Embedded Files
Cum i l-au trimis securiştii pe Radu Regelui Mihai I
http://www.stareapresei.ro/cum-i-l-au-trimis-securistii-pe-radu-ms-regele-mihai-i/#ziuaveche
După mulţi ani de râcâire, securiştii mai fac un pas în aservirea Casei Regale de România, anunţând public retragerea Regelui Mihai I. După un consiliu regal ordinar (aşa cum părea), unde se discutau aparent tot felul de chestiuni de bucătărie internă. Precedentul veţi afla mai jos când şi în ce context a avut loc.
În codul de limbaj al securiştilor din lagărul comunist, când cuiva „i-a fost trimis Radu”, se cheamă că a fost iradiat şi acum a murit de la cancerul făcut. Acest cancer prin iradiere se manifestă în foarte multe cazuri dinspre exteriorul organismului, pe unde a penetrat, spre interior, cu o puternică componentă dermică. Aşadar: cancer de piele şi alte organe ce se îmbolnăvesc. De exemplu sângele. Vom reveni la această chestiune.
TRANSFER DE PUTERE Margareta şi Duda, ştiind că Regele Mihai e grav bolnav şi se apropie momentul succesiunii, l-au înlăturat de la succesiune din vara anului trecut, cu cinism, pe preferatul Regelui pentru o presupusă imoralitate, punându-se în capul bucatelor.
TRANSFER DE PUTERE Margareta şi Duda, ştiind că Regele Mihai e grav bolnav şi se apropie momentul succesiunii, l-au înlăturat de la succesiune din vara anului trecut, cu cinism, pe preferatul Regelui pentru o presupusă imoralitate, punându-se în capul bucatelor.
Meseria de jurnalist este uneori foarte grea. Nu ne-a fost uşor să scriem despre felul cum a fostscos de la succesiune Prinţul Nicolae, prin dezinformarea probabilă a Regelui Mihai I de către „dudiştii” din Casa Regală, pe 1 august 2015, cu ocazia precedentului Consiliu Regal. Am fost obligaţi însă să o facem, în pofida regalismului nostru declarat.
Evenimentele ulterioare au legătură între ele. După apariţia unei ploi de conspiraţii despre alungarea Prinţului Nicolae din Casa Regală, am publicat, pe 20 noiembrie anul trecut, motivul înlăturării acestuia din linia succesorală: lupta pentru putere a Margaretei şi a lui Duda (adică a sistemului securistoid din Casa Regală) cu Prinţul Nicolae. Controlul asupra Casei Regale.
Practic, a fost o lovitură de palat cinică, credem noi. Prin comunicatul nenorocit din vara anului trecut, „dudiştii” din Casa Regală au vrut să transmită că se impunea transferul rapid de putere de la Nicolae la ei. Prima etapă.
Mai mult, după ce şi-a suflecat nădragii în public şi şi-a declamat cu glas tare fidelitatea faţă de dudişti, în emisiunea „Jocuri de putere”, Sorin Dumitrescu a povestit cum au fost chemaţi, el şi alţii, şi li s-a cerut expres să-şi reafirme fidelitatea faţă de Margareta şi Duda şi au fost rugaţi să transmită public adevărul – că Regele însuşi a decis excluderea lui Nicolae din linia succesorală, pentru că ar fi „văzut în Nicolae fantoma lui Carol al II-lea, care şi-a lăsat ţara pentru un amor”. E clară nevoia de legitimare a uzurpatorilor.
Lucrurile se dovedesc acum mai profunde. Subliniem: a castra Casa Regală a României de verticalitatea ei, după ce ai înlăturat-o de la putere, înseamnă a o extirpa din sufletele românilor. Scopul este clar: românii nu trebuie să mai aibă niciodată un monarh adevărat, ci cel mult o paiaţă trasă de mâini şi de picioare de urmaşii comuniştilor.
Cine are tot interesul să îi lase pe români definitiv fără casa lor regală? Răspunsul este simplu: Rusia putinistă.
Cine are tot interesul să îi lase pe români definitiv fără casa lor regală? Răspunsul este simplu: Rusia putinistă.
A urmat mizeria cu blocarea contului Prinţului Nicolae de către aceiaşi securişti „dudişti”. Concomitent cu pomparea în conştiinţa publică a ideii că falsul cont Nicholas, pe care un aşa-zis Nicholas de Roumanie Medforth-Mills se exprimă stricat şi e preocupat de tot felul de prostii, e adevăratul cont al prinţului, iar contul prinţului, numit Nicolae de Roumanie Medforth-Mills, pe care acesta e extrem de critic la adresa „dudiştilor” şi îşi reafirmă afecţiunea pentru Regele Mihai, ar fi un cont fals. Intoxicare tipică, cinică. Una ce a dus la maximizarea staturii publice a lui Nicolae Mihai.
