CCR și CSAT – pasibile de înaltă trădare și foloase necuvenite?

https://www.cotidianul.ro/ccr-si-csat-pasibile-de-inalta-tradare-si-foloase-necuvenite/

De sărbătoarea sfântă de Moș Nicolae, cu două zile înainte de Ziua Constituției, Curtea Constituțională a României (CCR) a comis cel mai cras și mai grav abuz din istoria sa, prin adoptarea într-o ședință anunțată inițial ca informală nu de judecată a unei hotărâri vădit nelegale (sau, mai bine zis, anticonstituționale) și netemeinice (fără un minim suport probator pertinent și concludent) , prin care a dispus anularea primului tur al alegerilor prezidențiale și reluarea alegerilor pentru funcția de președinte al țării noastre. Asupra nelegalității și netemeiniciei acestei hotărâri s-au pronunțat deja juriști de prestigiu: profesori universitari, avocați, foști magistrați, inclusiv foști judecători ai CCR. O să revin în curând cu o analiză juridico-constituțională mai amplă în acest sens.

Constituire de grup infracțional organizat, abuz în serviciu și înaltă trădare

Ca fost procuror, care a anchetat în decembrie 1989 și în cursul anului 1990 foști lideri județeni și centrali ai partidului și regimului comunist (începând cu primul secretar PCR al județului Satu Mare, Maria Bradea, și continuând cu primul secretar PCR al județului Sibiu, Nicu Ceaușescu, fiul cuplului dictatorial, ministrul de interne și șeful Securității, Tudor Postelnicu, locotenent-colonelul Dan Gheorghe, pe atunci locțiitor al comandantului USLA, ulterior general și șef în mai multe servicii secrete) țin însă să accentuez, referitor la această hotărâre a CCR și la fundamentarea sa pe o hotărâre inițială a CSAT, că membrii celor două instituții importante, dar nu supreme, sunt pasibili de tragere la răspundere penală pentru cel puțin trei infracțiuni foarte grave.

Punctual, aceștia ar trebui anchetați de urgență sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat (art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal), abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit (art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, constatarea și sancționarea faptelor de corupție rap. la art. 297 din Codul penal) și, ce este cel mai grav, înaltă trădare (art. 398 rap. la art. 394 alin. 1 lit. b din Codul penal), în cazul membrilor CSAT, și complicitate la înaltă trădare (art. 48 alin. 1 rap. la art. 398 rap. la art. 394 alin. 1 lit. b din Codul penal), în cazul membrilor CCR.

Trădare prin subminare economică, politică și a capacității de apărare

Conform Codului penal în vigoare, faptele prevăzute în art. 394-397, săvârșite de către Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare al Țării, constituie infracțiunea de înaltă trădare și se pedepsesc cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. În opinia mea, referitor la hotărârile CSAT și CCR, se pune problema săvârșirii infracțiunii de înaltă trădare sub forma prevăzută de art. 394 alin. 1 lit. b din Codul penal: fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină sau cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului. Complicitatea la înaltă trădare rezidă în înlesnirea sau ajutarea în orice mod la săvârșirea acestei infracțiuni.

Aceste hotărâri au cauzat o subminare economică prin căderile înregistrate la bursă, prin creșterea cursului leului, prin creșterea dobânzilor, prin creșterea prețurilor prin scăderea încrederii investitorilor, îndeosebi străini, dintre care unii au avertizat că s-ar putea retrage din România, precum și prin prejudicierea bugetului public cu suma de 1,4 miliarde de lei reprezentând cheltuieli efectuate inutil pentru organizarea alegerilor prezidențiale și a bugetelor partidelor politice participante, care provin tot din bani publici generarea unei stări de neîncredere în rândul unor parteneri economici, riscul unei sistări sau reduceri a fondurilor alocate de Uniunea Europeană.

