Arhitectură populară în satul Cerna Vârf

Bogdan Cândea (București) 

Construcții reprezentative pentru zonele înalte * Locuințe fortificate * Singura pivă din zonă * Final de traversare a Munților Mehedinți

* Obiective turistice numeroase

Cerna Vârf, sat din nord-estul Podișului Mehedinți, așezat pe Coșuștea, la adăpostul a două înalte cornete (înălțimi calcaroase acoperite de corni), Cornetul Babelor (770 m) și Cornetul Cerboaniei (801 m). În împrejurimi sunt peșteri și avene, izvoare carstice, o pădure de liliac de 2 hectare, Cheile Coșuștei și multe alte aspecte naturale interesante.

Arhitectura populară este reprezentativă pentru zonele de deal și munte. Împrejurare destul de rară în ansamblul arhitecturii populare românești, zona Mehedinți se singularizează în ceea ce privește planul casei țărănești prin două caracteristici importante: marea frecvență a casei cu prispă parțială și, îndeosebi, deplasarea vetrei către peretele din față. Aceste două caracteristici permit să se vorbească despre o casă țărănească mehedințeană, de negăsit decât în această parte a țării.

Deosebim la Cerna Vârf două categorii de case: cele construite la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea și cele mai noi, din secolul XX. Casele mai vechi (ca aceea a Elenei Tătucu) sunt împărțite după tipul dacic bicelular cu sobă (prima cameră, prevăzută cu vatră deschisă și cu coș-horn de mari proporții, vizibil la exterior) și hodaie, care putea cuprinde o despărțitură închisă a sobei, cu rol de încălzire, prevăzută mai târziu cu vatră separată. (Cele două încăperi ale casei au o sobă comună, alimentată cu lemne prin gura, vatra deschisă, aflată în partea din prima cameră în care se găsește și o parte a coșului de aerisire a sobei. Partea sobei din a doua cameră nu are gură, vatră, este închisă, servind doar la încălzit.) Aici se află patul, lavița, cufărul de zestre etc. În secolul al XIX-lea, multe hodăi nu aveau paturi, se dormea direct pe blana de lemn întinsă pe jos.

Treptat, casele devin tricelulare, cvadricelulare etc., după gradul de expansiune al familiei respective, dar și după starea ei materială. Casele au acoperiș în două sau patru ape (în prezent vechea șindrilă este concurată de tabla zincată), întins și deasupra diverselor anexe (cămară, atelier, bucătărie). Aproape niciodată cotețele, grajdul, șopronul nu fac corp comun cu casa. În depărtare se află conacul, locuință temporară mono sau bicelulară, cel mai adesea din lemn (sau lemn și piatră), pentru supravegherea vitelor, organizarea muncilor câmpului, a strânsului recoltei etc.

Mai există un loc de grajd, cu aspect foarte caracteristic, arhaic, cu acoperiș gros din păioase, nuiele, numit palancă (foto 1), servind la adăpostirea vitelor, deseori utilizat pentru iernarea lor, construcția fiind uneori relativ departe de gospodărie. (Distanțele dintre gospodăriile sătenilor și adăposturile vitelor pot varia de la câteva sute de metri, când pălăncile se află la Șipot sau în Lunca Coșuștei, până la 2-3 km, spre Valea Lupului.)


1  Palancă din Sfodea.


Casele au diferite particularități în ce privește forma pridvorului, numărul încăperilor, forma acoperișului sau intrarea. Adosarea (construirea de șoproane, bucătării, ateliere etc. lipite de zidul casei) unor anexe gospodărești, în jurul casei, parterul sau subsolul parțial, foișoarele retrase sau ieșite în consolă, cu verandă sau fără sunt elemente care conferă fizionomia proprie caselor din Cerna Vârf.

Casa cu pridvor de-a lungul întregii fațade (foto 2), cum este casa Anițeștilor, coexistă casei cu prispă parțială (numeroase cazuri).


2   Casa Anițescu, astăzi în muzeul în aer liber de la Golești. Casă înaltă, cu aspect de fortificație. Ca și alte locuințe înalte din lemn, după o modă foarte răspândită la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, a fost tencuită pe întreg exteriorul.


Poziția centrală a vetrei focului cu locul coșului așezat în fațadă nu este caracteristică satului Cerna Vârf, dar dezvoltarea bucătăriei rămâne o caracteristică tipică zonei nord-mehedințene.

Am identificat unele norme și procedee locale ale artei de a construi, respectate de la stabilirea dimensiunilor, punerea în operă a materialului, poziția intrărilor, modul de fățuire simplă a învelitoarei (acoperișul casei, în cazul de față confecționat din lemn) și unele tipuri de îmbinări. Domină locuința de tip tradițional, durată trainic din vălătuci masivi de stejar pe temelii de piatră. În Cerna Vârf casele mai noi au un etaj cu pridvor din zidărie compactă și cu stâlpi din zidărie (casa Leontin Lăschescu). 

Casa Șeitan (foto 3), astăzi mutată la muzeul din Golești (situat imediat în apropierea gării, pe linia București - Câmpulung Muscel, nota redacției), este tipică pentru locuințele cu parter de tip comun, cu prispa parțială, specifică acestei zone și coșul aparent în față. (O particularitate a casei vechi nord-mehedințene, secolele XVIII-XIX, este așezarea coșului chiar pe partea dinspre fațadă a acoperișului. Explicația acestui procedeu ar fi obligația de altă dată a scoaterii coșului în evidență fie pentru prevenirea incendiilor, fie din motive fiscale; fumăritul se plătea după numărul coșurilor. Specialiștii etnografi numesc un astfel de coș „aparent”.)