La începutul anului, pe 15 ianuarie, a apărut ipoteza că MS Regele ar fi murit şi restul e joc de glezne al „dudiştilor”. Exprimam apoi dilemele noastre asupra reacţiei Casei Regale, care a pus poze mai vechi cu Regele Mihai şi Regina Ana, ca să demonstreze că Majestatea Sa e în viaţă, bine-mersi.
10 zile mai târziu, a urmat o coda caraghioasă, inutilă la aceste poze antedatate, cu alte poze, şi ele antedatate, la care se vedeau urmele clare ale încercării nereuşite a administratorilor site-urilor Casei Regale de a demonstra că pozele sunt de atunci, nu de altădată. Ce se întâmplă acum e proba minciunii de atunci.
Credem că, prin publicarea unor poze matrafoxate în două rânduri, conspiratorii uzurpatori din Casa Regală au dorit să arate că Regele Mihai e bine-mersi şi că nu ar exista nici o legătură între licenţierea lui Nicolae şi vreo problemă de sănătate a Regelui. Acum minciuna iese la iveală: este o legătură directă.
Era foarte simplu să demonstrezi că MS Regele Mihai e bine, apărând live pe orice post de televiziune, ori cu o poză, în care citeşte ediţia din ziua respectivă a cotidianului Tribune de Geneve, de exemplu, şi gata. Dubiile porneau de la faptul că această marcă a verosimilităţii nu exista.
Ei bine, cinismul e maxim: după ce s-au străduit să ne convingă că Regele Mihai e bine-mersi, acum a coborât pe noi, hodoronc-tronc, vestea gravei boli a monarhului. Să legăm asta cu nebunia pregătirii şi updatării ritmice la TVR a unui comunicat video, citit de Margareta, despre moartea lui Mihai.
Mai mult, a fost nevoie să aflăm exact diagnosticul, exact aşa cum nu se face niciodată: carcinom epidermoid metastazan şi leucemie cronică. O, meserie ingrată, jurnalismul! Am fost obligaţi, dacă aceste cozi de topor ce călăresc Casa Regală au dat diagnosticul, să publicăm şi asta.
Dar, dacă acest diagnostic a fost dat, să constatăm încă o dată: carcinomul epidermoid metastazan se face în foarte multe cazuri atunci când eşti iradiat. Când URSS avea un duşman, i-l trimiteau pe Radu. Gheorghe Gheorghiu Dej a murit de cancer la puţin timp după ce s-a întors de la Moscova, unde ceruse retragerea trupelor sovietice din România. Îi fusese trimis Radu.
Dintre generalii Guşă şi Dincă, oamenii ce au refuzat „ajutorul” sovietic în decembrie 1989, Dincă a făcut puşcărie, iar Guşă a murit de cancer. Îi fusese trimis Radu şi lui. Disidentul rus Alexandr Litvinenko a fost otrăvit cu poloniu radioactiv la Londra. Tot un fel de trimitere de Radu. Ce ne face să credem că Regelui Mihai nu i-a fost trimis Radu la Aubonne, Săvârşin sau Palatul Elisabeta, ori în altă parte? Oricum Radu Duda îi fusese demult trimis, pentru alte scopuri, să îmbolnăvească de altfel de cancer toată Casa Regală.
Repetăm: suntem nemulţumiţi! De ce nu am fost informaţi şi asupra simptomelor pe care le are Regele Mihai? Şi a datelor anatomo-patologice ale monarhului… Atâta cinism din partea acestor neoameni, mai rar. Roxana Iordache, spune tu în locul nostru, că bine le zici:
Ca să n-o mai lungim, sintetizăm: Margareta şi Duda, ştiind că Regele Mihai este grav bolnav şi se apropie momentul succesiunii – cancerul ăsta, cu puţine excepţii, nu are o evoluţie explozivă, de ordinul săptămânilor, ci lucrează ani şi ani de zile, l-au înlăturat de la succesiune pe preferatul Majestăţii Sale Regele Mihai, pentru o presupusă imoralitate (că a umblat cu o fată şi aceea a rămas gravidă, sanchi, prosteală pe faţă), punându-se ei în capul bucatelor.
Această mascaradă scârboasă care se desfăşoară acum pute urât de tot a rahat securistoid, aruncat în ventilator şi împroşcător prin toată Casa Regală şi, prin media, în toată ţara.
