Lacul Iezer - Pietrosul (2303 m), Munţii Rodnei
text si fotografii: Petru Lucian Goja (Baia Mare)
12 august 2008. Am petrecut noaptea la statia meteo din Zanoaga Iezerului (vezi coltul din dreapta sus al hartii 1, construita de Leontin Suteu - Oradea, actualizata de Ica Giurgiu - Bucuresti). Luna in crestere, laptoasa, aproape rotunda. Soapta Paraului Pietroasa, nascut din lacul glaciar Iezer. Latratul potailor pe langa mica tabara de corturi instalata pe malurile lacului. Greierii subliniau discret linistea noptii de vara. Temperatura nu scazuse noaptea sub 9-10 C.
Inainte de 5 dimineata eram treaz. M-am echipat in liniste, mi-am luat aparatul foto si-am zbughit-o afara. Zmeuriul zorilor anticipa rasaritul soarelui. Zanoaga Iezerului se despuia de straiele cernit-voalate ale noptii murinde. Mai intai se ivi Piatra Alba, apoi geana de lumina difuza aluneca rascolitor catre Piciorul Mosului si-n final spre crestetul Pietrosului Rodnei (Pietrosul Mare), marcat de tuguiul alb al defunctei, de multa vreme, statii meteo automate. O vatra mai fumega lenesa in apropiere, raspandind in aerul parfumat al diminetii izul ca de tamaie al rasinei de brad. Tremurau in briza matinala scundele graminee frustrate de roua noptii, alaturi de scundele campanule care datorita irizatiilor nu mai erau albastre ci aproape liliachii. Speram sa descopar gravata pe mantia cerului silueta unui tap sau capre negre, precum odinioara, aici, la Balea-n Fagarasi sau in Bucegi, pe la Hornurile Malaiestilor, si-atunci am inceput sa scrutez metodic stancariile si culmile circularei caldari, oprindu-ma la hranitoarea rablagita de pe Piciorul Mosului. Nimic!
Soarele mai avea pana sa rasara (la ora 6,10) dar orizontul dantelat al extremitatii nord-estice a Muntilor Maramuresului, de pe la Piciorul Caprei - Galiu spre Catarama si Fantana Stanchii devenea din ce in ce mai purpuriu. Asezat pe-o rana, la rasul ierbii, vanam imprevizibila evolutie a luminii, rapidele translatari cromatice si tremurul abia perceptibil al vietii pana cand, in scoica intunecata a unei sei indepartate se ivi, cat o unghie, arcul auriu al discului solar crescand o data cu orbitoarea-i aura.
10 Piciorul Mosului, la rasaritul soarelui.
Se trezira si altii, iesind la aceeasi vanatoare imagistica. Apoi un tipat strident, sfasietor, de marmota substitui parca ancestralul cant al cocosilor din vale dezlegand baierele unei noi zile. Atunci Tiucu descoperi un ciopor de 6-7 capre negre (in roscata roba a verii) undeva spre ultimele, scurte, serpentine ale potecii care suie catre parul de fier al Pietrosului. Scrutarea continua pasionata si la un moment dat, pe promontoriul stancos urias de deasupra Iezerului, adica spre fundul palniei glaciare, se ivi un mai mic ciopor de capre negre, doar 3-4 exemplare.
Din vara lui 1995 nu mai vazusem vreo capra neagra in Muntii Rodnei, desi-i batusem culmile, versantii si varfurile adesea. Traiam o mare bucurie si o vaga speranta, aceea ca poate intr-un deceniu superb agilele mici rumegatoare se vor inmulti si bucura, precum odinioara, turistii, pascand nu la 300-400 de metri ci la cel mult 30-50, nestingherite si nevanate de borseni.
Turistii, mesterii zugravi, salvamontistii, grupul celor de la ICAS si mica noastra echipa se trezira apoi. Cele doua ciopoare de capre negre disparura la un moment dat dincolo de spinarea Piciorului Mosului, in protectoarea Zanoaga Mare, dar abia atunci cand primii turisti incepura a sui spre Vf. Pietrosul, tulburandu-le.
