relief România, speologie, relief carstic, Descriere munți și peșteri din Țara Bârsei și Secuime, an 1793

Gazeta Transilvaniei

Anul trei

Capitolul al doilea

I

Descrierea unor munţi şi peşteri din Ţara Bârsei şi secuime

Printre munţii şi înălţimile menţionate, care separă Transilvania de Valahia şi care înconjoară o parte a Transilvaniei ca o coroană, i se prezintă observatorului în special patru masive stâncoase, care evident se înalţă deasupra celorlalte şi care sunt acoperite cu zăpadă întreaga vară. Ele constau în special din stânci abrupte, şi întrucât sunt acoperite cu păduri dese, ele asigură ţării în timp de război protecţie contra inamicului, acest fapt fiind departe de a fi lipsit de importanţă. – În afară de acestea,

100

către Nord se află şi alţi munţi mai puţin inalţi. În unele zone aceştia se pierd, fie în livezi, fie în pajişti şi păşuni plăcute. Dar, acestea se află în afara graniţelor Ţării Bârsei. În interiorul acestora se pot vedea în mod special cele patru masive menţionate, aflate pe graniţă.

              Primul, orientat înspre Sud-Est, se numeşte Piatra Craiului. [Königsstein; Petra Regis; Kiraly Köve]. Pe el se află capre negre, căprioare, cerbi etc. etc. La poale se află două sate, Tohan şi Zărneşti, ambele aparţinând de oraşul Braşov.  Ultimul şi-ar avea numele de la un pluton roman pe care cei din Zărneşti l-au găzduit. În această zonă se poate vedea şi câmpul de bătălie pe care armata imperială austro-ungară, condusă de Heissler a suferit din partea turcilor conduşi de Tököly, după un urcuş abrupt făcut de aceştia din urmă, o înfrângere neaşteptată, în care au murit mulţi nobili maghiari. La o oarecare distanţă de aici, într-o vale curge râul Bârsa, care se uneşte cu alte pâraie, şi care, până acolo se umflă foarte tare.

              Către Sud se află un alt masiv muntos, dincolo de castelul Bran, denumit  Oraţie

101

pe care, peste Valea Muierii, Fundata, Rucăr, Moeciu trece drumul spre Valahia. Într-un anumit loc, acest pasaj este tăiat în stâncă pe o adâncime de 100 de klasteri; peste acesta se transportă, înfruntând multe pericole, mari butoaie cu vin. În ultimul război cu turcii, acest drum a devenit important prin aceea că pichetele austro-ungare care stăteau la posturile lor, au trebuit să suporte mai multe atacuri inamice. Că acest pasaj abrupt şi periculos, precum şi Piatra Craiului poate fi depăşită spre a se ajunge în Valahia dacă s-ar putea trece printr-o coborâre mai puţin abruptă, realizându-se o nouă trecere prin vale, ne-o arată deja Sulzer în a sa Istorie a Daciei Transalpine, capitolul I, pagina 334. -  Fortăreaţa Bran se află între doi munţi, pe un deal înalt numit Piatra lui Dietrich, care a fost ridicată sub regele Ludovic Întâiul în anul 1376 fiind prevăzută cu o garnizoană puternică. În anul 1530 a fost în mod inutil asediată de către comandantul vahah Tonsed [Tomşa?]. Dintr-o diplomă a regelui Ludovic rezultă că primul pârcălab pare să fi fost de asemenea Dionisius şi că saşii au construit fortăreaţa. – Lanţul muntos de la Bran până la Piatra Craiului este denumit Mogare.

              Mai departe către Sud se află un alt masiv , cel mai important atât pe partea Valahiei

102

cât şi în Ţara Bârsei, şi care poartă denumirea de Bucegi. Deja, istoria Bizanţului pomeneşte de el sub numele de Muntele Braşovului; în mod fals el este denumit ca find Hemus ( S. Sulzer în lucrarea indicată, vol I,pag.316). Acest munte nu se înalţă ca un vârf ci prezintă mai multe asemenea vârfuri, dintre care cele mai semeţe se ridică deasupra unei văi adânci, din care unul din cele mai înalte şi semeţe este îndreptat spre Ţara Bârsei  iar iar celălalt spre Valahia. În valea menţionată se află un lac (oculus maris). Partea dinspre Valahia se întinde până la pasul Timiş, pe un traseu, până ce se pierde în valea următoare, pe lângă înălţimea pe care se află mănăstirea Sinaia. Deasupra acestei mănăstiri, care, în ultimul război a fost puternic avariată de către turci, chiar pe graniţa Ţării Bârsei, la Predeal, se află un munte foarte extins, prin care trece drumul practicabil de la pasul Timiş către Valahia. Acest masiv pietros a devenit printre altele important şi datorită faptului că, pe partea dinspre Bârsa, în 29 Iulie anul 1779,  s-a produs o mare inundaţie. După câteva zile de vară sufocante, s-a evidenţiat o aşa rupere de nori, care a atras după sine ruperea unor bucăţi de stâncă şi copaci.

