Teoria „Prostului Mai Mare”

Când Călin Georgescu recită într-una din aparițiile televizate la TVR în emisiunea Monicăi Ghiurco din ceea ce pare o traducere 1:1 din episodul pilot al serialului Newsroom (2012), am revăzut în minte toate momentele cheie din acest film. Care e, ironic, tocmai despre cum facem să limităm puterea celor predispuși la dictatură, esența democrației: dreptul de a pune întrebări. Și obligația de a oferi răspunsuri. Despre bunăcredință. Și despre echilibrul politic. 

E foarte interesant cum a decupat Georgescu ceea ce ia convenit din secvența pe care o să reproducă la televiziunea publică. În episodul original din film, personajul principal, Will McAvoy (jucat de Jeff Daniels), care e prezentatorul unei emisiuni de investigație, participă la un eveniment cu studenții de la facultate americană. O tânără din sală îi adresează întrebarea care declanșează întreaga demonstrație din serial (care are 10 episoade): What makes America the greatest country in the world? - De ce este America cea mai măreață țară din lume? 

Nu suntem cea mai mare țară, răspunde McAvoy și nimic nu poate susține sau astfel de afirmație. Suntem pe locul 7 la alfabetizare, pe locul 27 la matematică, pe locul 22 la științe, pe locul 49 la speranța de viață, pe locul 178 la mortalitatea infantilă, pe locul 3 la venitul mediu al gospodăriilor, pe locul 4 la forța de muncă. și pe locul 4 la export. Conducem lumea doar la trei categorii: numărul de cetățeni încarcerați pe cap de locuitor, numărul de adulți care cred că îngerii sunt reali și cheltuielile pentru apărare - unde cheltuim mai mult decât după 26 de țări la un loc. 

O parte din acest monolog a fost împrumutat de Călin Georgescu și a folosit ca argument împotriva influenței americane la noi, împotriva parteneriatului strategic cu SUA. Practic, ce-am avea de câștigat dintr-o astfel de asociere, se întreabă, de fapt, candidatul, noi, care avem olimpici la matematică?


Cel care a scris serialul Newsroom - Redacția - e Aaron Sorkin. Și e scenariul meu preferat. Fiindcă are o capacitate uimitoare de a explica pentru un public larg teme extrem de complicat. Orice atinge devine o discuție despre libertate. Despre principii. Despre democrație. Despre alegeri. Despre bine și rău. 

Pornind de la întrebarea lansată, filmul construit o întreagă piramidă, cărămidă cu cărămidă, în jurul ideilor de patriotism. E o finețe a argumentelor, dublată evident de latură de entertainment (că doar privim o ficțiune), care te agață definitiv în fața ecranului și ceea ce urmărește eo pledoarie pentru ceea ce se numește The Greater Fool Theory. 

N-are o corespondență ușor de traducere în română și mot-a-mot ar fi Teoria Prostului Mai Mare. E vorba de o strategie comportamentală pe care Sorkin o redefinește după ce o împrumută din jargonul financiar de pe Wall Street. În principiu, Teoria Prostului Mai Mare se folosește pentru a apariția unui eveniment când cineva are un curaj nebun să se explice într-o speculație despre care toată piața să spună că este pierzătoare, dar care mizează pe fapta că exemplul lui va funcționa ca și argument. pentru a convinge un „prost și mai mare” să investească și astfel să crească valoarea produsului în sine diminuând riscul. 

Așa funcționează o democrație, nu spune Sorkin. Punând laolaltă riscul asumat de nenumărați „proști” (naivi sună mai bine în românește) care cred că ceea ce face este bine și în folosul celor mulți. Așa se încheagă o societate liberă, egală cu ea însăși, din inițiative civice aparent disparate, care cârpesc golurile unui stat monolit care e mânat înainte de propagandă și cuvinte mari și steaguri.

Așa se vindecă și se construiește o comunitate și o țară, dintr-o multitudine de Don Quijote, care se bat cu morile de vânt. Nu există soluții definitive livrate de politicieni. Nici rețete universal valabile care să funcționeze fără a da greș. Există numai încercări. Și piedici. Și eșecuri de moment. Și mulți, mulți naivi care sunt pregătiți să o ia mereu de la capăt. 

Nu știu dacă Georgescu sa uitat la tot filmul sau doar i sa pus în fața unui script pe care să-l recite. Tind să cred că nu a pierdut timpul urmărind întreaga demonstrație. Dar tot Sorkin - cel ale cuvintelor le-a rostit - a scris în 2016 o scrisoare către fiica sa. Era imediat după ce Donald Trump a câștigat primul său mandat la Casa Albă. 

