Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
articolul debutează la
De pe podul din Humoreni privim spre aval (foto 93) apoi ne-am deplasat pe malul drept geografic. De la 100 m aval de pod am privit spre înapoi (foto 94) apoi continuăm coborârea (foto 95). Din nou malurile devin mai înalte iar râul le erodează constant (foto 96).
93
94
95
96
97
O caracteristică a acestei porţiuni de râu sunt meandrele în număr mare, uneori în bucle atât de strânse încât, deşi unele au lungime de mai multe sute de metri, tăind „de-a dreptul” ajungem imediat din nou la râu, după doar câteva zeci de metri.
Încet, ambele maluri se înalţă (foto 97) astfel încât albia are aspectul unui canal. Iată o mică porţiune mai degajată a râului, aval de Humoreni (foto 98). O codobatură albă îşi ia zborul (foto 99). Mai la vale traversăm o fostă albie a râului, acum secată dar cu multă umezeală pe alocuri. Printre pietrele de aici creşte, la început de aprilie 2017, păpădia (foto 101). Pe aici am trecut de pe malul drept pe malul stâng geografic.
98
99
101
Lunca de pe maluri devine din ce în ce mai deasă, mai greu de străbătut (foto 102). La orice cot mai mare râul erodează puternic malurile (foto 103). Mergând pe malul drept am ajuns la un moment dat la o porţiune de luncă, nu prea lată, cu vegetație extrem de deasă unde primii copaci erau plini de licheni (foto 104).
Deşi există o potecă care se strecoară anevoie pe sub vegetaţia foarte bogată de aici, cu greu găsim loc pe unde să ne putem apropia de maluri (foto 105). De aceea ieşim din desişul răchitelor şi sălciilor şi găsim porţiuni degajate pe unde putem înainta (foto 106).
102
103
104
105
106
Ajungem la un alt afluent al Soloneţului, micul Pârâu Hotari. Suntem destul de aproape de drumul asfaltat 178A, aflat la 300 m stânga faţă de sensul de mers în aval. Ne-am deplasat spre acest drum până am ajuns la calea ferată care merge paralel cu drumul. De acolo am fotografiat ultimii metri ai Pârâului Hotari (foto 107) apoi confluenţa acestuia cu Râul Soloneţ (foto 108).
107
108
109
Tot de la această confluenţă am privit în aval Râul Soloneţ (foto 109). Din nou deplasarea este foarte dificilă chiar pe malul râului aşa că ne depărtăm suficient de luncă pentru a putea înainta. În aval intersectăm un drum care traversează râul (foto 110). În stânga noastră faţă de sensul de înaintare se află satul Comănaşti.
110
111
Ne deplasăm 100 pe acest drum, tot în aval, şi din locul în care acesta se depărtează de râu, vedem o punte (foto 111) apoi încercăm înaintarea pe lângă cursul de apă. Din nou vegetaţia ne pune probleme şi găsim un drumeag care se strecoară pe sub bolta făcută de copacii din luncă (foto 112). Sălciile pe care le întâlnim sunt foarte înalte (foto 113). Găsim un loc pe unde ne putem apropia de albia râului (foto 114).
112
113
114
Înaintarea devine dificilă (foto 115). Răzbatem şi ajungem la drumul comunal 92C (foto 116) care trece prin apă spre malul opus. Există şi o punte în vecinătatea lui (foto 117).
115
116
117
Iată acelaşi drum privit din drumul asfaltat 178 A (foto 118) dar şi continuarea lui, pe unde ne vom abate (foto 119) până la drumul asfaltat deoarece acesta find situat ceva mai sus decât albia râului ne putem face o idee asupra împrejurimilor. Iată lunca Râului Soloneţ pe unde am ajuns aici (foto 120) dar şi continuarea (foto 121).
118
119
120
121
122
124
125
Ne deplasăm mai departe pe la marginea luncii Râului Soloneţ (foto 122). Iată continuarea râului (foto 124). Urmează o porţiune cu vegetație extrem de deasă prin care cu greu răzbatem. Găsim urmele unor vechi poteci. Sunt și locuri ceva mai degajate prin care putem ajunge din nou la albia râului (foto 125). Apoi râul face câteva meandre foarte strânse şi se apropie mult de drumul 178 A (foto 126).
126
127
128
Am găsit pe aici frumoasa floare trei fraţi pătaţi (foto 127) şi copaci înfloriţi (foto 128) a căror mireasmă am simţit-o de la mare distanţă. Şi salcia albă a înflorit (foto 129). Râul începe să aibă porţiuni mai adânci (foto 130) iar apropierea de mal este din nou ceva mai dificilă (foto 131). O porţiune cu copaci tineri ne pune probleme (foto 132) dar o ocolim şi ajungem pe un mal înalt (foto 133).
129
130
131
132
133
134
Trebuie să ne depărtăm la o oarecare distanţă faţă de mal pentru a putea înainta. Întâlnim micul afluent la Soloneţului, Pârâul Cajvana (foto 134). Urmează o porţiune degajată, asemenea unei mari poieni (foto 135). Suntem foarte aproape de satul Soloneţ. Întâlnim un drum de ţară care traversează prin apă râul (foto 136).
