Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
Marius Terchilã (Timișoara)
La 23 km est de Timișoara, pe DN6/ E94, în mijlocul comunei Remetea Mare, un indicator spune cã mai sunt 8 km pânã în satul Bazoșul Nou, unde se aflã un parc dendrologic.
De la învãțãtorul Pavel Gr. Precup (Monografia comunei Bazoșul Nou, 1984) știm cã satul s-a format în mai 1926. Ciobani din zona Sibiului au aflat cã moșia grofului Ambrozi Ludovik s-a desfiinșat prin reforma agrarã din 1920, statul acordând celor care veneau cu oile la iernat în câmpia bãnãțeanã câte 9,21 ha teren arabil și 0,29 ha pentru grãdinã și casã. El se numea Hotar Maior (Bazoș Hotar, în scriptele bisericii); în 1932 se trece la denumirea Bazoșul Nou. Ciobanii cei mai numeroși au sosit din comuna Tãlmãcel.
Parcul, proprietate a lui Ambrozi, a fost exceptat de la expropiere și a devenit tot mai renumit. De amenajarea lui s-a ocupat dr. F. von Engelhardt, director al grãdinilor din Düsseldorf, între 1909-1914 (Theodor N. Trâpcea - Timiș, ghid turistic al judeþului - București, 1975). Pavel Gr. Precup povestește cã dupã 1912 a început în parc construirea unui castel, cu zeci de încãperi, sistem de încãlzire centralã și canalizare. În 1914 castelul era gata la exterior și în mare parte în interior; lipsa brațelor de muncã, din cauza rãzboiului, a determinat sistarea lucrãrilor.
În 1934, parcul a intrat în posesia Casei Pãdurilor Statului, având scop sã devinã laborator viu pentru silvicultori și teren de studiu pentru elevii de la Liceul silvic Pãdurea Verde din Timișoara. Dar în 1932-1933, castelul fusese demolat. În parc, de la un turn de apã pornesc alei în toate direcțiile. În nordul lui, aproape de alea circularã, se afla cursul domol al apei aduse din Bega, peste care treceau poduri arcuite.
Parcul s-a format prin introducerea speciilor exotice într-o pãdure naturalã de stejar din lunca Râului Timiș, având azi o suprafațã de 60 ha. Dacã în 1934 se gãseau aici 194 de specii de arbori și arbuști, în prezent, grație interesului Stațiunii Experimentale Silvice Timișoara, s-a ajuns la 520 de specii, forme, varietãți. În timp, s-au stabilit legãturi cu peste 500 de grãdini botanice, parcuri dendrologice, universitãți din peste 60 de state ale lumii.
În alte parcuri dendrologice din țarã (Macea, Gurahonț, Simeria), arborii decorativi, formele geometrice și plantele rare epateazã prin exotism. Parcul de la Bazoș e împãrțit pe zone dominate de anumite culori: roșu, galben, verde, albastru, lila. Sunt prezente o mare varietate de ciuperci. În februarie - martie, în zile cu vizibilitate foarte bunã, din marginea de est a parcului putem admira Muntele Mic, distingându-se și crucea de acolo.