Beleghet - Sulţa - Coşnea - Pasul Ghimeş, pe creasta Munților Ciucului, pe la Izvorul Trotușului

După o oră şi jumătate de la începutul traseului ajungem la intersecţia din imaginea 12. Ne abatem pe drumul din stânga, în amonte. Suntem pe malul stâng geografic al Sulţei, dar pe malul drept al râului se văd urmele dintr-un vechi drum sau poate că a trecut odată o cale ferată îngustă.

Ne apropiem de câteva case izolate iar aproape de noi, îngrădiţi, pasc boi şi câteva vaci (foto 14). Traversăm râul Sulţa şi ajungem în dreptul unor case (foto 16). De la o curbă privim spre înapoi (foto 17).

După câteva sute de metri trecem pe lângă ceea ce pare a fi terasamentul de la o fostă cale ferată apoi vedem câteva case izolate pe malul drept geografic al Râului Sulţa (foto 19). Nu departe intrăm în satul Coşnea, întins pe câţiva km de-a lungul râului (foto 20). Apoi trecem de intersecţia cu drumul 137 care se abate spre dreapta faţă de sensul nostru de mers (foto 21). Urmăm mai departe drumul 135, cel din stânga în poza 21 şi în sat ne abatem pe la biserica romano-catolică unde găsim pe peretele sudic un frumos cadran solar „umbrit” de un contor electric (foto 22). De aici drumul începe să urce domol iar râul este din ce în ce mai mic (foto 23).

După 7-8 minute de la ieşirea din sat apare o bifurcaţie (foto 27). Ne abatem spre dreapta urmând acelaşi drum 135. Din loc în loc mai sunt drumuri laterale dar vom depăşi pe rând toate intersecţiile menţinând drumul principal. Apoi drumul începe să urce şi apar porţiuni întinse cu noroi. Întâlnim câteva locuri de popas, băncuţe şi mese din lemn în imediata vecinătate a pârâului. Drumul urcă în continuare, pădurea se răreşte (foto 30). De mai sus privim spre înapoi unde zărim deja pajişti alpine (foto 31). Drumul ne scoate pe o culme unde depăşim o intersecţie de la care ne abatem spre dreapta (foto 32). 

Ajungem în punctul cel mai înalt de pe traseu, pe la aproape 1300 m (foto 33), în vecinătatea Vârfului Viscolul care se vede spre înapoi, cel din stânga în ultimul plan în poza 34 şi are altitudinea 1494 m. Tot aici întâlnim marcajul de creastă, banda roşie. Pe stâlpul pe care îl găsim sunt săgeţile indicatoare spre satul din care am urcat şi spre Vârful Viscolul (foto 35). Am ajuns într-o zonă golaşă, priveliştea este superbă în orice parte ne-am uita. Spre vest, în vecinătatea noastră se vede Valea Frumoasei, pe care se poate ajunge în satul Frumoasa iar în zare sunt Munţii Harghitei (foto 36).

Continuăm înaintarea câteva sute de metri pe drumul de creastă, privind spre înapoi de unde zărim mai bine Vârful Viscolul (foto 37) şi ajungem la o intersecţie marcată cu stâlp cu săgeată (foto 38).  Avem surpriza ca drumul din stânga noastră, care coboară în satul Frumoasa, să fie asfaltat până aici (foto 39). Ieşim din judeţul Bacău şi intrăm în Harghita.

Tot spre nord dar în ultimul plan, în poza 44, se zăresc Munţii Hăşmaş. Traseul este pitoresc, creasta pe care ne deplasăm fiind bine conturată (foto 45).