“Stejarul” de la Sibiu a mai scris o carte: “EU.RO”! Hard covers, la 60 de lei! Pentru proști! Adică pentru noi, românii. Evident, am cumpărat-o și eu, ca român, căci simțeam nevoia să-l îmbogățesc pe Cel cu Case Mari și Frumoase Obținute prin Acte False, conform instanței! Am citit-o cu sufletul la gură! Despre Europa! Uniunea Europeană! Oricine citește vibrează de “robustețea” slovei și “cursivitatea” verbului! De conținut, ce să mai vorbim! Beton glazurat cu frișcă din fructe de pădure! O aglutinare de inepții patetice, presărate cu atacuri electorale la PSD, într-o compunere stupidă, de clasa a doua primară!

Mare este, dom’le, Președintele! Cum spunea el, în a doua carte, “Primul Pas”, și aia hard covers, la pagina 224: “Devenisem, pentru foarte mulţi, candidatul popular, personajul charismatic ce merita să câștige (…)”. Avea “condei” încă din 2015! E drept, cărțulia aia, “Primul Pas”, avea și semn de carte! Din sfoară! Albă! Și ce “charismatic” este! “Charismatic”! Doar Kim Jong Il mai înmuia, ca el, sufletul rândunicilor care plângeau în zbor, când vorbea mulțimii! Așa este când stăpânești harul vorbirii, unde este “neîntrecut”. O adevărată artă, cum recunoaște modest, în anul de căpătâi 2015!

Problema cu ultima producție “știinţifică” a acestui Președinte, despre Uniunea Europeană, nu este că răspunde îndemnului etern al Virginiei Woolf către semidocții pripășiți în preajma condeiului: “Fii nătâng, fii sentimental, imită-l pe Shelley, imită-l pe Samuel Smiles; dă frâu liber oricărui impuls; fă oricâte greșeli de stil, de gramatică, de gust, de sintaxă (…)!” (Virginia Woolf, Eseuri Alese, vol. I, Arta lecturii, RAO, București, 2007, p. 193).

Inutil de precizat că Iohannis nu a auzit în viaţa lui de Shelley sau Samuel Smiles, dar doamna Woolf, oricât de nătângi erau cei cărora li se adresa, nu se aștepta ca semidocții din România să-i urmeze îndemnul de a scrie! Altfel, le-ar fi zis să îl imite pe Romulus Zăroni. Iată că Iohannis este la a treia carte!

Există o problemă mică și una mai măricică. Aia mică derivă din textul Virginiei Woolf, cu titlul semnificativ, “Arta lecturii”! Și anume că lui Iohannis nu i-a explicat nimeni că nu poţi scrie o carte despre Uniunea Europeană fără să citești nimic despre Uniunea Europeană! Vreun șmecher securist, din suita “specialiștilor” săi, ar putea replica: “Și de unde știi, tati, că domnul Președinte nu a citit nimic despre UE?” Păi, simplu, se vede din ce și cum scrie despre UE! Sau poate a citit, dar a citit așa cum se vede în grafica de la începutul articolului! Și aia nu se pune la capitolul “citit”!

Problema măricică este că “Stejarul” din Sibiu (și, totuși, Sibiul părea mai acătării decât Scorniceștii) reprezintă România în Consiliile Europene! Iar cartea, care se vrea un ghid, cică, pentru români, despre Uniunea Europeană, arată, în realitate, impotența unui întreg establishment politico-instituţional, cocoțat pe mâna Securităţii în fruntea ţării. Așa, cu frazele lui boante și inexpresive, cu o sintaxă boțită, aninată în platitudini tern-soporifice, Iohannis admite singur că nu ar fi putut scrie o așa “capodoperă” fără ajutor. Chiar la lansarea cărții, pe 17 aprilie:

“Știți, pentru așa ceva, cine scrie o carte face bine să aibă și câțiva apropiați și prieteni care se uită dacă nu sunt greșeli înăuntru, dacă graficele corespund cu realitatea. Pe scurt, mulțumesc tuturor celor care și-au făcut timp să mă sprijine și să mă ajute pentru a scoate o carte care este și corectă și utilă.” (https://www.presidency.ro/ro/media/discursuri/evenimentul-de-lansare-a-volumului-eu-ro-un-dialog-deschis-despre-europa)

Când ești președinte, în ţara Securităţii, ai un întreg aparat de stat să te slugărească la legat slove șchioape. De la băieţii cu ochi albaștri, auto-intitulați campionii României, la Haga, unde au cucerit doar 80% din ceea ce aparținea deja României, asta fiind pentru proști o victorie, până la iscusiții negociatori ai aderării ţării la UE, care nu reușiseră până în 2002 să afle că România nu are cum să intre în Uniune în 2004, deși asta apăruse, în clar, pe site-ul Comisiei Europene, încă din 13 noiembrie 2001! Căutați-i pe ăștia printre consilierii de bază ai “Stejarului”, strălucesc pe site-ul Administrației prezidențiale!

