Moscova versus Bucureşti, Putin vs Ponta – „Pâine şi circ“

Moscova versus Bucureşti, Putin vs Ponta – „Pâine şi circ“

Capitala unei ţări este şi faţa acesteia. Faţa regimului politic cuibărit în ea. Aşa a dat Vladimir Putin ruşilor şi lumii o nouă Moscovă. Un oraş ca în vest! La fel precum şi Ponta cu ai săi dau românilor un Bucureşti ca un decor de Antene. Lumea mare nu are nevoie de Bucureşti, iar de unul cum e el astăzi cu atât mai puţin.A călători la Bucureşti şi apoi la Moscova este o revelaţie. Una nu doar legată de cele două oraşe, ci şi de năravurile politicienilor care le conduc destinele. O revelaţie nicidecum plăcută, ba una cel puţin îngrijorătoare.

Moscova – oraşul protestelor pro-vest

Vladimir Putin a dat ruşilor o nouă Moscovă. Un oraş ca în vest! Un oraş, aşa cum o sugerau mulţi dintre cei care protestau cu sutele de mii până acum doi ani pe străzile lui. Acum par a-l avea! Moscova a fost „eliberată“ de acele elemente care ar fi caracterizat-o drept o urbe aparţinătoare unei ţări în dezechilibru politic şi economic: chioşcuri la tot pasul, magazinele de haine şi produse alimentare în pasajele subterane ale staţiilor de metrou, reclame luminoase atârnate de toate clădirile sau cocoţate pe acoperişurile acestora, aer poluat de milioanele de maşini care se strecurau cu silă (pentru pietoni) pe străzile metropolei doar pentru a parca în final, mai mult sau mai puţin legal, pe trotuare sau carosabil, magazine, restaurante şi baruri deschise 24 de ore, cetăţeni turmentaţi zi şi noapte, cerşetori şi oameni fără adăpost, bunicuţe vânzând la colţ de stradă şosete croşetate cu mâinile chinuite de anchiloză sau legume murate…Toate astea au dispărut din peisajul Moscovei, pe care am vizitat-o din nou zilele trecute după aproape doi ani. Un oraş pe gustul protestatarilor În locul celor dispărute au apărut staţii cu biciclete de închiriat, clădiri cu faţadele renovate, trotoare lărgite şi străzi iluminate din abundenţă, parcuri noi şi bine îngrijite, Volgile şi Ladele învechite au făcut loc limuzinelor strălucitoare. Putin pare a fi ţinut cont de formatul protestatarilor de acum doi ani, care reprezentau în mare măsură pătura de mijloc a societăţii. Oameni tineri cu salarii destul de bune încât să-şi permită călătorii în vest, oameni care vor să trăiască precum în Berlin, Paris sau Londra. Tocmai asta pare a le fi dat Putin, dând Moscovei aceasta nouă faţă: un oraş ca afară! Chiar dacă îi lipseşte şi acum alura unui Berlin, iar schimbările din ultimii doi ani sunt suspectate de o mare potemkinadă. Unde au disprut cerşetorii? Unde se alimentează cu mâncare şi haine cei care cumpărau, de nevoie ca de bună voie, la chioşcurile din pasaje ? Unde sunt cei care nu-şi permit viaţa din buricul metropolei, posesorii de maşini vechi care nu-şi permit noile sisteme de parcări (cu plată) din lustruitul centru? S-au îmbogăţit cu toţii? Nici vorba! Dar oraşul pare mai aerisit, mai civilizat. Astăzi îl caracterizează ordinea şi disciplina, prin rumoare şi o oarecare sterilitate. Un loc care pare mai uşor de controlat. Iar Putin a avut grijă ca mai înainte să schimbe faţa oraşului să elaboreze şi legislaţia necesară ca această nouă ordine să poată folosi, după caz, numai şi numai controlului din partea statului. Aşadar legile sunt, iar punerea lor în aplicare, cândva, când o fi considerat a fi nevoie, ar necesita doar un moft. Iar tot ce pare acum libertate şi civilizaţie se va transforma numaidecât într-un scenariu orwellian.

Bucureştiul – un show păcătos

Domnul Ponta le dă şi el românilor (de care s-ar putea teme), prin mâna lungă a conducerii sale la nivel local, un Bucureşti nou, ba chiar o ţară nouă, fericită, mândră de sine, în permanentă dispoziţie de sărbătoare. Dar dorinţa cui o îndeplineşte? Românii boemi, mai degrabă intelectuali, se bucurau de acel Bucureşti care începuse să se contureze în ultimii ani, cu un centru vechi amenajat cu bun-gust, cu o viaţă de zi şi noapte demnă de o capitală europeană, una care merita explorată chiar şi de aventurieri străini (cunosc câţiva străini încântaţi de Bucureşti). Doar că Centrul Vechi al Bucureştiului a fost transformat în timp record (cam de un an) într-un bordel în aer liber, în care eşti permanent agasat de câte-o ceafă-lată, care te „invită“ la table-dance, şedinţe de masaj sau doar încearcă să-ţi "dea" cu forţa o femeie sau două… sau trei (depinde de câte ori refuzi). Care dintre români visau la un asemenea Centru Vechi al Bucureştiului? Şi care dintre oricum puţinii turişti străini? Un amic bulgar, regizor de film, care a fost şi el vara aceasta în Bucureşti, a încercat să mă convingă că acel minunat Centru Vechi este un loc periculos. L-am contrazis. Apoi am ajuns şi eu acolo, însoţit de amici nemţi şi m-am convins, din păcate, nu doar singur. Pe nemţi i-a speriat gălăgia agresivă, agasarea cefelor late de pe străzi, sumedenia de baruri în care dansează animatoare despuiate pe mese sau alte postamente, înghesuiala şi lănţoaiele de aur cu cruci atârnate de gâturile prea multora. Centrul Vechi a devenit un decor pentru showurile de extrem prost gust văzute pe la una dintre Antene, 1 sau 2, nu mai ştiu, memoria refuzând să reţină sursa acelei demenţe.

