US Axis of Aggression in Gulf

http://www.informationclearinghouse.info/52094.htm

By Finian Cunningham

August 15, 2019 "Information Clearing House" - When Washington announced a few weeks ago the formation of a maritime “international coalition” to “protect shipping” in the Persian Gulf, many observers were skeptical. Now skepticism has rightly turned to alarm, as the proposed US-led “coalition” transpires to comprise a grand total of just three nations: the US, Britain and Israel.

The term “coalition” has always been a weasel word used by Washington to give its military operations around the world a veneer of international consensus and moral authority. If the US goes ahead with deploying forces in the Persian Gulf the guise of “coalition” is threadbare. It will be seen for what it is: naked aggression.

Iran promptly warned that if the US, Britain and Israel move on their intention to deploy in the Persian Gulf, it will not hesitate to defend itself from a “clear threat”.

Britain has ordered this week another warship, HMS Kent, to the Gulf. The move, significantly, occurred as Trump’s hawkish national security advisor John Bolton was in London for two-day official meetings with PM Boris Johnson and other senior ministers. Bolton praised Britain’s decision to join the US-led Operation Sentinel mission, rather than an alternative proposed European naval mission. It’s not clear if HMS Kent is simply replacing another British warship in the Gulf, HMS Duncan, or if this is a further buildup in force. Either way, the line up of US, Britain and reportedly Israel is a foreboding potential offensive.

Israeli leaders have in the recent past repeatedly called for military attacks on Iran, claiming without evidence that the Islamic Republic is secretly building nuclear weapons, thus allegedly posing an existential threat to the Jewish state, despite the latter possessing an estimated 200-300 nuclear warheads.

Given the Trump administration’s manic hostility towards Tehran, which it labels a “terrorist regime”, and given the long history of US-British treachery against Iran, it is understandable the alarm being aroused if Washington, London and Tel Aviv proceed with their flotilla in the Gulf.

Major General Hossein Salami, commander-in-chief of Iran’s Islamic Revolutionary Guard Corps, slammed the proposed US-led trio of forces as a “coalition of demons”.

Iranian defense minister Brigadier General Amir Hatami warned that any such US deployment involving Israel in a waterway contiguous with Iran’s southern coast would have “disastrous consequences for the region”. Tehran would view it as an act of war.

Will Washington light the fuse? President Donald Trump and his psychotic war advisor John Bolton have certainly talked tough on several occasions over recent weeks about attacking Iran and “destroying” the Persian nation with overwhelming force. Combined with the depraved Israeli prime minster Benjamin Netanyahu and the lackey British premier Boris Johnson, the “axis of insanity” is perplexing.

However, Trump’s threats have often turned out to be empty. Washington has said before it would “defend” its interests when cargo ships were sabotaged in recent weeks. Iran was blamed by the US without evidence for the sabotage incidents, but Washington’s bellicose rhetoric didn’t materialize in military action. Even when Iran shot down a US $220-million spy drone over its territory on June 20, Trump balked at ordering “retaliatory” air strikes.

Another deterring factor is Iran’s formidable anti-ship missiles and air defenses which are augmented by the latest Russian technology, as documented by John Helmer.

There is thus a fair chance that the Trump administration will back off from its plans for a maritime incursion in the Persian Gulf. Even the intellectually challenged White House must know that any such move – especially involving a blatant axis of aggression of the US, Britain and Israel – will be tantamount to declaring war. The consequences for the war-torn region, the global economy and world peace would indeed be potentially calamitous. Surely, the unhinged American, British and Israeli leaders know this?

International consensus and world opinion may also be a vital check on the US-led folly of antagonizing Iran. The refusal by Germany, France and other European nations to participate in the US maritime force dealt a significant blow to Washington’s subterfuge of forming a coalition camouflage for its aggression against Iran.

The Americans were infuriated. US officials have reportedly lobbied the Berlin government to change its mind, to no avail. One American official was reported to have complained: “German officials keep telling us that they’re on our side, but they have to side with Iran on nuclear related issues because of the nuclear deal. Iran is attacking tankers which has nothing to do with the deal. So what’s Germany’s excuse for not siding with us this time?”

Richard Grenell, the pesky US ambassador in Berlin, displayed exasperation over Germany’s rebuff to the naval coalition plan, dubbed Operation Sentinel. Employing his best double-think, Grenell said: “German participation would help deescalate the situation. The Iranians would see a united West.”

This comes against a background of various rows between the Trump administration and Berlin, including on NATO spending, trade tariffs and the Nord Stream 2 gas pipeline project with Russia.

Washington is peeved by the Europeans and Germany in particular for not giving its purported naval coalition in the Gulf the desired appearance of international mandate.