Aceste hotărâri au produs o subminare politică, prin vicierea/alterarea/compromiterea și stoparea abuzivă a procesului electoral, sabotarea, destabilizarea și prejudicierea unor competitori sau susținători politici (partide sau candidați independenți), generarea unei stări de instabilitate politică și de nesiguranță socială, reducerea substanțială a încrederii cetățenilor în instituțiile fundamentale ale statului, îndeosebi în instituțiile implicate în procesul electoral (CCR, BEC, AEP, MAI), generarea unei stări de neîncredere în cadrul unor cancelarii politice din NATO și din Uniunea Europeană.

Aceste hotărâri au cauzat și o subminare a capacității de apărare a statului prin reducerea încrederii unor parteneri din NATO, de natură să afecteze înzestrarea tehnică a Armatei Române, și creșterea stării de nemulțumire în rândul militarilor activi și rezerviști. La acestea, trebuie adăugată hotărârea CSAT privind donarea către Ucraina a unui sistem de apărare Patriot, achiziționat din SUA cu circa un miliard de dolari, prin care a fost afectată capacitatea de apărare a României într-o situație geopolitică periculoasă, generată de războiul declanșat de Rusia împotriva țării vecine de aproape trei ani.

Folos necuvenit pentru președintele Iohannis, premierul Ciolacu și șefii serviciilor secrete

În speță, se impune a fi cercetată potențiala implicare a unor agenți respectiv a unor reprezentanți ai unei puteri străine, cum ar fi perdanta administrație Biden din Statele Unite ale Americii (pe cale să predea puterea administrației Trump până în 20 ianuarie 2025), care pot proveni din Departamentul de Stat, servicii secrete sau ambasada SUA de la București. Totodată, se impune cercetată potențiala implicare a unei organizații străine, ca Fundația Soros pentru o Societate Deschisă, înființată și finanțată de miliardarul american George Soroș, un apropiat al actualului președinte Joe Biden și un sponsor important al Partidului Democrat. Este știut că această organizație a încercat să destabilizeze politic și economic unele state aliate din NATO și partenere în Uniunea Europeană, respectiv Ungaria și Polonia.

Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat a fost comisă în formă agravată în condițiile în care principala infracțiune care intră în scopul grupului infracțional organizat, respectiv înalta trădare, se sancționează cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoare peste 10 ani. În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, folosul necuvenit obținut constă în menținerea în funcție a președintelui Klaus Iohannis, care este și președintele CSAT, a directorilor de servicii secrete care fac parte din CSAT ( SRI, SIE, SPP, STS, DGIPI) și, posibil, a primului ministru Marcel Ciolacu, care este vicepreședinte al CSAT, și a miniștrilor care sunt membri ai CSAT (ai Apărării, Administrației și Internelor, Afacerilor Externe, Justiției, Economiei, Finanțelor).

CCR și CSAT – pasibile de înaltă trădare (II)

https://www.cotidianul.ro/ccr-si-csat-pasibile-de-inalta-tradare-ii/

Abuziva hotărâre a Curții Constituționale a României (CCR) prin care s-a decis anularea primului tur și reluarea alegerilor prezidențiale nu a fost publicată încă în Monitorul Oficial, fapt care naște mari semne de întrebare. Nu se dorește desconspirarea principalilor autori și comanditari ai acesteia? Nu se dorește ca românii să afle că a fost concepută și chiar redactată în mare sau în esență în alte laboratoare? Nu se dorește să se vadă că, la ședința de judecată anunțată inițial ca ședință informală și în care CCR a adoptat în pripă hotărârea de anulare a procesului electoral prezidențial, nu a fost prezent și un reprezentant al Ministerului Public, respectiv un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de reprezentant al intereselor statului român?

