1926 - Alfred J. Lotka publică în Journal of the Washington Academy of Sciences studiul The Frequency Distribution of Scientific Productivity, cu privire la frecvența distribuției productivității științifice în chimie și fizică determinată pe baza unui index care acoperă 10 ani, din 1907 până în 1916 al lucrării Chemical Abstracts și a tabelelor preluate din lucrarea lui Felix Auerbach „Istoria fizicii” . Concluzia acestui studiu s-a transformat în Legea lui Lotka.
1927 - Gross, P. L. & Gross, E. M. publică în jurnalul Science studiul College Libraries and Chemical Education cu privire la decizia, unor biblioteci, de achiziție a unor periodice din domeniul chimiei bazată pe o examinare a celor 3633 citări din volumul publicat în 1926 al Journal of the American Chemical Society. Așadar, cei doi autori au propus un prim model de analiză a citărilor ca instrument de stabilire a gradului de utilizare a unui jurnal.
1934 - Samuel Clement Bradford publică în jurnalul Engineering studiul Sources of Information on Scientific Subjects despre frecvența distribuției articolelor în funcție de sursă. Scopul său a fost să dezvolte o metodă de identificare a celor mai productive jurnale pe un anumit domeniu de cercetare, pentru a face față haosului documentar. Pornind de la ideea de a găsi modul în care articolele publicate pe o anumită temă sunt distribuite în jurnalele de specialitate, legea stabilită de Bradford este cunoscută sub numele Legea lui Bradford sau Legea lui Bradford a împrăștierii - Bradford's Scattering Law.
1935 - lingvistul George Kingsley Zipf a fost primul care a atras atenția asupra distribuției statistice în anumite seturi de date, cum ar fi cuvintele dintr-un corpus lingvistic, în care frecvența anumitor cuvinte este invers proporțională cu rangul lor.
Legea lui Zipf examinează frecvența cuvintelor în limbajul natural și modul în care cel mai frecvent cuvânt apare de două ori mai des decât al doilea cel mai frecvent cuvânt, de trei ori mai des decât cuvântul următor și așa mai departe până la cel mai puțin frecvent cuvânt. Cuvântul din poziția n apare de 1/n ori mai des decât cel mai frecvent.
1955 - Eugene Garfield publică în revista Science un articol în care propune realizarea unui sistem bibliografic pentru literatura științifică prin dezvoltarea unei baze de date informatizate care să înregistreze citările cuprinse în articolele publicate în jurnalele științifice
1959 - Garfield fondează ISI - Institute for Scientific Information, în Philadelphia - Pennnsilvania, SUA.
1960 - Garfield introduce SCI - Science Citation Index - primul index multidisciplinar din lume.
1961 - Derek J. de Solla Price publicat carte intitulată „Science since Babylon" în cadrul căreia enunţă legea creşterii exponenţiale a numărului de publicații științifice, apreciind că numărul revistelor noi se dublează la fiecare 15 ani.
1963 - Derek J. de Solla Price publică lucrarea „Little Science. Big Science ... and Beyond" în cadrul căreia examinează știința modernă, analizează literatura științifică și discută despre dezvoltarea științei. Autorul demonstrează, cu cifre, o creștere semnificativă pe etape, de aproximativ 10 ori la fiecare jumătate de secol, a numărului de titluri științifice publicate (în 1800 existau 100 titluri de reviste științifice, în 1850 se ajungea la 10 000 de titluri, iar în 1900 apăreau 100 000 de titluri), situație care a determinat tranziția de la așa-numita Știință mică la Știința mare.