Nu voi face o analiză completă a indelebilei inepții despre Uniunea Europeană lansată fastidios pe tarabele prostiei noastre tutelare. Nu mă interesează să-l învăţ pe penibilul bine făcut din ce-i alcătuită Europa instituționalizată. Cartea e plină de aberaţii. O să vă arăt doar una, simplu de înţeles și suficientă pentru a arunca futila colecție de tembelisme a Președintelui la rigolă!

Preşedintele abordează, în cartea sa, principiul de bază al organizării Uniunii Europene, subsidiaritatea. Nu pierd vremea să vă explic ce înseamnă, pentru că neînțelegerea crasă a acestui principiu, de către Iohannis, dă și mai multă savoare reprezentării României de către un asemenea șef de stat. Așa că nu mă apuc eu, aici, să-l învăţ ce-i aia și să stric fasonul poporului român, care merită exact această reprezentare, adică pe Iohannis. Mă voi mărgini să reproduc imaginea paginii unde “Stejarul” povestește, el însuși, despre subsidiaritate, pagina 33.

Așadar, oricine poate observa că specialistul în UE, Iohannis, validat de expertiza băieţilor de meserie, “apropiați și prieteni”, ne învață că principiul subsidiarității a fost “instituit” prin Tratatul de la Lisabona! Tratatul de la Lisabona a fost semnat în 2007 și a intrat în vigoare în 2009. Iată formularea de bază, din Tratatul de la Lisabona, cu privire la subsidiaritate:

“ARTICLE 3b

(…)

3. Under the principle of subsidiarity, in areas which do not fall within its exclusive competence, the Union shall act only if and insofar as the objectives of the proposed action cannot be sufficiently achieved by the Member States, either at central level or at regional and local level, but can rather, by reason of the scale or effects of the proposed action, be better achieved at Union level”. (p. 12) (http://publications.europa.eu/resource/cellar/688a7a98-3110-4ffe-a6b3-8972d8445325.0007.01/DOC_19)

Numai că, ghici ce? Oricine se apucă să răsfoiască Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992 și intrat în vigoare în 1993, află cu stupoare că, deși “subsidiaritatea” a fost “instituită” abia prin Tratatul de la Lisabona (așa ne învață Iohannis), adică în 2007, ea se lăfăia languros în paginile Tratatului de la Maastricht, încă din 1992, în formulări identice:

“Article 3b

(…)

In areas which do not fall within its exclusive competence, the Community shall take action, in accordance with the principle of subsidiarity, only if and in so far as the objectives of the proposed action cannot be sfficiently achieved by the Member states and can therefore, by reason of the scale or effects of the proposed action, be better achieved by the Community”. (p. 13-14) (https://europa.eu/european-union/sites/europaeu/files/docs/body/treaty_on_european_union_en.pdf)

Adică, autorul are un “retard” de 15 ani, în domeniul subsidiarității? Oameni buni, vă daţi seama că ăștia habar nu au de tratatele Uniunii Europene? Cu toată gașca lor de la Cotroceni, guvern și ministerul de externe cu tot! Cu toţi foștii lor comisari europeni și negociatori șefi ai aderării la UE, consilieri prezidențiali și ce-or mai fi? Nu mai adaug că, fără a o numi ca atare, subsidiaritatea își găsește locul, în Tratatele Uniunii, încă din 1986, în Actul Unic European! Wow! Ia, calculați “retardul”!

Apropo, cum vă explicați că, la atâta timp de la lansarea volumului de aluviuni comunitare, dincolo de criticile anemice, ele însele cretinoide, venite din partea televiziunilor opuse lui Iohannis, nu există nicio analiză academică serioasă, care să pulverizeze oțioasa mizerie aliterară a primului (des)scriitor al ţării? Eu zic că-i bine! Să-l lăsăm așa! Să se ghideze după ghidul lui în jungla comunitară! Și România la fel! Că guvernul vă spune, oricum, ce plină de succes e România la închis dosare de președinție rotativă a Uniunii. Chit că domnul președinte nu vrea, domne’, să o primească și pe doamna Dăncilă la Sibiu, la summit-ul UE din 9 mai! Deocamdată! Păi, dacă e scriitor, ce-o vrea doamna Viorica? Să pună mâna să scrie și ea o carte despre UE și mai vorbim! Nu, cu vorbitul e mai greu la doamna Viorica, mai bine scriem cartea. I-o dictează Dragnea! Sau Vâlcov! Că pe Tudorel l-au dat afară și nu mai poate! Poate iese măcar o ordonanță de urgență, de două pagini! Bună și aia la CV!

Iar noi, ceilalţi, hai cu toţii la referendum, că avem întrebări tot una și una! Jos PSD! Trăiască lupta împotriva corupţiei! Jos labele de pe justiţie! Trăiască lupta pentru pace! Jos Rusia! Și, totuși, rușii ne-au înţeles (citit) cel mai bine, fir-ar să fie! Deh, ei l-au inventat pe Tolstoi, noi strălucim cu Iohannis!

63 THOUGHTS ON “ROMÂNIA PENIBILULUI BINE FĂCUT”