Judecătorii CCR sunt desemnați și dirijați politic

Conform legii organice (Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale), CCR este compusă din 9 judecători numiți pe o perioadă de 9 ani, din care trei judecători sunt desemnați de Camera Deputaților, trei de Senat și trei de președintele României. Deși articolul 4 alineatul 1 din legea susmenționată prevede că judecătorii CCR sunt independenți în exercitarea atribuțiilor lor, în realitate aceștia se află sub o conditionalitate politică având în vedere că au fost propuși și susținuți de grupuri parlamentare care reprezintă principalele partide politice sau au fost numiți de președintele României, care, la rândul său, a fost propus și susținut de un partid politic ori de o coaliție de partide. Punctual, dintre cei 9 judecători actuali ai CCR, patru au foști propuși și susținuți de PSD (Marian Enache, Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu), patru de PNL (Livia Stanciu, Simina Tănăsescu, Mihaela Ciochină, Iuliana Scânteie, primii trei, din care doi au fost consilierii săi, fiind numiți de președintele Klaus Iohannis, care a fost candidatul acestui partid), iar unul de UDMR (Varga Atilla).În consecință, practic judecătorii CCR nu sunt cu adevărat independenți, putând fi influențați de partidele politice care i-au propus și au susținut desemnarea lor.

Cu atât mai mult cu cât unii dintre judecătorii constituționali au desfășurat anterior o lungă activitate politică în calitate de parlamentari ai unor partide politice ori s-au aflat în siajul unor grupări politice. Astfel, Marian Enache a fost deputat în patru legislaturi (în perioadele 1990- 2000 și 2012-2016), sub culorile FSN, PDSR, ApR, PSD, fiind desemnat judecător la CCR în 2016, în cursul ultimului mandat parlamentar. Varga Atilla a fost deputat UDMR din 1990 până în 2012, iar în 2016 a fost desemnat judecător la instanța constituțională la propunerea UDMR. Iuliana Scânteie a activat în PNL, aflându-se în siajul grupului de la Iași condus de deputatul Relu Fenechiu (condamnat pentru fapte de corupție), care a promovat-o consilier la cancelaria primului ministru Călin Popescu Tăriceanu și apoi consilier al ministrului Justiției, Tudor Chiuariu (cu care a fost coleg la Facultatea de Drept a Universității A.I. Cuza din Iași) și secretar general adjunct al Ministerului Justiției. După o perioadă a intrat în siajul fraților Alexandru Muraru (actualmente deputat și președinte al PNL Iași) și Andrei Muraru (actualmente ambasadorul României în SUA), care au sprijinit-o să devină senator PNL de Iași în 2016 și în 2020, fiind desemnată judecător al CCR de către PNL în anul 2022, respectiv în cursul celui de-al doilea mandat de senator.

Cristian Deliorga și Gheorghe Stan au ajuns în siajul PSD și au fost promovați judecători la CCR, ca și Marian Enache, cu sprijinul lui Liviu Dragnea, care era în perioada respectivă liderul partidului și președintele Camerei Deputaților și spera că aceștia îi vor fi de ajutor în rezolvarea problemelor sale penale. Bogdan Licu s-a aflat în siajul generalului Gabriel Oprea (fost fruntaș PSD, ulterior președinte al UNPR) și al generalului Florian Coldea (fost șef operativ al SRI), fiind promovat la instanța constituțională de către actualul președinte al PSD, Marcel Ciolacu, în anul 2022.

Cinci judecători nu au doctorat, iar patru nu au experiență în magistratură

Articolul 143 din Constituția României stipulează, în ce privește condițiile pentru numire, că judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic. Prin pregătire juridică superioară, legiuitorul, adică Parlamentul, a avut în vedere nu numai absolvirea de studii superioare și obținerea unei licențe în drept la o facultate de profil acreditată, ci și aprofundarea acestora prin masterat și doctorat în materie. În acest spirit, în primele cinci legislaturi au fost desemnați judecători ai CCR absolvenți eminenți ai facultăților de drept, cu doctorat în materie, cu o experiență apreciabilă și apreciată în magistratură (judecător sau procuror), cu o carieră prodigioasă în învățământul universitar și cu lucrări de specialitate publicate (studii, cursuri, cărti) de referință, în consonanță cu uzanțele/cutumele europene și internaționale.