Panem et circenes

Nu vreau să spun că Putin a făcut ordine, iar Ponta dezordine. Asta ar presupune că unul a făcut bine, iar calălalt a permis răul. Amândoi au făcut rău! Chiar dacă în cazul ambelor oraşe se pare că populaţia a primit ceea ce a vrut. Eu doresc doar să evidenţiez raportul dintre cele două schimbări şi să încerc să pun un deget pe (o) bubă. Principiul celor două schimbări este acelaşi: „Panem et circenes“! În traducere: pâine şi circ. Sintagma a fost creată cu două mii de ani în urmă de poetul roman Decimus Juvenalis. Ea descria relaţia dintre popor şi putere în vechea Romă. Poporul şi-a dat puterea pe mâinile ofiţerilor şi a ales o administraţie coruptă, ca mai apoi să se teamă de cei de la putere, să afişeze o atitudine apolitică, dorindu-şi parcă doar două lucruri: pâine şi circ! Adică: mâncare şi distracţie! Exact ceea ce corupta putere le şi dădea. Împăratul Traian, dublul strămoş al românului Ponta „Pâine şi circ“ a devenit un principiu de guvernare în antichitate. Aplicat şi de împăratul Traian, convins fiind că „poporul roman (a se confunda aici cu cel român!) se lasă controlat cu precădere prin două lucruri: cereale şi spectacol“. Aşadar acest mecanism de control al masei a ajuns cu mult timp în urmă pe teritoriul viitoarei Românii. Iar el şi-a dovedit randamentul de nenumărate ori de-a lungul istoriei: în cea modernă în varianta Ceauşescu, iar acum în cea a premierului-candidat la funcţia de preşedinte, Victor Ponta - fiecare cu scopul său. Principiul este simplu: oferă oamenilor pomeni fără substanţă, de care nu au cu adevărat nevoie sau pe ale căror consecinţe nu le pot anticipa (care probabil în cele în urmă le dăunează chiar lor înseşi) doar pentru a le distrage atenţia de la problemele lor reale sau de la modul de conducere a celor aflaţi la putere. În România lui Ponta, precum şi în Rusia lui Putin, exemplele „bunei“ funcţionări a acestui mecanism sunt multiple. Dar ce e la ruşi e la ei şi e treaba noastră doar în măsura în care dorim să-l punem pe domnul Ponta cu a sa atitudine într-un anumit context. Cei care rămân şi cei care pleacă La noi exemplele sunt evidente: numeam mai sus Centrul Vechi al Bucureştiului devenit un bordel gălăgios în care toţi fraierii au acces la băutură, mâncare şi femei, modificările la legea învăţământului care permite aceloraşi să studieze fără bacalaureat, apoi mulţimea de festivităţi la nivel local, de la Zilele Bucureştiului până la cele ale Sloboziei şi Botoşanilor, spectacolele bisericeşti la care se înghesuie românimea înfometată în frunte cu premierul socialist (să nu râd!), spectacolele jurnalistice de la Antena 3 şi cele vulgare de la celalalte Antene, odiosul show de lansare a candidaturii la preşedenţie în Arena Natională, precum multe altele. „Evenimente“ la care omul de rând rămâne cu gura căscată, cu stomacul strâns de emoţie, uitând că îi este strâns de foame. Iar ei, cei de la putere, privesc de sus, se simt „superiori” şi o chiar sunt, şi o chiar spun în gura mare. Dar ei sunt superiori atâta vreme cât lumea se mulţumeşte cu pâine şi distracţie.

Prea puţini văd că Ponta cu gaşca sa pseudo-socialistă se pregătesc să instaureze un regim al controlului de stat, să reînzestreze cu putere fosta securitate, cum ei încurajează hoţia, promovează orbirea în masă. Regimul care se va instala în România, odată cu domnul Ponta la Cotroceni , va obliga şi mai mulţi români să-şi părăsească ţara. Români, dintre cei care vor altceva şi dintre cei care în ţara lor nu au nicio şansă să capete vreodată altceva. Iar puterea şi-o va clădi pe cei care în viaţa lor nu au cunoscut altceva decât trei culori pe lumea asta sau cei care (deocamdată) se mulţumesc cu duduitul boxelor şi al leilor din puşculiţe şi se masturbează public pe sărmanul tricolor românesc. Circul apocaliptic Dar aspectul într-adevăr înspăimântător al acestei evoluţii este faptul că în final fiecare dintre cele două popoare capătă ceea ce pare a-şi dori: ruşii un oraş că în vest, românii unul că la Antena 1. Doar că la ruşi se face ceva, chiar dacă e doar un truc pentru a-i păcăli pe cei din pătura de mijloc, bine-pregătiţi şi cu intenţii bune, să rămână în ţară. În timp ce la noi se face contrariul. În cazul ruşilor există speranţa că populaţia va fi nemulţumită peste un an, doi şi vor protesta din nou, recunoscând că schimbările de faţadă nu au nimic de a face cu libertatea în care îşi doresc să trăiască şi cu un oraş sau o societate modernă. În cazul românilor există riscul să nu mai aibă cine să realizeze că principiul „pâine şi circ“ va transforma toată ţara într-un circ apocaliptic al declinului social, iar că pâinea şi distracţia nu vor mai fi decât la mesele hoţilor, ale acelora cărora în fond nu le pasă nici de popor, nici de ţara în care trăiesc şi pe care ei o controlează, aşa cum au învăţat-o de la strămoşul domnului Ponta.