Muntele Rol, cu peisaje superbe şi peşteri, în Munţii Anina

Marius Terchilă (Timişoara)


harta 1


Nu departe de Oraviţa, la sud-est (harta 1), Valea Ciclovei străbate două sate reprezentative pentru Banatul eliberat în 1716, după 150 de ani de stăpânire turcească: Ciclova Montană şi Ciclova Română. Valea porneşte de sub cârşiile şi cleanţurile Rolului (913 m), un abrupt uriaş, întins pe direcţia nord-sud, tocmai bine de privit cum ne apropiem de el dinspre vest.

Acces în zonă. Cu trenul, de la Timişoara, prin Berzovia, Oraviţa. De aici ne îndreptăm spre stadion, până în cartierul Forviz, intrăm pe Ogaşul Mare, urcăm până în cumpăna de ape şi de acolo coborâm domol, ieşind în centrul satului Ciclova Montană, după circa o oră. Pe şosea, de la Timişoara, prin Oraviţa, până la Ciclova Montană sunt 119 km.
Dacă venim cu autoturismul, la intrarea în Ciclova Română putem vizita punctul Morminţi, cu zeci de locuri de veci din secolul al XIV-lea. Aici a fost o aşezare feudală în secolul al VII-lea şi s-au găsit urme de locuire din secolul al IV-lea, ne spune Eugen Orăviţan, bun cunoscător al locurilor.
La intrarea în Ciclova Montană, pe o stâncă, se află biserica romano-catolică Maria Fels (die Felsen înseamnă, în germană, stâncă), de unde se deschide belvedere asupra localităţilor Ciclova Română şi Ciclova Montană.
În amonte, pe firul văii, lăsăm pe stânga zidăriile fostei fabrici de bere. A fost construită la poalele bisericii, în 1726 (cea mai veche fabrică de bere este cea din Timişoara, de la 1718), apoi a fost mutată aici, în 1820. Între 1915-1975 activitatea ei s-a întrerupt, iar de câţiva ani (articol scris în anul 2003) fabrica a fost desfiinţată. Sunt conservate beciurile pentru maturare.


harta 2


La ieşirea amonte din Ciclova Montană descoperim farmecul locurilor şi, spre nord, tâlva Simionului (899 m), înălţată maiestuos. Pe dreapta drumului, în direcţia noastră de înaintare, depăşim Izvorul Olga şi în scurt timp ajungem în poiana unde se află primul cuptor siderurgic din Banat, construit în 1718.
Suntem pe un drum forestier pe care sosim, după doi kilometri din Ciclova Montană, urmând marcajele triunghi şi punct albastru, la o intersecţie de unde se deschide privelişte spre stâncăriile Rolului, invitaţie la aventură. Drumeagul continuă, însoţit de punctul albastru, spre Poiana Iulia şi aşezarea Marila (Marilla), la sanatoriul construit în 1933 şi vilele coloniei Brădişor, datând de la începutul secolului al XX-lea.
Noi urmăm triunghiul albastru, în urcuş accentuat, pe un drumeag accesibil doar cu maşină de teren. După alţi 2 kilometri ajungem la mănăstirea Călugăra (harta 2), după o oră din Ciclova Montană. Izvor în curtea mănăstirii, cascadă şi cruce pe un abrupt al Rolului.
Înainte de intrarea la mănăstire, se desprinde la stânga o potecă marcată cu bandă galbenă, iar indicatorul anunţă că vom ajunge la Peştera Sfânta Elena, dar nu precizează timpul necesar. Pornim într-acolo. Trecem pe lângă un cimitir al călugărilor. Poteca începe să urce spre dreapta şi, în apropierea peretelui de calcar vertical, pe alocuri se pierde. Înainte de a sosi la perete, căutăm cu atenţie semnele (din loc în loc, scoarţa copacilor este tăiată cu securea, cu tot cu marcaj), care ne conduc la stânga. O altă potecă, nemarcată, abia bănuită, ocoleşte brâul de stânci spre dreapta, îndreptându-se ferm către abrupturile Rolului.
Poteca noastră descrie un larg arc de cerc spre stânga, pe brână, având o bordură fragilă de pietre. Sus, spre dreapta, pereţi şi bolovani uriaşi din inima pădurii sălbatice şi frumoase par metereze de cetate. Cărarea se strâmtează, n-ai voie să calci greşit. Peisajul se schimbă mereu. Se aude tumultul unei cascade şi, la 40 minute de la plecare, întâlnim panglica zglobie a unui pârâu. Mai sus cu 15 metri se află un izvor puternic, sub o stâncă. Peste 5 minute ajungem la alt pârâu.
După 80 minute de la pornire ajungem la o intersecţie unde o săgeată arată să facem 90 grade la dreapta şi anunţă 15 minute până la peşteră. Urcăm foarte abrupt, urmărind marcajul rar. Nu mai e potecă. După 30 minute de la indicator sosim la gura peşterii.
Intrăm. O galerie merge drept înainte, iar alta, la capătul căreia ghicim o rază de lumină, coteşte la dreapta. Mergem la dreapta şi ajungem la lumină, într-un perete vertical, îmbrăcat la poale de pădurea magică; se deschide privelişte senzaţională spre Ciclova şi Oraviţa. (Din Catalogul peşterilor din România, aflăm că lungimea totală a peşterii este de 92 metri şi că a fost explorată, în 1967, de Institutul de Speologie. Iar hărţile 1 şi 2 sunt extrase din cartea Peşteri din România, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1976, lucrare de unde se pot afla multe detalii despre cavernamentul din zonă. - n.r.)
Din apropierea peşterii se desprinde, în sus, spre dreapta, marcajul punct galben, spre alte locuri din împărăţia Rolului.
La întoarcere, în Oraviţa, puteţi vizita primul teatru zidit din România, construit între 1789-1817, monument de arhitectură. De la Oraviţa la Baziaş s-a întins cea mai veche cale ferată din ţară, construită în 1856.