Abia dupa ora 8 am purces spre asaltul Pietrosului. Printre insulele verzi tonice de jnepenis eterat simtiram infioratoarea briza a diminetii (in deplin contrast cu cea calduta a serii precedente). Paraul Pietroasa curge nevazut o vreme, descoperindu-i undele sporovaitoare doar ceva mai sus, catre iezerul de obarsie. Pajistea grasa e aurita de rare exemplare de sunatoare (pojarnita). Apar si albastrele cerneala, sau ceva mai pale, flori ale omagilor rasfirati (Aconitum paniculatum) (foto 20) alaturi de trecutele de inflorire stirigoaie (Veratrum album) (foto 25) dar omniprezenti, delicati sunt clopoteii (Campanula siberica). Oitele (Pulsatila alba) si-au lepadat de mult petalele, oferind acum privirilor curioase niste globulare pamatufuri verzi-maronii (foto 28). O marmota santinela tipa la capatul unui valcel povarnit. Va mai tipa de cateva ori, starnita de ivirea unei potai latoase pe poteca.
20 Flori de omag in Zanoaga Iezerului.
25 Gentiana punctata (ghintura pestrita), stanga si Veratrum album (stirigoaie/ steregoaie), dreapta.
28 Oitele (Pulsatilla alba) si-au lepadat de mult petalele, oferind acum privirilor niste globulare pamatufuri verzi-maronii. (completare determinare: Adrian Schlesinger, Arad)
30 Caldarea Iezerului, dimineata.
40 Lacul Iezer si statia meteo.
50 Lacul Iezer, Piatra Alba in dreapta imaginii si, jos, localitatea Borsa Poiana.
60 Urechelnite (Sempervivum tectorum).
Sisturi cristaline, micasisturi stralucind orbitor, sur-argintii, in soarele din ce in ce mai fierbinte. In Iezerul Pietrosului se scalda versantii stancos inierbati ai Piciorului Mosului. Apar stirigoaiele cu albe pamatufuri florale apoi cele dintai exemplare de Gentiana punctata (ghintura pestrita) (foto 25) cu flori galbene si pistruiate maro. Minusculii cactusi carpatici, urechelnitele (Sempervivum tectorum), cu frunze ca varza de Bruxelles, tulpinite ca de minusculi palmieri si flori liliachii se vor ivi abia mai sus, in mici colonii acaparand stancariile. Acolo apar si multiplele galerii de marmote, alti clopotei mult mai scunzi si parosi (Campanula rotundifolia), palcurile de brusturet cu flori aurii (Telekia sp.) (foto 70-90) apoi varietati de Cineraria sp. cu frunze paros-argintii si flori portocalii curtate de pseudoviespi si bondari, grupuri de floricele albe cu petalele discret gravate cu negru numite floarea studentului. Rozbombonul ne este oferit de solitarele, apoi adunatele-n grupuri, flori de opaitul Muntilor Rodnei (Polischemonie nivalis), un fel de garofite amintind de renumita garofita a Pietrei Craiului.
70 Brusturet, urcand spre Vf. Pietrosu.
80 Prin brusturet, flori aurii (Telekia sp.)
90 Micul dejun.
Ritmul ascensiunii e aproape imperceptibil, deplasarea subordonandu-se integral extazului sincer si perpetuu in fata tuturor frumusetilor, de la floral la acustic (tipatul incrucisat al marmotelor dispersate in vreo trei colonii apoi tipatul aproape identic, dar poate mai sfasietor, al unei solitare acvile de munte), de la dinamica luminii acoperind, descoperind, meterezele si versantii arizi ai caldarii glaciare, la zborul planat si maiestru al acvilei aterizand pret de cateva clipe pe un colt de stanca, imediat dupa aceea falfaindu-si aripile (cu anvergura de vreo 1,2 m, poate mai bine) pentru a se mistui deasupra Zanoagei Mari in cautarea vreunui ied de capra neagra sau multumindu-se resemnata cu vreo neghioaba marmota.
