O ipoteză demnă de luat în seamă a înfierbântat mințile comentatorilor la sfârșit de an. Anume că s-ar pregăti un mare guvern de coaliție între PSD și PNL, după alegerile parlamentare din 2016, posibil cu Cioloș premier. Ipoteza o puteți găsi formulată aici șiaici.
Mai întâi trebuie spus că, dacă există această intenție cu un an înainte de alegeri și există anumite forțe care lucrează la un asemenea scenariu, atunci nu suntem într-o situație ”tocmai democratică”. PSD și PNL sunt în acest moment partidele cele mai mari, care ocupă aproape 70% din opțiunile electoratului conform sondajelor. Oricare dintre ele poate câștiga viitoarele locale și parlamentare, dar niciunul nu pare a fi în situația de guverna singur. Să simulezi un an de zile diferențele de viziune, după care să bați palma cu ”odiosul adversar” e un tip de înșelare a electoratului care nu prea se potrivește cu spiritul democrației.
Pe de altă parte, trebuie spus că PSD și PNL nu prea încearcă să păcălească votantul. Nu prea se comportă niciunul din cele două partide ca și cum e gata ”să moară de gât” cu celălalt pentru principiile și valorile sale. Probabil din acest non-combat de aproape un an de zile a răsărit și concluzia observatorilor vieții politice că cei doi ”granzi” fac un balet grațios spre a pregăti mințile alegătorilor pentru o mare coaliție la guvernare.
Dar nici nu o pot da pe față cu un an înainte de scrutinul care ar trebui să decidă învingătorul, așa cum de altfel s-a mai întâmplat, în 2011, când s-a constituit marea alianță politică USL. E drept că, în vremea respectivă, mai exista un actor de mărime de aproape egală, PDL, susținut de Traian Băsescu, identificat ca principal adversar de opoziția politică. În plus, la acel moment, Băsescu nu contenea să spună că doar o mare alianță înregistrată la tribunal, care să ia peste 50% în alegeri, l-ar putea convinge să nominalizeze un premier din partea acesteia. Zis și făcut. PSD și PNL s-au unit, au luat 56% în alegeri și l-au dat pe Victor Ponta ca prim-ministru.
La fel de adevărat este că nici PSD și nici PNL de astăzi nu mai seamănă cu cele din 2011-2012. PNL înglobează acum și fostul adversar (PDL), iar PSD nu mai e condus de Ponta și Ghiță, ci de Dragnea și Zgonea.
Nu sunt singurele diferențe între PSD și PNL de azi și cele care au format USL acum cinci ani. Foarte mulți din oamenii de la vârful celor două partide care atunci au încercat să profite de scutul marii alianțe între Ponta, Antonescu și Voiculescu împotriva DNA au fost deja deferiți justiției, iar unii aruncați deja după gratii.
Dacă planul lui Iohannis este cu adevărat acesta – să facă o mare coaliție între PSD și PNL – atunci obiectivul său numărul unu este să se asigure că cele două partide nu mai au nimic de a face cu fostul USL. Și asta pentru un motiv foarte simplu.Iohannis și-a câștigat suprema legitimitate din destrămarea USL. Iohannis a câștigat alegerile împotriva PSD și nu împreună cu PSD.
Trucul nu e deloc nou. Și Traian Băsescu a optat (strategic electoral, ce-i drept) pentru o mare coaliție între ”dreapta” și ”stânga”. Și el a adus la guvernare PSD-ul lui Ion Iliescu și Adrian Năstase în 2009 la guvernare. E drept, cu Năstase și Iliescu trecuți oarecum pe linie moartă în vreme aceea. Și Băsescu a încercat să-și justifice mutarea prin schimbarea la față a PSD, cu occidentalul Mircea Geoană la cârmă, dar, să recunoaștem, și cu Vanghelie și Cătălin Voicu pe post de primadone. Era evident că Băsescu o făcea din rațiuni electorale. Voia să-și țină sub control principalul adversar înainte de scrutinul din 2009, aflat la doar un an distanță de momentul încropirii guvernului de mare coaliție.
Ce ar putea schimba soarta unui asemenea scenariu cu ”marea coaliție” până la alegerile din 2016? În mod evident, dezvăluirea ei, denunțare publică a intențiilor principalilor actori.