Am scris şi am făcut orice altceva, ore în şir, m-am plimbat, am dat la porumbei în aer liber, ca să iau o pauză de respiraţie, să mi se pară că nu-i adevărat ce se întâmplă cu Majestatea Sa Regele Mihai. N-am vrut să vă spun atunci chiar aşa, pentru că niciodată n-am vrut să cred, deşi ştiam că e într-o stare de sănătate extrem de fragilă, devastat de suferinţa consoartei sale de aproape 80 de ani şi tocmai de-aia am scris ce-am scris anul trecut de Sfintele Sărbători, ca să-L lase-n pace, să nu-i mai atribuie mesaje incalificabile, inclusiv comerciale. Acum recidivează, de data asta, chiar abominabil, "Consiliul Regal" în care nici nu ştiu cum de se complace maestrul Adrian Vasiliu - nici nu cred c-a fost prezent, cum n-a fost prezent nici la scoaterea Prinţului Nicolae din linia de succesiune. Unu, că NU dai publicităţii asemenea diagnostic, decât dacă eşti sadic şi cinic, cu inima de piatră, ca să rupi inimile celor fideli. Şi doi, dar nu în ultimul rând, nu-i atribui Regelui cu limbă de moarte retragerea de la Tron şi reconfirmarea unei succesiuni precare. Ei vor monarhie de butaforie, o instituţie muzeală în vitrina republicii succesoare a tancurilor sovietice. De când s-a comis compromisul morganatic, niciodată nu s-a mai vrut monarhie, ci doar nişte chestii materiale, simultan cu compromiterea legitimităţii monarhice. Şi nu mai am lacrimi. Am plâns anticipat. Cereţi decenţă? Începeţi cu voi.
De data aceasta, cine l-a mai abdicat pe Mihai I de România?
După ce nimeni nu l-a mai văzut în ultimul an, aflăm azi că Regele Mihai a fost operat de cancer la Londra și că prerogativele “regale” au fost preluate de către Principesa Margareta, soția Întâiului Consort Cărător de Tavă Radu Duda (fiu de pesedist de frunte ieșean despre care gurile rele afirmă că a fost vârât în patul consoarte de către noua securitate).
Din comunicatul public al Casei „Regale” este clar că Mihai I de România nu o mai duce mult – asta dacă nu cumva vom afla că a fost pus în geam cu mult timp în urmă. Un singur lucru e evident Mihai I de România a fost abdicat de patru ori în viața sa. Prima dată l-a abdicat taică-su. A doua oară l-au abdicat aliații săi sovietici. A treia oară l-au abdicat alde Margareta și consortul cu tava atunci când i l-au dezmoștenit pe nepotul Nicolae. A patra oară e abdicat acum. O singură dată a abdicat singur: atunci când a pactizat cu Ion Ilici Iliescu și gașca de devalizatori ai României pentru bănuții (nu puțini) cu care aceștia l-au cumpărat. Să aibă de zestre la fetițele “regale”. Și ar mai fi un episod care ar putea fi considerat abdicare: momentul în care a decis, în 10 mai 2011, să rupă toate legăturile istorice și dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern. Dar, cică, nici acest gest nu ar fi ceva care să vină de la el. În 1916, ca urmarea a intrării României în Război împotriva Germaniei, Wilhelm al II-lea l-a eliminat pe Ferdinand dintre membrii Casei Regale. Ferdinand a rămas doar Rege al României şi nu reprezentant al Casei de Hohenzollern în România. Iar legăturile nu s-au mai reluat până azi. Deci, cam fâs…
Principele Mihai s-a născut la Sinaia, ca fiu al Principesei Elena şi Principelui Moştenitor Carol - Priapicul (ce-o lăsase temporar la păstrare pe Lupeasca, de teamă să nu fie total dezmoştenit). Carol I, dezintegratorul, era fiul cel mai mare al Regelui Ferdinand Întregitorul. S-a întâmplat, în sunetul salvelor de tun la 25 octombrie 1921. Din pricina unui tată cam destrăbălat, prin legea ereditară ajunge pentru prima oară rege pe la 6 ani. După decesul bunicului, care îl seconda, e tutelat de o regenţă triumviră, formată dintr-un unchi, fratele lui Carol II, un mitropolit şi un magistrat de rangul cel mai înalt.