135
136
137
138
De aici urmează multe meandre, unele spectaculoase (foto 137). Ajungem la o fostă albie a râului, o porţiune întunecoasă invadată de vegetaţie (foto 138) din care ieşim într-un loc foarte verde (foto 139). De acolo, în câteva sute de metri ajungem la un pod (foto 140) de pe care privim spre nord, către satul Soloneţ (foto 141).
139
140
141
142
143
În continuare râul pare ceva mai furios. Rupe adesea din maluri (foto 142). Vegetaţia este abundentă până la albia râului (foto 143). Trecem pe lângă marginea unor câmpuri arate din care râul a rupt la coturile pe care le face (foto 144).
144
145
Avem de trecut un mic pârâu (foto 145), foarte îngrădit de vegetaţie. Iată râul în continuare (foto 146). Ne apropiem de ultimile case din aval din satul Soloneţ (foto 147).
146
147
Râul are multe bucle și curge ceva mai degajat doar pe o porţiune mică (foto 148). Apoi se aventurează iar în vegetaţie abundentă şi se depărtează de civilizaţie (foto 150).
148
150
151
Ieşim din zona satului Soloneţ şi zărim în stânga noastră, faţă de sensul de înaintare, unul din dealurile cele mai interesante din zonă, Osoi, de lângă Todireşti (foto 151). Râul se deplasează spre sud, în meandre şi ajungem la marginea unor ogoare frumos lucrate (foto 153). La 100 m mai sus, înspre satul Todireşti, pe aceste câmpuri a fost vechea vatră a satului prin secolele XV-XVII, în locul numit Silişte. Satul vechi a fost pustiit şi de tătari, apoi vatra satului s-a mutat pe locul actual, aflat şi mai sus decât cel vechi. Mai parcurgem câteva sute de metri pe lângă încâlcita luncă a râului şi zărim deschiderea pe unde am traversat Râul Soloneţ pentru a urca Dealul Bidigan în căutarea lalelei pestriţe, traseu descris la https://sites.google.com/site/romanianatura69/home/carpatii-rasariteni-ghiduri-harti-marcaje-pesteri/podisul-sucevei/laleaua-pestrita-fritillaria-meleagris-la-todiresti-in-podisul-sucevei (foto 154).
153
154
Privim Bidiganul din vecinătatea drumului de ţară pe unde am mers la locul cu laleaua pestriţă (foto 155). Apoi ne deplasăm pe acest drum înapoi spre albia râului şi îl privim spre aval. Este mai mare acum şi curge iar printre maluri destul de mari (foto 156). Trecem prin apă pe malul drept geografic şi urcăm câteva zeci de metri pe Dealul Bidigan de unde privim râul (foto 157).
155
156
157
Primăvara ne încântă privirea florile de ciuboţica cucului întâlnite pe aici (foto 158). De mai sus privim spre satul Todireşti, care se vede în zare (foto 159) apoi urcăm un vârf secundar aflat în dreapta noastră, exact deasupra Râului Soloneţ (foto 160). Din vârf privim spre Dealul Osoi, pe la poalele căruia trece râul pe care îl parcurgem şi zărim imensele alunecări de teren care îl fac deosebit (foto 161).
158
159
160
161
Revenim la râul care are acum maluri înalte şi vegetaţie bogată pe malul stâng geografic (foto 164) şi face multe meandre (foto 165). Iată sălciile de pe marginea râului (foto 166).
164
165
166
Mai parcurgem câteva sute de metri şi ajungem la un vechi capăt de pod, azi nefuncţional (foto 167). Apoi râul face câteva coturi (foto 168). Zărim o gaiţă (foto 169).
167
168
169
Traversăm mai departe o porţiune de mal, de fapt poalele unui deal, foarte frământat, cu multe alunecări de teren (foto 170). Se observă peste tot alunecări (foto 171).
170
171
Putem coborî până la albia râului unde găsim o mică plajă cu nisip foarte fin (foto 172) dar, pentru a continua trebuie să urcăm înapoi pantele destul de mari ale dealului de pe care am coborât. Ajungem la un gard semn că suntem aproape de satul Todireşti. Ocolind acel gard putem coborî din nou la albia râului (foto 173). Zărim ceva mai la vale o punte spre care ne vom îndrepta. În vecinătatea punţii suntem la baza acelei imense alunecări de teren pe care am zărit-o mai devreme pentru că am ajuns lângă Dealul Osoi (foto 174).
172
173
174
175
Am cercetat acest deal pe traseul descris la https://sites.google.com/site/romanianatura60/home/carpatii-rasariteni/podisul-moldovei/podisul-sucevei/trovanti-la-todiresti-in-podisul-sucevei începând de la imaginea 16. După ce am traversat puntea spre malul stâng geografic al râului găsim un drum care ne poate scoate în centrul satului Todireşti de unde mai privim o dată dealul cu imensa sa alunecare de teren (foto 175).
Page updated
Google Sites
Report abuse