Vârful Tomnatecu, Munţii Obcina Feredeului

Vasile Bouaru, Andrei Iliuţ (Rădăuţi)

Iata un traseu (parcurs in februarie - martie 2012) care face legatura cu creasta principala a Obcinii Feredeului. Marcaj banda rosie, vechi, apare foarte rar.

Intrarea se face din imediata apropiere a intersectiei dintre DJ 176 (Vama - Vatra Moldovitei) si DE 571 (Gura Humorului - Campulung Moldovenesc). Aceste doua drumuri se intersecteaza in satul Vama. De la intersectia lor ne deplasam circa 50 m inspre Vatra Moldovitei si, pe partea stanga, in sensul de mers, se desprinde un drum foarte scurt care conduce spre cateva case.

Dupa ce depasim ultima casa ajungem la baza unei pante pe care va trebui sa o urcam. Inca de la inceput panta este destul de mare. Dupa un urcus relativ scurt ajungem in vecinatatea unei cabane pe care o lasam in stanga fata de sensul de urcus si ne abatem spre dreapta, catre o poarta pe care o depasim. Apoi continuam urcusul pe langa un gard, pe o poteca vizibila. In ziua cand am facut aceasta portiune ningea slab si vizibilitatea nu era optima. 

Ceva mai sus se observa, pe partea opusa Vaii Moldovita, intrarea in traseul descris aici (foto 1).

Poteca urca mai departe si la un moment dat intalnim pe un copac marcajul banda rosie iar la cativa zeci de metri mai incolo, pe alt copac, alt marcaj, mai recent, cruce albastra. Poteca urca un mic jgheab iar marcajul cruce albastra se abate spre stanga noastra fata de sensul de urcus, pe o poteca mai bine vizibila. Ceva mai sus cele doua marcaje se intalnesc iar. Urcam prin zapada si pentru ca a nins recent copacii mai mici sunt aproape complet ingropati (foto 3). În urcus poteca ocoleste un mic varf secundar si ajunge la o portiune orizontala unde apare si un drum care coboara. Poteca noastra este bine marcata (foto 4) asa ca nu e pericol de ratacire. Mai mergem putin si imediat dupa ce depasim cateva bancute intram intr-o vasta poiana, cu stana (foto 5).

Aici ne-a derutat putin marcajul cruce albastra, care este mai bine vizibil. Marcajul banda rosie urca pe liziera padurii din dreapta imaginii 5 iar marcajul cruce albastra se abate la stanga din dreptul stanii, pe curba de nivel. Initial am mers si noi spre stanga cateva sute de metri pana intr-un loc de unde avem o minunata perspectiva asupra Vaii Moldova si a satelor Vama si Prisaca Dornei. De aici marcajul cruce albastra coboara. De aceea am parasit aceasta varianta si am urcat creasta din ultimul plan din imaginea 5 ajungand astfel din nou pe traseu. Sus, zapada era destul de mare si desi nu se vedea marcajul banda rosie am intuit ca trebuie sa urmam un drum forestier pe creasta (foto 6). Acest drum ocoleste alt varf si treptat intra in padure. Undeva mai incolo, uitandu-ne spre portiunea parcursa, zarim marcajul, pe doi copaci (foto 7).

Ne ia si pe noi, pentru cateva sute de metri. Intalnim cateva case izolate dar totusi locuite desi sunt destul de departe de alte sate din jur. Mai parcurgem putin pe drum printre doua garduri (foto 11) si la una din case cerem informatii despre traseu. Aflam ca trebuie sa depasim un mic podet langa care se afla o adapatoare pentru animale (un trunchi de copac scobit in care se aduna apa) iar de acolo trebuie sa ne abatem la stanga, pe langa niste garduri (foto 12).

Lipsa marcajului ne pune in dificultate si ne inscriem fiecare pe cate un drum. A iesit invingator Andrei, care s-a abatut pe drumul din dreapta si a intalnit marcajul ceva mai sus. Mai departe, panta devine foarte mare. Urcam incet si pe un trunchi de copac intalnim o ciuperca care in conditiile vitrege din aceasta perioada a anului are curajul sa supravietuiasca (foto 16). Într-un final ajungem pe creasta secundara din foto 12, din penultimul plan. Creasta este destul de ascutita iar vantul rece isi face simtita prezenta.

