2 Cronici 19:2; Psalmul 15:4; 31:6)

Graham s-a făcut el însuşi un duşman al lui Dumnezeu, şi prin urmare, este în vrăjmăşie cu El. Imediat după declaraţia lui Graham de mai sus, Larry King întreabă: Cum vă simţiţi când vedeţi o mulţime de aceşti puternici lideri creştini că apar la televizor şi spun, eşti condamnat, vei trăi în iad dacă nu accepţi pe Isus Hristos, şi au prejudecăţi puternice?

GRAHAM: Ei bine, ei au dreptul să spună, şi ei spun adevărat într-o anumită măsură, dar eu nu - că nu e chemarea mea.

Graham spune că, "nu este chemarea mea" pentru că el nu crede Evanghelia, care spune, că ei vor merge într-adevăr în iad şi vor suferii chinuri veşnice dacă nu vor primii pe Isus Hristos (Apocalipsa 21:8).

II. GÂNDIREA LUI DESPRE AVORT

Graham crede în uciderea copiilor. In The Billy Graham Christian Worker's Handbook (copyright 1997 edition) găsim: Billy Graham scrie: "Noi ar trebui să acceptăm avortul, în aceste cazuri:. Viol sau incest sau în cazul în care naşterea copilului reprezintă o ameninţare pentru viaţa mamei" (p. 19, bold added, hard copy on file, see also BGEA's email concerning this statement)

In the 1996 copyright revised 2001 edition it says:

Chiar şi creştinii sinceri pot avea vederi diferite, dacă sau nu, avortul este justificat vreodată, mai ales în situaţii dificile, cum ar fi violul sau incestul, sau atunci când testele arată că un copil nenăscut are anomalii severe. (The Billy Graham Christian Worker's Handbook, p. 21)

Acest lucru este absolut oribil! Dumnezeu spune: "Să nu ucizi" (Exodul 20:13). Uciderea unui copil nenăscut este crimă, indiferent de modul în care copilul a fost conceput (viol sau incest) sau anomalii ceea ce el, sau ea poate avea (vezi Exodul 21:22-23 "viaţă pentru viaţă"). Domnul face pe mut, pe surd, şi pe orb (Exodul 4:11), şi este urât lucru (cruzime) ca cineva să-i omoare, deoarece este crimă.

III. UN DUMNEZEU FALS

"Mulţi oameni sunt înşelaţi de Satana să creadă că Dumnezeu este un supraveghetor răzbunător, gata să trimită în iad pe toţi cei care-L ofensează. Ei nu pot vedea nici o speranţă. Este adevărat, că Dumnezeu urăşte păcatul, dar iubeşte pe păcătos." (p. 217, bold adăugat).

Ceea ce Graham numeşte Satanic, este de fapt învăţătura Bibliei! Desigur, Dumnezeul Bibliei este "un supraveghetor răzbunător, gata să trimită în iad pe toţi cei care-L ofensează." Vă rugăm notaţi Matei 24:45-51 şi Psalmul 50:22-23.

Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. (Matei 24:45-51)

Luaţi seama, dar, voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape. Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.” (Psalmii 50:22-23; vă rugăm să consultaţi, de asemenea, Matei 22:1-14 şi Apocalipsa 19:7-9, Luca 13:23-27, 1 Petru 4:17-18)

Vă rugăm să reţineţi, de asemenea, Romani 12:19, care spune: Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. (A se vedea, de asemenea, Deuteronom 32:39-41, Psalmul 94:1, Isaia 1:24; Naum 1:2; 2 Tesaloniceni 1:8; Evrei 10:30; Iuda 7). Dumnezeul Bibliei, este într-adevăr, "gata să trimită în iad pe toţi cei care-L ofensează." Vă rugăm să reţineţi Matei 5:22

Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei. (De asemenea, Psalmul 7:11-13.)

Un exemplu similar de "dumnezeu fals" al lui Graham (care sigur nu este Dumnezeul Bibliei) poate fi găsit în cartea sa, Răspunsuri la problemele vieţii "Answers To Life's Problems" (copyright 1988). La pagina 130, o persoană rea întreabă: - Ştiu că Dumnezeu este mâniat pe mine datorită modului în care am trăit în această viaţă. Cum pot să-l am înapoi de partea mea? Viaţa mea este pe un drum ce duce la moarte, nu scap decât dacă m-aş putea schimba, eu ştiu, dar cum pot câştiga eu aprobarea lui Dumnezeu atunci când am atât de multe lucruri rele împotriva mea?

O parte din răspunsul lui Graham este, "Dumnezeu este de partea ta, Dumnezeu nu este mâniat pe tine, ci doar pe păcatul tău." (p. 131) Dar, acest dumnezeu descris de Graham aici nu este Dumnezeul Bibliei! Pentru că Dumnezeul Bibliei spune: "Dumnezeu Se mânie în orice vreme." (Psalmul 7:11; a se vedea, de asemenea, Psalmul 5:5-6; 11:5-6, Efeseni 2:1-3, "copii ai mâniei")

IV. EVANGHELIA predicată de el este "FALSĂ"

În cartea lui Graham, "Unto the Hills" (drepturi de autor 1986), Graham scrie:

Omul are două mari nevoi spirituale. Una dintre ele este pentru iertare. Cealaltă este pentru bunătate. Conştient sau inconştient, fiinţa interioară tânjeşte pentru ambele. (p. 234)

Este o minciună să se spună că omul "tânjeşte" după "bunătate", deoarece Scriptura spune: "Cel rău nu caută decât răscoală" (Proverbe 17:11), şi "Sufletul celui rău doreşte răul;" (Proverbe 21:10). Declaraţia lui Graham de mai sus este exact opusul Evangheliei lui Pavel din Romani 3:11-12 care spune: "Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar."