103

Casele de la baza muntelui şi cele din Râşnov au fost luate de apă. În satul Cristian, aflat pe teren plat, apa a ajuns la uşile şi ferestrele dormitoarelor, astfel încât locuitorii, întrucât inundaţia s-a produs noaptea, abia au avut timp să se refugieze pe acoperişuri. Unii au şi murit. Lanurile de porumb abia coapte precum şi păşunile au fost distruse. În nisipul şi grohotişul cărate de ape s-au găsit, printre altele, 3 vaci moarte şi un urs, care probabil a fost cărat de pe versanţi. În Cristian, la biserică se mai văd încă semnele întristătoare ale acestei inundaţii. 

În afară de munţii menţionaţi şi de alţii mai puţin înalţi, spre Sud atrage atenţia privitorului în special cel din Braşov, un munte cu mult mai semnificativ, muntele Postăvarul. Acesta nu este aşa de înalt ca cei menţionaţi mai înainte, iar urcuşul pe el nu este aşa de abrupt; dar zona înconjurătoare este cu atât mai mare şi bogată în produse utile. Înălţimile sale de sus se pierd în plaiuri şi păşuni frumoase, udate de mai multe pâraie limpezi. Multe turme de oi şi vaci îşi găsesc păşunile aici tot anul.

104

Din vechime, veniturile acestui munte finanţau gimnaziumul oraşului Braşov, dar apoi s-a găsit de cuviinţă înlocuirea acestui fond cu altul. În afară de aceasta, şi pentru păşunat abia este spaţiu suficient, iar şi acum vara se poate vedea la păşunat o cireadă de vaci într-o zonă numită Poiana. În lateral, pe pantele acestui munte se află cele mai frumoase păduri de brad - molid - fag, care furnizează cel mai bun lemn de construcţie. De asemenea acest munte este şi principala rezervă botanică pentru farmaciştii oraşului. Printre alte ierburi vindecătoare, care sunt găsite chiar în exces, următoarele merită a fi în mod special menţionate: Biftorta, Gentiana lutea, Anemone alpina, Ledum palustre, Napellum flor. caer. Soldarella alpina, Osmunda lunaria, Artemisia campestris, Stipa pennata etc. De asemenea prezintă importanţă faptul că, la baza acestuia, înspre Râşnov se află o peşteră, numită Ferentz sau Frentschen,  precum şi Frintschenbach de către ţăranii saşi. Ciobanii valahi ştiu multe poveşti despre aventuri în legătură cu aceasta, de exemplu că nici oameni nici animale nu riscă să intre fără a fi în pericol de a fi prinşi şi omorâţi de către un animal sălbatic care se află aici.

105

Curiozitatea m-a împins să mă pretez la această aventură, în compania a doi coechipieri. Intrarea este aşa de strâmtă încât abia poate încăpea un om, fiind de fapt numai o crăpătură între stânci, care acoperă şi înconjoară întreaga peşteră. Cu cât mergeam mai departe cu atât peştera devenea mai largă şi mai spaţioasă. Nu ne-am întâlnit cu nici un animal sălbatic; mai curând, după circa douăzeci de paşi, într-o deschidere laterală am dat de o săritoare peste care am putut să trecem uşor. Am mers mai departe şi am găsit la o oarecare distanţă o altă săritoare, peste care nu am putut să mai trecem pentru că deschiderea ei era prea mare. Am lăsat să cadă o piatră în ea, auzind după circa 2 secunde o izbitură asemănătoare cu zgomotul provenit dintr-o fântână adâncă, şi am presupus că ar fi vorba de apă. Pe una din marginile săritorii am găsit aşezată o grindă; întrucât aceasta era putrezită nu ne-am încumetat să trecem peste ea. Judecând după aparenţe, peştera cu meandrele ei poate să mai meargă încă mult. Conform istorisirilor valahilor, desigur nu prea de încredere, odată a fost gonit în ea un cocoş, care a reapărut mai târziu, la o oarecare distanţă, dintr-o crăpătură din stâncă.

106

 Datorită emanaţiilor de aburi calcaroşi (sic!) care ieşeau din adâncul săritorilor, pe pereţii peşterii s-au format stalactite. Conform cu istorisirile băştinaşilor, la oameni şi animale le creşte debitul de lapte dacă aceştia le consumă în formă pisată. Dacă aceste stalactite sunt tăiate şi uscate, ele vor arăta precum brânza. În vremuri trecute, la frecventele incursiuni ale turcilor şi tătarilor, locuitorii din zonă au găsit aici adeseori un adăpost sigur, pe care nu prea îl aveau în oraşele şi cetăţile săseşti.