Turisti suie in grupuri, altii coboara deja, unii de pe Vf. Pietrosul, altii in schimb aflandu-se in ultima etapa a traseului de creasta. Imi face placere sa le dau cateva informatii referitoare la parcurs, izvoare, locuri de campare si timpii medii de parcurs.
Am marea bucurie de al intalni aici pe dr. ing. Radu Popa, directorul ICAS Vatra Dornei. Il cunoscusem la brigada silvica Sesuri, pe Bistrita Aurie, pe tatal sau, un exemplar si brav brigadier silvic, excelent cunoscator si profund pasionat de padure, flora, fauna, arta cinegetica. E insotit de fiul sau in varsta de 2-13 ani. Vorbim despre Radu Popa senior, azi pensionar, dar si de dr. ing. Constantin Panzaru, seful de la O.S. Borsa al tatalui sau, o alta somitate silvica, azi membru in Consiliul Stiintific al A.P.N. Muntii Rodnei.
100 Brau de clopotei (Campanula) pe Pietrosul Rodnei.
110 Aproape de Vf. Pietrosul.
130 Umarul Pietrosului (in prim plan), piramida Puzdrelor si, departe in spatele ei, ca o idee, Inaul.
Iesim la parul de fier pentru a ne bucura de panorama dinspre Vf. Toroioaga, Piciorul Caprei, Cearcanu (Muntii Maramuresului) dar si spre Varfurile Piatra Alba, Puzdre, Laptelui Mare, Gargalau (2159 m), Inau (2279 m) apoi, mai spre sud-est, catre Coasta Neteda, Vf. Tapului, Cormaia, Repedea, Tarnita Barsanului si Negoiescului; decalate spre dreapta sunt Varfurile Paltinu I-II, Pietros, Rabla; la stanga lor, Vf. calcaros Mihaiasa. De-abia vedem spre sud Muntii Bargaului iar Muntii Caliman mai mult ni-i imaginam. In pacla, spre sud-vest, vedem Muncelu Raios iar dincolo de el cele trei mameloane nude ale Tiblesului. Aproape, impresionante, Vf. Buhaiescu Mare si Mic, Culmea Jireada, vagauna Gropilor, Batrana si Tarnita Batranei. Un covor dens, galben portocaliu, acopera o parte din fata sudica a Pietrosului.
Turisti polonezi au campat noaptea intr-o mica inseuare de la est de fosta statie meteo automata de pe Vf. Pietrosul (2303 m), acum uscandu-si la soare corturile, sacii, saltelele izoprenice. Un mare grup de turisti unguri suie pe varf. Un alt grup, vreo 6-7 ieseni adulti, poposesc aici. Au plecat in zori din tabara stabilita peste noapte la Taul la Carti, dupa ce suisera din Borsa Complex via Saua Gargalau, pe Vf. Galatului si-apoi ocolisera spre sud Vf. Puzdre. Sunt si turisti nemti, cehi, chiar si spanioli.
Negurile suie invalmasite din Borsa, mai intai de-a lungul Culmii Hotarului, Golgotei si Pietrosului, apoi direct spre spinarile accidentate ale Turnului Rosu si Piciorul Mosului, astupand Zanoaga Mare in care ne atrag atentia cativa zambri (Pinus cembra) impunatori, saltand peste molidis si ienuparis.