A tânjii după bunătate ar trebui ca oamenii să facă ceva care să fie bun. Dar, ei fără Dumnezeu nu fac binele, ci sunt netrebnici, Toţi am ajuns ca nişte necuraţi (Isaia 64:6, Romani 3:12).

În cartea lui Graham, "Answers To Life's Problems", la pagina 62 Graham scrie:

În interiorul fiecăruia dintre noi există o foame după Dumnezeu. Poate că noi nu o vom recunoaşte, dar fiecare dintre noi simte goliciune şi o foame pentru ceva. Bănuiesc că fiul dvs. a fost în căutare pentru ceva ca să umple acel gol spiritual din viaţa lui, iar dacă el a găsit pe Hristos, golul său spiritual a fost umplut.

Oameni răi, nu au "foame după Dumnezeu" (vezi Psalmul 10:3-4)! Nu există nici-un gol spiritual ca să fie umplut! Scriptura nu vorbeşte despre un astfel de "gol", sau "vid spiritual". În schimb, este spus că oamenii sunt "plini de orice fel de nelegiuire" (Romani 1:29), şi inimile lor "sunt pline de răutate" (Eclesiastul 9:3). Efeseni 2:2 spune despre cei care nu cunosc pe Hristos, că "domnul puterii văzduhului" este duhul care "lucrează acum în fiii neascultării." Cu alte cuvinte, un duh rău lucrează în toţi cei care sunt fără Hristos. Nu există nici un gol. Există un duh rău care face lucrarea sa cea rea.

Evanghelia lui Graham este exact opusul celei a lui Dumnezeu. Evanghelia lui Dumnezeu descrie pe om ca fiind cu totul pierdut cu nici o dorinţă pentru Dumnezeu de nici-un fel (în afară de lucrarea lui Dumnezeu, Ioan 6:44; Romani 1:16-32; 3:10-18). Evanghelia lui Graham descrie omul, ca pe unul care de fapt are foame după Dumnezeu, dar el de fapt măguleşte pe păcătos (Romani 16:18) şi spune o minciună.

Un alt exemplu în acest sens poate fi găsit pe pagina 220-221, în "Answers To Life's Problems", unde Graham răspunde la o persoană care spune că "se simte gol la interior".

. . . atunci când vom lăsa pe Dumnezeu din vieţile noastre, se lasă un spaţiu gol, cu care nimic nu poate fi umplut pe deplin. Indiferent cât de greu vom încerca, sau orice altceva vom folosi - bunuri materiale, bani, plăcere, droguri, sau orice altceva - golul este încă acolo.

Scriptura nu spune un astfel de lucru.

În cartea lui Graham, Challenge, "The Challenge, Sermons From Madison Square Garden" (drepturi de autor 1969), Graham spune:

Vedeţi voi, noi toţi suntem într-adevăr într-o căutare după adevăr. Care este adevărul despre mine? De unde am venit eu? De ce Dumnezeu ne-a pus în această lume pe această planetă, dacă există un Dumnezeu? Întreabă unii. Şi unde vom merge? Există o viaţă după moarte? Căutăm răspunsuri. Oricare dintre noi, în mod conştient sau inconştient. Ne punem aceste întrebări. "Ce este adevărul?" Aceeaşi întrebare Pilat a pus-o acum două mii de ani. Şi, de aceea o mulţime din aceşti copii folosesc LSD şi mintea lor se extinde cu tot felul de droguri psihedelice. Ei încearcă să găsească nişte experienţe care îi va conduce oarecum spre un adevăr spiritual. (p. 93, bold adăugat)

Graham minte atunci când spune că, "noi toţi suntem într-adevăr într-o căutare după adevăr." De fapt, capitolul unu de la Romani spune exact opusul. Vorbind despre oameni, Pavel spune că ei "au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu" (Romani 1:25). De fapt, oamenii resping adevărul, şi nu sunt în căutare după el (Ioan 3:19-21)! De asemenea, în secţiunea de caracter bold de mai sus, Graham transformă o "căutare a adevărului" (ceea ce este bine), în ceva care duce la rău! Acest lucru nu este numai nebiblic (Romani 1:18, "căci au schimbat adevărul"), este exact opusul Cuvântului lui Dumnezeu. Motivul pentru care oamenii fac rău este pentru că ei au respins adevărul şi astfel, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate (vezi Romani 1:28-32).

În concordanţă cu negarea lui a capitolul unu din Romani, este declaraţia lui Graham la un serviciu memorial pentru victimele bombardamentelor din 1995, în Oklahoma. În "Just As I Am", Graham spune:

Am vorbit, de asemenea, mulţimii adunate acolo - unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le-am făcut în viaţa mea - spunându-le sincer că nu am înţeles de ce Dumnezeu a permis să se întâmple acest dezastru. Cunoştinţele noastre sunt limitate, am subliniat, şi că există unele lucruri pe care nu le vom înţelege, anume această parte a eternităţii. Le-am reamintit, totuşi, că deşi noi nu înţelegem, Dumnezeu nu se schimbă. El este încă Dumnezeul dragostei şi al milei, şi în mijlocul tristeţei şi durerii noastre, ne putem întoarce la El cu credinţă şi încredere. (p. 654)

Într-adevăr, Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei şi al milei, dar El este, de asemenea un Dumnezeu al mâniei. Motivul pentru care Graham "nu a înţeles de ce Dumnezeu a permis ca să se întâmple acest dezastru", se datorează faptului că Graham nu crede Biblia. Romani 1:18 ne prezintă motivul pentru care "lucruri de genul acesta se întâmplă." Fiindcă: "Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor" (Romani 1:18). Dumnezeu se mânie (Psalmul 7:11) şi El î-i ucide pe cei nelegiuiţi (Deuteronom 32:39-41; 1 Samuel 2:6; Luca 12:4-5), după cum Luca 13:1-3 exemplifică.