As Iran’s Foreign Minister Mohammad Javad Zarif remarked, the US is “isolated”, apart from having the British and Israelis riding shotgun on its now-evident adventure of aggression. From political, legal and moral viewpoints, it will be difficult for the Trump administration to proceed with its plan to “protect shipping” in the Persian Gulf because it is abundantly clear that the plan is a flagrant war footing.

If the US and its allies were genuine about forming a protection arrangement for commercial shipping routes through the Strait of Hormuz in the Gulf – where 20-30 per cent of globally shipped oil passes each day – then they would do well to take on board the Russian proposal presented at the UN on August 8.

Dmitry Polyansky, Russia’s acting envoy to the UN, set forth a multilateral security concept. He emphasized that the partnership would be a genuine international coalition acting within the framework of the UN Security Council. The proposal, which China has backed, would include all stakeholders for the safety of shipping through the vital Persian Gulf, including Iran. This is surely the way to go towards de-escalating the dangerous tensions in the region. The key is that any such initiative must be formulated in keeping with UN principles and international law. It is not for one, two or three nations to assume the role of naval “policemen” in an area of international waterways. Even if we take Washington’s rhetoric about “protecting shipping” at face value, its deployment of force in the Gulf is an illegitimate assumption of power. It is outside UN principles and without Security Council mandate. In a word, illegal.

European and Asian nations would be advised to back the Russian initiative in order to maintain peace in the Gulf. By contrast, Washington’s plans are a reckless and reprehensible provocation for war.

[url=https://cse.google.com/cse?cx=010732926337524982427%3Ava4-o-6opiq&ie=UTF-8&siteurl=www.google.com%2Fcse%2Fhome%3Fcx%3D010732926337524982427%3Ava4-o-6opiq&q=Finian+Cunningham&sa=Search&siteurl=%2FE%3A%2FICH%20Website%2Findex.html&ref=&ss=#gsc.tab=0&gsc.q=Finian cunningham&gsc.page=1] Finian Cunningham[/url] has written extensively on international affairs, with articles published in several languages. He is a Master’s graduate in Agricultural Chemistry and worked as a scientific editor for the Royal Society of Chemistry, Cambridge, England, before pursuing a career in newspaper journalism. He is also a musician and songwriter. For nearly 20 years, he worked as an editor and writer in major news media organisations, including The Mirror, Irish Times and Independent.

This article was originally published by "Strategic Culture Foundation " -

Având în vedere ostilitatea maniacală a administrației Trump față de Teheran, pe care o etichetează drept „regim terorist” și având în vedere istoria îndelungată a trădării american-britanice împotriva Iranului, este de înțeles alarma apărută dacă Washington, Londra și Tel Aviv continuă cu flotila lor în Golful.

Generalul major Hossein Salami, comandantul șef al Corpului Gărzii Revoluționare Islamice din Iran, a trântit trio-ul de forțe propus de SUA ca „coaliție de demoni”.

Ministrul iranian al apărării, generalul de brigadă, Amir Hatami, a avertizat că orice astfel de desfășurare a SUA care implică Israel într-o cărare navigabilă învecinată cu coasta de sud a Iranului ar avea „consecințe dezastruoase pentru regiune”. Teheran ar privi-o ca pe un act de război.

Va aprinde Washingtonul siguranța? Președintele Donald Trump și consilierul său psihotic de război, John Bolton, au discutat cu siguranță în mai multe ocazii în ultimele săptămâni despre atacul Iranului și „distrugerea” națiunii persane cu o forță copleșitoare. În combinație cu depravatul prim-ministru israelian Benjamin Netanyahu și premierul britanic lacul Boris Johnson, „axa nebuniei” este perplexă.

Cu toate acestea, amenințările lui Trump s-au dovedit adesea goale. Washingtonul a spus înainte să-și „apere” interesele atunci când navele de marfă au fost sabotate în ultimele săptămâni. Iranul a fost învinuit de SUA fără dovezi pentru incidentele de sabotaj, dar retorica belicoasă de la Washington nu s-a concretizat în acțiunea militară. Chiar atunci când Iranul a doborât un dron spion de 220 de milioane de dolari pe teritoriul său, pe 20 iunie, Trump s-a împiedicat să ordone atacuri aeriene „de represalii”.

Un alt factor descurajant este formidabilele rachete anti-nave ale Iranului și apărări aeriene, care sunt amplificate de cea mai recentă tehnologie rusă, după cum este documentat de John Helmer.

