1. Colegii lui de la B1. Sorina, Andreea, Silviu, Laurenţiu, Sabin, dacă omit pe cineva îmi cer scuze, au fost folosiţi cu cinism de Robert Turcescu pe post de carne de tun în marea mascaradă a auto-demascării. Şocaţi de ceea ce auzeau, ei au devenit o masa de manevră uşor de stăpânit de „ofiţerul acoperit“ în plin proces de „mărturisire“.E adevărat, Turcescu şi-a jucat bine rolul şi a dominat copios scena. Din punct de vedere psihologic, a controlat toate momentele piesei şi a fost stăpânul de necontestat al jocului ţinându-şi sub hipnoză colegii transformaţi în figuranţi ai jocului său, în realitate rece şi calculat. Când spunea că trăieşte cele mai fericite momente ale vieţii sale, Turcescu nu minţea, s-a simţit extraordinar de fericit văzând cât de uşor îşi bate joc de o mână redutabilă de jurnalişti. Trebuie remarcat Radu Banciu care nu a muşcat deloc momeala şi şi-a păstrat capul pe umeri sesizând la cald toată înscenarea. Ulterior, după ce l-au văzut pe Turcescu la România Tv, cu o altă faţă, sfidător şi arogant, si-au dat seama ce plasă au luat şi au reacţionat în consecinţă şi alţi participanţi la spectacol.
2. Psihologii de serviciu care au căzut pe spate loviţi de unda de şoc plecată din sufletul zbuciumat al lui Tucescu. Băieţii au sărit la cap şi au umplut televiziunile şi net-ul cu consideraţii abisale despre conflictul interior şi rezolvarea pe care a găsit-o Turcescu, un om care se salvează prin sacrificiu. Pe bune? După ce a plecat de la B1, Tucescu, care ”era zguduit” sau ”tremura tot”, probabil că s-a tăvălit pe jos, dar nu din cauză de zbucium interior, ci de râs.
3. Comisarii religioşi care chiar au văzut un caz de mântuire în demascare lui Tucescu. Ei au fost convinşi că Turcescu, venit la emisiune să vorbească despre agentul acoperit Ponta sau Iohannis, s-a întâlnit la poarta B1 cu Dumnezeu care i-a zis să-şi recunoască păcatele şi i-a înmânat, printr-o minune, un livret militar contrafăcut şi nişte state de plată obscure. Unii l-au văzut pe Turcescu pe drumul Damascului, mai aveau puţin şi îl considerau întruchiparea Apostolului Pavel. Alţii îl aşteaptă pe stradă cu bidoanele de apă plată să le transforme în vin. Nu băieţi, şi-a bătut joc de voi, încercaţi să pricepeţi. Altfel, fericiţi cei săraci cu duhul!
4. Publicul care a înghiţit toată povestea. Sigur, nu în fiecare zi ai parte de aşa spectacol, dar parcă e preferabilă o suşă cu Stela şi Arşinel.
5. Presa română în ansamblul ei, de care Robert Turcescu şi-a bătut joc şi ea, onorata presă, n-a avut nimic a face. Aşa se întâmplă când promovezi impostura, te vaiţi apoi că România a ajuns prima ţară din lume fără presă, dar cu mulţi escroci care se dau ziarişti.