Devine tot mai posibilă realizarea a ceea ce părea până acum imposibil: ajungerea la alegerile anticipate. Dacă partidele democratice din opoziție vor respecta ce afirmam într-un editorial anterior și vot evita să intre la guvernare înainte se alegeri, von ajunge să jucăm jocul “cine clipește primul pierde”.Pe de o parte, PSD pare a ezita între două variante de urmat:
1. Să guverneze în continuare, cu un guvern minoritar. Ca să facă aceasta, guvernul respectiv mai trebuie să şi fie dorit de preşedintele Klaus Iohannis, ceea ce este problematic. Să zicem că acest lucru se întâmplă, cu toate că Iohannis ar deconta electoral. Atunci, mai trebuie să fie îndeplinită o condiţie: ALDE şi Pro România, care spun că au trecut în opoziţie, să voteze acest guvern.
Dacă astfel guvernarea PSD va continua, va fi o guvernare pe obiective punctuale comune ale PSD, ALDE şi Pro România. De exemplu, majoritatea parlamentară a acestor partide va respinge desfiinţarea Secţiei Speciale, reversarea modificărilor toxice la Legile Justiţiei ş.a.m.d.. Problematic este ce se va întâmpla cu OUG 114, care probabil că până la urmă ar putea să fie abrogată de Parlament.
2. Să treacă în Opoziţie. Aceasta înseamnă ca altcineva să vină la guvernare. Dar PNL, chiar dacă doreşte să o facă, nu poate fără USR, ALDE şi Pro România sau o altă combinaţie puternic compromiţătoare politic în anul electoral 2020. Mă îndoiesc că Opoziţia va accepta aşa ceva şi nici nu cred că trebuie să o facă.
În această situaţie, se va ajunge la un context imposibil: nimeni nu va putea să formeze o majoritate de guvernare. Pe de altă parte, conform Constituţiei, până după alegerile prezidenţiale nu se pot organiza oricum alegeri anticipate. O formulă ar fi un guvern de tehnocraţi, dar, dacă Opoziţia va face greşeala din 2016, va plăti la legislativele la termen.
Cred că este preferabil să nu ajungă la guvernare cu orice preţ, chiar dacă PSD o va acuza că aruncă ţara în haos, criză etc., pentru că preţul plătit, dacă va guverna, cu o criză bugetară imensă montată de PSD, este că va pierde alegerile legislative la termen din 2020 sau le va câştiga cu o majoritate mult subţiată.
Soluţia ideală ar fi ca PSD să cedeze într-un final, sub presiunea unei ierni poate grele, a frigului din case, a crizei bugetare tot mai acute şi a celorlalte nenorociri care se apropie şi sunt previzibile şi să accepte să formeze un guvern minoritar.
Un guvern minoritar jucat, din numirile la câteva portofolii, de Klaus Iohannis cu inteligenţă ar extirpa din substanţa ultrareacţionară a PSD. De exemplu, să o impună pe Ana Birchall la Justiţie şi aceasta să continue mica reversare pe care a început-o.
Sau câteva dintre numirile de la instituţiile de forţă (cum este DNA, Parchetul General sau chiar Curtea de Conturi) să fie făcute cu alegerea unor oameni oneşti, neaserviţi PSD.
În fine, dacă totuşi PSD se ţine tare şi se va ajunge la 60 de zile şi un vot decisiv de încredere pentru un cabinet care să nu treacă, există posibilitatea să se ajungă la alegeri anticipate. Dacă nu, important este ca la tururile de scrutin ce urmează PSD să plătească politic pentru prostiile imense pe care le-a făcut în ultimii trei ani – inclusiv cele din campania electorală din 2016, când a promis munţi de pilaf, râuri de miere şi cârnaţi la robinet.
Oricum, chiar şi după alegeri anticipate sau la termen, după şase luni de guvernare a partidelor de opoziţie, vor acumula un capital de ură imens. PSD va fi reîncărcat atunci. Fereastra de oportunitate a forţelor reformiste este mai restrânsă în timp decât ne imaginăm şi misiunea extrem de complexă şi dificilă.
Dacă PNL, USR şi PLUS nu vor fi foarte decise în ce măsuri politice şi economice vor lua, social-democraţii reveni în forţă, fără ca electoratul Opoziţiei actuale să fie suficient de galvanizat pentru a contracara această reîncărcare a stângii reacţionare.