Embedded Files
O notă din gazeta de perete a SRI (nu, nu, nici – e vorba chiar de aia oficială), interceptată de inpolitics.ro, vehiculează un scenariu de tot bau-baul: rușii ar fi pregătiți să invadeze Insula Șerpilor ca să ne taie astfel accesul la rezervele de gaze din Marea Neagră. Deci e cazul, pe semne, să o lăsăm mai moale cu lăcomia de bani ca să nu rămânem cu buza umflată. Dar și pentru o cauză nobilă, de largă inspirație populată: combaterea muscalilor.
Mda, știm deja: când facem vreo nefăcută și n-avem nici o scuză credibilă, „și-au băgat coada rușii”… Culmea este că de data asta chiar „și-au băgat coada rușii”, și încă adânc, doar că nu pe unde s-ar fi așteptat toată lumea ci… fix pe partea opusă.
Hai, deci, să vedem cum se luptă concesionarii de la Marea Neagră pentru independența energetică a României și împotriva influențelor nefaste ale lui Putin.
Doar fapte, general cunoscute și ușor verificabile:
OMV, proprietarul Petrom, are un parteneriat tradițional cu Gazprom, pe care intenționează să-l tot extindă. De 50 de ani, OMV este principalul distribuitor de gaze rusești pentru Europa de Vest.
Cele două companii fac în mod frecvent schimburi de active și achiziții reciproce. Chiar în mai OMV a anunțat că intenționează să preia active Gazprom din Siberia. Iar în urmă cu doi ani a încercat să negocieze un schimb similar, în urma căruia Gazprom ar fi urmat să devină proprietarul benzinăriilor OMV din Bulgaria, al Rafinăriei Petrobrazi (cea mai mare din cele trei rafinării românești funcționale și singura operată de Petrom!!!) precum și titular al licențelor la Marea Neagră pe care OMV le are în parteneriat cu Exxon (sursa: Hotnews).
În prezent, Petrom își derulează importurile de petrol NU prin Bosfor, că e „prea scump”, ci prin portul rusesc Novorossiysk de la Marea Neagră, cu un ocol grațios prin largul Crimeei. Sancțiuni? Kakaia sancțiuni?
Lukoil, altă faimoasă companie rusească, au și ei două perimetre luate în concesiune în largul Mării Negre, de la statul român, dintr-un total de zece. Direct, fără vreun interpus sau cine știe ce schemă financiară.
În forma actuală a legii, Lukoil va plăti redevențe românești (mici) și va exporta, unde poftește, gaze rusești (scumpe), cu un profit mai mare și probabil fără naționalitate. Lukoil are deja cealaltă mare rafinărie, din Ploiești, și importă tot via portul rusesc Novorossiysk.
Tot pe acolo importă și KazMunaiGaz, compania kazahă care încheie lista rafinăriilor românești funcționale cu Petromidia.
Exxon are chiar și azi afaceri comune cu Rosneft în Siberia. Din altele s-a retras abia în primăvară, ca urmare a sancțiunilor impuse în 2014, după ce a încercat să se fofileze timp de patru ani și s-a trezit în cele din urmă cu o primă amendă de două milioane de dolari.
Unul dintre proiecte presupunea tocmai forajul în comun Exxon-Rosneft în exploatările rusești offshore din Marea Neagră.
Artizanul afacerilor dintre Exxon și ruși a fost nimeni altul decât Rex Tillerson, decorat de Vladimir Putin cu „Ordinul Prieteniei”, multă vreme CEO al companiei și, apoi, secretar de stat al lui Donald „Russiagate” Trump.
Cum înlocuiesc acum Exxon și Putin oportunitățile ratate din cauza sancțiunilor… ei bine, iată aici o întrebare!
Pe vremea Sovromurilor, era o vorbă: Relația comercială cu rușii este perfect echilibrată – noi le dăm grâul iar ei în schimb ne iau porumbul.
Azi, noi dăm de pomană 10 miliarde de euro (sau mai mult) oricui se milostivește să ne ia petrolul. La schimb, rușii au toate premizele să „asigure independența energetică” a Ungariei, Austriei, Bulgariei și – dacă promite că nu mai face – Ucrainei, cu gaz din subsolul românesc.
Despre același subiect:
Page updated
Google Sites
Report abuse