Ce face George Simion. Ce legătură are asta cu Rusia

Duminică seară, în ciuda rezultatelor exit-poll care indicau o înfrângere severă a lui George Simion la urne, candidatul pro-rus s-a declarat… învingătorul clar al scrutinului. Totuși, ceva mai târziu, spre noapte, același Simion s-a răzgândit subit și, în urma numărătorii voturilor, și-a recunoscut, sobru și destul de didactic, eșecul.

În ziua următoare, a fost rândul lui Călin Georgescu să-l felicite pe Nicușor Dan, admițând ceea ce, obiectiv vorbind, era pură realitate: Nicușor Dan este președintele ales și legitim al României.

Și amândoi, Simion și Georgescu, au făcut clar, pentru câteva zeci de ore cel puțin, că nu au ce contesta din punct de vedere al corectitudinii desfășurării crucialului scrutin.

De reținut însă că Moscova, spre deosebire de Simion și Georgescu, nu a avut nici ezitările celor doi și nici măcar o mimată voință de a se împăca cu destinul. Căci Moscova, pe diverse canale – oficiale și neoficiale – nu a încetat în intervalul scurs de atunci să acuze în esență vicierea procesului electoral din România și vicierea rezultatului.

Și cum – ce coincidență, nu-i așa?! – de luni până miercuri Rusia a insistat zi de zi că bătălia pentru controlul României nu poate fi considerată încheiată odată cu votul dat de români, miercuri George Simion s-a reactivat.

S-a reactivat în linia trasată de Kremlin și s-a reactivat recurgând la drujba retorică utilizată de Kremlin: cere anularea alegerilor și acuză Franța și Republica Moldova de ingerință în scrutin.

Ca să bănuiești ce face acum George Simion trebuie să fii familiarizat cu manualul rusesc de război hibrid. Ca să știi cu precizie ce face sau ce are de gând George Simion, trebuie probabil să ai biroul între zidurile Kremlinului și să lucrezi pe ciornele scenariului de rezervă pentru România.

Genul acesta de reînviere a candidatului pro-rus, după ce în prealabil își constatase singur propriul deces electoral, nu are nimic în comun cu povestea pascală a lui Isus. Are în schimb multe în comun cu o practică recurentă a liderului AUR – alinierea la obiectivele și doleanțele Rusiei, indiferent că vrea sau poate că nu vrea, indferent dacă miza momentului e România, Ucraina, Republica Moldova, UE, NATO sau relația cu America.

George Simion acuză acum ingerințe externe în procesul electoral organizat de București, nominalizând Parisul și Chișinăul.

În noiembrie, însă, când ingerințele externe nu doar că au existat, ci au fost și demascate în detaliu, George Simion nu a văzut nimic de această natură, deși amprentele Moscovei erau vizibile peste tot.

Întâmplarea face că la acea vreme sursa ingerințelor era Rusia.

Dar ce zic eu întâmplare? Nu a fost nicio întâmplare în faptul că, legat de episodul electoral din noiembrie, George Simion nu i-a văzut pe ruși nici după ce a plouat cu probe.

Căci la fel de orb a fost George Simion, ani la rând și până de curând, deopotrivă când a fost vorba de ingerințele Rusiei în Ucraina și când a fost vorba de ingerințele Rusiei în Republica Moldova.

Mereu, în schimb, în cele două cazuri, “patriotul” George Simion a atacat Occidentul și în particular România pentru sprijinul oferit celor două state luate la pumni de Rusia. Mereu i-a scăpat tocmai bătăușul autentic.

Fapt este azi că misiunea lui Simion nu s-a încheiat odată cu înfrângerea sa categorică în votul exprimat duminică de concetățenii săi. Doar că de acum miza nu mai rezidă în atacarea frontală a României via Cotroceni, ci în atacarea propriei țări de pe flancuri și mai degrabă prin manevre asimetrice.

Fusese dintru bun început greu de crezut că Rusia va accepta pur și simplu înfrângerea strategică pe care a suferit-o în 18 mai pe “frontul” românesc. Încă o umilire înghițită în sec ar fi fost prea mult.

Iar Kremlinul, iată, nu a înșelat nici de data asta așteptările, revenirea lui George Simion la ofensivă, după o scurtă retragere tactică, demonstrând-o fără doar și poate.

Duminică, rușii au eșuat în a “liniști” direct România, prin președintele Simion. Începând de miercuri, rușii dau semne că vor încerca din răsputeri să o neliniștească pe căi ocolite, prin opozantul Simion.

Românilor nu le revine decât să aibă pe mai departe grijă de ei înșiși. Au făcut-o convingător pe 18 mai, dar în perioada care urmează va fi nevoie să fie chiar și mai hotărâți, mai incisivi și mai siguri de ei decât atunci.

George Simion vorbește românește, dar acționează rusește. Probabil se simte dator, probabil se simte presat, probabil se simte și într-un fel și în celalalt.

E greu să ți-l imaginezi acționând de capul lui. Sunt atâtea “coincidențe” în activismul său civic și politic încât simplul fapt de a-i urmări parcursul te vindecă de ultima brumă de naivitate.