La 19 ani, Mihai ajunge a doua oară rege - dar tot ornamental, sub conducerea militară efectivă, autoritară a Legiunii condusă de Horia Sima (guvern unipartit profascist, el vicepreş) şi Ion Antonescu, alt erou de la Mărăşeşti, realul Conducător. Fiind stare specială, cu parlament practic anihilat, Mihai este „uns” de un înalt prelat „numai prin drept divin”, fără să mai fie ratificat constituţional prin nici un parlament ulterior. Și s-a complăcut (cum o va face deseori) în starea de semilegalitate timp de peste 6 ani. Se pare că şi armatei, şi magistraţilor, dar şi partidelor istorice le-a convenit asta, de vreme ce n-au găsit voinţa şi calea necesară de a-l legitima, după şi în acord constituţional. În schimb, este făcut mareşal de formă, decorat cu trei înalte distincţii militare, la paritate cu celălalt mareşal. Pe măsură ce a crescut, grupul de curteni cu care s-a înconjurat l-a determinat să se rupă de sub autoritatea antonesciană prin lovitura de stat din 22 spre 23 august 1944. Cei interesaţi s-au grăbit să aclame gestul şi au ascuns multă vreme că adevăratul mareşal avea asupra lui un plan de capitulare condiţionată, dar sigur mai demn pentru stat şi naţiune. În prezent, se acreditează ideea că Mihai însuşi a complotat pentru arestarea mareşalului şi predarea sa la sovietici, sub acuzaţia de criminal de război. Apoi, s-a dezinteresat total de soarta lui. În fapt, el n-a complotat nimic, a fost doar manipulat de camarilă.
Apoi a urmat celebra „abdicare”. Securitatea şi sovieticii susţin – ha ar nu am dacă au dreptate – că abdicarea şi plecarea din țară s-a negociat la sânge, nesângeros. Că toate cele promise, inclusiv banii din bănci străine, i-au revenit fostului rege. Că, datorită acelei averi, a avut loc şi nunta de la Atena, şi voiajul de nuntă.
Adevăru-i că a locuit unde a dorit, uneori strâmtorat, dar niciodată în sărăcie lucie. Deci, n-a plecat, n-a ajuns nicăieri cu mâna goală. Şi n-a întins la nimeni mâna, deşi a căutat de la mulţi o protecţie şi o legitimitate ce nu i s-a mai acordat. Nunta, călătoriile, trendul la curtea britanică, întreţinerea fetelor (tot mai multe) au obligat, de la an, la an, ca familia să se restrângă la cheltuieli şi chiar să practice activităţi de subzistenţă. Asta, în contextul social în care marile case regale europene nu-i mai primeau, iar Hohenzolnerii îi dezavuau.
Ca şi întronarea lui Mihai, în 1940, şi instaurarea Republicii în 1947 s-a făcut cu încălcarea legilor de atunci. Dacă Regele Mihai ar fi abdicat de buna sa voie, decizia trebuia aprobată de Parlament (cu toate că încă nu-i validase regalitatea) şi supusă referendumului naţional. Parlamentul a votat, după obiceiul străvechi al lipsei de cvorum, iar naţiunea nu a fost consultată. În loc de comunicat de sărbători, în 31 decembrie 1947, la radio s-a auzit vocea cetăţeanului Mihai anunţându-şi abdicarea. Azi nici vocea nu i-o mai auzim.
Mihai a părăsit ţara pe 3 ianuarie 1948, cât a stat în semiarest. S-a dus întins în Anglia, apoi a mai colindat Europa, unde a tergiversat denunţarea loviturii de stat. Unii spun că Aliaţii îl deconsiliau, aşa că a aşteptat să ajungă-n state ca s-o facă. După mai multe locuinţe, în 1956, familia se stabileşte la Versoix, unde a stat cuminte, până când a putut reveni în ţară. Se cunosc luptele intestine care l-au împiedicat pe fostul rege drept sau nedrept, legal sau nelegal, să revină, dar nu imediat după lovitura de stat din 1989. Regimul fesenisto-iliescian şi pesedeii s-au opus cât au putut, cât le-a convenit situația.
Când au avut ei nevoie de legitimitate, mai ales după ce au penetrat patul “moștenitoarei”, au început să-l curteze. Și l-au curat pe banii noștri. Încet, dar sigur, familia fostului rege reintră în proprietăţile deţinute înainte de 1948. Deşi deplângea halul în care a ajuns ţara, nimic nu l-a împiedicat să trăiască pe picior mare, în proprietăţi şi bunuri cedate ţării de ai săi străbuni – ce nu au fosr niciodată confiscate.
Și-așa, cu imaginea lui Mihai I de România (pe care în anii 90 l-am adorat ca Rege), așezat la masă cu Ion Ilici Iliescu și turnătorul-devalizator Dan Voiculescu, se încheie și acest episod al unei Românii ce nu-și mai atinge modernitatea.
Page updated
Google Sites
Report abuse