Embedded Files
Toate involutiile institutionale dramatice din ultimii ani, ca vorbim despre guvernare, DNA sau CSM, ii sunt imputabile in mod direct presedintelui Iohannis, care avea datoria sa vegheze, conform Constitutiei, la garantarea statului de drept, subliniaza prof.dr. Ioan Stanomir.
"Eu sunt dispus sa fac, dar singur se poate face cat am facut in ultimii 5 ani. Atat, niciun pic mai mult", s-a justificat Klaus Iohannis in ziua in care si-a depus la BEC candidatura pentru un nou mandat de presedinte al Romaniei.
De asemenea, fostii consilieri prezidentiali ai lui Traian Basescu Cristian Hrituc si Sebastian Lazaroiu au facut o analiza cu privire la primul mandat de presedinte al lui Klaus Iohannis, in care ii gasesc actualului sef al statului mai multe circumstante atenuante.
"Presedintele putea sa faca, in opinia mea, mai mult decat a facut, cu conditia sa isi asume riscul suspendarii din functie", afirma, intr-un interviu acordat Ziare.com, prof. dr. Ioan Stanomir, care este de parere ca un presedinte de tara "trebuie sa posede curaj", curajul fiind si "o caracteristica morala".
Dialogul este purtat cu o saptamana inainte de dezbaterea "Ce asteapta Romania europeana de la mandatul prezidential 2019-2014", organizata de Asociatia Initiativa pentru Cultura Democratica Europeana (ICDE), la care prof. dr. Ioan Stanomir, coordonatorul filialei Bucuresti, va fi unul dintre vorbitori.
Iata cateva dintre cele mai importante idei exprimate in cadrul interviului acordat Ziare.com:
- Bilantul acestui pasivism prezidential din prima parte a mandatului presedintelui Iohannis este dramatic, pentru ca el a permis colonizarea statului si a institutiilor statului de catre PSD.
- Presedintele Iohannis a inteles in ceasul al 13-lea sau al 14-lea ca doar confruntarea cu PSD este cea care poate asigura si prestigiul si realegerea.
- Revocarea doamnei Kovesi a reprezentat un punct de turnura.
- In cazul DNA s-a vazut ca, odata inlaturata doamna Kovesi, tot esafodajul s-a prabusit, ca un castel de carti de joc, iar DNA-ul de azi este o institutie emasculata.
- Referendumul care a fost convocat anul acesta putea sa fie convocat foarte bine in momentul marilor manifestatii de strada de acum doi ani si jumatate.
- Exista intotdeauna parghii, iar principala parghie a unui presedinte este aceea de a fi activ.
- Datoria presedintelui este sa sprijine acea tabara din PSD care este cea mai putin toxica pentru statul de drept si pentru economia Romaniei.
- Presedintele Iohannis a comis o eroare grava si aproape impardonabila - aceea de a-i incredinta mandatul de premier doamnei Viorica Dancila. Se vede astazi cu ce consecinte.
- In momentul in care un ministru al Justitiei precum Ana Birchall este in mod vadit atacat de PSD pentru ca nu subscrie la o agenda antiJustitie si antieuropeana, datoria ta ca presedinte este sa o sustii cu toata "munitia" de care dispui.
- Ori de cate ori presedintii Romaniei au fost 'cu spatele la zid' ei s-au reincarcat simbolic prin intoarcerea catre popor.
- Principala datorie a unui om de stat, barbat sau femeie, este aceea de a-si respecta compatriotii. Atunci cand compatriotii gresesc, datoria presedintelui Romaniei este de a le spune ca gresesc si de a incerca prin toate fortele sale sa indrepte tara pe un fagas al decentei si al demnitatii.
- Trebuie sa gasesti un compromis intre propria ta ambitie si ambitia concetatenilor tai, a compatriotilor tai care te-au propulsat in functie.
- PSD-ul este asemenea unei ventuze lipita istoric de corpul tarii noastre, el nu poate exista decat in simbioza cu statul.
- Trebuie sa incercam din toate puterile sa eliminam monopolul PSD asupra comunitatilor locale.
- Daca trece motiunea, ar trebui sa urmeze un cabinet condus de cineva care sa isi asume un mandat precis: evitarea cataclismului economic care ne paste, stabilizarea economiei si eliminarea baronilor PSD printr-o reforma electorala de urgenta.
Domnule profesor Stanomir, dupa revizuirea Constitutiei, in 2003, la Palatul Cotroceni au fost prezenti trei presedinti: Ion Iliescu, Traian Basescu si Klaus Iohannis. Cum ati caracteriza activitatea lor, ce fel de sefi de stat au fost?
Cred ca trebuie sa facem distinctia fundamentala - intre contextele in care cei trei presedinti au lucrat.
