Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
complexa şi surprinzătoarea lume ştiinţifică a plantelor
războaie, erupţii vulcanice, comerţ neloial, gastronomie etc.
text şi fotografii: Marelena şi Radu Puşcarciuc (Oneşti)
Articolul aduce in atentie confuziile posibile intre plante, plecand, uneori, asa cum sugereaza titlul, chiar de la denumirile lor.
Aspectul, la prima vedere asemanator al unor plante face posibil, cu usurinta, confundarea lor, ceea ce poate avea urmari nedorite sau chiar fatale pentru cei care le folosesc (cucuta poate fi usor confundata cu napul sau cu pastarnacul!).
Cele doua plante numite in titlu sunt, aparent, asemanatoare. Ambele sunt inalte (1,50 - 2 m), au inflorescente rosii, bogate si, ceea ce poate spori si mai mult confuzia (intarita si de denumirile lor), frunze lanceolate, precum cele ale rachitei.
Dar sa lasam sofismele si sa intram in substanta articolului, prezentand cele doua plante. Vezi mai mult despre natura și relief România.
Răchitan (Lythrum salicaria)
Cunoscuta mai ales sub acest nume, i se mai spune, prin alte parti ale tarii noastre, braileanca, calbasoara, colbasoara, carligatea, floarea-zanei, floarea-zanelor, florile-zanelor, galbejoara, lemnaie, lemnie, lemniu, lemnus, lemnusca, sburatoare, zburatoare, zburatoare-barbateasca.
Daca unora dintre aceste denumiri li se pot gasi explicatii, altora mai greu (cele “foarte” regionale), poate de neinteles e numele galbejoara. Sa fie o pronuntie stricata a numelui calbasoara? Putin probabil! Sau, poate, e ceva legat de asemanarea frunzelor rachitanului cu cele ale mult mai cunoscutei cu numele galbejoara, Lysimachia punctata. Ca sa sporim doar nedumerirea (sic!) sa mai spunem ca englezii numesc rachitanul Purple loosestrife, iar galbejoara Yellow loosestrife! Poate ca raportarea mai riguroasa la numele stiintific ar evita complicatiile. Asa fac, de pilda, francezii sau italienii, numind planta, simplu, “salicaire”, respectiv, “salcerella”, preluand si calchiind determinantul latin din denumirea stiintifica “salicaria” (care releva asemanarea formei frunzelor cu cea a frunzelor de salcie).(foto 2) Bogatia, diversitatea si pitorescul limbii sunt caracteristici pe care romana noastra le-a capatat si datorita imaginatiei celor ce o vorbesc in a atribui denumiri florilor!
De acest gen de imaginatie este legata si provenienta numelui stiintific. “Lytron” inseamna in limba greaca “pata de sange”, “sange coagulat”; sa fie vorba de culoarea rosie a florii? Sau de proprietatile hemostatatice ale plantei?
Ca sa incheiem chestiunea denumirii stiintifice, lucrurile nu sunt chiar atat de limpezi cum ar trebui. Exista, adesea, numeroase sinonime stiintifice, provenite de la fiecare dintre botanistii care considera definitorii tot alte caracteristici morfologice ale plantei, numind-o ca atare, uneori doar in ideea incadrarii ei intr-un gen sau altul, intr-o familie sau alta. Astfel, rachitanului i se mai spune: Lythrum cinereum, L. tomentosum, Salicaria hypssopifolia, S. spicata, S. vulgaris. El face parte din familia Lythraceae (care are ca reprezentant mai cunoscut, rodia, sau, mai corect, rodiul ori rodierul - Punica granatum).
1 Răchitan. Râul Cașin, Onești.
2 Rachitan. Subcarpatii Tazlaului.
3 Rachitan. Subcarpatii Tazlaului.
4 Rachitan. Subcarpatii Tazlaului.
Pentru a evita confundarea rachitanului cu rachitica (Epilobium angustifolium) sa retinem cateva caracteristici care il deosebesc de aceasta: are tulpina cuadrangulara, frunzele - cordate la baza tulpinii, lanceloate spre inflorescenta - sunt opuse, uneori grupate cate trei. Florile, cu cate 6 petale sifonate (foto 4), formeaza o inflorescenta in forma de spic.
Prefera vecinatatea raurilor, lucru care-i favorizeaza raspandirea; (foto 1) cele circa 3 milioane de seminte produse de o planta intr-un an (inflorirea are loc in perioada iunie - septembrie) sunt diseminate mai ales de ape, dar si de vant. Se poate subintelege ca este o planta invaziva. In acest sens, in anumite regiuni ale SUA vanzarea sa este interzisa. Fiind preferata totusi de gradinari pentru frumusetea florilor, se vinde sub un nume fals, Lythrum virgatum impreuna cu precizarea ca e o planta sterila (de asemenea, o minciuna).