Prin această prismă, cinci din actualii judecători constituționali, adică majoritatea acestora, nu au doctorat în drept (Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu, Mihaela Ciochină, Iuliana Scânteie), patru nu au avut experiență în magistratură (Marian Enache, Mihaela Ciochină, Iuliana Scânteie, Varga Atilla), iar șase nu au avut nici carieră universitară în învățământul juridic nici lucrări de specialitate publicate (Marian Enache, Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu, Mihaela Ciochină, Iulia Scânteie). Potrivit unor foști profesori sau colegi de an, nu mai puțin de șapte judecători (Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu, Mihaela Ciochină, Iuliana Scânteie, Varga Atilla și chiar Simina Tănăsescu) au fost studenți mediocri (doi chiar submediocri, ca să nu zicem proști) la facultățile de drept absolvite.

Sub aspectul profesiei juridice exercitate, domnul Marian Enache a fost avocat la barourile Iași, Vaslui și București. Domnișoara Simina Tănăsescu a fost cadru didactic la Facultatea de Drept a Universității București, la care a ajuns la gradul de profesor universitar, iar în anul 2015 a fost numită consilier prezidențial de către președintele Klaus Iohannis. Domnișoara Mihaela Ciochină a fost functionar juridic în Senatul României, ultima funcție deținută fiind de director general al Direcției generale legislative, din care a fost promovată consilier prezidențial de către președintele Iohannis, tot în anul 2015. Domnișoara Iuliana Scânteie a fost consilier juridic la o firmă privată de asigurări (Allianz Țiriac Asigurări) și notar public în București.

Domnul Varga Atilla a fost după absolvirea facultății în 1986, timp de trei ani, jurisconsult la Fabrica de conserve din orașul Carei județul Satu Mare, iar mai târziu cadru didactic la universitatea particulară Sapientia din Cluj Napoca, fondată de fostul episcop reformat Laszlo Tokes și finanțată de guvernul Ungariei, la care a ajuns la gradul de conferențiar universitar. Domnii Cristian Deliorga și Bogdan Licu au fost procurori, iar domnișorul Gheorghe Stan a fost consilier juridic și apoi procuror. Doamna Livia Stanciu a fost procuror și judecător la Galați, unde a deținut funcțiile de procuror la Parchetul de lângă judecătoria locală, judecător și președinte al Tribunalului și judecător al Curții de Apel, după care a fost promovată judecător și apoi președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

CSAT – pasibile de înaltă trădare (partea a III-a)

Prin analogie juridică, raportat la prevederile articolului 12 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conform cărora pentru admiterea în magistratură trebuie îndeplinită și condiția bunei reputații, mai mulți judecători constituționali au probleme serioase de reputație, cu care pot fi șantajați îndeosebi de șefii unor servicii secrete și de comandantul suprem al acestora, președintele Klaus Iohannis, dar și de reprezentanți ai unor partide politice de conivență cu aceștia.

Un președinte turnător și o magistrată păpușată, la discreția statului paralel

Astfel, cu privire la președintele CCR, Marian Enache, există dovezi că a fost informator al Securității în timpul regimului comunist. Dintr-o notă de constatare emisă de CNSAS , cu nr. S/DI/I/585 din 23.03.2009, rezultă că SRI a comunicat că Marian Enache figurează cu dosar FR (fond rețea) 7259/Vaslui, dar dosarul nu s-a păstrat în arhivă. Potrivit unor generali în rezervă, care au activat în serviciul românesc de spionaj, Enache a colaborat și cu SIE în perioada în care a fost ambasador al României în Republica Moldova (1993-1996), unde a fost filmat în ipostaze compromițătoare cu un băiat minor de către un serviciu secret de la Chișinău. Serviciul moldovean era, în perioada respectivă, puternic penetrat de un serviciu de spionaj al Federației Ruse, fapt care a creat vulnerabilități de securitate națională pentru România.

