Un Adevărat Creştin

 Introducere

Biblia, este cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul poate fi găsit doar în cuvântul Lui (Ioan 8:31, 14:6, 17:17, etc.), la fel şi lumina adevărată care luminează pe orice om ce vine în lume (Psalmii 36:9, Ioan 1:9). Tot ce nu vine din Cuvântul Domnului, nu este adevăr. Nu este o altă sursă prin care să se afle adevărul. Temelia Cuvântului Tău este adevărul şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice (Psalmii 119:160).
Dar, oamenii nu-L caută pe Dumnezeu cu tot dinadinsul (Romani 3:11), au inima înşelătoare şi deznădăjduit de rea (Ieremia 17:9) şi sunt deprinşi să facă răul (Ieremia 13:23), se cred înţelepţi (Prov. 3:7, 26:12, Romani 12:16, etc.), ignoră adevărul şi lucrează după gândurile lor lumeşti (Isaia 55:8), fiind gata să asculte mai degrabă de ceea ce le face plăcere şi nu de puţine ori îşi dau învăţători după poftele lor (2 Timotei 4:3).
Biblia spune că nu este niciun om neprihănit, nici măcar unul care să aibă pricepere (Romani 3:10).
Dar, Dumnezeu fiindcă este Stăpân, face alegerea şi cheamă la credinţă pe cine vrea dintre oameni şi nu este nicidecum alegerea omului (Romani 9:16-24). Iar a fi creştin înseamnă să fii copil al lui Dumnezeu. Şi copil al lui Dumnezeu este ceva ce numai Dumnezeu poate face prin naşterea din nou; lucru pe care nici-un om nu-l poate face (Ioan 1:12).
Deci, chiar dacă mulţi vor spune că sunt creştini, totuşi Cuvântul le spune că nu sunt. Este zis:  

Este foarte clar că nu toţi cei ce-şi zic creştini sunt cu adevărat creştini, ci cei mai mulţi sunt falşi, indiferent de ceea ce pretind. Biblia ne spune că întreaga lume este înşelată de diavol, (Apoc. 12:9) şi că oamenii cei mulţi merg pe calea lată spre pierzare, chiar dacă ei îşi zic că sunt creştini sau nu.

Cuvântul lui Dumnezeu mai spune că sunt puţini cei ce află calea vieţii.  . . . strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află (Matei 7:14). Este, deci clar că nu sunt mulţi cei ce găsesc această poartă stramtă şi care merg pe calea îngustă.
De asemeni, mai este spus că: nimeni nu ştie cine este Fiul şi nimeni nu ştie cine este Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere (Luca 10:22) și dacă așa spune "Cuvântul lui Dumnezeu" înseamnă că aşa este, deci nu este atât de simplu precum spun unii învățători. 

Atunci, se poate pune întrebarea: Cum este posibil să vină cineva la Fiul sau la Tatăl, dacă nu se știe cine este?

R. Dacă Fiul lui Dumnezeu (Cuvântul) nu a adus descoperire despre cine este Tatăl şi Fiul, nimeni nu poate şti cine sunt Ei. Prin urmare, este clar că nu sunt mulți cei care-L cunosc pe Dumnezeul adevărat, ci sunt puţini; doar cei cărora Isus Hristos le descoperă.
Deci, nu este de ajuns ca cineva care ascultănd predicile sau învățăturile unui om care vorbeşte despre Dumnezeu, ca apoi să spună: "Gata, m-am hotărât să vin la Dumnezeu". 