  
3   Casa Șeitan, din Cerna Vârf.


Casa cu prispă întreagă la etaj și trei încăperi dispuse într-un mod particular este cea a familiei Tătucilor din Cerna Vârf. Nivelul superior este împărțit în două spații egale, unul fiind ocupat de hodaie, cu intrarea direct din tindă, iar altul rezervat cuniei (bucătăriei) și unui îngust iatac (încăpere de mici dimensiuni, circa 1,5 x 2 m, servind la depozitarea hainelor, uneltelor casnice și altor obiecte din inventarul gospodăriei) plasat în spatele cuniei. În cunie se intră tot de pe tindă, dar în iatac intrarea se face prin hodaie. Este un plan foarte rar întâlnit în Oltenia, în schimb relativ frecvent la casele vechi ale țăranilor mai bogați din Moldova și sud-estul Transilvaniei.

Poziția vetrei diferă, la acest tip fiind spre fundul cuniei. Tinda se întinde nu numai de-a lungul fațadei principale ci și de-a lungul uneia din fațadele laterale. Scările mehedințene sunt din piatră și nu sunt prevăzute cu magazie în spate.

În sfârșit, pentru casa Tătucilor notăm că și nivelul inferior este în întregime din lemn, și că în prispa (pormalâcul) tindei (tinda, cerdacul, veranda de lemn a casei prezintă o balustradă numită pormalâc, prispă) sunt practicate lăcașuri de tragere cu pușca, două în față și două pe latura cu prelungirea tindei. Pormalâcul este construit din bârne masive cioplite, puse orizontal. În ansamblu, casa Tătucilor este o locuință fortificată, construită de moșneni ridicați pe trepte de boierie, imitând cule boierești de zid. Ea apare drept cea mai reușită replică țărănească de lemn la cula de zidărie.

Mai întâlnim la Cerna Vârf case cu parter, înalte, din zidărie de piatră, continuate la etaj cu zidărie din lemn. După un model mai vechi, multe din casele înalte de lemn de tip tradițional au tencuială de var, pentru a reproduce înfățișarea casei de zidărie. Parapetele pridvoarelor acestor case se fac din zăbrele de șipci așezate încrucișat, îmbrăcate pe ambele părți cu strat gros de tencuială (casa Laki).

Gospodăriile pot avea una, două și chiar trei curți, de numărul acestora depinzând gruparea în diferite forme a construcțiilor gospodărești anexe. În general acestea sunt împrăștiate în jurul casei, conform reliefului, evitând direcția vântului. Spre deosebire de satele risipite, unde curțile adeseori nu au împrejmuire, curțile din Cerna Vârf sunt îngrădite și separate între ele cu porți.

Deși acum țăranii au instalații electrice de morărit, moara tradițională cu roată orizontală și transmisie directă la piatră prin axul roții este funcțională la Cerna Vârf. Este vorba de moara cu ciutură și butoi (foto 4; moară în care roata cu cupe, ciutura, este pusă în mișcare de printr-un jet puternic de apă, adus printr-un butoi, adică un tub de lemn prevăzut cu ajutaj, tub făcut din doage de lemn etanș prinse între ele sau prin scobirea unui trunchi de copac); pietrele și roata hidraulică sunt mai mici decât la morile cu admisie simplă.



4  
Moară cu butoi din Ponoarele.


Există în Cerna Vârf și o pivă de tip oriental (numită și piuă, instalație populară folosită pentru confecționarea prin netezire, împâslire, a țesăturilor de lână, prin presarea lor între doi cilindri și prin lovirea cu ciocane de lemn, într-un mediu cald și umed), cu bătaie pendulatorie, cu două crăcane, acționată hidraulic. Ea este proprietatea a patru familii și se află în imediata vecinătate a morii, la ieșirea din Cheile Coșuștei, la circa 6 km de sat; pentru aceste două instalații este construit un iaz de conducere și acumulare a apei. Piva de dimii (stofă țărănească cu firul gros, pănură, aba, folosită pentru haine de vreme rece) din Cerna Vârf este unica pe o rază de 50 km, satisfăcând necesitățile tuturor satelor învecinate; dimiile se fac în prima jumătate a lunii aprilie.

Satul Cerna Vârf are încă tradiții populare interesante, folclor literar, port specific și sărbători caracteristice (cum este Sărbătoarea liliacului, în a doua jumătate a lunii mai). Folclorul literar cuprinde cântecele, baladele, doinele, basmele etc., uneori chiar descântecele și este numit astfel pentru valoarea literală a pieselor sale, care supuse analizei literare specifice se dovedesc comparabile, și uneori chiar superioare, unor opere ale literaturii culte. 

Satul Cerna Vârf poate reprezenta un punct terminus într-o traversare a Munților Mehedinți, în sezonul cald, de la Băile Herculane, pe la Balta Cerbului și Costești (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-meridionali-harti-marcaje-pesteri/mehedinti ). Localnicii sunt foarte deschiși și ospitalieri și sunt călăuze perfecte pentru obiectivele turistice, numeroase, din sat și din împrejurimi (articol redactat în anul 2001). 

Bibliografie

Pănoiu, Andrei - Arhitectura și sistematizarea rurală în județul Mehedinți - București, 1983 (desenele prezentate aparțin acestei lucrări, provenind de la mai mulți autori, nesemnalați)

Șerbanovici-Cândea, Eugenia - Micromonografie Cerna Vârf, județul Mehedinți - București, 1988, lucrare de diplomă, Universitatea din București