Simina Tănăsescu este nepoata generalului Alexandru ,,Bebe” Tănăsescu, care a ocupat funcții importante în DIE ulterior SIE, culminând cu cea de prim-adjunct al directorului SIE în perioada 1997-1999. Unchiul Bebe a activat pe spațiul SUA înainte de 1990, iar ulterior a avut tangență cu Franța, fiind acuzat că ar fi predat, din proprie inițiativă, serviciilor franceze de spionaj și de contraspionaj celebrul dosar Charles Hernu, ministru al Apărării în cursul primului mandat al președintelui socialist Francois Mitterrand (1981-1988). Securitatea română a obținut de la Hernu informații importante din interiorul NATO, după ce acesta a fost racolat în anii 60 în rețeaua celebrului spion Mihai Caraman, avansat ulterior până la gradul de general în DIE și devenit primul șef al SIE după Revoluția din decembrie 1989.

Cu ajutorul unchiului său și al unui cunoscut profesor din facultate, cu care a fost în relații foarte apropiate (datorită cărora a fost acuzată de gerontofilie de soția bătrânului amorez, care s-a îmbolnăvit de inimă rea și a decedat în plină stradă, căzând ca secerată în urma unui infarct), domnișoara Simina a obținut un masterat și un doctorat în drept public la o universitate de mâna a doua din Franța (AIX Marseille III). Din CV-ul său reiese că a fost decorată cu cele mai înalte distincții franceze, Meritul Național pentru Merit (2011) și Legiunea de Onoare (2018), care se acordă pentru servicii deosebite aduse statului francez. Nu știm încă pentru ce servicii, dar bănuim. Cert este că a fost mai decorată decât fostul procuror general al României și șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, și decât fostul șef operativ al SRI, generalul Florian Coldea, care au primit doar Legiunea de Onoare.

Un judecător impostor, plagiator și colaborator al binomului SRI-DNA

Dimitrie Bogdan Licu a avut probleme și cu licența și cu BAC-ul ca și Marcel Ciolacu. La examenul de bacalaureat a obținut doar media 7 (mai puțin decât Ciolacu, care s-a lăudat că a obținut 7,03, medie imposibilă sub aspect matematic, algoritmic), remarcându-se cu nota 5 la limba și literatura română. A urmat o facultate particulară de drept din cadrul Universității Spiru Haret, care nu era acreditată în perioada declarată (1991-1995) și este cunoscută drept o fabrică de diplome. A obținut cu greu și cu pile licența în drept la o facultate din Cluj Napoca, performând cu nota 5 la Drept Penal și cu nota 6 la Drept Civil. Noroc că a fost miluit cu o notă de 10 la Dreptul Muncii. Cu toate acestea, s-a pricopsit repede cu un masterat la Colegiul SRI și un doctorat la Academia SRI, avându-l coordonator pe profesorul universitar semianalfabet Gabriel Oprea. Ulterior, presa a descoperit că doctoratul său era un plagiat ordinar, motiv pentru care a renunțat la titlul de doctor.

Cert este că, după obținerea doctoratului, a avut o ascensiune profesională ultrarapidă până la funcțiile de prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), Tiberiu Nițu (2013-2016), adjunct al procurorului general Augustin Lazăr (2016-2019), procuror general interimar (2019) și iar prim-adjunct al procurorului general Gabriela Scutea (2020-2022). În prima funcție a fost numit de președintele Traian Băsescu, la propunerea primului-ministru Victor Ponta (în perioada în care acesta a deținut interimar și portofoliul de ministru al Justiției), iar în celelalte trei funcții a fost numit de președintele Klaus Iohannis. În 2020, Iohannis l-a numit prim-adjunct al procurorului general al României cu toate că a primit aviz negativ din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Cheia succesului său a fost relaționarea apropiată cu generalul Gabriel Oprea (fost ministru al Apărării, ministru al Administrației și Internelor și vicepremier cu probleme de securitate națională) și cu generalul Florian Coldea (fost prim-adjunct al directorului SRI).