Presedintele Iliescu nu a lucrat niciodata in contextul coabitarii. Presedintele Iliescu a beneficiat intotdeauna de guverne care i-au fost favorabile, fie ca au fost propriile sale creatii (cum este cazul Guvernului Vacaroiu), fie ca au fost emanatii ale unui partid asupra caruia exercita o considerabila influenta (Cabinetul Adrian Nastase). Presedintele Iliescu a fost un presedinte activ, dar de obicei prin intermediul interpusilor, mai cu seama in epoca 1992-1996.
Intre 2000 si 2004 se poate vorbi despre o diarhie, prin impartirea prerogativelor, si simbolic si afectiv, intre Ion Iliescu si Adrian Nastase. Insa Ion Iliescu a ramas intotdeauna ultimul decident. Sa nu uitam ca, la un moment dat, el a intervenit si i-a precizat clar lui Adrian Nastase ca anumite decizii de natura constitutionala sunt si raman monopolul sau, exclusiv.
Presedintele Basescu este cel care a avut primul experienta coabitarii, in forme diferite, cu partide politice diferite si in contexte diferite, inclusiv in contexte de relativa pace economica sau de criza economica si de conflicte politice semnificative, care au dus la suspendarea din functie de doua ori.
Presedintele Basescu (subliniez, ma refer la presedintele Basescu, ca sa nu existe confuzii cu conducatorul PMP de astazi, eurodeputat) a avut un stil numit dupa propria sa sintagma (in opinia mea neinspirat) de "presedinte jucator". A fost vorba mai degraba de un mic activism prezidential, care a avut ca principal obiectiv constituirea de majoritati sau, atunci cand aceste majoritati nu au putut fi constituite, de apararea unui minimum de prerogative constitutionale, de unde si incheierea pactului cu Victor Ponta, referitor la interpretarea Constitutiei dupa aparitia primului guvern Ponta.
Presedintele Iohannis a fost, de asemenea, marcat de coabitare. De la inceput domnia sa a crezut, in mod eronat, ca nu se va confrunta cu problemele cu care s-a confruntat predecesorul sau si a ales, cel putin la inceputul mandatului, o cale mai degraba nonconfrontationala si nonconflictuala in raporturile cu PSD.
Dar se vede treaba ca in cele din urma presedintele Iohannis a inteles ca un presedinte in momente de coabitare trebuie sa fie conducatorul Opozitiei sau cel putin al unei parti din Opozitie. Si vedem astazi ca, in ceasul al 13-lea sau al 14-lea, domnia sa a inteles ca doar confruntarea cu PSD este cea care poate asigura si prestigiul, si realegerea.
Trebuie spus ca bilantul acestui pasivism prezidential din prima parte a mandatului presedintelui Iohannis este dramatic, pentru ca el a permis colonizarea statului si a institutiilor statului de catre PSD. Sa privim numai la modul in care a fost decapitat DNA, a fost decapitat Parchetul General, si la modul in care Consiliul Superior al Magistraturii functioneaza astazi.
Toate aceste involutii institutionale dramatice ii sunt imputabile in mod direct presedintelui Iohannis, pentru ca avea datoria sa vegheze asupra acelui domeniu care este definit prin Constitutie ca atare - garantarea statului de drept.
Citeste si:
- Dan Barna si-a depus candidatura: Romania are nevoie de un presedinte full time. Klaus Iohannis a fost ca un pompier
- Iohannis ii da replica lui Barna: Am fost un pompier atomic, care a prevenit sa se prabuseasca Romania
- Iohannis spune de ce mai vrea un mandat: Am fost pe faza!
Presedintele Iohannis sustine ca nu putea face mai mult decat a facut, dar Constitutia ii da presedintelui mai multe "arme", de exemplu, dreptul de a participa la sedintele CSM sau la sedintele de guvern, caz in care le prezideaza?
Intr-adevar, este vorba despre prerogativa de a participa la sedintele de guvern, la sedintele CSM, dar si de prerogativa de a se adresa Parlamentului si cetatenilor prin mesaje sau prerogativa de a convoca referendumuri consultative. Referendumul care a fost convocat anul acesta putea sa fie convocat foarte bine in momentul marilor manifestatii de strada de acum doi ani si jumatate.
Exista intotdeauna parghii, iar principala parghie a unui presedinte este aceea de a fi activ si de a contribui la nasterea unor majoritati care sa fie susceptibile de a fi reformatoare.
Ca sa iau un caz concret: In momentul in care constati ca la nivelul PSD exista fracturi, datoria ta ca presedinte este sa sprijini acea tabara din PSD care este cea mai putin toxica pentru statul de drept si pentru economia Romaniei. Asta insemna tabara antiDragnea.
