ȚIN SĂ FIE.... Mutul care vorbeşte greu şi prost ? POATE ȘTIE NEA ILIE DE LA SCULĂRIE

Cum poate exista o ţară cu parlament, guvern şi preşedinte incapabili să dialogheze?

În timp ce lumea bună se bucură de premiile Golden Globe, adică a ajuns la satisfacţia unor realizări de excepţie ale minţii umane, ale artei, cum sunt The Revenant şi Mozart in the Jungle, preşedintele României promulgă o lege a dialogului! Vă daţi seama unde ne aflăm? E ca şi cum s-ar promulga legea vorbirii. Legea dialogului a fost dată în 2011, după lungi strofocări parlamentare. Ce trudă pe bieţii oameni, să dea o lege a dialogului! Dar care nu e bună, mai trebuie rafistolată, adăugat ceva la ceva. Amendamente de la unul, de la altul, acum de la sindicate. Sindicatele au cerut să se rediscute, fiindcă nu e clară, mafia din fruntea lor are nevoie de cotizaţii, fiindcă nimeni nu a observat până acum că sindicatele sunt stat în stat, nişte măgăoaie la fel de inutile şi neproductive ca şi parlamentul. Deodată au descoperit că nu există dialog social! Iată pentru ce sunt plătiţi parlamentarii noştri cu bani grei de la buget, să se strofoace să emită o astfel de lege a dialogului, dovedind că până acum nu au făcut decât au monologat, au gângurit, precum pruncii abia născuţi. Cum adică, poate exista o ţară cu parlament, guvern şi preşedinte, toţi aleşi, dar incapabili să dialogheze? Se poate imagina conducători care nu ştiu a dialoga? Nu implică de la sine, prin calitatea de „ales", dialogul? Nu ! La noi, nu implică. Fiindcă iată ce s-a constatat că până acum paralametarii, clasa politică în general, nu au dialogat, nu au ştiut să comunice cu electoratul, nici ei între ei!

Armata de repetenţi, care nu ştiu să dialogheze

Evident, dialogul este o artă, ridicat la rang de filosofie de gânditorii greci, în frunte cu Platon, ale cărui Dialoguri sunt baza ei. Însă în cazul nostru nu e vorba de aşa ceva, ci

doar de o comunicare elementară, a bunului simţ. Johannis vrea să intre în istorie ca Mutul care dialoghează! El însuşi nu ştia să dialogheze, şi a început s-o facă. De când? El a spus că a trebuit să moară oameni ca să cadă guvernul. Dar iată că jertfa absurdă a acelor oameni (63 de tineri arşi de vii şi alţi 183 cu răni, cu sechele pe toată viaţa) l-a făcut şi pe el, pe preşedinte, să iasă din bârlog. Şi Mutul a făcut un pas. Încă un pas. Pas cu pas, pâş, pâş!, şi a ieşit în stradă şi a început să cirip-cirip şi să asculte strada! Dar nu strada l-a ales? Nu i-a ales pe cei aproape 600 de parlamentari români? Cine a ales această armată de repetenţi, care nu ştiu să dialogheze? Nu strada? Cum de a ales strada nişte muţi? Dar jignim muţii, fiindcă şi ei ştiu să dialogheze, dau din mâni, au semne speciale prin care comunică. Dar aceşti conducători sunt altfel de muţi, au ştiut iniţial vorbi, dar i-a amuţit puterea, gonflarea, câştigul nemeritat.

In fruntea României a fost adus un mut pe care strada trebuie să-l înveţe să facă paşi spre articulare

Legea dialogului a scos în evidenţă în ce stadiu de primitivism se află România, de fapt, la ce nivel se sfidează România. Fiindcă se pune întrebarea: Şi cei de la conducere sunt muţi, dar şi alegătorii? Cum se poate aşa ceva? Inexistenţa unui dialog între putere şi stradă a făcut-o pe o candidată la preşedinţie, Monica Macovei, să decreteze altă enormitate, că puterea trebuie să asculte de stradă! E ca şi cum ai cere ca savantul să asculte de repetent. De asta există legi democratice, de asta istoria a dat milioane de victime pentru drepturile omului, ca să ajungem iar în junglă, iar la comuna primitivă? Păi nu strada votează? Adică votul liber, cheia democraţiei, nu mai contează, contează doar strada, dacă oamenii ies în stradă, imediat parlamentarii trebuie să iese din bârlog şi să-i asculte, să afle ce vor? Dar strada a ieşit la vot, nu? Ce să înţelegem de aici? Neîncrederea totală în vot. Votul nu mai e valabil. Nu mai avem încredere în ce am votat, să o luăm de la capăt, să vină puterea să dialogheze cu noi, că ne-am răzgândit, avem altceva de spus. Atunci de ce nu e strada la putere şi puterea în stradă? Decât să se risipească atâta bănet, pe întreţinerea unor impostori, nu e mai simplu să dispară complet parlamentul şi România să fie condusă din stradă? Dar, aşa cum spunea un om al străzii, cred că ţara ar merge mult mai bine dacă nu ar mai fi condusă deloc. Bine că România nu are junglă, fiindcă ar apărea imediat Legea junglei, deşi ea a fost promulgată de mult de scriitorul britanic Rudyard Kippling. Noi suntem mai degrabă ca în lumea imaginată de Jonathan Swift. În pofida atâtor legi, legi peste legi, nimic nu se leagă, dialogul puterii îmbolnăveşte strada, duce la balamuc, cum spunea Poetul: „Nu cerceta aceste legi,/ Că eşti nebun când le-nţelegi!...". Iată unde ne aflăm, probabil că alde Antonescu (Crin - n.r.), se umflă de râs! El ne-a aruncat mortul în ogradă! Istoria arată cât rău au adus liberalii României. Iată încă unul, cel mai mare. Au adus în fruntea României un mut. A trebuit să iese lumea în stradă ca să-l înveţe să facă paşi spre articulare. De unde l-or fi scos, Doamne, fiindcă Tu i-ai dat omului limbă şi i-ai pus pe ea cuvinte, şi i-ai dat şi suflu, să le emită? Sigur, ai Tu o socoteală, altfel nu ar fi existat vorba populară: „Nu-i da mutului cât poate să spună şi orbului cât poate să vadă!"

SURSA :

http://www.art-emis.ro/jurnalistica/3312-mutul-care-vorbeste-greu-si-prost.html