Izvorul cu apă minerală de la Solca și stânci interesante în Munții Obcina Mare

Vasile Bouaru (Rădăuţi)

Participanţi: Vasile Bouaru, Ciprian Chelariu (Rădăuţi), Sebastian Vicovanu (Volovăţ), Sebastian Cotos (Horodnicul de Sus).

Un frumos şi interesant traseu se poate face din oraşul Solca spre creasta descrisă la. Pornim din centrul oraşului Solca pe drumul marcat cu punct galben, care duce spre Pietrele Muierilor, traseu descris în sens invers la sau la sau aici.

După ce trecem de ultima casă din oraş şi traversăm un mic pod peste Pârâul Izvor, ne abatem spre stânga, pe drumul forestier Solcuţa, care duce, pe lângă lacul de acumulare care alimentează cu apă oraşul Solca, spre Pietrele Muierilor (foto 1). Imediat după indicatorul cu numele drumului forestier, dar pe partea stângă în sensul de mers, se desprinde un drumeag care coboară spre albia Pârâului Solcuţa, drumeag al cărui capăt se observă şi în imaginea 1. Coborâm câteva zeci de metri pe acel drumeag şi traversăm Pârâul Solcuţa (foto 2). Am mai trecut pe aici în călătoria de-a lungul acestui pârâu (foto 26 de la).

A doua variantă este să urmăm drumul din stânga din imaginea 3, care conduce la albia unui mic pârâu. De acolo părăsim drumeagul care urcă spre stânga în pădure şi vom urma în urcuş albia acestui pârâu. Întâlnim multe praguri mici, spectaculoase (foto 10). O gaiţă face destulă gălăgie (foto 11). Pârâul are aspect destul de sălbatic (foto 12). Vom urca pe albia pârâului cam 30 minute, până întâlnim o mică zonă de abrupt stâncos asemănătoare unor chei (foto 13). Aici ne vom căţăra cu atenţie câţiva metri (foto 14). Zona este la fel de sălbatică (foto 15).

Imediat cum se termină porţiunea stâncoasă întâlnim un capăt de drumeag, pe partea dreaptă cum urcăm. Vom urca câteva zeci de metri pe acest drumeag. Acesta ne scoate iar la drumul de exploatare descris la prima variantă de acces la izvorul de apă minerală, la 100 metri mai jos de el. Deci, cum intersectăm acel drumeag de exploatare, ne abatem spre stânga.

Ajungem imediat la un copac aflat pe partea stângă în urcuş, unde este prins un mic panou care arată ca ceva mai jos se află un izvor (foto 19). Coborâm câţiva metri şi undeva sub nişte arbuşti întâlnim izvorul mineral (foto 20). Este amenajat, seamănă cu o fântâniţă (foto 21). Pe sub poteca de acces trece o ţeavă prin care se scurge un firav firişor de apă. Înăuntru fântâniţa arată ca în imaginea 22. Apa are gust amărui şi nu este acidulată. De obicei gustul amărui al apelor minerale este dat de prezenţa magneziului.

După ce ne delectăm cu apa din izvor revenim la drumul de exploatare şi mai urcăm 100 m până ajungem la intersecţia din imaginea 23. De acolo putem opta pentru oricare din variantele de continuare a traseului deoarece ne vor conduce spre aceeaşi creastă, însă acum am ales drumul din dreapta din imaginea 23 deoarece este mai interesant şi în plus am dorit să urcăm vârful din imaginea 8. Urcăm 200 metri pe acest drumeag, cel din dreapta din imaginea 23, urcuşul fiind ceva mai accentuat. Tot pe dreapta sa, în urcuş, vom zări în pădure multe stânci de dimensiuni reduse, de ordinul metrilor. Părăsim drumul şi urcăm destul de accentuat spre aceste stânci. Le cercetăm pe rând.

La una din ele găsim o imensă rădăcină care a prins stânca ca un brâu, căutând un loc în care să se înfigă în pământ (foto 24). Iată şi copacul de la care au pornit rădăcinile (foto 25). Urcăm mai departe, la fel de accentuat şi vedem că este o caracteristică a zonei ca anumiţi copaci care au crescut pe aceste stânci să cuprindă pietrele, în căutarea solului (foto 26).