O replică masivă și fără precedent împotriva amestecului electoral al lui Putin

În premieră mondială, România a anulat alegerile prezidențiale din cauza interferenței ruse. Vor lua SUA și Europa aminte?

De aproape două decenii, președintele rus, Vladimir Putin, a folosit interferența alegeri ca pe o armă, pentru a remodela ordinea globală în favoarea sa. De la amestecul în alegerile din SUA până la sprijinul acordat Brexitului și mișcărilor de extremă dreapta din întreaga Europă, dictatorul rus a lucrat pentru a destabiliza Occidentul. Un contraatac a venit dintr-o sursă neașteptată: România.

Curtea Constituțională a țării a anulat vineri, 24 noiembrie, primul tur al alegerilor prezidențiale din cauza dovezilor privind interferența rusă (vezi articolul anterior), luând o poziție fermă acolo unde alte țări afectate au ezitat. Este, în mod remarcabil, un precedent global care trage o linie în „mocirla putinistă”.

Rezultatul imediat este anularea celui de-al doilea și totodată ultim tur al alegerilor, care fusese programat pentru duminică. În acel tur, candidatul de extremă dreapta și pro-Putin, Călin Georgescu, ar fi trebuit să se confrunte cu candidata liberală, Elena Lasconi.

Există tot mai multe dovezi că Georgescu, care a apărut de nicăieri și a obținut primul loc cu 22% în primul tur, a beneficiat masiv de o campanie pe TikTok desfășurată în ultimul moment. Campania, care a implicat 5.000 de conturi și aproximativ 50 de milioane de impresii, a fost finanțată — potrivit secretarului de stat al SUA, Antony Blinken — de Rusia.

De ce? Ei bine, pentru că Georgescu, un antivaccinist declarat care susține că a întâlnit extratereștri și spune că aselenizarea nu a avut loc, urăște NATO și Uniunea Europeană și, în plus, îl admiră pe Putin. Aceasta, în ciuda unei istorii marcate de oprimarea și intimidarea României de către Rusia. România abia începe să-și revină după devastarea economică provocată de regimul comunist, regim care fusese impus de Uniunea Sovietică, regim pe care Putin îl privește cu nostalgie.

Există o critică validă față de decizia Curții: Lasconi era de așteptat să câștige, ceea ce ar fi reasigurat apartenența României la Uniunea Europeană și NATO și ar fi adus primul președinte femeie al țării. Totuși, indiferent de rezultat, acasta reprezintă cel mai dramatic răspuns dat interferenței ruse în alegeri, interferență care pare să fi devenit o problemă constantă — sau poate chiar o caracteristică — a politicii moderne.

Putin prosperă de pe urma dezbinării. Sprijinul său pentru liderii și cauzele naționaliste din Europa nu este ideologic, ci strategic. Deși unii resping această afirmație, Putin a dorit ca Donald Trump să revină la Casa Albă pentru că știe că Statele Unite vor fi mai slabe sub conducerea unui perturbator imoral și corupt, care își urăște propria comunitate de informații, înlocuiește liderii militari cu oameni obedienți și golește bugetul federal, sărăcind mulțimile. Ce este rău pentru America este excelent pentru Putin.

Sprijinind candidați de extremă dreapta și populiști în Europa, Putin urmărește să slăbească Uniunea Europeană, NATO și ordinea liberală mai largă instituită după Al Doilea Război Mondial. El înțelege că o Europă fracturată este mult mai puțin capabilă să facă față agresiunii ruse, fie că este vorba despre Ucraina, Moldova sau statele baltice. Este versiunea lui Putin de „Make Russia Great Again”.

Prin natura lor, naționaliștii dau prioritate suveranității în detrimentul cooperării. Ei contestă autoritatea directivelor UE, tensionează alianțele multilaterale și cultivă neîncrederea între statele membre. O astfel de fragmentare permite Rusiei să exploateze diviziunile, să negocieze cu state izolate în loc de a negocia cu un bloc unit și să contracareze influența democrațiilor occidentale.

România, un membru strategic al NATO, a fost un bastion împotriva expansionismului rus, iar rolul său ca punct de tranzit pentru ajutorul acordat Ucrainei a transformat-o într-o țintă principală pentru interferențele Kremlinului.

„România este prima țară care ia atitudine împotriva unei nebunii care a afectat și America, și Europa Occidentală”, a declarat Ana Florea Harrison, o experimentată jurnalistă româncă. „Deși e vorba de o perturbare majoră, cred că era timpul să i se spună lui Putin că ajunge și că nu ne vom lăsa prostiți”.

Desigur, mulți oameni din Occident sunt, fără îndoială, prostiți. Ani în șir, democrațiile au fost reactive, încercând să răspundă amestecului rusesc doar după ce faptele se consumaseră. Brexit-ul, alegerea lui Trump și ascensiunea mișcărilor naționaliste din Europa nu au fost întâmpinate cu suficiente contra-măsuri. Liderii occidentali au eșuat să recunoască în ceea ce făcea Putin un efort susținut de destabilizare a ordinii globale.

Problema, bineînțeles, este că Putin va avea în curând un prieten la Casa Albă — o adevărată „Coloană a Cincea” prezidențială.

Nu este o coincidență că Trump și Putin împărtășesc un dispreț comun pentru instituțiile multilaterale. Retorica „America First” a lui Trump oglindește ethosul naționalist pe care Putin încearcă să-l cultive în Europa. Ambii văd alianțele precum NATO ca pe niște constrângeri, nu ca pe niște active. Ambii culeg beneficii de pe urma unei lumi în care democrațiile liberale sunt prea divizate pentru a acționa colectiv.

De aceea, în 2016, Rusia a utilizat o campanie sofisticată de hacking, dezinformare și propagandă pentru a influența alegerile din SUA în favoarea lui Trump. Raportul Mueller și toate investigațiile agențiilor de informații americane au confirmat această interferență, chiar dacă nu au dovedit un complot direct.

Acum, miza este și mai mare. Un al doilea mandat Trump ar însemna, probabil, retragerea sprijinului SUA pentru Ucraina, slăbirea NATO și un recul al rolului Americii ca lider al lumii libere, semănând haosul în care infractorii globali vor prospera. Acesta este scenariul de vis al lui Putin — unul care îi permite Rusiei să-și consolideze influența în Europa de Est și dincolo de ea.

Câteva măsuri pot fi totuși luate:

Acesta este un moment de răscruce care subliniază necesitatea ca democrațiile să-și apere instituțiile cu vigoare și determinare. Este o luptă între ordinea liberală mondială și o mafie criminală globală. Este trist, extrem de trist, că acești răufăcători au colaboratori — și „idioți utili” — în Occident.