Frumoasa Poiană/ Polie Beletina, în Munţii Mehedinţi, poteci şi trasee
Naziana Naziana Moşanu (Drobeta Turnu Severin)
În numărul 31 al revistei Munţii Carpaţi, la paginile 9-11, am găsit o reală prezentare a traseelor dintre Coşteagu Mare (1325 m) şi Vf. lui Stan (1466 m). Aduc aici, în plus, o schiţă a zonei şi câteva date, apoi vă descriu căile de acces în Poiana/ Polia Beletina, faimoasă şi pentru Pasul lui Gruia (unul din miile de şănţuleţe săpate în calcar, lapiez numit în termeni geografici, dar cu formă de talpă, urmă atribuită de legendă lui Gruia Novac cel voinic).
Dolina Poiana Ploştina este situată sub Vârfurile Coşteagu Mic (1315 m), Coşteagu Mare (1325) şi Pietrele Albe (1335), la 1120 m altitudine, în apropierea marelui abrupt al Cernei. În vestul ei, Pârâul Apşoara a săpat chei adânci, care la un moment dat nu mai permit accesul fără echipament alpin.
Crovul (crov = dolină) Medved este poate cea mai mare dolină din ţară, aflată la 980 m altitudine. Spre est se află culmile ce pleacă din Vârfurile Pietrele Albe şi Bruscan (1308). Spre Valea Cernei este mărginit de Creasta Ploştinarului, spre care trimite chei care la un moment dat ni s-au părut greu de parcurs. Aici sunt două stâne.
Uvala Poiana Porcului (uvală = îngemănare de doline, notă Ică Giurgiu) se află la 1100 m înălţime. Versanţii ei sunt în general abrupţi, dar interesant de parcurs.
Crovul Mare este o dolină circulară, foarte frumoasă, aflată la 1080 m altitudine, cu multe lapiezuri. Spre Cerna sunt crestele După Geanţ şi Geanţul Mare.
Urmează, spre nord, Uvala Poiana Mare, la cota 1170 m, şi ea cu multe lapiezuri, versanţii fiind diferiţi ca aspect între ei.
Şi ajungem la Polia Beletina (polie = îngemănare de uvale, notă Ică Giurgiu), 1200 m altitudine, numită de localnici Poiana Beletina, Bilitin sau Belentina. Spre sud-est este mlăştinoasă şi apa se duce printr-o peşteră de vreo 10 m lungime (notă Ică Giurgiu). Iată descrierea căilor de acces spre acest loc deosebit.
1.
De pe Valea Cernei, de la kilometrul 21,5, pornim din dreptul casei lui Balaci şi trecem drumul spre casa lui Perneac, de unde urcă o potecă ce îi ocoleşte acestuia gospodăria, mai întâi prin poiană, apoi prin pădure.
Sosim în Poiana Scundari, cu mai multe sălaşe (case „de vară” ale localnicilor). O luăm apoi spre nord-est, printre sălaşe şi ieşim în câteva minute în spatele altor sălaşe. Ţinem poteca ce o ia din nou prin pădure. Ieşim într-o poiană şi, în partea ei de sus, iată o casă acoperită cu tablă. Din spatele ei, poteca ocoleşte alte sălaşe îngrădite.
Tăiem un pic abrupt prin pădure, dăm iar în potecă şi după câţiva metri va fi un sălaş pe dreapta; suim pieptiş şi dăm de alt sălaş. Ajungem într-o poiană, mărginită la vest de o stâncă, din care vedem peste Cerna, munţii omonimi. O luăm spre sud-est şi sosim în Poiana Diconi. Continuăm să urcăm, printr-o pădurice. Vom mai întâlni sălaşe şi vom vedea un şir de alte sălaşe, la adăpostul unor stânci, cam la 100 m mai jos de poteca pe care ne aflăm. Ne îndreptăm spre marginea pădurii care acoperă o parte din geanţ şi, pe lângă ea, vom descoperi poteca ce ne urcă, uneori mai abrupt, până în Cheile Foerogii Beletina, vale pe care mergem până în Poiana Beletina. Din chei avem imagine deosebită cu şirul geanţurilor, iar dincolo de Valea Cernei se vede Muntele Arjana. Zona dintre chei şi Poiana Beletina este numită Meteriz.
2.
a) Urcăm din Valea Cernei pe drumul asfaltat spre satul Obârşia Cloşani. Până ajungem la punctul lui maxim de altitudine avem perspective generoase spre Munţii Mehedinţi şi Godeanu. Sus, la km 24, pe stânga şoselei, este o poieniţă mărginită cu zadă, cu o masă şi câteva bănci. Pe dreapta drumului porneşte o potecă prin pădure, cu marcaj bandă roşie. Tăierile de arbori au ras şi multe semne de marcaj. Urmând marcajul, la un moment dat apare pe stânga o pantă mai abruptă; o luăm pe ea şi sosim pe Vârful lui Stan.
b) Continuăm pe şoseaua care începe să coboare şi, la km 24,5, iată la un izvor, cu loc de parcare, mese şi bănci. Continuăm pe şosea şi puţin înainte de km 26, unde-i tăbliţa de intrare în satul Godeanu, se desprinde un drum neasfaltat. Aici sunt casa lui Mazdronea şi câteva cabane în construcţie.
Drumul forestier urmează Pârâul Mazdronea, apoi începe să urce. Se ajunge, pe potecă, în Poiana Ţăpii. Urcăm în lungul ei şi dăm de urmele unui pârâiaş şi unui izvor. Poteca intră în pădure şi suie într-o altă poiană. De aici mergem pe potecă spre vest, pe sub marginea pădurii, până când poteca trece pe piatră. O urmăm şi cotim la stânga. Dăm de un izvor, apoi de alte două. Sălaş pe dreapta. Trecem de el şi urcăm în Poiana Cerbului.
De acolo mergem spre creastă, în dreapta, căţărându-ne uşor pe pietre. Imagini ameţitoare. Când credem că am ajuns sus, suntem doar pe Vf. Cerbului (Piatra Mare după alţi localnici). Coborâm într-o poieniţă adăpostită şi, de aici, prin stânga, urcăm pe Vf. lui Stan. De acolo ne lăsăm în Poiana Beletina.
c) După casa lui Mazdronea, pe drumul forestier, la vreo sută de metri de ea, pe dreapta, chiar în curba drumului, este o vale torenţială, cu potecuţă pe marginea ei, prin pădure. Urcăm 5 minute şi dăm într-o defrişare, cu potecă bună (fragi, zmeură, mure). Urcăm un pic abrupt şi dăm în poteca cu izvoare amintită la varianta b.