Astfel că nu poate cineva să spună că este credincios sau că este un om bun şi are milă, sau care poate chiar face semne şi minuni (Marcu 13:22), şi chiar de şi-ar împărţi toată averea pentru săraci (Luca 12:33, 1 Corinteni 13:3) tot nu ar fi calificat să ia o astfel de "decizie". 
Nici dacă vorbeşte sau se îmbracă diferit de cum o făcea de obicei şi nici măcar dacă merge des la grupul de rugăciuni. Cum nu se poate spune nici despre cineva care a citit din Biblie, sau poate toată Biblia, şi a studiat mult în particular sau în şcoli "teologice", că este calificat să ia "decizia" şi să vină la Dumnezeu.
Doar chemarea divină face posibilă apropierea de Dumnezeu şi desigur aceasta nu se face prin voia omului (Ioan 1:13); acest lucru ţine doar de mila şi îndurarea Celui ce este Stăpân peste toate lucrurile, El face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ (Psalmii 135:6). El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea (Romani 9:18). Deci, de aici este foarte clar că împietrirea celor mulţi vine tot de la Dumnezeu.
Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. (Romani 11:32, Romani 3:23, Galateni 3:22, etc)
Tot astfel, nu poate susţine cineva că deţine adevărul, fiindcă adevărul nu este ceva, ci El este cineva. El este Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos (Ioan 14:6). De aceea, nimeni să nu se înşele şi să nu creadă cineva că cei mulţi, adică mulţimile de oameni ce merg la biserică, sau la sinagogă, sau la orice alt fel de adunare (cult), sunt cu toții mântuiţi şi că vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Fiindcă nu faptul că cineva frecventează o biserică sau o anume adunare ar face din el un creştin. Sau dacă face parte dintr-o anumită religie și dacă el însuși își spune creștin, aceasta nu înseamnă nicidecum că el este creştin. Deci, aşa cum am mai spus, nici chiar dacă cineva are cunoştinţă despre tot ce este scris în Biblie tot nu înseamnă că este creștin.


 - Creştinul adevărat născut din Dumnezeu, vine la credință pentru că are parte de chemarea Domnului (Romani 9:16-24), el nu este născut din sânge, nici din voia firii lui, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu (Ioan 1:13). Aceasta este harul (mila) lui Dumnezeu. El deci, este o făptură nouă (Gal.6:15), nu este regenerat. Creştinului i s-a descoperit din Cuvânt că harul şi credinţa sunt de la Dumnezeu (Efeseni 2:8) şi a înțeles că era pierdut fără El, pentru că zăcea în întuneric (Mat. 18:11), făcânduşi plăcerile lui însuşi. Un astfel de om, se pocăiește de faptele lui și regretă sincer păcatele (Fapte 2:38). Urmează lepădarea de sine (Luca 14:26) şi se grăbeşte să intre în odihna ca cea de Sabat (Evrei 4:9-10). El știe că singura cale de mântuire de la mânia lui Dumnezeu care o să vină curând peste toţi, este credinţa în Isus Hristos din Nazaret (Fapte 4:12) şi în numele Lui se botează, adică în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28:19; Fapte 2:38; Efes 4:5).  Apoi, el devine un om duhovnicesc, deoarece Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în el (Romani 8:9), astfel că nu mai trăieşte pentru sine însuşi, ci pentru Isus (2 Cor. 5:15). Un astfel de om nu judecă după mintea lui, ci judecă duhovniceşte (1Cor.2:14); crede orice cuvânt al lui Dumnezeu, deci toată Biblia (cele 66 cărţi). El este unul care luptă pentru credinţa adevărată (Iuda 1:3), î-L iubeşte pe Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui (Ioan 14:21) pentru că Dumnezeu i-a schimbat inima (Ezechiel 36:26) şi nicidecum nu nesocotește disciplinarea Domnului (Iov 5:17), prin urmare este clar că un adevărat credincios primește mustrarea, nu o respinge (Prov.12:1).

  - Creştinul adevărat este un om smerit (Matei 23:12), este cineva care nu se laudă (Iac. 4:16), nu minte (Efeseni 4:25) nu scoate și nici nu adaugă la ce este scris în Sfânta Scriptură (Deut. 4:2, 12:32, Apoc 22:18-19), și nu vorbeşte din ale lui sau despre el însuşi; dar nici pentru promovarea altcuiva în afară de Dumnezeul cel viu şi adevărat (1 Tes. 1:9), care este plural (Geneza 1:26, 3:22). Şi, deşii, pare greu de crezut că Dumnezeu care este plural este Unul, totuşi adevăratul creştin nu se poticneşte de gândirea sau logica omenească ci crede orice cuvânt al lui Dumnezeu. De exemplu, el crede exact aşa cum este scris la Deuteronom 6:4 „Ascultă, Yisrael: YHWH, Dumnezeii noştri, YHWH este unul”. Acest Dumnezeu este Singurul Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu prin care Sunt toate lucrurile (1 Cor. 8:6). El botează cu Duhul Sfânt şi cu foc (Luca 3:16) şi ţine cheile morţii şi ale locuinţei morţilor (Apoc. 1:18). Numai pe El î-L laudă (Ps. 34:1) şi-L propovăduieşte, pe Dumnezeul care a făcut cerurile şi pământul (Gen.1:1), Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Acest Dumnezeu este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos (Deut. 4:24), care omoară şi învie (1 Sam.2:6) şi face tot ce vrea (Ps. 115:3). El este milostiv şi plin de îndurare (Ps. 145:8) și împlinește dorinţele celor ce se tem de El, iar atunci când cei cu inima curată strigă la El, sunt salvaţi (Ps. 7:10). 

