Rezervația ornitologică Satchinez, în Câmpia Banatului
1
Marius Terchilã (Timișoara)
La 40 km nord-vest de Timișoara (șoseaua Sânandrei - Carani - Bãile Calacea - Satchinez), la nord de comuna Satchinez se aflã o importantã rezervație ornitologicã (236 hectare), cunoscutã în Europa și în lume, protejatã prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 11666 din anul 1942 și prin H.C.M. nr. 518 din 1954 (vezi harta Google).
Imediat dupã Băile Calacea cotim la stânga pe o șosea bine întreținutã, folositã de mașinile schelei de petrol. În centrul comunei Satchinez un panou prezintã schița rezervației. De la panou coborâm pe șosea 300 m și când drumul asfaltat merge în unghi drept la stânga, noi continuãm la dreapta, pe o ulițã a satului. Ieșim din sat și urcãm ușor pe un drumeag. Lângã o gospodãrie izolatã putem parca mașina. Avem belvedere asupra lacului și barajului artificial. Privirile ne sunt atrase de mulțimea de pãsãri din apropierea trestiilor.
2
În Satchinez putem veni din Timișoara și pe D.N.6, pânã în localitatea Biled, cale tot de 40 km. Din sat se desprinde un drum asfaltat, în stare precarã și dupã 6 km sosim la Satchinez, localitate menționatã de la 1230, loc de obârșie a lui Paul Chinezul, luptãtor împotriva turcilor.
Coborâm la baraj, fascinați de pãsãrile care se frãmântã și țipã. În aprilie, adieri dulci mirositoare vin dinspre luncile cu sãlcii pletoase, verde crud, de la muguri albi și roz. Dupã ce traversãm digul (dolma, cum zic bãnãțenii), urmãm drumeagul care cotește la stânga, apoi la dreapta și iatã primul marcaj de delimitare a rezervației. Localnicii spun cã Rezervația Micã se întinde pânã la linia feratã, dincolo fiind Rezervația Mare.
Mergem pe dig, având în dreapta canalul și în stânga Rezervația Micã. La stânga sunt mlaștini, stuf, grinduri, câte un copac izolat, ochiuri de apã. La dreapta, perdele de trestii. Buruieni, pãsãri, gângãnii trãiesc în lumea apelor care aduc nãmol negru, plin de hranã. Privighetoarea de stuf este primadona locurilor. Eretele de stuf este în urmãrirea rațelor.
Ajungem la vãrsarea canalului în Pârâul Ier și mergem în amonte pe pârâu. Depãșim câteva poienițe cu flori liliachii și iatã linia feratã (Timișoara - Sânicolaul Mare). Dincolo de ea, o potecã abia ghicitã merge de-a lungul Ierului, pe malul drept. În stânga este Rezervația Mare. O cioarã nãzuiește la cuibul lișiței, dar aceasta reușește sã o alunge. Marcajul de rezervație nu mai apare.
Suntem într-un spațiu relict de vegetație acvaticã și faunã ornitologicã din întinsele mlaștini ale Banatului de pânã la sfârșit de secol al XVIII-lea. Întâlnim pãsãri care cuibãresc aici și pãsãri de pasaj. 25% dintre speciile pãsãrilor de apã din România sunt prezente la Satchinez. Printre liane au sãlaș broaștele țestoase. În timpul zilei, mistreții dorm în pãpuriș. Un rotocol de puf și pene dovedește cã pãsãrile bãlții au dușman și vulpea. Uneori perdeaua de stuf este mai înaltã de trei metri. Câte un șarpe de apã, cam de 80 cm lungime, trece peste potecã. Mult spre dreapta se vãd casele din Bãrãteaz.
Ierul face un cot mare, spre dreapta. Pe malul dominat de sãlcii se distinge un drumeag. Nu putem ajunge la el, din cauza spinilor și terenului mlãștinos. Mergem în continuare pe potecã și la 2 ore de la plecarea de la baraj putem sui pe dâmb, la drumeagul de pe limita rezervației. Urmãm drumeagul spre stânga. Dupã 30 minute întâlnim linia feratã; o luãm pe ea, la stânga, spre Satchinez, nu mult, impresionați de spectacolul mlaștinii de sub noi. Apoi revenim și închidem circuitul de mai bine de trei ore pe celãlalt mal al Rezervației Mici.
Bibliografie: Theodor N. Trâpcea - Timiș. Ghid turistic al judeþului. - București, 1975; Victor Ardelean, Ion Zãvoianu - Județul Timiș - Ed. Academiei, București, 1979; Proiectul LIFE 99 NAT/RO/006394 - Conservarea habitatului natural umed Mlaștinile Satchinez.