În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.

În Luca 13:1-3, Dumnezeu a ucis pe acei oameni (Deuteronom 32:39; 1 Samuel 2:6, Isaia 45:7, Plângeri 3:37-38; Amos 3:6; Romani 1:18), şi Hristos avertizează pe cei ce sunt încă în viaţă: ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. În loc să fie asemenea lui Hristos şi să dea mulţimii adunate în Oklahoma un avertisment similar, Graham vorbeşte "cu trufie lucruri de nimic" (2 Petru 2:18), lucruri care gâdilă urechile (2 Timotei 4:3), şi spune că el "nu a înţeles de ce Dumnezeu a permis ca să se întâmple acest lucru." Ce nebunie! Dumnezeu nu numai că a "permis" ca să se întâmple acest bombardament din Oklahoma, dar mai mult, chiar El a determinat ca să se întâmple (Romani 11:36; 1:18)!

Graham a avut o ocazie perfectă de a predica evanghelia adevărată acestor oameni şi să-i cheme la adevărata pocăinţă, dar în schimb Graham nu le-a dat nimic pentru sufletele lor. Ci, el, i-a lăsat la fel de uscaţi aşa cum au venit, pentru că el însuşi este o "fântână, fără apă" (2 Petru 2:17).

Un alt exemplu de evanghelie falsă a lui Graham poate fi găsit la pagina 228 din: Answers To Life's Problems. Aici, minciuna lui Graham se manifestă prin faptul că Graham nu crede că Hristos este suficient (deplin) pentru a salva o persoană de sub puterea păcatului homosexualităţii (spre deosebire de Ioan 8:31-36).

Eu sunt homosexual. Am încercat să schimb această stare şi de multe ori m-am rugat la Dumnezeu, dar nimic nu se schimbă. Eu vreau cu disperare să scap de ea, dar nu ştiu ce să fac. Te rog ajută-mă.

Graham spune că homosexualitatea este greşită, şi apoi scrie:

Există anumite măsuri care sunt cruciale pe care trebuie să le urmaţi dacă sunteţi hotărât să scăpaţi de acest lucru. În primul rând, dacă nu aţi cerut ca Hristos să vină în viaţa dumneavoastră vă îndemn să faceţi acest lucru fără întârziere. . . .
Apoi veţi obţine ajutor de la alţii pentru problema dv. Nu vă fie teamă să cautaţi ajutor sau să împărtăşiţi problema în mod confidenţial cu cineva în care aveţi încredere şi care, de asemenea, vă poate ajuta. Pot exista multe şi complexe motive pentru tendinţele homosexuale, şi un pastor calificat vă poate trimite, probabil, la un psiholog sau psihiatru creştin, care a avut experienţă cu alţii care au fost în situaţia dv. O astfel de persoană vă poate ajuta să vă înţelegeţi şi să vedeţi dece aţi devenit persoana care sunteţi, şi vă va ajuta, de asemenea - atât emoţional, dar şi spiritual - să părăsiţi vechiul dv. mod de viaţă şi să deveniţi persoana care Hristos vrea să fiţi. (p. 228-229)

Răspunsul lui Graham este plin de psihologie (înţelepciunea lumii, 1 Corinteni 1:20). Cu sfatul lui Graham: "Apoi veţi obţine ajutor de la alţii ..." el neagă puterea Mântuitorului (1 Corinteni 6:9-11). De asemenea, el vorbeşte despre "multe şi complexe motive" pentru această persoană cu "tendinţe homosexuale". Dar, Scriptura dă un motiv simplu pentru tendinţe homosexuale – refuz de a asculta de Dumnezeu (Romani 1:18-27).

Homosexualitatea nu este o problemă complexă. În cele din urmă, sfatul lui Graham pentru acest om să meargă la un psiholog sau psihiatru este un sfat anticrist. (vezi şi Coloseni 2:8-10 & 2 Ioan 7).

V. ÎNVĂȚĂTURA LUI FALSĂ DESPRE SINUCIDERE

Graham, a fost întrebat:

Verişoara mea a avut probleme foarte grave emotionale cele mai multe din viaţa ei, şi, în final au copleşit-o şi sa sinucis. Cred cu tărie că a fost creştină, dar a pierdut oare mântuirea ei prin aceasta? Este sinuciderea păcatul de neiertat? - D-na W.L.