Procurorul Bogdan Licu fost considerat omul SRI în Parchetul General, precum a fost catalogat judecătorul Ionuț Matei la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), la care acesta a fost promovat până în funcția de vicepreședinte. După ce fosta președintă a ÎCCJ, Livia Stanciu, a fost numită judecător la Curtea Constituțională (2016), iar Laura Codruța Kovesi a fost demisă din funcția de procuror șef al DNA (iulie 2018), Matei și Licu au devenit principalii pioni sau agenți ai binomului SRI-DNA , respectiv ai statului paralel, la Parchetul General și la Înalta Curte. Licu a ajuns la Curtea Constituțională în 2022 la impulsul SRI și cu concursul noului lider al PSD, Marcel Ciolacu, fost doctorand la Academia SRI, devenit în 2021 președinte al Camerei Deputaților.

A fost desemnat judecător la CCR de către Camera Deputaților, la propunerea și cu susținerea PSD. A fost desemnat și ocupă această funcție cu toate că nu a îndeplinit una din condițiile esențiale și obligatorii, respectiv nu a depus diploma de licență în drept în dosarul său de candidat. Până în prezent nu a găsit și nu prezentat această diplomă, ca și confratele jurist Marcel Ciolacu, care a mințit poporul cu televizorul că va arăta copii de pe diplomele sale de bacalaureat și de licență. (va urma)

CCR și CSAT – pasibile de înaltă trădare (IV)

Așa cum am semnalat în episodul precedent, prin analogie juridică, raportat la prevederile articolului 12 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conform cărora pentru admiterea în magistratură trebuie îndeplinită și condiția bunei reputații, mai mulți judecători constituționali au probleme serioase de reputație, cu care pot fi șantajați îndeosebi de șefii unor servicii secrete și de comandantul suprem al acestora, președintele Klaus Iohannis, dar și de reprezentanți ai unor partide politice de conivență cu aceștia. În episodul precedent am prezentat vulnerabilitățile care le afectează substanțial reputația și pentru care devin șantajabili judecătorii Marian Enache, Simina Elena Tănăsescu și Dimitrie Bogdan Lică de la Curtea Constituțională. În acest episod, voi prezenta vulnerabilitățile care le afectează buna reputație și-i face vulnerabili pe alți trei judecători constituționali: Livia Stanciu, Cristian Deliorga și Gheorghe Stan.

Unsă în fruntea Înaltei Curți, pe bază de pile, cunoștințe și relații

Livia Stanciu a devenit judecătoare la Înalta Curte de Casație și Justiție în 2004 (ultimul an al regimului Iliescu-Năstase) și a fost unsă în funcția de președinte al instanței supreme de către președintele Traian Băsescu în 2010 (an în care regimul portocaliu a ajuns la apogeu, după obținerea celui de-al doilea mandat prezidențial de către Băsescu). Stanciu a fost numită în cea mai înaltă demnitate judecătorească din România pe bază de pile, cunoștințe și relații, respectiv la recomandarea și cu susținerea deputatului PDL de Galați, Mircea Toader, cu care se aflau în relații apropiate atât dânsa cât și președintele Băsescu. Toader era în relații de amiciție cu Băsescu din anii 80, când era inginer șef pe vasul Biruința. Iar fostul președinte era căpitanul navei amiral a flotei comerciale românești din ultimul deceniu al regimului comunist. Inginerul șef i-a căzut cu tronc căpitanului pentru că era cel mai rezistent partener al său la whisky și la șpriț, ,,calitate” pentru care a devenit omul său cel mai de încredere.