Dar in urma cercetarilor legate de combaterea naturala a daunatorilor al caror subiect a fost ca planta invaziva, rachitanul a ajuns sa reprezinte un model de succes, descoperindu-se nu mai putin de patru specii de coleoptere a caror hrana preferata este aceasta planta; de pilda, una dintre aceste specii poate defolia 100% orice suprafata invadata cu rachitan; altfel, dificil (scump) de combatut prin mijloace mecanice sau chimice.
Rachitanul este o foarte cunoscuta planta medicinala datorita virtutilor sale in tratarea diareei. Armata germana a reusit, folosind rachitanul, sa combata o epidemie de febra tifoida izbucnita in randurile soldatilor sai, in Primul Razboi Mondial; tot atunci, francezii au folosit planta in tratarea soldatilor bolnavi de dizenterie; si tot ei au reusit sa puna pe picioare, cu ajutorul rachitanului, prizonieri din Al Doilea Razboi Mondial bolnavi de enterita hemoragica. Cercetari recente au dovedit potentialul antibiotic al rachitanului, el fiind, de pilda, folosit cu succes impotriva microorganismelor cauzatoare de tifos.
Are insa si alte intrebuintari: cosmetice, tinctoriale, in tratarea lemnului sau a franghiilor impotriva umezelii, cu taninurile pe care le contine.
Zburătoare
Este denumirea, poate, cea mai cunoscuta, a speciei Epilobium angustifolium. Face parte din familia Onagraceae.
Are numeroase sinonime stiintifice: Chamaenerion angustifolium, Chamaerion angustifolium, Chamerion angustifolium, Epilobium brachycarpum, E. gesneri, E. gracile, E. leiostylon, E. macrocarpum, E. neriifolium, E. rubrum, E. salicifolium, E. variabile, E. verticillatum, E. spicatum, Pyrogennema, angustifolium.
Regional mai e numita: sburatoare, bisacan, prisacan, ceaiul-lui-Ioan, pufulita, rachitica, rascoage.
In engleza i se spune Fireweed sau Rosebay-wilowherb (“wilow” = “rachita”). Francezii ii spun, simplu, calchiindu-i numele stiintific, epilobe à feuille étroite, iar italienii, la fel de simplu, epilobia a foglie strette.
Denumirea engleza, Fireweed = “buruiana focului”, se poate referi la rosul de foc al florilor care “incendiaza” pantele muntilor unde creste planta sau poate la faptul ca zburatoarea este una dintre speciile numite in silvicultura “pionier”: ia imediat in stapanire suprafetele lasate libere de padurile arse ori taiate. Astfel, a fost planta care a acoperit prima zonele devastate de bombardamentele la care a fost supusa Londra in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, dar si pantele pustiite ale muntelui St. Helens in urma eruptiei vulcanice din 1982.
Este simbolul floral al teritoriului canadian Yukon (aflat la granita cu Alaska), iar in Alaska exista credinta ca atunci cand florile zburatoarei infloresc toate, pana in varful tulpinei, mai raman exact sase saptamani pana la venirea iernii. Tot aici se fac din aceasta planta prajituri, siropuri, jeleuri, fiind, de asemenea, extrem de apreciata mierea de zburatoare. Una dintre populatiile indigene din Alaska foloseste zburatoarea ca ingredient principal in hrana cainilor.
In multe alte parti ale lumii, intreaga planta este folosita in salate (dar numai cat este tanara) (foto 9), fiindu-i apreciat gustul placut, usor dulce; este bogata in vitaminele C si A. In Rusia se bea un ceai din frunze de zburatoare, numit “kaporie”.
Are multiple intrebuintari medicinale, fiind antiinflamatoare, antispasmodica, astringenta, demulcenta, emolienta, hipnotica, laxativa, tonica.
In Germania si in Austria este folosita impotriva afectiunilor prostatei, cercetari recente confirmand eficacitatea ei in acest sens.
5 Zburatoare. Muntii Tarcau.
6 Zburatoare. Muntii Ciuc.
7 Zburatoare. Muntii Ciuc.
8 Zburatoare. Muntii Sureanu.
9 Zburatoare. Muntii Hasmas.
Mentionam cateva caracteristici morfologice: frunzele, alterne, lanceolate - asemanatoare celor de salcie, sunt unice in ceea ce priveste forma nervurilor: circulare, ele nu se termina la marginea frunzei ci formeaza bucle care se unesc aproape de marginea exterioara a acesteia. (foto 7) Inflorescenta de forma piramidala, adesea ramificata, este alcatuita din flori cu cate 4 petale si 4 sepale, si unele si altele rosii. (foto 5)
Page updated
Google Sites
Report abuse