Or, presedintele Iohannis a comis o eroare grava si aproape impardonabila - aceea de a-i incredinta mandatul de premier doamnei Viorica Dancila. Se vede astazi cu ce consecinte.
Sau un alt exemplu: In momentul in care un ministru al Justitiei precum Ana Birchall este in mod vadit atacat de PSD pentru ca nu subscrie la o agenda antiJustitie si antieuropeana, datoria ta ca presedinte este sa o sustii cu toata "munitia" de care dispui.
Cum comentati episodul revocarii fostei sefe a DNA Laura Codruta Kovesi? Presedintele Iohannis a refuzat sa isi asume public decizia, trimitand purtatorul de cuvant sa faca anuntul.
Este vorba, in primul rand, despre un curaj politic care atunci a lipsit presedintelui. Este limpede ca revocarea doamnei Kovesi a reprezentat un punct de turnura, pentru ca DNA-ul de atunci nu mai este DNA-ul de acum.
Eu nu subscriu la ideea celor care fetisizeaza persoanele si le venereaza si le urca pe un soclu, ca si cum ar fi zeitati. Doamna Kovesi a fost un foarte bun conducator al DNA, dar nu o zeitate. Noi nu trebuie sa cautam oameni providentiali, trebuie sa cautam sa avem institutii care sa fie eficiente si care sa lucreze indiferent de cine le conduce.
Dar in cazul DNA s-a vazut ca, odata inlaturata doamna Kovesi, tot esafodajul s-a prabusit, ca un castel de carti de joc, iar DNA-ul de azi este o institutie emasculata, care nu mai lucreaza la parametrii cu care eram obisnuiti.
Dar de ce i-a fost frica atunci presedintelui Iohannis?
Presedintele Iohannis s-a temut atunci ca va fi suspendat de catre PSD si i-a fost frica, probabil, s-a temut ca va intra in rolul celui pe care l-a mostenit la Cotroceni si pe care l-a detestat - Traian Basescu. Or, problema fundamentala este ca, paradoxal, presedintele in defensiva, presedintele suspendat, redevine un presedinte legitimat.
Ori de cate ori presedintii Romaniei au fost 'cu spatele la zid' ei s-au reincarcat simbolic prin intoarcerea catre popor. Cazul cel mai important este referendumul pentru Justitie de acum cateva luni, care l-a relegitimat pe Klaus Iohannis prin vointa cetatenilor.
Un presedinte, ca este barbat sau este femeie, trebuie sa posede curaj. Curajul este o caracteristica morala.
Mai multi specialisti in drept au spus atunci ca presedintele Iohannis ar fi putut gasi o cale de mijloc, adica sa fi semnat decretul de revocare a sefei DNA, dar el sa intre in vigoare la o data ulterioara, de exemplu peste cateva luni, cand oricum ii expira mandatul. Credeti ca era posibil?
Presedintele putea sa faca, in opinia mea, mai mult decat a facut cu conditia sa isi asume riscul suspendarii din functie. Risc pe care nu a dorit sa si-l asume.
Presedintele Iohannis a avut perioade in care a fost precum anumiti fotbalisti din anumite echipe de fotbal - a disparut de pe teren. Era in 11-le care juca pe teren, dar contributia sa nu se vedea. Ca sa folosesc o formula eleganta, a fost vorba despre o anumita pasivitate prezidentiala. Aceasta i se poate reprosa.
Multi comentatori il acuza pe Klaus Iohannis ca ii place cam mult sa aiba o viata lejera la Cotroceni, adica sa nu se consume prea tare. Aveti aceeasi impresie?
Cred ca oricarui presedinte ii place la Cotroceni, pentru ca, daca nu ii place, nu vrea sa candideze. Nu trebuie sa cautam oameni care spun ca nu doresc puterea, noi trebuie sa cautam oameni, barbati si femei, care doresc puterea, dar nu in folos propriu, sau nu doar in folos propriu, aceasta este marea diferenta. Trebuie sa gasesti un compromis intre propria ta ambitie si ambitia concetatenilor tai, a compatriotilor tai care te-au propulsat in functie, pentru ca presedintele este pus acolo pentru a lucra nu in favoarea unei Romanii abstracte, ci in favoarea valorilor pe care propriii lui compatrioti si le-au asumat prin vot.
Spuneti ca presedintele Iohannis a inteles abia in ceasul al 13-lea ca trebuie sa lupte cu PSD, dar daca nu a inteles nici macar acum, ci a devenit mai luptator doar pentru ca se afla in campanie electorala, dupa care se va intoarce la pasivitatea care l-a caracterizat, cel putin in primii patru ani?