În afară de aceasta, cu eliminarea multor chestiuni nesemnificative, este semnificativă o altă peşteră aflată la Bran într-o stâncă înaltă şi având forma unei capele, unde în vechime se adunau un călugăr împreună cu alţi eremiţi. Ea nu poate fi accesată fără o scară.

Mai există şi o altă peşteră, unde chiar zilnic valahii ţineau slujbe religioase, pe care însăşi natura a modelat-o sub forma unui templu.

Merită o menţiune şi peştera verticală [avenul] aflată pe partea sudică a muntelui Capelei, sub vârful cu acelaşi nume, pe care în Evul Mediu se afla un castel (vezi Reichersdorf Chorog.Tranfsilv. pag.791); actualmente se află numai o capelă, trebuind menţionat şi adăpostul pentru călugări .

107

Nu trebuie lăsată neremarcată nici peştera aflată în partea de sus a Braşovului, în aşazisul “Grunde”. Ea se află aproape de vârful agreabil pe care, după un vechi obicei, în fiecare an în miercurea de după Paşte, grecii şi valahii obişnuiau să îşi mănânce mieii pascali în mod sărbatoresc. Înspre Sud se află o stâncă având forma unui obelisc, numită “Suelmens (a lui Solomon) Burg”, adică în valahă “Piatra lui Solomon”. Există şi legenda că regele maghiar Solomon, după cunoscuta înfrângere pe care a suferit-o de la bulgari în Tracia, s-a adăpostit cândva în această peşteră. Ea se află pe partea sud-estică a stâncii menţionate, pe direcţie orizontală. În faţă se află o intrare spaţioasă, acoperită la partea de sus, înaltă şi lată de circa 1 klafter, prin care se ajunge la ea. Intrarea propriuzisă în peşteră este aşa de îngustă încât de poate intra numai târâş. Însă ea devine mereu mai largă şi mai înaltă, astfel încât se poate sta în picioare.

108

După circa 20 de paşi se ajunge la o zonă degajată având forma unui cuptor de coacere şi secţiunea de circa 2 klafteri şi la fel înălţimea. Printr-o crapătură în stâncă intră o rază de soare, precum şi apă sub formă de picături care insă se pierde în podea.

În afară de aceste peşteri din Ţara Bârsei se află peşteri remarcabile şi în secuime, despre care a scris Szafzki în a sa “Geographie von Ungarn” precum şi Friedvalszky în a sa “Mineralogia Transilvaniae”; dar cel care a scris despre ele în mod eminent a fost Benkӧ, într-o lucrare remarcabilă. Aceasta are titlul: Imago sprecum M.Principatus Transilvaniae admirandorum, hucusque plurima ex parte incognitorum, expressa. - Harlem 1774. Printre acestea se remarcă cele trei peşteri din Almaş [Mereşti], Turia şi Turda.

Prima se află la Homorod Almaş, în comitatul Odorheiul Secuiesc. Aici se află laolaltă mai multe grote. Toată zona înconjurătoare este compusă din păduri dese până la Bardoz. În mijlocul acesteia se află un important masiv pietros, compus din stânci aşezate una peste alta şi denumit “Nagy-mal” de către localnici. Aici se află şi peştera. Intrarea are lăţimea de circa 3 klasteri şi înălţimea de 2.

109

Imediat după intrare se poate vedea o altă cavitate de forma unei bolte. Pentru cei care doresc să o vadă şi au condiţie fizică, la capăt sunt aşezate două scări. Benkӧ spune: am urcat împreună cu doi însoţitori. Fiecare dintre noi purta câte o faclă aprinsă. Abia am ajuns la ultima treaptă că am fost înconjuraţi de un stol de lilieci, care ne-au îngreunat trecerea şi de care ne-am temut că o să ne stingă făcliile. Cu multe dificultăţi am mers mai departe, găsind o altă cavitate. După ce am mai făcut câţiva paşi fără să găsim vreo continuare, a trebuit să ne oprim pentru că aerul cu miasme ne îngreuna respiraţia. La întoarcerea din acest mic labirint, din depărtare ne-a lovit  în ochi o plăcută rază de soare. După multe aplecări ne-am apropiat de aceasta, găsind o ieşire mai apropiată din acest drum nebunesc. La piciorul acestui masiv pietros râul Vârghiş îşi taie calea prin mijlocul crăpăturilor subterane ale acestuia. Din zgomotul care se aude se trage concluzia că acesta ar trebui să cadă undeva în adânc. Această mare operă a naturii a dat naştere în vechime la oarecari poveşti populare.