Pentru acest motiv, după ce a ajuns președinte al PD și apoi al României, Băsescu l-a ajutat pe Toader să devină deputat democrat de Galați, județul natal al acestuia, și l-a promovat lider al grupului parlamentar al partidului din Camera Deputaților. Toader era în relații de amiciție și cu Livia Stanciu, care a fost colegă de facultate și era prietenă cu soția sa, de profesie avocat. Stanciu a activat mai 22 de ani ca procuror și judecător în Galați, ocupând , așa cum am arătat în al doilea episod, funcții înalte atât în parchetele cât și în instanțele locale. În această perioadă, consoarta lui Toader a fost avocată de succes în zonă, în mare parte grație relației sale apropiate cu fosta colegă de facultate. Pe parcurs, prietenia dintre cele două femei s-a transformat într-o prietenie de familie.

O parteneră trup și suflet a binomului SRI-DNA

Ca președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu va rămâne în istorie pentru parteneriatul declarat și realizat cu DNA și pentru vasalizarea Înaltei Curți față de SRI, prin aplicarea cu vârf și îndesat a protocoalelor secrete încheiate între SRI-ÎCCJ-PÎCCJ/DNA și prin acceptarea plicurilor galbene de la SRI. Sub șefia sa, instanța supremă a devenit o anexă sau o slugă a binomului SRI-DNA. Sub auspiciile sale, au fost comise, îndeosebi prin așanumitele completuri de execuție sau completuri negre, cele mai mari și mai grave abuzuri judiciare de după neagra și funesta perioadă bolșevică. Unul dintre cele mai strigătoare la cer abuzuri a fost comis, din motive și din umori personale, împotriva unei femei simple din Galați, Mariana Rarinca, care a fost secretara soțului său, care era avocat, și slujnică în casa familiei Stanciu , ocupându-se de aprovizionare, gătit, curățenie ș.a. Sub pretextul că ar fi amenințat-o telefonic cu dezvăluirea unor aspecte compromițătoare legate de trecutul său profesional și sexual, Livia Stanciu a sesizat-o pe partenera sa Laura Codruța Kovesi, inclusiv printr-o plângere penală pentru șantaj.

Cu o celeritate nemaiîntâlnită, subalterni credincioși și zeloși de-ai șefei DNA au început, imediat după înregistrarea plângerii partenerei sale vătămate la DNA, urmărirea penală împotriva sărmanei Mariana Rarinca și au năvălit cu zeci de mascați înarmați în locuința acesteia din Galați, pe care au percheziționat-o la sânge și din care au ridicat-o pe periculoasa dușmancă a reginei justiției românești, împreună cu ceilalți membri ai familiei sale (soțul, copiii, nepoții). În plină noapte, au fost înghesuiți cu toții într-o dubă și au fost duși la sediul DNA din București, unde doamna Rarinca a fost anchetată, iar apoi a fost arestată pentru infracțiunea de șantaj. Tot cu celeritate, a fost trimisă în judecată și condamnată, dar în apel a avut noroc de judecători corecți și curajoși, care au achitat-o. În speță, a fost folosită la maximum împotriva unei femei neajutorate capacitatea represivă a statului pentru satisfacerea unui moft personal al șefei justiției autohtone. Descinderile, reținerea întregii familii, înghesuirea și transportul cu duba, urmate de arestarea periculosului inamic al statului ne aduc aminte de procedurile aplicate de temuta Securitate bolșevică în siniștrii ani 50.