La al treilea paragraf din răspunsul său, Graham spune,

Sinuciderea este întotdeauna o tragedie - dar, în sine, nu este păcatul de neiertat. Păcatul pe care Dumnezeu nu-L poate ierta este păcatul de a-L pe El. Dumnezeu a ştiut inima verişoarei tale, şi El, de asemenea, ştie că boala mintală uneori acopere hotărârea unei persoane atât de mult încât ea nu este pe deplin responsabilă pentru acţiunile sale. (www.billygraham.org/MyAnswer_Article.asp?ArticleID=1861, hard copy on file)

Cu alte cuvinte, este posibil ca ea să fi mers la cer, în conformitate cu Graham. În cartea sa Answers To Life's Problems, se pune întrebarea:

Un prieten ne-a spus că dv. a-ţi spus undeva că Dumnezeu nu ar salva o persoană care sa sinucis, indiferent de ce circumstanţe ar fi fost. Fiul nostru a suferit de o problemă mintală teribilă de ani de zile şi sa sinucis, cu toate că eu chiar cred că el î-L cunoştea pe Dumnezeu. Care este baza poziţiei dumneavoastră? (p. 207)

Graham răspunde cu, "Aceasta nu este poziţia mea", şi merge mai departe pentru a explica poziţia sa. După ce declară că sinuciderea este greşit, el scrie:

Dar, există de asemenea, situaţii când o persoană nu poate înţelege ceea ce face din cauza handicapului mintal, la fel ca în cazul fiului dumneavoastră.

Graham citează din Psalmul 103:13-14 şi Romani 8:38-39 aplicând în mod greşit aceste versete fiului lor rău, şi la sfârşitul răspunsului său, Graham conchide,

Dar, când vă gândiţi la fiul dumneavoastră, linistiţi-vă în harul lui Dumnezeu - şi căutaţi să trăiţi pentru Hristos în fiecare zi. (p. 208)

Aici Graham schimbă în desfrânare harul lui Dumnezeu (Iuda 4). Mai întâi de toate, nimeni care are o astfel de minte bolnavă nu cunoaşte pe Dumnezeu (Isaia 26:3, Romani 1:28, 2 Timotei 1:7). În al doilea rând, oamenii care se sinucid, prin acţiunile lor, au arătat că sunt printre acei nelegiuiţi care resping pe Hristos (1 Ioan 2:4), ei sunt fără speranţă (Efeseni 2:12), şi chiar dacă aceştia au fost la un moment dat în credinţă, prin chiar acţiunile lor de sinucidere dezvăluiesc că ei nu au rămas mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, ci s-au abătut de la nădejdea Evangheliei (Coloseni 1:23). Iadul este soarta tuturor acestor persoane, deoarece, chiar dacă ei nu vor fi consideraţi ucigaşi, dar, pentru că s-au sinucis, ei sunt cu siguranţă necredincioşi (Apocalipsa 21:8).

Prin urmare, nu există har pentru astfel de oameni, ci doar iadul. Astfel că, nu poate exista nici-o "linişte în harul lui Dumnezeu, când vă gândiţi la fiul dumneavoastră", cum pretinde Graham. [For more on suicide, see also our reports on MacArthur, Stanley, Smith, Hayford, Catholicism, McGee)

VI. ÎNVĂȚĂTURA LUI FALSĂ DESPRE IAD

În cartea sa, Facing Death And The Life After, Graham scrie: "Chiar şi unii teologi au ales să respingă învăţătura clară a Bibliei cu privire la iad." (p. 34). Prin urmare, Graham este şi el unul dintre cei ce resping "Învăţătura clară a Bibliei cu privire la iad." Dar, Scriptura nu este neclară despre faptul că Iadul este un loc de chin de foc (Isaia 66:24, Marcu 9:43-48, Matei 3:12; 05:22, 13:40-42, 49-50; 18:8 -9; 25:41; Luca 16: 19-31; Ioan 15:6, Apocalipsa 14:10, 19:20, 20:10, 14-15; 21:8). Cu toate acestea, domnul Graham neagă acest adevăr. Într-un interviu la Time Magazine (15 noiembrie, 1993), domnul Graham a spus acest lucru despre iad:

Singurul lucru pe care aş putea spune cu siguranţă este că iadul înseamnă separarea de Dumnezeu. Adică vom fi separaţi de lumina lui, de la părtăşia lui. Aceasta va fi iad. Când vine vorba de un foc literal, nu-l predic deoarece eu nu sunt sigur de aceasta. Atunci când Scriptura foloseşte focul, descriind iadul, poate că este o ilustrare a felului cât de teribil va fi - nu-i foc, dar ceva mai rău, o sete de Dumnezeu, ce nu poate fi stinsă. (p. 74, bold adăugat)

Mai întâi de toate, niciodată Scriptura nu descrie iadul ca fiind "o sete de Dumnezeu". De fapt, omul nelegiuit (unul care merge în iad) "nu caută pe Dumnezeu" (Psalmul 10:4; 14:2, Romani 3:11); Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui. (Psalmii 10:4) În al doilea rând, Graham neagă focul iadului, spunând "nu este foc." Cu toate acestea, Scriptura este foarte clară cu privire la focul iadului. De fapt, omul bogat în "Hades", a spus în Luca 16:24, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”

Acum, ca nu cumva cineva să susţină că Time Magazine a denaturat convingerile lui Graham, vă rugăm să reţineţi că mai înainte cu douăzeci şi patru ani Graham a predicat acelaşi fel de minciunii, în 1969 la o Cruciadă a sa în New York City. În cartea lui Graham, The Challenge, Predici de la Madison Square Garden, Graham spune:

Oricum ar fi despre Iad, există multe mistere, iar eu nu intenţioneaz să le rezolv pe toate - indiferent de ce ar putea să însemneze Iad, acesta este separarea de Dumnezeu.
Putem spune că există trei cuvinte pe care Isus le-a folosit în mod constant ca să-l descrie. Unul este numit "Focul". Acum noi ştim că Dumnezeu are un foc care arde şi nu se consumă care este rugul aprins pe care Moise l-a experimentat. Ştim că Iacov a spus, "limba este aşezată pe focul iadului." Şi, mai ştim că nu este vorba de ardere - că acel foc literal nu este în gâtul şi în limba voastră. Este un limbaj simbolic. Şi teologii de-a lungul secolelor au dezbătut şi susţinut despre ce vrea să însemneze acest foc
Biblia a spus, "Căci, Dumnezeul nostru este un foc mistuitor." .
Isus a spus povestea despre omul bogat care a mers în Iad şi a cerut ca Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă ca să-şi răcorească limba.
Ar putea fi acel foc, despre care Isus a vorbit, o căutare veşnică pentru Dumnezeu, care niciodată nu se stinge? Este aceasta oare ceea ce înseamnă? Acesta, într-adevăr ar fi iadul. A fi departe de Dumnezeu pentru totdeauna, separat de prezenţa lui. (p. 74-75, italic în original)

Nelegiuiţilor le-ar putea păsa prea puţin că sunt separaţi de Dumnezeu (Psalmul 10:3-4; 14:2-3, Romani 1:28, 3:10-18), şi fiind astfel "separaţi de Dumnezeu" ei nu au o veşnică "sete" sau "căutare după Dumnezeu" căci aceasta nu este nicidecum o preocupare a celor răi. Acest tip de predicare elimină adevărul pe care oamenii au nevoie să-l audă (de exemplu, iadul este un loc de chin în foc, ex., Apocalipsa 14:10; 20:10). Falsitatea lui Graham ajută să se elimine orice teamă adevărată de Dumnezeu (Luca 12:4-5). De fapt, revista Time magazin, a ilustrat bine mesajul de bază al luiGraham despre iad, în articolul menţionat mai sus. Ei au scris (cu privire la convingerile sale), "Un cer al duhurilor puternice, un iad ce poate fi fără foc." (p. 74). Un iad care nu arde? Dar, acest lucru este total opus Cuvântului lui Dumnezeu!

VII. ADAUGĂRI FALSE

La Proverbele 30:5, găsim scris: Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. Graham adaugă la Cuvântul lui Dumnezeu. În Facing Death And The Life After, Graham promovează condamnabila doctrină "credinţa în sine însuşi". La pagina 148 Graham, scrie:

"Comentariile lui Humphrey de la loja Senatului exprimă atât de frumos calităţile care fac o moarte demnă, plină de har. El a spus, "Cea mai bună terapie de vindecare este prietenia şi dragostea, şi peste tot în ţara aceasta le-am simţit. Medicii, produsele chimice medicale, radiografiile, pastilele, asistenţa medicală, terapiile sunt toate foarte, foarte utile. Dar fără credinţa în sine şi în capacitatea ta de a depăşi dificultăţile proprii, credinţa în providenţa divină, şi fără prietenie, bunătate şi generozitatea prietenilor, nu există nici o vindecare" (bold adăugat).

Scriptura spune: "Cel, care se încrede în inima lui este un nebun." (Proverbe 28:26), şi "Blestemat este omul care se încrede în om" (Ieremia 17:5).

În cartea sa, Unto the Hills, Graham scrie: Pentru a parafraza Biblia, ce-i foloseşte unui om (sau unei femei), să câştige întreaga lume, dar îşi pierde propria sa familie? Aceasta nu "parafrazează Biblia", dimpotrivă, aceasta denatureză Biblia (Marcu 8:36).

O altă minciună tot în această carte poate fi găsită pe pagina 208 unde Graham scrie: "Isus ne-a spus să ne temem de Satan." Niciodată nu veţi găsi aşa ceva, în Sfânta Scriptură! Un alt exemplu de adăugare la Cuvântul lui Dumnezeu poate fi găsit în cartea sa intitulată, Facing Death And The Life After. La pagina 215 Graham scrie:

Ce Drept Ai tu să Intrii în Cer? Fiecare bărbat şi femeie care a trăit vreodată va trebui să răspundă la această întrebare.

Scriptura nu spune acest lucru! De asemenea, la pagina 230 (aceeaşi carte) Graham scrie:

Dumnezeu nu a inventat cultele, omul le-a făcut. Când mergem la casa Lui, El ne va invita înauntru, dar nu ne va întreba despre biserica noastră sau acreditările de la şcoala de Duminică. Doar o singură întrebare se va pune: "Ce-ai făcut pe pământ, cu Fiul Meu, Isus?" Nu se va face nici o diferenţă dacă am fost catolici sau protestanţi, evrei, sau dintre neamuri. Ceea ce contează este dacă noi credem în El, sau Il respingem pe El. (bold adăugat)

Scriptura nu spune că o asemenea chestiune se va cere. Dacă într-adevăr, scrie la Matei 25:31-46 că oamenilor la judecată li s-a vorbit despre ceea ce au făcut, dar nicăieri nu scrie că vor fi întrebaţi!