 Creştinii adevăraţi, nu se închină şi nu se supun "dumnezeului veacului acestuia" (2 Cor.4:4); de asemeni ei se feresc de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge, (Fapte 15:20) deci, ei nicidecum nu se închină icoanelor sau statuilor, ci se feresc de idolatrie. Ei chiar dacă sunt vorbiţi de rău sau li-se aduc acuzaţii false şi suferă întristare pe nedrept (1 Petru 2:19), primesc lucrul acesta şi nu luptă pentru condiţia lor, fiindcă se ştiu protejaţi de Dumnezeu; știind de asemeni că cel rău nu se poate atinge de ei (1 Ioan 5:18).

De asemeni, ei cred că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit în trup (1 Ioan 4:2) şi va reveni în trup; El a venit şi a dat pricepere celor aleşi să cunoască pe Cel ce este adevărat. Însă celor ce nu cred în El și nu se pocăiesc, El însuși le spune că vor pierii (Luca 13:5). 

 Ei ştiu că Dumnezeu în mila şi bunătatea Lui, nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, ci porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; (Fapte 17:30). 

- Creştinii adevăraţi nu strică Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi (2 Cor. 2:17a), ci spun adevărul.

Un asemenea credincios umblă cu frică de Dumnezeu (Prov. 1:7) şi caută să răscumpere vremea (Efeseni 5:16), ştiind, printre altele, că dacă nu iartă nici el nu poate fi iertat (Matei 6:15). Creștinul îşi omoară mădularele care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli (Col. 3:5) şi are nădejdea revenirii lui Isus Hristos care-l va izbăvi de mânia viitoare (1 Tes, 1:10), așteptând Împărăţia lui Dumnezeu în care va trăi viaţa veşnică (Iuda 1:21).
Creştinii, mai sunt numiţi ucenici ai Domnului (Isaia 54:13; Ioan 4:1), dar şi robi netrebnici (Luca 17:10). Aceștia, ascultă de Cuvânt și se păzesc de învățătorii sau proorocii mincinoşi (Mat. 7:15). 

 În Biblie este spus că în lume s-au răspândit mulţi amăgitori (2 Ioan 1:7), de aceea ei nu urmează nicidecum învăţătorii sau pastorii mincinoşi, ci fug de ei (Ioan 10:5), iar în ascultare de cuvântul lui Dumnezeu îi demască, osândind învăţăturile acestora (Efeseni. 5:11).
Creştinii adevăraţi nu trăiesc numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4:4b), ei ştiu că numai cine cunoaşte pe Dumnezeu îi ascultă şi-i înţelege (1 Ioan 4:6). Ei nu râvnesc nicidecum la bani sau la bunurile aproapelui lor ci se încred în promisiunea Domnului, care spune: Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)  Astfel că, ei nu cer şi nici nu aşteaptă bani sau donaţii ci propovăduiesc evanghelia lucrând fără plată, astfel ei vor împlini ce este scris: Fără plată aţi primit, fără plată să daţi (Matei 10:8).
Ei nu umblă după lucrurile pământeşti (Rom.8:6) şi nu caută prietenia lumii (Iacov 4:4); ei ştiu că sunt urâţi de lume şi că toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi (2 Timotei 3:12; 1 Tes. 3:3). Lumea nu iubeşte decât ce-i al ei, iar cei mai mulţi predicatori (preoţi, pastori sau orice fel de învățători) care sunt lumești, vorbesc ca cei din lume, de aceea ei sunt plăcuţi lumii, şi, ". . . lumea îi ascultă" (1 Ioan 4:5); astfel că în adunările lor se strâng mulțimi de oameni. 