140 Varfurile Buhaescu Mare (in prim plan), Mic si Gropilor.
150 Taurile Buhaescu.
De multe ori am fost pe Vf. Pietrosul dar rar am surprins o astfel de teribila, impresionanta si infioratoare deopotriva, dinamica meteo. Sub noi e haul si pata prelunga de nea a hornului nordic al Pietrosului, scoala de antrenament pe nea a iezilor caprelor negre... odinioara, fiindca acum scrutarea versantilor si tancurilor nu ne rezerva visata surpriza faunistica. Corbi sageteaza cerul, croncanind grav. Campanulele (foto 100) care atin cararea se contureaza splendid pe piramidele ingemanate ale Vf. Buhaiescu. Intrevedem si o parte din Taurile Buhaiescu (foto 150) si-nspre sud-est caldarea putin afunda, cu iezer glaciar, a Tarnitei la Cruce, dincolo de ea stancariile scunde ale Vf. Obarsia Rebrei.
Schimb impresii cu diferiti turisti, indic gravele erori de toponimii remarcate pe documentatia tehnica si hartile ungurilor. Am pleca dar... nu ne lasa cinetica peisagistica a nebuloaselor urcande, coborande, fierband si-apoi prabusindu-se obosite-n causele generoase ale muntelui pentru a lasa vederii muchiile, culmile si varfurile semete.
160 Gusa porumbelui (Silene vulgaris).
Coboram dupa o vreme spre Curmatura Pietrosului, in nivatia sa descoperind putina nea murdara (pana prin 1995 acolo supravietuise un mic ghetar dupa care venisera verile tot mai calde si precipitatiile hibernale diminuate).
Admiram de la distanta cele patru Tauri Buhaescu (foto 150). Sunt acolo limpezimea si transparenta cristalina a Taurilor I si III, albastrul aproape cobalt a Buhaiescului II, misterioasa oglinda a Buhaiescului IV si, nu in ultimul rand, cascada filiforma, dispersata-n stropi diamantini din dreptul Buhaiescului III si la nord de acesta, apoi, spre nord-est, cascada de pe abia nascuta Vale Buhaiescu Mare (dar si o pestera, descoperita de Clubul “Emil Racovita” din Bucuresti).
Ne intoarcem la parul de fier dupa care coboram in plimbare spre Iezerul Pietrosului. Ne intalnim cu rangerul A.P.N. Muntii Rodnei, Mihali caruia ii arat doua grupuri de turisti campati ilegal langa Taul Iezer, intrebandu-l de ce nu-si exercita atributiile. O face; taberele se muta in locul marcat in acest scop, sub Piatra Alba. Mai raman unii ce-si spala marlaneste vesela si picioarele in undele cristaline ale Lacului Iezer, sursa de apa pentru cei de la statia meteo.
Noi trecem de Taul Iezer si jnepenis dupa care facem un scurt popas de pranz langa statia meteo, abia pe urma o luam la vale, spre Borsa Pietroasa. Jeep-ul de dimineata a coborat. Un altul i-a luat locul in incinta statiei. Il nemuresc, pentru mine. Sunt prompt observat si mi se spune scrasnit printre dinti, amenintator: „Vezi-ti de treaba, borsenii nu iubesc turistii!” Nu-i o noutate pentru mine, o stiu de mult. Complacerea, ocult-oneroasele interese ale unora au condus la aceasta stupida stare de fapt.
Intinsa pe vreo 15 km lungime, Borsa de azi nu pare a avea un concept urbanistic-arhitectonic unitar. Pensiunile-s numeroase, se construiesc mereu altele, frustrate insa de elementarul specific autohton, veritabil muntenesc, modest, cald si-atat de imbietor. Kitschul e la tot pasul.
Soarele dupa-amiezei ne torpileaza, arzindu-ne fetele si mainile. Ne stamparam setea cu apa rece de izvor, afine, zmeura. O vreme mai auzim indepartatele glasuri ale culegatoarelor de afine apoi, dupa ora 18,30, ajungem la masina, ne imbarcam si pornim spre Borsa Fantana unde vom innopta la pensiunea vechilor si dragilor mele cunostinte, Maria si Stefan Timis (fosti cabanieri la Puzdre, Stefan succedandu-i acolo tatalui sau). E racoare in camera primitoare iar un dus fierbinte face minuni.