VIII. CATOLICISMUL LUI

Părtăşia lui Graham (Efeseni 5:11) cu nesfânta Biserică Catolică, după cum spune Graham a început chiar la debutul carierei sale ca "evanghelist". În Just As I Am, în contextul organizării unei cruciade din iarna lui 1950 Graham reaminteşte:

"El [Willis Haymaker] ar chema, de asemenea episcopul catolic local sau alţi clerici să le facă cunoscute planurile de Crusade (Cruciade) şi să-i invite la reuniuni; ei ar trimite oricum un preot să participe şi să raporteze. Acest lucru a fost cu ceva ani înainte ca Conciliul Vatican II, să fie deschis pentru protestanţi, dar ne-am preocupat să lăsăm pe episcopii catolici să vadă că scopul meu nu a fost de a obţine oameni, şi ca ei să părăsească biserica lor; am vrut mai degrabă ca ei să-şi încredinţeze vieţile lor lui Cristos" (p. 163, bold adăugat).

De fapt acesta ar fi trebuit să fie obiectivul lui Graham "să obţină oameni care să părăsească biserica lor", pentru că biserica lor î-i conduce la iad! Catolicismul este o religie falsă, cu un Hristos fals şi are învăţăturile dracilor (1 Timotei 4:1-5). Hristos este Adevărul (Ioan 14:6), şi dacă unii vin la Adevăr (1 Timotei 2:4), ei nu vor mai fi implicaţi cu idolatriea (ex., religia falsă 1 Tesaloniceni 1:9, 1 Corinteni 6:9-10). Din citatul de mai sus, este evident că Graham crede că cineva poate fi catolic şi în acelaşi timp să fie salvat. Această minciună este ilustrată suplimentar la pagina 357 din aceeaşi carte.

Scopul meu, întotdeauna l-am făcut clar, nu a fost acela de a predica împotriva convingerilor catolice sau de a face prozeliţi oamenii care şi-au predat deja viaţa lui Hristos în cadrul Bisericii Catolice. Mai degrabă, a fost să vesteasc Evanghelia tuturor celor care nu şi-au încredinţat într-adevăr viaţa lor lui Cristos.

Aceasta este ipocrizie şi-i foarte grav pentru cineva care pretinde a fi un predicator al Scripturii, şi care totuşi nu "predică împotriva convingerilor catolice" (Efeseni 5:11). De asemenea, nu se poate ca o persoană să fie "deja predată la Hristos în cadrul Bisericii Catolice", la fel cum nu se poate ca o persoană să fie predată la Hristos în cadrul Bisericii satanice, sau Biserica Mormonă, sau Martorii lui Iehova, sau în religia budistă, ori în credinţa musulmană. Cineva nu poate iubi adevărul (Hristos, Ioan 14:6) şi să continue să iubească şi să practice minciuna (Apocalipsa 22:15).

Graham ar trebui să dea avertizare asupra pericolului spre care merg cei implicaţi în catolicism (ex., catolicii merg în iad), dar din moment ce el, este unul plătit (Ioan 10:11-13), el, deci nu oferă nici o astfel de declaraţie. La pagina 368 din aceeaşi carte Graham scrie:

Am fost recunoscător pentru declaraţia unui ziar american catolic ce a făcut examinarea primei noastre călătorii în America de Sud: "Niciodată măcar, cel puţin în memoria noastră, el [Billy Graham] nu a atacat Biserica Catolică. . . . (între paranteze în original)

La pagina 482 Graham scrie (în contextul unei călătorii în Polonia),

Am presupus de asemenea, cu o anumită justificare, că unii dintre funcţionarii comunişti hard-line sperau să folosească un evanghelist american protestant pentru a slăbi autoritatea puternică a Bisericii Romano-Catolice. Dacă da, ar fi fost o speranţă naivă, deoarece eu nu aş fi făcut, sau spus ceva ce putea fi luat ca anti-catolic.

Spre deosebire de Psalmistul, care a spus, Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi,... (Psalmii 31:6) Graham descrie o călduroasă, şi cordială "afinitate specială" cu conducerea catolică. La pagina 692 din: Just As I Am, Graham povesteşte:

Unul pe care aş dori să-l menţionez - şi cu care am simţit o afinitate constructivă - a fost episcopul romano-catolic, predicatorul Fulton L. Sheen.

Ceva mai târziu, Graham descrie prima dată, a întâlnirii sale cu dl Sheen.

Eram în pijama, dar am fost încântat să-l văd şi să-l invit la mine. Am vorbit despre slujirile noastre şi angajamentul nostru comun pentru evanghelizare, şi i-am spus cum am fost recunoscător pentru slujirea sa şi să se concentreze asupra lui Hristos. (p. 692-693)

"Cordiala" şi "calda", sa relaţie cu papa este descrisă tot în această carte la pagina 488-489, unde Graham reaminteşte, prima sa vizită la şeful uneia dintre cele mai mari religii false din lume.

Când am plecat din Ungaria, am pornit într-o călătorie scurtă la Vatican. Cu ani în urmă, vizitasem deja oraşul-stat ca turist, dar în această excursie aveam să fiu primit de, Papa Ioan Paul al II-lea, prima mea vizită cu un papă.
Aşa cum am fost inaugurat în sferturile sale, Papa Ioan Paul al II-ma salutat, şi ne-am dat mâna călduros. L-am găsit extrem de cordial şi foarte interesat de lucrarea noastră, în special în patria sa. După numai câteva minute, m-am simţit ca şi cum ne-am fi cunoscut de ani de zile.
El a exprimat, de asemenea, bucurie mare pentru micul cadou pe care i l-am adus, o sculptură în lemn a unui cioban cu oile, făcută de un mester din Carolina de Nord. Ne-am amintit împreună cuvintele lui Isus din Ioan 10:14,16. . . . La rândul său Papa mi-a dat un medalion comemorativ al papalităţii sale şi mai multe volume minunat legate.