110

Există fabulaţia locală că drumul subteran duce, prin galerii ascunse, de aici  până în Csik. De asemenea, că teutonii din Hammeln [Hamelin], un oraş de pe râul Weser din ducatul Kalenberg [Saxonia Inferioară], trecând prin această peşteră au ajuns pentru prima oară  în Transilvania; această poveste a fost făcută cunoscută în secolul trecut de către iezuitul Athanasius Kircher şi, printre alte poveşti ale aceluiaşi, care a descifrat adevărul ascuns în această fabulaţie într-o altă scriere. În această peşteră, în diverse perioade localnicii au mai văzut şi fantome, gnomi, spirite ale pădurii etc.

O altă peşteră remarcabilă se află la Turia, în scaunul secuiesc Kezdi [Târgul Secuiesc], în mijlocul unei păduri umbroase care se întinde până în Moldova, pe partea nordică a muntelui Budos-Ko. (*)

 (*) În mod detaliat şi ca un adevărat cunoscător, despre această peşteră scrie d-l von Fichtel în anexele sale la “Mineralgeschichte von Siebenbürgen”; totuşi şi această relatare nu se va citi fără un oarecare amuzament.

 111

Acest munte este denumit  Balvanyos şi de către Fridvaldski (Mineral. Transf. pag 138) ; pentru că pe vârful său se pot vedea ruinele unui vechi templu - S. Benkӧ Milkovia, vol. I, pag 80 - Nu fără motiv se crede că acest munte este plin de sulf, pentru că mirosul se simte de la depărtare, iar aburii ies din crăpături în pământ şi piatră prin intermediul unui foc subteran; în Regatul Neapolelui, în provincia Terra di Lavoro se găseşte un astfel de munte de sulf care îşi emană aburii zi şi noapte, iar mai ales noaptea scoate flăcări; în ce priveşte flăcările, nu este cazul la Balvanyos. În trecut, pe cheltuiala stăpânului locului au fost exploatate puţuri de sulf. Această peşteră este relativ spaţioasă; înălţimea şi lăţimea sunt de 2 klasteri, lungimea este aproape de 3 klasteri ; pereţii sunt din stâncă plină. Ea este în mod constant plină cu aburi de sulf, care depune pe pereţi mici componente alcaline [solide]. În afară de aceasta se găsesc şi  componente din sulf fals, Pirites Nativus Linn., probabil un produs al muntelui scuipător de flăcări, aici de culoare verde închis. Întrucât  este în mod natural moale şi lipicios, el poate fi îndepărtat cu mâna de pe pereţi; însă dacă este adus în aer liber el devine tare şi rezistent.

În apropiere, la o oarecare distanţă în pădure, pe pertea dinspre Csik se află o altă peşteră cu sulf;

112

aceasta este numită Gyilkos de către băştinaşi, întrucât aburii emanaţi sunt letali pentru oameni şi animale; chiar şi păsările care zboară deasupra se împiedică şi cad moarte pe sol. Piesele din argint aduse în zonă se înegresc; alte metale ruginesc. Hainele se impregnează în aşa măsură cu vaporii încât mirosul se va simţi mai mulţi ani.  În urmă cu câţiva ani, la intrarea în peşteră a fost găsit un urs mort, sufocat de vapori. Dar, pe de altă parte trebuie spus că vaporii acestei peşteri  pot fi şi utili. Mulţi bolnavi care, fie goi sau lejer imbrăcaţi, au intrat în peşteră pentru câteva secunde şi, fără a respira vaporii, şi-au găsit ameliorarea şi revitalizarea, dacă s-au comportat cu atenţie; de exemplu acelora cu reumatisme, boli ale vederii, dureri de cap, eczeme etc.  li s-a îmbunătăţit starea. Dar aceia care nu au îndeplinit prescripţiile tratamentului dar şi-au iritat pielea prin fricţionări puternice, pot fi din nou cuprinşi de vechile lor boli. Friedvalsky scrie despre această peşteră “medicinală” fvadeo accolis, ut unanimi Studio, foramen, feu puteum, quo natura fpecum pertudit, dilatent; ita enim fiet, ut refpirium ingreffuris non intercludatur - În exteriorul acestui munte se află o vale plăcută, acoperită cu o pădure deasă de fagi, denumită Sos-Mezӧ (câmp de sare), în care se află o sursă de sulf denumită Büdos-Patak.

113

Din acesta izvorăşte o apă gazoasă, care are un efect vindecător pentru bolnavi ca baie caldă. De asemenea, în zonă se poate practica vânătoarea, întrucât în această pădure se găsesc capre negre, cerbi, bouri, urşi, vulpi etc.

Braşov.

J Kl.

Donează 30 de lei

Vezi mai mult despre natura și relief România, speologie și relief carstic.