Nu este sarcina mea sa comentez, eu cred ca sarcina mea este sa constat in mod empiric ca presedintele Romaniei s-a trezit (sau aparent s-a trezit) la realitatea coabitarii, dar destul de tarziu. Daca priviti in urma, toate luarile mele de pozitie au fost critice la adresa presedintelui Iohannis in momentul in care am constatat pasivitatea. Ele au fost moderat favorabile atunci cand am constatat ca presedintele Romaniei ia "taurul de coarne" si intelege ca unica forma prin care PSD poate fi oprit este apelul la cetateni.
Aici mai este o problema. Indiferent care va fi presedintele ales (cu exceptia Vioricai Dancila si a celor din orbita domniei sale - de la Ramona Ioana la Mircea Diaconu si la altii), acel presedinte non-USL trebuie sa fie constient de faptul ca are obligatia de a propune o reforma a Constitutiei. Dar nu o reforma care sa fie sub influenta cloroformului si a eufemismelor, ci o reforma eficace, eficienta si de profunzime.
O reforma care sa permita, de exemplu, presedintelui Romaniei, oricare ar fi acela, sa dizolve Parlamentul in momentul in care Parlamentul se prostitueaza politic, iertata-mi fie expresia, adica traficheaza voturi in vazul lumii, in dispretul binelui comun.
Aceste lucruri reprezinta o scadere inacceptabila a standardelor politice si in orice democratie, fie ca ne place, fie ca nu ne place, totul incepe si se sfarseste prin popor.
Cei care au o dificultate sa se raporteze la cetateni, la compatriotii lor, nu au decat sa stea pe Facebook, dar nu au ce cauta in politica reala. Principala datorie a unui om de stat, barbat sau femeie, este aceea de a-si respecta compatriotii. Atunci cand compatriotii gresesc, datoria presedintelui Romaniei este de a le spune ca gresesc si de a incerca prin toate fortele sale sa indrepte tara pe un fagas al decentei si al demnitatii.
Peste cateva zile se va vota motiunea de cenzura depusa de Opozitie. Ce ar trebui sa faca presedintele Iohannis daca ea va trece si Guvernul Dancila va pica?
Eu nu cred ca va trece. Nu cred ca exista un interes real al fortelor politice semnatare ale motiunii de cenzura de a prelua puterea, dincolo de retorica de serviciu a politicienilor nostri.
Dar daca motiunea de cenzura ar trece chiar cu voturile secrete ale PSD, pentru ca interesul PSD ar putea fi acela sa transfere guvernarea Opozitiei, tinand cont ca exista atatea si atatea probleme in economie?
PSD-ul este asemenea unei ventuze lipita istoric de corpul tarii noastre, el nu poate exista decat in simbioza cu statul. Daca PSD pierde puterea in mod inopinat si daca cei care preiau puterea - un Cabinet de tranzitie cu un mandat precis - ar introduce, de exemplu, alegerea primarilor in doua tururi de scrutin, doamna Firea (care descopera acum, de exemplu, transportul in comun) nu ar mai avea nicio sansa la Primaria Capitalei. Iar dl Oprisan, dl Paul Stanescu si alti domni si doamne (indiferent de culoarea lor politica actuala, ca sunt neo sau vechi PSD - isti) nu vor avea nicio sansa, pentru ca ar exista posibilitatea coalizarii.
Iata de ce PSD in mod rational trebuie sa stea agatat de putere pana in momentul cataclismului: pentru ca retragerea de la putere ar putea permite un inceput de reforma a statului.
Dar problema noastra este alta: Este Opozitia noastra capabila sa initieze o reforma a statului? La aceasta intrebare retorica eu cred ca multi dintre cititorii dvs stiu deja raspunsul.
Si, totusi, sa incercam sa ne imaginam acest scenariu posibil: Trece motiunea de cenzura si Guvernul Dancila pica. Ce ar trebui sa faca presedintele Iohannis intr-o astfel de situatie?
Cred ca ar trebui sa urmeze un cabinet condus de cineva care sa intruneasca sufragiile unei majoritati compozite, cineva care sa isi asume un mandat precis, care, in opinia mea, ar fi evitarea cataclismului economic care ne paste, stabilizarea economiei si eliminarea baronilor PSD printr-o reforma electorala de urgenta.
Stiu ca se invoca argumentul ca in proximitatea alegerilor nu se pot schimba regulile, dar eu cred ca trebuie sa incercam din toate puterile sa eliminam monopolul PSD asupra comunitatilor locale. Pentru ca, daca acest monopol se mentine, indiferent de numele celui care ocupa scaunul de presedinte, alegerile parlamentare vor fi dificil de castigat pentru Opozitia democratica.
Citeste si:
Page updated
Google Sites
Report abuse