La pagina 599, Graham descrie în continuare relaţia sa cu acest om rău:

Am fost întrebat de către Papa Ioan Paul al II-lea dacă pot să particip cu el în această perioadă, în acelaşi timp într-un serviciu ecumenic fără precedent (de cult), în timpul vizitei sale în Columbia, Carolina de Sud. Nu era să fie o Liturghie, ci un serviciu de Scriptură, rugăciune, şi predică. Apoi am mers să vorbesc familiei despre acest lucru. Am aşteptat cu nerăbdare acest eveniment, mai ales că aveam deja o relaţie aşa de cordială.

IX. ECUMENISMUL LUI

Legat de simpatia lui Graham pentru catolicism, arătat prin încălcarea flagrantă a Scripturii de la Iuda 3 care spune, ca să "luptaţi pentru credinţa..." Totuşi, el se alătură celor care nu sunt credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu, dar, Credincioşii Bibliei ar trebui să "se depărteze", de cei ce fac astfel de lucruri şi care "nu ascultă de cuvintele sănătoase" (1 Timotei 6:3-5), ei trebie să se "depărteze", de cei care au doar "o formă de evlavie, dar î-i tăgăduiesc puterea" (2 Timotei 3:1-5), şi ei trebuie să asculte de Cuvântul care spune: "să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii" (Romani 16:17). Dar, Graham nu are în vedere astfel de versete.

Poziţia mea a fost că trebuie să fim dispuşi să lucrăm cu toţi cei care erau dispuşi să lucreze cu noi. Mesajul nostru a fost clar, şi dacă cineva cu o vedere teologică radicală oarecum diferită, a decis să ni-se alăture într-o cruciadă care a proclamat pe Hristos ca fiind calea mântuirii, el sau ea, era cel care a avut compromiterea convingerilor personale, nu noi. (Just As I Am, p. 303-304)

În schimb, Scriptura spune:

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. (2 Timotei 2:20-22; a se vedea, de asemenea, 2 Corinteni 6:14-17)

Ecumenismul lui Graham ajunge atât de departe încât apreciază pe Norman Vincent Peale ca fiind "un credincios profund angajat."

Într-o altă zi am luat prânzul cu Dr. Norman Vincent Peale şi cu soţia sa, Ruth, predicile sale privind "puterea gândirii pozitive" l-au facut cunoscut la milioane de oameni. Doamna Peale a facut o treabă magnifică la rugăciunile grupurilor de femei pentru Crusade, iar Dr. Peale a fost un sprijin călduros a-l reuniunilor. Deşi accentul nostru în predici era diferit, l-am găsit un credincios profund angajat, cu o preocupare reală pentru ca bărbaţii şi femeile să-şi dea viaţa lor lui Hristos. (Just As I Am, p. 315)

Ce minciună! Dl Peale trebuie să fie anatema (Galateni 1:8-9, 1 Corinteni 16:22). El învaţă o altă Evanghelie (una falsă), "puterea gândirii pozitive", nu, adevărata Evanghelie a lui Hristos (care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, Romani 1:16). În loc să avertizeze pe oameni despre evanghelia falsă a lui Peale care aduce blestem (pentru că încrederea este pusă pe om, Ieremia17:5, şi capacitatea sa de a gândi pozitiv mai degrabă, decât pur şi simplu a avea încredere în Hristos şi numai în El singur, 2 Corinteni 11:3), Graham îl numeşte "un credincios profund angajat ", prin urmare el ajută la răspândirea minciunii lui Peale.

Dl Graham este atât de ecumenic, încât este mai ecumenic (şi mai preocupat de a fi politic corect) decât foştii preşedinţi Richard Nixon şi George Bush!

La începutul lui decembrie, am plecat să-mi petreac sărbătorile de Crăciun vizitând trupele noastre în Vietnam. M-am întors tocmai la timp pentru inaugurare. Nixon a vrut ca eu să fac toate rugăciunile la ceremonia depunerii jurământului, dar am obiectat.
"Dick, aveţi oameni ce reprezintă toate credinţele, o să aveţi probleme."
"Nu, dar eu, te-aş vrea pe tine", a insistat el.
În cele din urmă, Nixon a dat ok pentru idea ecumenică,. . .
La inaugurarea sa din 1989, George Bush ma invitat să conduc rugăciunile din timpul ceremoniei publice. Am protestat la început, subliniind că era obiceiul de a avea clerici din alte tradiţii participante, de asemenea, (de multe ori un rabin evreu, un preot catolic, şi probabil un lider ortodox). El a rămas neclintit, printre altele î-mi spune, că se simţea mai confortabil cu mine, apoi, a adăugat el, că nu voia ca oamenii să creadă că el a vrut numai să încerce să joace politic, prin a avea reprezentanţi ai diferitelor confesiuni. (ibid., p. 592)

X. NELEGIUIREA LUI, SAU LIPSA LUI DE EVLAVIE (Iuda 4)

Graham transformă harul lui Dumnezeu în desfrâu, spunând despre catolicii că sunt mântuiţi, iar despre oameni ca Norman Vincent Peale că sunt oameni ai lui Dumnezeu. Să numeşti pe cei răi drepţi, aşa cum Graham o face, este pervertire a harului lui Dumnezeu (Iuda 4), o negare a lui Hristos (care este Cuvântul lui Dumnezeu, Apocalipsa 19:13; Iuda 4; Tit 1:16), şi este negarea puterii evlaviei (2 Timotei 3:5). Un alt exemplu în acest sens poate fi găsit în cartea lui Graham, Facing Death And The Life After, în care Graham scrie despre fostul preşedinte Lyndon B. Johnson:

Deşi în multe feluri a fost un om dur, şi un om complex, adânc în inima lui, el a iubit pe Dumnezeu. (p. 199)

Aceasta este o minciună (ex, a se vedea PBS Home Video, LBJ, o biografie)! Johnson nu a fost un om evlavios (ex., care a iubit Dumnezeu). Proverbe 14:2 spune, Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, [adică, cei nelegiuiţi] Îl nesocoteşte.

