OHA - Un răget de mamut de peşteră
https://ziaristii.com/un-raget-de-mamut-de-pestera/
Jocul de-a funcțiile externe, practicat de Klaus Iohannis într-un mod iresponsabil, stupid și caraghios, s-a sfârșit lamentabil pentru încă președintele României. Acesta încearcă să îngroape totul în spatele tăcerii sale tradiționale, considerând că nu trebuie să explice nimic nimănui. O judecată egoistă, cinică și abuzivă, da fiind că Iohannis a folosit capitalul de încredere și negociere al României pentru a obține foloase personale!
Într-o potare pe Facebook, Sorin Ioniță, președintele prestigiosului think tank Expert Forum, a analizat bizarul comportament al lui Klaus Iohannis.
„Tot aştept ziua aia când Iohannis va face conferinţa de presă promisă ca să explice ce a vrut cu NATO şi alelalte funcţii europene”, scrie Sorin Ioniță.
„Într-o ultimă gafă, Iohannis a dat un comunicat prin care încerca chiar să torpileze ideea de politică europeană de partid, spunând în esenţă că ce ne tot uităm atâta la rezultatul alegerilor, statele sunt cele care trebuie să decidă, anume după mărime, ceea ce a sunat ca un răget de mamut de peşteră„, a punctat liderul Expert Forum.
Analiza lui Sorin Ioniță
Sorin Ioniță
„Tot aştept ziua aia când Iohannis va face conferinţa de presă promisă ca să explice ce a vrut cu NATO şi alelalte funcţii europene. El sau gemenii de la Iaşi (frații Andrei și Alexandru Muraru – n. red.) ori alţi cântăreţi TV ai înţelepciunii prezidenţiale, tocmiţi să coboare ştacheta la fiecare eşec şi să explice că de fapt suntem OK, România e la masa care contează şi joacă tare, acuş-acuş vine marea realizare. Până când om rămâne cu o funcţie oarecare de comisar european, plus vreo două vicepreşedinţii de comisii în Parlament, pe care le aveam oricum pe algoritm, ceea ce va fi prezentat la Bucureşti drept o mare victorie, că ce bugete imense şi influenţă teribilă aduc ele, etc. – cum au început deja să bată câmpii şi Siegfried, şi copilul Negrescu.
În realitate, se cunosc prim-miniştrii europeni care au negociat funcţiile din partea familiilor de partide, iar printre ei nu se află cel român. Într-o ultimă gafă, Iohannis a dat un comunicat prin care încerca chiar să torpileze ideea de politică europeană de partid, spunând în esenţă că ce ne tot uităm atâta la rezultatul alegerilor, statele sunt cele care trebuie să decidă, anume după mărime, ceea ce a sunat ca un răget de mamut de peşteră. Normal că nu l-a băgat nimeni în seamă şi au pus-o ministră de Externe pe Kaja din Estonia, cu o populaţie cât jumătate din metropola Bucureşti.
Şi două observaţii.
1. La Comisie nu e ca în guvern, unde un minister e important fiindcă are buget mare, cum vă mint băieţii români din PE. În general, tot bugetul UE e minuscul în raport cu ale statelor membre, deci nu aici stă forţa Uniunii. UE este influentă în primul rând prin reglementare, de aia conteaza portofoliile economice, de comerţ şi concurenţă: crează reguli pentru sectoare întregi de business, cu implicaţii globale. Şansa de a avea un român pe aceste funcţii e direct proporţională cu numărul de editoriale de substanţă publicate de lideri politici români interesaţi de job în Financial Times, Wall Street Journal sau măcar Politico, ori de interviuri care li s-au luat în aceste publicaţii şi în care au spus chestii de substanţă, au conturat o viziune pentru lumea şi economia în schimbare rapidă şi au fost citate mai apoi etc. Adică fix zero.
2. Celebrul portofoliu Apărare, dacă se înfiinţează, va fi tot unul economic, în sensul că va trebui să coordoneze & dinamizeze industria europeană de apărare, adică marile firme franco-germano-italiano-suedeze. Cu militarii şi strategiile de securitate se ocupă NATO, nu Comisia UE. Deci, apreciaţi voi cam ce şansă are un român nominalizat de Marcel Ciolacu să fie primit la vârful politicilor industriale europene 2.0 în lumea mică şi aristocratică a multinaţionalelor care produc armament cu tehnologii de vârf, când ştim cum arată Romarm şi cum au gestionat-o de-a lungul vremii acoperiţii corupţi puşi de PSDNL (PSD + PNL – n. red.).”