O data ajunsi pe aceasta creasta secundara, urmam mai departe marcajul, in urcus mai usor, spre stanga fata de sensul de mers pana aici. Desi undeva mai sus poteca mai face cateva coturi, marcajul este cat de cat vizibil si nu ne mai pune probleme pana in vecinatatea poienii din imaginea 17. Acolo dispare cu desavarsire dar poiana se observa printre copaci asa ca inaintam incet prin zapada. O data ajunsi in poiana (sageata rosie arata pe unde am intrat in ea), urcam spre dreapta fata de sensul de mers pana aici, urmand o poteca abia vizibila. Poteca intra imediat in padure si urca putin pana ajungem intr-o poiana vasta, in vecinatatea gardului si a unui copac pe care se afla marcajul care se observa in foto 18. Avem deschidere spre sud si sud-vest si putem admira de aici, pe partea cealalta a Vaii Moldovei, Raraul si Giumalaul.

Din aceasta poiana ne abatem putin spre dreapta fata de sensul de urcus, mergand pe liziera padurii si dupa ce luptam cu zapada destul de mare (foto 19), ajungem in cateva minute pe Varful Tomnatecu, la 1302 m. Varful nu este spectaculos, este si partial impadurit dar este un pisc important al Obcinii Feredeului.

Dupa harta, avem mai multe variante de coborare. Prima este sa ne asezam cu fata spre sud si sa coboram dupa ce traversam un mic palc de copaci, pe o panta destul de mare dar golasa, rezultata in urma unor defrisari probabil, deoarece prin zapada se zaresc trunchiuri taiate de copaci. Undeva mai jos zarim cateva constructii din lemn, niste cabane forestiere parasite in acest sezon. Ne indreptam spre ele si zarim pe o latura un drum inzapezit pe care coboram mai departe. Urmam acest drum forestier care incepe sa se mareasca si ne conduce la un drum mai mare, drumul forestier Hurghis care ajunge in catunul cu acelasi nume, aflat ceva mai sus de satul Prisaca Dornei. Mai parcurgem putin si dupa ce iesim din padure intalnim primele case. De undeva mai la vale fotografiem un varf care se distinge fata de celelalte (foto 20) precum si o portiune dintr-o creasta care coboara dintre Varfurile Deia si Tomnatecu, spre Valea Molodovei (foto 21).

In imaginea 22 am marcat cu sageata rosie iesirea din traseu cand ajungem la drumul care inspre amonte duce la Campulung Moldovenesc iar spre aval la Gura Humorului. Tot in imaginea 22, in ultimul plan, in stanga imaginii, se zareste prin ceata, o portiune din traseul descris aici.

A doua varianta de coborare de pe Varful Tomnatecu este sa ne intoarcem pana in poiana din imaginea 17. O data ajunsi in poiana ne abatem spre dreapta, pe liziera padurii, urmand semnele unui foarte putin vizibil drum. Zapada e inca destul de mare dar drumusorul se vede totusi (foto 23).

Acesta intra in padure, parasind frumoasa poiana si se abate spre dreapta mai intai, apoi spre vale, dupa ce intersecteaza pe undeva o portiune de creasta. Coborand, am intalnit urme de om, spre bucuria noastra. Treptat, drumusorul se mareste si undeva mai jos intalnim niste deschideri care ne ofera o minunata imagine asupra muntilor din jur desi in atmosfera este putina ceata. In foto 24, in ultimul plan, in stanga, se observa Raraul iar in dreapta, tot in ultimul plan, Giumalaul.

Mai jos ajungem la o mica intersectie cu un drum care vine de undeva din dreapta noastra, dintr-un imens gol alpin. Ne-am abatut circa 100 de metri pe acest drum ca sa facem o fotografie asupra Varfului Tomnatecu (foto 25).  

Revenim la drumul initial si continuam coborarea. Undeva mai jos drumul se abate spre stanga, ocolind o creasta abrupta. Din acel loc privirea ne este atrasa de locul in care Raul Moldova intra in locul numit Stramtura Rosie, loc cu adanci rezonante istorice. În imaginea 26, spre stanga este acel loc ingust intre munti, unde Raul Moldova pare sa impinga muntii pentru a-si croi loc de scurgere.

Coboram mai departe si traversam o portiune golasa unde apar mai multe poteci si drumusoare laterale. Drumul nostru insa este cel principal si se distinge bine printre celelalte. Undeva mai la vale gasim un loc de unde se vede o parte din traseul pe care tocmai l-am parcurs. In imaginea 27 am marcat cu sageata rosie locul unde am parasit marcajul cruce albastra si am urcat panta din foto 5. Foarte putin mai jos observam in dreapta noastra o parte din satul Prisaca Dornei (foto 28).