În Just As I Am, Graham scrie despre preşedintele Bill Clinton:

În ziua precedentă, preşedintele Clinton m-a sunat şi mi-a cerut să trec pe la Casa Albă. Am ajuns să petrecem o bună parte a după-amiazii împreună, vorbind nu doar despre evenimente din trecut şi curente, dar şi despre Biblie şi ce se spune despre planul lui Dumnezeu pentru vieţile noastre. A fost o părtăşie caldă cu un om care nu a câştigat întotdeauna aprobarea colegilor săi creştini, dar care are în inima lui dorinţă de a sluji lui Dumnezeu şi de a face voia Lui. (p. 656, punct din întregul citat).

Nimeni nu a promovat interzicerea uciderii copiilor nenăscuţi, aşa cum a făcut-o Clinton în timpul preşedinţiei sale (chiar copii născuţi parţial), fiindcă doreşte "să slujească lui Dumnezeu şi să facă voia Lui" (Proverbe 17:11; 21:10)! Graham este un mincinos (vorbind de el însuşi, şi de alţii, 1 Ioan 2:4).

XI. ESENŢIALELE LUI

Graham urmează minciuna comună care spune:

Există lucruri despre credinţa creştină, care sunt esenţiale; există altele care sunt importante în diverse nivele, dar care nu au nicio influenţă asupra mântuirii personale. (Answers To Life's Problems, p. 113-114)
Dacă suntem de acord cu privire la lucrurile despre care Biblia este foarte clară, putem cădea de acord să nu fim de acord asupra multor puncte minore. (ibid., 114)

Scriptura nu învaţă acest lucru, ci, mai degrabă, exact opusul. „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4) Vă rugăm, de asemenea, să notaţi următoarele versete:

De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. (Iacov 1:21-22)

Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-aţi curăţat sufletele... (1 Petru 1:22)

De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” (Matei 7:24-27, dar şi "aceste cuvinte din" - Matei 5:3 - 7:23)

Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)

Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.” (Ioan 8:47)

„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis. (Ioan 14:23-24)

Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii. (1 Ioan 4:6 a se vedea, de asemenea, Iuda 3; 2 Corinteni 10:3-5, Romani 16:17-18; 1 Timotei 1:3; 6:3-5; 2 Timotei 3:16 - 4:5)

Prin învăţăturile sale "esenţiale", Graham ajută pe oameni să "nu primească dragostea adevărului [Ioan 14:6], ca să nu poată fi mântuiţi" (2 Tesaloniceni 2:10).

XII. IPOCRIZII DESPRE FAMILIA LUI

În cartea sa, Unto the Hills, Graham scrie: "Nimeni nu este cu adevărat un succes în ochii lui Dumnezeu, dacă familia sa este un dezastru." Dar, din chiar spusele lui aflăm că familia sa a fost un dezastru. În Just As I Am, Graham scrie despre familia lui ce era acasă în timp ce el era departe ca să predice.

"Sună angelic. Dar, tema cântecului fetei în jurul casei, zi de zi şi, a fost" Mamă, adu-l pe Franklin! "La Ziua Îndrăgostiţilor în acel an, ea a scris următorul punct în jurnalul ei: Cei patru micuţi neastampăraţi Grahams. Simt în această dimineaţă că este peste puterile mele. Ei se dipută, ţipă, î-mi răspund înapoi. Micul dejun este îngrozitor. Franklin m-a trezit la 4:15 crezând că era timpul să se ridice. . . . Şi când m-am trezit la 6:15, iată că Anne şi Franklin, s-au disputat în timpul pe care-l aveam cu Domnul. Acum, ei au plecat la scoală arătând destul de frumos (cel puţin o dată) şi cu un mic dejun bun, dar cu rugăciunile familiale ferfeniţă. Numai o binecuvântare mai lungă şi ultimele două săptămâni de versete din Biblie a fost cu strigături unul către altul. Cârtiri, întreruperi, jignindu-se unul pe altul, fără ruşine pentru mine. Deci, acum că au plecat, eu sunt în pat cu Biblia mea, adunându-mi gândurile - sau, mai degrabă, încearcând. Ce am ratat! Şi ce a pierdut Rut prin faptul că nu mă avea ca să-i pot ajuta" (p. 704, puncte de suspensie în original).

Graham se consideră el însuşi un pastor (Just As I Am, p. 507) dar el a fost, şi încă mai este, descalificat (1 Timotei 3:1-7, Tit 1:5-9).

să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? (1 Timotei 3:4-5)

să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe potrivnici. (Tit 1:9)

a true church, P. O. Box 130, Moodys, OK 74444

1-800-HOW-TRUE, www.atruechurch.info

Traducere Vasile Sanda