Astfel, există o șansă echitabilă ca administrația Trump să se retragă din planurile sale pentru o incursiune maritimă în Golful Persic. Chiar și Casa Albă provocată intelectual trebuie să știe că orice astfel de mișcare - mai ales implicând o axa flagrantă de agresiune a SUA, Marii Britanii și Israel - va echivala cu declararea războiului. Consecințele asupra regiunii sfâșiate de război, a economiei globale și a păcii mondiale ar fi într-adevăr potențial calamite. Cu siguranță, liderii americani, britanici și israelieni neîncetat știu asta?

Consensul internațional și opinia mondială pot fi, de asemenea, o verificare vitală a nebuniei conduse de SUA de a antagoniza Iranul. Refuzul Germaniei, Franței și al altor națiuni europene de a participa la forța maritimă a SUA a însemnat o lovitură semnificativă pentru subterfugiul Washingtonului de a forma un camuflaj de coaliție pentru agresiunea sa împotriva Iranului.

Americanii erau înfuriați. Oficialii americani au făcut presiuni asupra guvernului de la Berlin pentru a-și schimba părerea. Un oficial american a fost raportat că s-a plâns: „Oficialii germani ne spun că sunt de partea noastră, dar trebuie să se alăture Iranului cu privire la problemele legate de nucleare din cauza acordului nuclear. Iranul atacă tancurile, care nu are nicio legătură cu acordul. Așadar, care este scuza Germaniei pentru că nu ați stat cu noi de data asta? ”

Richard Grenell, penibilul ambasador al SUA la Berlin, s-a arătat exasperat de reproșul Germaniei față de planul coaliției navale, supranumit Operațiunea Sentinel. Utilizând cele mai bune gânduri duble ale sale, Grenell a spus: „Participarea germană ar contribui la eliminarea situației. Iranienii ar vedea un Vest unit. ”

Acest lucru vine pe fondul diferitelor rânduri între administrația Trump și Berlin, inclusiv cu privire la cheltuielile NATO, tarifele comerciale și proiectul de gazoduct Nord Stream 2 cu Rusia.

Washingtonul este pipăit de europeni și Germania, în special pentru că nu a oferit presupusei sale coaliții navale în Golf aspectul dorit al mandatului internațional.

După cum a remarcat ministrul iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, SUA sunt „izolate”, în afară de faptul că britanicii și israelienii călăreau pușca în aventura sa evidentă de agresiune. Din punct de vedere politic, juridic și moral, va fi dificil pentru administrația Trump să continue cu planul său de a „proteja transportul maritim” în Golful Persic, deoarece este clar clar că planul este o bază flagrantă de război.

Dacă SUA și aliații săi ar fi autentici în ceea ce privește formarea unui aranjament de protecție pentru rutele comerciale de transport prin Strâmtoarea Hormuz din Golf - unde 20-30 la sută din petrolul livrat la nivel mondial trec în fiecare zi - atunci ar face bine să își ia bordul Propunere rusă prezentată la ONU pe 8 august.

Dmitry Polyansky, trimisul rus al ONU, a creat un concept de securitate multilaterală. El a subliniat că parteneriatul va fi o adevărată coaliție internațională care acționează în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Propunerea, susținută de China, ar include toate părțile interesate pentru siguranța transportului prin Golful Persic vital, inclusiv Iranul. Aceasta este cu siguranță calea de a merge spre reducerea tensiunilor periculoase din regiune. Cheia este că orice astfel de inițiativă trebuie formulată în conformitate cu principiile ONU și cu dreptul internațional. Nu trebuie ca una, două sau trei națiuni să își asume rolul de „polițiști” navali într-o zonă a căilor navigabile internaționale. Chiar dacă luăm retorica Washingtonului cu privire la „protejarea transportului maritim” la valoarea nominală, desfășurarea forței sale în Golf este o asumare ilegală de putere. Este în afara principiilor ONU și fără mandatul Consiliului de Securitate. Într-un cuvânt, ilegal.

Națiunile europene și asiatice ar fi sfătuite să sprijine inițiativa rusă pentru a menține pacea în Golf. În schimb, planurile Washingtonului sunt o provocare nesăbuită și reprobabilă pentru război.

Finian Cunningham a scris pe larg despre afacerile internaționale, cu articole publicate în mai multe limbi. Este absolvent de masterat în chimie agricolă și a lucrat ca redactor științific la Royal Society of Chemistry, Cambridge, Anglia, înainte de a urmări o carieră în jurnalism. Este, de asemenea, muzician și compozitor. Timp de aproape 20 de ani, a lucrat ca redactor și scriitor în marile organizații de presă, inclusiv The Mirror, Irish Times și Independent.

Acest articol a fost publicat inițial de „ Fundația Strategică pentru Cultură ” -