Opinie. Portretul unui votant Georgescu. Unul dintre cei mai buni profesori de-ai mei din liceu a votat cu un extremist

Profesorul de fizică nu mai e cel de clasă și nici măcar cel de la reuniunea de 10 ani. Astăzi este un votant de România, care să pună speranțele în o mesianic de la care așteaptă schimbarea, măcar în sistemul educației în care activează de mai bine de 30 de ani.

Scrisoare deschisă a jurnalistei Emilia Șercan pentru românii de peste granițe: „Draga mea diasporă, îți scrii cu rugămintea să nu mai întinzi o mână de ajutor”

Draga mea diaspora, iti scriu cu cerintea sa nu mai intinzi o mana de ajutor, noua, celor ramasi acasa. Țara care nu ține împreună și la o răscruce istorică.


„Ei bine, lumea sa schimbat noaptea trecută într-un mod în care nu am fost în stare să nu protejez. Este un sentiment îngrozitor pentru o tată. No să îndulcesc ceea ce sa întâmplat - fiindcă e cu adevărat oribil. Nu este prima dată când candidatul votat de mine nu câștigă (de fapt este a șasea oară), dar este prima dată când o face un porc complet incompetent, cu idei periculoase, cu o tulburare psihică gravă, fără o cunoaștere a lumii și fără curiozitate. de a învăța. 

Și nu doar Donald Trump a câștigat aseară, ci și susținătorii săi. Ku Klux Klan a câștigat aseară. Naţionaliştii albi. Sexești, rasiști ​​și bufoni. (...)

Urii i sa dat speranță. Prostia abjectă a fost numită „vocea proaspătă a unui străin din afara sistemului” care va „zgudui lucrurile”.


Să revenim la candidatul Călin Georgescu. Hai să întrebăm ce face din România cea mai măreață țară din lume, țara în fața căreia vameșul se ridică în picioare când îi vedeți pe un pasaport și țara căreia i se spune Grădina Maicii Domnului?

Nu suntem țara cea mai mândră din lume, ar răspunde unui candidat și nimic nu poate susține sau astfel de afirmație. 

România ocupă locul 2 în Uniunea Europeană la mortalitatea infantilă, cu 5,7 decese la mia de copii născuți vii în 2022, în creștere , România ocupă primul loc în UE numărul de nașteri din mame minore, cu aproximativ 25% dintre toate mamele adolescente. din UE provenind din România, România este cea mai afectată țară din UE la capitolul trafic de persoane, cu mii se exploatează pentru muncă forțată, sex sau cerșetorie, România are un procent de 42% dintre adulți analfabeți funcțional, ceea ce indică o capacitate scăzută de a înțelege și de a utiliza informațiile scrise.

Nu ne tămăduim la adăpostul unor sloganuri goale despre Mihai Viteazu și Cuza și Ștefan cel Mare și glia strămoșească. Căci până la urmă istoria e falsă - parcă așa nu se repetă deja maniacal de când a devenit o normalitate să vorbești despre criminalii din Garda de Fier ca despre niște cetățeni mânați de dragoste de țară. Dar nu facem bine în spitalele și secțiunile (re)construite de la zero din donațiile a zeci de mii de români către asociații și fundații. Ne ducem bătrânii în centrele private ale asociaților și bisericilor. Ne cresc copiii cu ajutorul afterschool-urilor finanțate din bani europeni din care se plătește o păpică decentă pentru cei mai vulnerabili din școlile mici din țară, nu apărăm pădurile de tăierile grație ONG-urilor excesive de mediu care sunt vigilente, ne controlăm aleșii prin mecanisme cetățenești de tipul scrisorilor publice cu sute de mii de semnatari, petiționăm și forțăm statul într-un dialog transparent cu noi, beneficiarii politicilor publici.

Suntem noi, presa mică, o sută și ceva de oameni în toată țara, care știu că a ști și a alege în consecință și mai important decât a te amăgi cu cuvinte frumoase. Punem întrebări. Răspundem la ele. Punem întrebări. Nu ne mulțumim cu sentințe. 

Toate acestea sunt lupta de fiecare zi într-o societate liberă, sunt morile de vânt transformate în monștri, pe care le răzbim, numai cât să avansăm un nivel în plus în acest joc. Și suntem noi, Cei mai Mari Naivi. Care sperăm că în jurul nostru se vor strânge suficient de mulți și de hotărâți, astfel încât să încercăm mai departe să facem din România țara cu cel mai mare potențial din lume.