Rezervația ornitologică Satchinez, în Câmpia Banatului

Marius Terchilã (Timișoara)


La 40 km nord-vest de Timiºoara (ºoseaua Sânandrei - Carani - Bãile Calacea - Satchinez), la nord de comuna Satchinez se aflã o importantã rezervaþie ornitologicã (236 hectare), cunoscutã în Europa ºi în lume, protejatã prin Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 11666 din anul 1942 ºi prin H.C.M. nr. 518 din 1954 (vezi harta Google).

Imediat dupã Bãile Calacea cotim la stânga pe o ºosea bine întreþinutã, folositã de maºinile schelei de petrol. În centrul comunei Satchinez un panou prezintã schiþa rezervaþiei. De la panou coborâm pe ºosea 300 m ºi când drumul asfaltat merge în unghi drept la stânga, noi continuãm la dreapta, pe o uliþã a satului. Ieºim din sat ºi urcãm uºor pe un drumeag. Lângã o gospodãrie izolatã putem parca maºina. Avem belvedere asupra lacului ºi barajului artificial. Privirile ne sunt atrase de mulþimea de pãsãri din apropierea trestiilor.


1

2

În Satchinez putem veni din Timiºoara ºi pe D.N.6, pânã în localitatea Biled, cale tot de 40 km. Din sat se desprinde un drum asfaltat, în stare precarã ºi dupã 6 km sosim la Satchinez, localitate menþionatã de la 1230, loc de obârºie a lui Paul Chinezul, luptãtor împotriva turcilor.

Coborâm la baraj, fascinaþi de pãsãrile care se frãmântã ºi þipã. În aprilie, adieri dulci mirositoare vin dinspre luncile cu sãlcii pletoase, verde crud, de la muguri albi ºi roz. Dupã ce traversãm digul (dolma, cum zic bãnãþenii), urmãm drumeagul care coteºte la stânga, apoi la dreapta ºi iatã primul marcaj de delimitare a rezervaþiei. Localnicii spun cã Rezervaþia Micã se întinde pânã la linia feratã, dincolo fiind Rezervaþia Mare. 

Mergem pe dig, având în dreapta canalul ºi în stânga Rezervaþia Micã. La stânga sunt mlaºtini, stuf, grinduri, câte un copac izolat, ochiuri de apã. La dreapta, perdele de trestii. Buruieni, pãsãri, gângãnii trãiesc în lumea apelor care aduc nãmol negru, plin de hranã. Privighetoarea de stuf este primadona locurilor. Eretele de stuf este în urmãrirea raþelor.

Ajungem la vãrsarea canalului în Pârâul Ier ºi mergem în amonte pe pârâu. Depãºim câteva poieniþe cu flori liliachii ºi iatã linia feratã (Timiºoara - Sânicolaul Mare). Dincolo de ea, o potecã abia ghicitã merge de-a lungul Ierului, pe malul drept. În stânga este Rezervaþia Mare. O cioarã nãzuieºte la cuibul liºiþei, dar aceasta reuºeºte sã o alunge. Marcajul de rezervaþie nu mai apare.

Suntem într-un spaþiu relict de vegetaþie acvaticã ºi faunã ornitologicã din întinsele mlaºtini ale Banatului de pânã la sfârºit de secol al XVIII-lea. Întâlnim pãsãri care cuibãresc aici ºi pãsãri de pasaj. 25% dintre speciile pãsãrilor de apã din România sunt prezente la Satchinez. Printre liane au sãlaº broaºtele þestoase. În timpul zilei, mistreþii dorm în pãpuriº. Un rotocol de puf ºi pene dovedeºte cã pãsãrile bãlþii au duºman ºi vulpea. Uneori perdeaua de stuf este mai înaltã de trei metri. Câte un ºarpe de apã, cam de 80 cm lungime, trece peste potecã. Mult spre dreapta se vãd casele din Bãrãteaz.

Ierul face un cot mare, spre dreapta. Pe malul dominat de sãlcii se distinge un drumeag. Nu putem ajunge la el, din cauza spinilor ºi terenului mlãºtinos. Mergem în continuare pe potecã ºi la 2 ore de la plecarea de la baraj putem sui pe dâmb, la drumeagul de pe limita rezervaþiei. Urmãm drumeagul spre stânga. Dupã 30 minute întâlnim linia feratã; o luãm pe ea, la stânga, spre Satchinez, nu mult, impresionaþi de spectacolul mlaºtinii de sub noi. Apoi revenim ºi închidem circuitul de mai bine de trei ore pe celãlalt mal al Rezervaþiei Mici.

Bibliografie: Theodor N. Trâpcea - Timiº. Ghid turistic al judeþului. - Bucureºti, 1975; Victor Ardelean, Ion Zãvoianu - Judeþul Timiº - Ed. Academiei, Bucureºti, 1979; Proiectul LIFE 99 NAT/RO/006394 - Conservarea habitatului natural umed Mlaºtinile Satchinez.