Munții Grohotiș, Pasul Predeluș - Sloeru Mărcoșanu - Urlățel - Zănoaga - Bobu Mare - Babeș - Pasul Bratocea
22
22-26 Din zona cotei 1450 metri altitudine de pe Muntele Prisciu/ Prișcu, spre vest față de noi se vede extrem de atractivă creasta principală înaltă a Munților Neamțului/ Gârbova. În fotografiile 22-25 o vedem de la nord către sud iar în imaginea 26 avem căldarea estică a Muntelui/ Vârfului Paltinul.
23
24
25
26
27 Urmele paralele de pe munte sunt lăsate, atât în Munții Grohotișușui cât și în cei ai Neamțului de leneșii urât mirositori și zgomotoși care vin cu ATV-urile. Marcajul bandă roșie utilizează în multe locuri stâlpi din lemn, se pare că bine unși cu gudron, pentru a împiedica putrezirea rapidă; utili pe vreme bună, sunt insuficienți pe vreme cețoasă, când numărul lor ar trebui să fie dublu!
28
29 Piatra Mare.
30 Piatra Mare.
28-31 De pe Muntele Prisciu/ Prișcu vedem, la dreapta Munților Neamțului, Masivul Piatra Mare (desfășurat din zona sa înaltă până deasupra localității Săcele, către nord). În imaginea 29 privirea cuprinde în partea de jos linia electrică care coboară din Pasul Predeluș spre est.
31 Piatra Mare.
32
32-34 Când trecem pe Muntele Sloeru Mărcoșanu începem să vedem Ciucașul (imaginea 32, culmea/ partea lui sudică) și zona somitală a masivului în care suntem (imaginile 33, 34).
33
34
35
35, 36 Avansând pe Muntele Sloeru Mărcoșanu încă vedem Munții Neamțului, din Pasul Predeluș până la vârful lor cel mai înalt (imagimea 35) iar apoi privirea nu mai cuprinde decât partea lor superioară (imaginea 36).
36
37
38
37-41 În ghidul masivului (a cărui creastă am parcurs-o de la sud la nord și am descris-o la), de pe Muntele Văii Negre (vezi harta) am mers spre nord printre obârșiile Văilor Zănoaga și Capra, trecând peste Munții Cioara și Urlățel și suind pe Muntele Sloeru Mărcoșanu (imagini 37, 38). Am pus pe hartă semne de exclamare în dreptul marcajelor de pe respectivul traseu (imagini 37, 38, bine împădurit, cu orientare dificilă când vegetația are frunze, prezentând urcușuri și coborâșuri importante, având în parcurgerea sa - de la sud spre nord - pe partea dreaptă a potecii hăurile binelor împădurite obârșii ale Văii Urlățel).
Marcajul bandă roșie, refăcut prin anul 2015, coboară acum spre est sud-est de pe Muntele Sloeru Mărcoșanu (unde nu este semnalată continuarea crestei spre Muntele Vaida !!) către stâna de la debutul drumului forestier/ pastoral Urlatul Mare (așezată la o importantă obârșie de văi) și de acolo vine spre sud (imaginea 40, pe la estul altei stâne, cu izvor important lângă ea), destul de bine aplicat fiind, pe plaiuri, drumuri pastorale și stâncării calcaroase la vedere/ neîmpădurite mult mai ușor de urmat decât poteca prin pădurea din dreptul celor patru semne turistice marcate cu semn de exclamare pe hartă. Va ieși/ ajunge pe Muntele Zănoaga și Muntele Văii Negre, de unde urcă spre Bobu (imaginea 41).
Pentru această nouă porțiune a marcajului imaginile pe care le prezentăm sunt deosebit de utile. Pe zona lor harta nu este încă suficient de detaliată pentru că sunt acolo, ascunse bine de pădure și de diferențele de nivel, porțiuni de vale care trebuie parcurse pentru a fi înțeleasă hidrografia și hidrologia locurilor.
39 Cariera Cioara, vezi și imaginea 38.
40
40a O privire din avion a locurilor ne arată clar unde greșește harta topografică. Foto: Mona Mihai. Explicații: Mihaela Alina Stanciu.