Șantajabilă, controlată și manipulată contra răsplată

În perioada în care era președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu a ajuns la cheremul total al șefilor a două servicii secrete, SPP și SRI, precum și al președintelui Traian Băsescu. Fosta președintă a ICCJ a fost acuzată public, la cel puțin două televiziuni și de mai multe ori, că fiica sa consuma stupefiante și devenise dependentă de acestea, iar acest fapt a fost aflat de lucrători din SPP și din SRI, care au raportat situația șefilor lor, generalii Lucian Pahonțu și Florian Coldea, care l-au informat pe președintele Băsescu. Drept urmare, i-au propus coanei Stanciu un deal în sensul că, pentru a nu fi expusă, să-i procure stupefiantele necesare odraslei sale anumiți lucrători din cele două servicii. Șefa supremă a justiției autohtone a ajuns astfel la controlul și la comanda lui Pahonțu, Coldea și Băsescu, care o puteau șantaja dacă nu le îndeplinea doleanțele pe care le aveau în anumite dosare penale aflate pe rolul Înaltei Curți, ca să nu zicem comenzile de condamnare ale unor politicieni, oameni de afaceri sau oameni de presă incomozi.

Comenzile erau transmise de regulă de șefii serviciilor secrete, iar, în unele cazuri extrem de importante, aceștia au dus-o discret la Palatul Cotroceni, pentru a primi comenzi directe. Astfel, cu două zile înainte de condamnarea fostului premier și președinte al PSD, Adrian Năstase, în dosarul Zambaccian, un fost locțiitor al șefului SPP, bine deghizat (cu părul vopsit, îmbrăcat în trening, cu o șapcă muncitorească pe ochii acoperiți cu ochelari de soare) a preluat-o pe Livia Stanciu de la sediul instanței supreme și a dus-o cu un autoturism de serviciu la Palatul Cotroceni, unde a condus-o în biroul președintelui Băsescu. După circa o oră de discuții la Cotroceni, a fost readusă la sediul Înaltei Curți cu același autoturism și de același general SPP.

Livia Stanciu a fost numită judecător la Curtea Constituțională de către președintele Klaus Iohannis în anul 2016, imediat după ce i-a expirat cel de-al doilea mandat în fruntea ÎCCJ. Mulți au interpretat această numire drept o răsplată pentru că, după o lună de la alegerea și investirea sa ca președinte al României, în decembrie 2014, Klaus Iohannis a câștigat definitiv la Înalta Curte, aflată sub conducerea Liviei Stanciu, procesul de contestare a stării de incompatibilitate constatate și imputate de Agenția Națională de Integritate în data de 24 aprilie 2013. Este de notorietate faptul că, la alegerile prezidențiale din 2014, Klaus Iohannis a fost puternic sprijinit de către generalul Florian Coldea, șeful operatIv al SRI, sub controlul și la comanda căreia se afla, așa cum am arătat, șefa instanței supreme din România.

Doi neica nimeni în drept constituțional

Cristian Deliorga, poreclit Cristiclă, și Gheorghe Stan, alintat Gianni, au fost studenți și procurori modești, cu activitate integrală sau preponderentă în provincie. Deliorga a activat numai la parchete din județul Constanța, de la Medgidia la Constanța și retur, remarcându-se îndeosebi prin afaceri judiciare și financiare cu reprezentanți ai comunității tătare din zonă. Stan a activat preponderent la parchete din județul Botoșani, începând din orașul Darăbani și continuând în municipiul Botoșani, după care a fost promovat la Parchetul General, de unde a fost delegat adjunct și apoi șef interimar al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). După unii colegi de branșă, într-o anumită perioadă a fost monitorizat pentru anumite deviații sexuale.

Conform unor surse dintr-un anumit serviciu de informații, patru dintre judecătorii actuali ai CCR (doi bărbați și două domnișoare) sunt suspectați că ar fi simpatizanți ai neo sau sexo-marxismului, îndeosebi ai curentului LGBTQ, întrucât ar fi practicat relații intime între persoane de același sex. Să le fie de bine, dar să nu creadă că poporul român va accepta să fie parte pasivă. Din păcate, românii au parte astăzi de cea mai slab pregătită profesional și cu cea mai proastă reputație, cea mai șantajabilă și cea mai obedientă instanță constituțională din istoria CCR. O adevărată cloacă a imposturii și inculturii juridice, a mizeriei morale și a obedienței politice! (va urma)