Stânci interesante la Piatra Șoimului, pe Valea Oituzului, în Munții Nemira

Vasile Bouaru (Rădăuţi)

La 2 km din centrul satului Oituz, dacă ne deplasăm pe DN 11 în amonte, în direcţia Pasul Oituz, se află, pe partea stângă, satul Călcâi. Din DN 11 se desprinde drumul care duce spre satul Călcâi, traversând Râul Oituz pe pod. Traseul pe care l-am făcut începe din dreptul acelui pod, dar pe partea dreaptă a drumului DN11. Plouă tare şi e ceaţă deasă. Stând cu spatele la podul peste Râul Oituz vom observa pe partea cealaltă a drumului DN 11 un gard culcat aproape în totalitate la pământ. Pe acolo vom intra în traseu urcând pe lângă alt gard, cel care se vede în partea dreaptă în imaginea 1. Urcăm încet, panta este destul de mare iar frunzele căzute din toamna trecută sunt foarte alunecoase din cauza umezelii. Ceva mai sus depăşim alt gard şi intrăm în pădure. Imediat zărim câteva stâncării, ca un brâu de piatră, printre copaci (foto 2). Ne vom abate în urcuş, spre dreapta faţă de sensul de mers până aici. Peisaj impresionat, amplificat de ceaţă: porţiuni de abrupt, stânci dispuse haotic (foto 3).

În dreapta abruptului stâncos pe lângă care suim, la mică distanţă de acesta, se află o potecă pe care o vom urma câteva minute. Trecem pe lângă alte stânci (foto 6) şi deasupra lor apare o bifurcaţie a potecii pe care urcăm. De la acea bifurcaţie ne abatem spre stânga faţă de sensul de urcuş (foto 7). În câteva minute de urcuş domol ajungem într-un loc deschis (foto 8).

Suntem pe Piatra Şoimului, o stâncă impresionantă. Atenţie mare însă, mai ales pe aşa o vreme, în partea opusă faţă de cea pe care am urcat se află peretele abrupt al Pietrei, care coboară vertiginos spre pădurea de sub noi (foto 9). Din cauza ceţii nu vedem peisajul care se deschide spre Valea Oituzului. Ne deplasăm spre partea vestică a stâncii (foto 10) pe unde vom coborî la baza Pietrei Şoimului. Mergem pe sub ea şi găsim nişte grote. Trebuie să ne căţărăm câţiva metri până la intrarea lor însă nu sunt probleme deosebite la urcuş. Intrăm în grote şi constatăm că ne aflăm într-un tunel de vreo opt metri lungime (foto 11)  pe care îl străbatem integral şi ieşim prin partea opusă. Vremea este foarte potrivnică, nu zăbovim prea mult ci vom continua înaintarea spre vest. Urcăm la nivelul Pietrei Şoimului şi ne deplasăm pe una din potecile pe care le întâlnim. La mică distanţă găsim un stejar impresionant. Din dreptul lui urcăm spre stâncăriiile care se observă ceva mai sus de noi. Ceaţa pare să se mai risipească şi dintr-un loc zărim o parte din Valea Oituzului precum şi câteva case din satul Călcâi (foto 13).

Ne înscriem pe drumul amenajat, spre stânga faţă de sensul de mers până aici. Imediat vom ieşi din pădure; vremea se schimbă din nou, ploaia se transformă în zăpadă şi bate vântul destul de puternic. Urmăm drumul mai departe, trecem de câteva intersecţii cu alte drumeaguri laterale. Apoi drumeagul începe să coboare şi intersectăm un drum mai mare (foto 31), care duce în sens invers spre schitul Oituz. Vom coborî pe acest drum, din cauza condiţiilor meteo (foto 32). La o intersecţie se află un indicator spre schitul Oituz.