Teoretic, avertizați asupra unui asemenea ”blat”, alegătorii ar putea încerca o tactică de boicotare a lui, votând o a treia forță, oricare ar fi ea. Votanții PSD dezamăgiți de o asemenea apropiere s-ar orienta spre un alt partid, care, să zicem, ar prezerva puritatea doctrinară social-democrată și spiritul combatant ”anti-Iohannis” și ”anti-dreapta”. Asta e doar teoretic. Pentru că, iată, suntem acum în faza unei coabitări aproape explicite între Dragnea și Iohannis și alegătorii PSD nu par a fi dispuși să renunțe la ”marca” lor favorită – cei trei tranadafiri (cel puțin conform sondajelor). E adevărat că n-a venit nimeni mai ”rău de gură” care să se opună poziției lui Dragnea, care să-l expună public ca ”trădător” al intereselor stângii. Cine ar putea fi acea persoană? Desigur, ar putea fi Ponta, dar Ponta acum pare a fi totuși ocupat cu problemele sale judiciare, care ar putea evolua, ca urmare a trimiterii în arest preventiv a lui Șova, cel care se presupune că deține ”cheița” de la cufărul cu secrete nu tocmai curate ale fostului premier.
Nici PNL, teoretic, nu se află într-o situație prea confortabilă. Mai multe partide de dreapta ar putea denunța o mare alianță cu adversarii de stânga și ar putea convinge din potențialul electorat liberal să voteze cu ele pentru a zădărnici o coaliție ”împotriva firii”. Dar cine ar putea să fie vârf de lance într-un asemenea denunț public? Traian Băsescu? Nu prea pare plauzibil. El însuși a fost artizanul unei coaliții cu ”marele dușman” în 2009. Tăriceanu și al său ALDE? Puțin probabil să fie și credibil. Tăriceanu a fost cel care a plâns cel mai sonor destrămarea USL și i-a acuzat pe liberali că au plecat de lângă PSD. Iată că acum visul lui, USL 2.0, se va împlini. Nici pedeliștii nemulțumiți din PNL, să zicem sub bagheta lui Emil Boc, n-ar putea să cârtească, dând în vileag ”scenariul odios” al marii coaliții. Ei înșiși au stat la masă cu ”diavolul”.
Dar, în 2016, la sfârșit, s-ar putea să nu mai avem de-a face deloc cu ”diavolul”. Și asta e, de fapt, mare schimbare la față pe care Dragnea și Iohannis o pregătes, pentru a face din PSD o formațiune mult mai frecventabilă. Operțiunea de cosmetizare a început chiar de la ultimul Congres PSD. Dragnea s-a dezis de comunism, de mineriade, l-a trimis cumva la plimbare pe președintele de onoare, Ion Iliescu. Uitați-vă la Dragnea și la noii comunicatori ai PSD în emisiunile televizate. Acum șase luni sau mai bine, nu era emisiune la care un pesedist să nu facă praf DNA sau sentințele unor judecători. Ăsta a fost refrenul favorit al echipei de conducere Ponta. Astăzi, prea puțini din cei care-l înconjoară pe Dragnea mai fac vreo referire negativă la actele justiției.
Sigur, veți spune, rămân diferențele doctrinare obișnuite – spre exemplu. atitudinea PSD față de salariul minim pe economie sau poziția PSD față de cheltuieile cu investițiile publice sau, în general, cele care generează dezvoltare și locuri de muncă. Ei, bine, probabil că ele contează prea puțin în ochii alegătorilor așa-zis de dreapta. Pe această dimensiune economică, să fim cinstiți, ”viziunile de stânga” domină societatea. Doar o minoritate gălăgioasă mai face diferența atunci când acuză deficitele prea mari, spirala populismului, lipsa de prudență în creșterea cheltuielilor publice. Restul românilor se bucură de câte ori se dă ceva. Din acest punct de vedere, nu PSD trebuie să-și adapteze discursul, ci, culmea! PNL. Ceea ce liberalii fac deja, după cum se vede. Adică, nu contestă măsura lui Cioloș (presat de PSD) de a mări salariul minim, ei înșiși au inițiat dublarea alocației pentru copii, iar cei care urmăresc atent acțiunea politică a liberalilor nu pot să nu observe apropierea lor de centru, atunci când e vorba de măsuri economice populare (populiste).
Citește și Nu-l înjurați pe Cioloș! Aveți tot timpul după 2017.
Așadar, cei care se iluzionează că denunțarea scenariului ”marii coaliții” o poate și zădărnici ar trebui să se gândească de două ori. Cei care lucrează la acest scenariu au anticipat deja câțiva pași înainte și deja operează subtil pentru a diminua costurile. În fapt, cei care pregătesc marea coaliție între PSD și PNL știu că un singur lucru e important să nu se întâmple în 2016: Gorghiu și Dragnea (și echipele lor, desigur) să nu se atace atât de tare încât un mariaj ulterior alegerilor să pară o ipocrizie fără margini. Adică, PSD și PNL să nu ”se tăvălească” unul pe altul atât de rău, încât cei care urmează cele două partide, votanții lor, să rămână pe poziții de război și după parlamentare. De ce? Pentru că atunci Iohannis chiar are nevoie de o ”mare coaliție pentru reformă”, are nevoie de o mare armonie națională, pe care deja a pariat toți banii în recâștigarea mandatului în 2019.