LEGEA LUI BRADFORD

În esență, Legea lui Bradford, la fel ca Legea lui Lotka, afirmă că puține surse produc multe articole, ceea ce poate conduce la o similariate evidentă cu Legea lui Pareto 80/20. Cu alte cuvinte, un număr redus de jurnale produce un număr ridicat de articole relevante pentru subiectul studiat, în timp ce o mare parte din restul articolelor relevante pentru același subiect  va fi dispersată/împrăștiată într-un număr mare de reviste.

Legea lui Bradford statuează că, dacă revistele științifice, dintr-un anumit domeniu de cercetare, sunt aranjate în ordinea descrescătoare a productivității articolelor pe subiectul specific domeniului ales, ele pot fi împărțite într-un nucleu de periodice consacrate mai ales subiectului de interes și mai multe grupuri sau zone succesive care conțin același număr de articole ca nucleul, numărul de periodice din nucleu și din zonele succesive fiind  distribuite conform unei serii geometrice simple 1: n: n2  unde „n” este un multiplicator. Factorul multiplicator este determinat prin raportul dintre numărul de reviste din zona nucleu și numărul de reviste din zona a doua.

Bradford a formulat această lege pe baza studierii unei bibliografii pe subiectul geofizică, care acoperea 1332 articole din 326 jurnale din domeniul geofizică. Bradford a stabilit că 9 jurnale includeau 429 din articolele relevante subiectului, 59 jurnale cuprindeau 499 de articole, iar 258 de jurnale aveau 404 articole relevante. Așadar, factorul multiplicator este 59/9 = 6,55. Bradford a constatat că cele 9 jurnale formau zona centrală sau zona nucleu, cele 59 de jurnale constituiau a doua zonă, iar cele 258 jurnale reprezentau cea de-a treia zonă sau zona de dispersie. Așadar, a fost nevoie de 9 reviste pentru a contribui cu o treime din articole, de  59 de jurnale  (9x6,55) pentru a produce următoarea treime, și 225 jurnale (9x6,552 = 380) pentru a produce ultima treime. Calculul arată că Legea lui Bradford nu este exactă din punct de vedere statistic, întrucât cea de-a treia zonă include, de fapt, mai puțin e jurnale.

Bradford nu a oferit un model matematic pentru legea sa. Modelele au fost sugerate ulterior de Brookes, Vickery și Leimkuhler.