   Este foarte important să se înţeleagă că pentru a avea viaţa veşnică, nu-i important cât de multă cunoştinţă are cineva, ci numai dacă într-adevăr acel om ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlineşte (Luca 8:21) şi desigur dacă prin credinţă trăieşte aşa cum spune Domnul (Luca 18:8). Un astfel de om este altoit în Isus Hristos, căci Isus este viţa şi numai în El va aduce roade (Ioan 15:5). Dar, dacă este despărţit de El, va fi fără rod şi nu va putea să facă nimic. Separat de Hristos, nu va fi cruţat nici el, după cum este scris: Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. (Ioan 15:6)

Acum, este clar că după cum nici ramurile fireşti (Israel) nu au fost cruţate (Romani 11:21), tot astfel, nici cei dintre Neamuri (adică cei altoiţi în Dumnezeu) nu vor fi. De aceea, noi trebuie să ne purtăm cu teamă în timpul pribegiei noastre (1 Petru 1:17), ducând până la capăt mântuirea noastră, cu frică şi cutremur (Filipeni 2:12), punând în aplicare tot cuvântul, după cum este zis: 

 P.S. Acestea sunt doar o parte din lucrurile ce descriu un "adevărat creştin", numărul lor complet se află în Biblie (Deuteronomul 4:2, 12:32, Prov 30:6, Apoc 22:18-19). Eu le-am scris aici pentru că ele sunt caracteristice creştinului, dar multe din ele ori sunt răstălmacite (2 Petru 3:16) ori nu sunt învătate deloc în biserici.

Şi tu, poate că ai avut o părere bună despre tine sau chiar crezi că eşti mântuit, dar dacă nu crezi şi nu împlineşti una din aceste caracteristici, descrise foarte bine în Biblie, este semn clar că nu mergi pe calea dreaptă, adică nu ai ajuns la adevăr şi mergi pe calea lată care duce la pierzare (Matei 7:13). Acum tocmai ai aflat că ar trebui să asculţi de Cuvântul din Biblie ce te îndeamnă să mergi în adevărul Domnului și să trăiești în neprihănire, căci de nu, nu vei avea parte de mântuire. Biblia spune că numai: "Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea,..." (Proverbe 28:18). Neprihănirea se capătă prin credinţa pe care o pune Dumnezeu în inima omului ales de El (Romani 10:10, Filipeni 3:9).

 

Vasile Sanda (Postat 2010, revizuit Dec. 2018)



 Iată câteva gânduri ce ar putea fi de folos cititorului, amintindu-i de unele lucruri scrise în Biblie:

Este important să se înţeleagă din Scriptură, că niciun om nu caută pe Dumnezeu.

Deci, clar că oamenii nu pot cunoaşte adevărul cu mintea omenească şi nici nu pot ajunge la "el" prin învăţăturile unor şcoli, iar aceasta pentru că oamenii nu au gândurile lui Dumnezeu, după cum este scris: Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. (Isaia 55:8-9) 

Prin urmare, acei oameni care urmează învăţăturile religiilor ca: cea baptistă, penticostală, evanghelistă, carismatică, adventistă, ortodoxă, catolică, metodistă, luterană, martori ai lui Iehova, mormoni, etc. sau ale unor adunări care au doctrine ale oamenilor şi spun că nu au nici-o denominaţie, nu merg pe calea îngustă ci pe calea largă şi sunt pe drumul lor spre pierzare. Ei nu leapădă sinele (Luca 14:26), ba dimpotrivă, promovează "eu-l", nu cred tot ce scrie în Biblie şi nu ascultă de învăţăturile ei, ci urmăresc mai degrabă să împlinească doctrinele religiei din care fac parte. La 2 Corinteni 11:13, este scris: Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. 

