Termenul „Scientometrie” provine din cuvântul rusesc naukometriya, fiind lansat de Vassily V.Nalimov și Z.M.Mulchenko în anul 1969. Termenul este derivat din două componente: "scientia", care în latină înseamnă "cunoaștere" sau "știință", și "metrics", care se referă la măsurare. În același an, Pritchard definește Bibliometria ca "aplicarea metodelor matematice și statistice la cărți și alte medii de comunicare". Termenul bibliometrie a fost introdus ca o alternativă pentru termenul bibliografie statistitică introdus anterior de Hulme și considerat ca fiind nerelevant. O primă folosire a termenului bibliometrie referindu-se la "măsurători legate de carte și document" a fost realizată în anul 1934, de către Paul Otlet în Traité de documentation: le livre sur le livre, théorie et pratique .
Termenul Scientometrie a dobândit o largă recunoaștere în anul 1978 prin înființarea revistei „Scientometrics” de către Tiber Braun în Ungaria. Conform subtitlului său, Scientometrics include toate aspectele cantitative ale științei despe știință, comunicare în știință și politici științifice.
Definiții
Nalimov și Mulchenko (1969) au definit Scientometria ca fiind metoda cantitativă care se ocupă cu analiza științei privită ca un proces informațional. Beck (1978) a stabilit că Scientometria este un proces de evaluare cantitativă și analiză comparativă a activității, productivității și progresului științific. Bookstein (1995) a clasificat scientometria în rândul științelor, apreciind că este „știința măsurării științei”.
Leydesdorff (2001) consideră scientometria ca fiind studiul aspectelor cantitative ale comunicării științifice, ale practicilor de cercetare și dezvoltare și ale politicilor în domeniul științei și tehnologiei, rezultatele acestui proces oferind un fundament solid pentru măsurarea impactului cercetării, precum și pentru cartografierea științei pe varii domenii, în funcție de diferite unități de analiză (termeni tematici, documente, citări primite de-a lungul timpului, autori ai lucrărilor științifice, organizațiile gazdă ale autorilor, țările din care provin autorii etc.), analize efective de măsurare a co-ocurențelor și construirea de grafice sau diagrame pentru vizualizarea datelor analizate și evidențierea structurii cognitive a domeniului studiat, pe baza dovezilor extrase din literatura științifică de specialitate indexată în bazele de date bibliometrice.
Una dintre metodele cantitative utilizată pentru a evalua impactul rezultatelor cercetării este bibliometria. În practică, există o suprapunere semnificativă între scientometrie și alte domenii științifice, cum ar fi știința informației, sociologia științei, bibliometria sau metaștiința
Principalele surse de informații pentru analizele cantitative și de impact ale activității de cercetare științifică
Scientometria are în vedere trei abordări prin intermediul indicatorilor următori:
Indicatori la nivel de jurnal pentru măsurarea impactului revistelor academice
Instrument de comparare a jurnalelor
Indicatori la nivel de articol
pentru măsurarea impactului lucrărilor de cercetare publicate
Scopul măsurătorilor la nivel de articol este de a stabili impactul unui articol. Cea mai comună modalitate de evaluare a acestui impact este calculul numărului de citări primit de un articol.
Indicatori la nivelul autorilor/cercetătorilor
pentru măsurarea activității științifice a unui autor și impactul rezultatelor sale în lumea academică
Măsurătorile la nivel de autor cuantifică impactul unui autor, analizând (în moduri diferite și pe perioade diferite de timp) cât de frecvent sunt citate articolele sale.