Referitor la religie Biblia spune: Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume (Iacov 1:26-27). Însă, nicăieri nu scrie că oamenii trebuie să facă parte din denominaţiuni sau non-denominaţiuni. Cu toate acestea cei mai mulţi sunt atraşi şi merg la astfel de religii. Şi lor Cuvântul le spune: 

 Din Scriptură mai aflăm că Adonai (Domnul), Şi-a ales un popor Sfânt dintre toate popoarele de pe faţa pământului, (Deut. 7:6). El a dat Legea poporului Său Israel, iar Legea a fost un îndrumător spre Isus Hristos (Galateni 3:24). Astfel, că ţinta cercetărilor celor din vechime şi a căutării lor stăruitoare a fost Hristos, El este cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:1). Atunci când El a venit în trup, a spus clar că nu a venit să strice Legea ci s-o împlinească (Matei 5:17), El deci este împlinitorul Legii și de aceea când cineva vine la Hristos nu mai este sub Lege, fiindcă Isus este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El (cuvântul lui Dumnezeu) să poată căpăta neprihănirea (Romani 10:4).

Dar odată venit la El, credinciosul nu este fără o lege a lui Dumnezeu ci de acum el este sub legea lui Hristos (1 Corinteni 9:21).

 Prin urmare, nu există şi nici nu a existat vreodată altă cale prin care cineva ar putea venii la Dumnezeu Tatăl, decât numai prin Isus, căci făgăduinţa vieţii veşnice este dată celor ce cred prin credinţa în Isus Hristos. (Galateni 3:22)  De reţinut că nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu dacă nu este iertat de păcatele lui, iar iertarea se poate căpăta numai prin credinţa în Isus, oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor. (Fapte 10:43) 

  Dumnezeu, a cerut poporului ales de El ascultare de poruncile date de El însuși şi să le împlinească cu stricteţe. Dar atunci când ei nu ascultau şi se lăsau duşi în rătăcire de idoli, El i-a pedepsit: ... pentru că au nesocotit Legea Domnului şi n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duşi în rătăcire de idolii cei mincinoşi ... (Amos 2:4). Şi pentru că deseori I-au fost neascultători, Yahweh i-a pedepsit dându-le un duh de adormire, aşa că ei s-au poticnit şi au alunecat. Însă, ei nu „s-au poticnit ca să cadă”, ci tocmai, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos (Rom. 11:11). 

Dar, Dumnezeu nu i-a lepădat de tot (Rom 11:1), căci aşa cum a zis, numai o parte din Israel a căzut în împietrire și dacă ei acum sunt păgubiți, totuși păgubirea lor a fost o bogăţie pentru Neamuri. De aceea, este zis că mare va fi bucuria și ce minunăție va fi atunci când Domnul îi va întoarce la El. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? (Romani 11:15) Această împietrire a lor va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. (Romani 11:26)

  Biblia mai spune că Dumnezeu alege şi dintre Neamuri, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri (Romani 9:24), fiindcă, Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El. (Fapte 10:34-35). 

 Acum deci, fie că este vorba de evrei, fie de cei dintre neamuri, Dumnezeu alege pe cine vrea. 

Dumnezeu, El singur este stăpân, El este mai presus de toţi dumnezeii și face tot ce vrea (Psalmii 115:3).

  Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. (Psalmii 135:6) 

Demn de a fi reamintit este că, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea (Romani 9:18), chiar dacă este greu de înțeles acest lucru, fiindcă mai este de asemeni spus că El vrea ca toţi oamenii să vină la cunoştinţa adevărului (1 Tim. 2:4). Scriptura adevereşte că, Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare (Romani 11:32) şi puterea omului ca să se îndrepte pe cale este slabă, de aceea mai este zis şi că toată lumea zace în cel rău (1 Ioan 5:19), Diavolul care este "şarpele cel vechi" este numit şi Satana, acela înșală întreaga lume (Apoc. 12:9). 

P.S. Se poate rezuma astfel, oamenii au nevoie să fie salvați de mânia lui Dumnezeu care are să vină în curând peste toți cei ce nu lucrează adevărul, iar salvarea nu vine decât prin Isus (Fiul lui Dumnezeu, El este Cuvântul).

Cuvintele Scripturii sunt adevărate și vrednice de crezare (Apocalipsa 22:6). 

    Vasile Sanda