By If Americans Knew

Constantly referring to Israel as our “most cherished ally” promotes an illusion of common interest that does not actually exist.

Andrew Sullivan comments on the U.S.-Israel relationship and the role of “pro-Israel” lobbying groups in our politics in a new essay. There are several things that I think Sullivan gets wrong, but perhaps the most significant and pervasive error in the piece is his repeated description of the relationship an “alliance.” He notes that the U.S. gets nothing in return for the extensive military and diplomatic support that it provides, he acknowledges that the U.S. “suffers internationally” on account of its close relationship with Israel, and he marvels at how badly its government under Netanyahu has behaved towards the U.S. Nonetheless, he writes, “I would defend the alliance despite this, because of my core belief in a Jewish state.”

The trouble with all this is that there is no alliance and Israel is not our ally. Its government does not behave as an ally does, it has never fought alongside U.S. forces in any of our foreign wars, and its interests are not aligned with ours as an ally’s should be. There is no formal treaty and no binding obligations that require our governments to do anything for the other.

There are few words in U.S. foreign policy debates used more frequently and with less precision than ally and alliance. Our politicians and pundits use these terms to refer to almost every state with which the U.S. has some kind of security relationship, and it always grossly exaggerates the nature and extent of the ties between our governments.

The exaggeration in Israel’s case is greatest of all because it is routinely called our “most important ally” in the region, or even our “most cherished ally” in all the world. These are ideological assertions that are not grounded in any observable reality. Dozens of other states all over the world are better allies to the United States than the “most cherished ally” is, and they don’t preside over an illegal occupation that implicates the U.S. in decades of abuses and crimes against the Palestinian people living under that occupation, but none of them enjoys the lockstep, uncritical backing that this one state does.

The effect of this constant repetition is to make the U.S.-Israel relationship seem extremely important to U.S. interests when it is not, and that serves to promote the “illusion of an imaginary common interest in cases where no real common interest exists.” It is this illusion as much as anything else that prevents a serious reassessment of the relationship….

An excerpt from an article by Daniel Larison published by the American Conservative

This article was originally published by "If Americans Knew" - -

Israelul nu este un aliat al SUA

De Dacă americanii știau

Referirea constantă la Israel ca „cel mai apreciat aliat” al nostru promovează o iluzie de interes comun care nu există de fapt.

Andrew Sullivan comentează cu privire la relația SUA-Israel și rolul grupurilor de lobby „pro-Israel” în politica noastră într-un nou eseu. Există mai multe lucruri care cred că Sullivan greșește, dar poate cea mai semnificativă și mai greșită eroare din piesă este descrierea sa repetată a relației o „alianță”. El observă că SUA nu obțin nimic în schimbul sprijinului militar și diplomatic extins. recunoaște că SUA „suferă pe plan internațional” din cauza relației sale strânse cu Israelul,

Problema cu toate acestea este că nu există alianță și Israel nu este aliatul nostru. Guvernul său nu se comportă ca un aliat, nu a luptat niciodată alături de forțele americane în niciunul dintre războaiele noastre externe, iar interesele sale nu sunt aliniate cu ale noastre așa cum ar trebui să fie un aliat. Nu există un tratat formal și nici o obligație obligatorie care să impună guvernelor noastre să facă orice pentru celălalt.

Exagerarea în cazul Israelului este cea mai mare dintre toate, deoarece este numită în mod obișnuit „cel mai important aliat” al nostru în regiune sau chiar „cel mai prețuit aliat” al nostru. în toată lumea. Acestea sunt afirmații ideologice care nu sunt întemeiate în nicio realitate observabilă. Zeci de alte state din întreaga lume sunt aliați mai buni ai Statelor Unite decât este „cel mai prețuit aliat” și nu prezidează o ocupație ilegală care implică SUA în decenii de abuzuri și crime împotriva poporului palestinian care trăiește sub acea ocupație, dar niciunul dintre ei nu se bucură de sprijinul necrutator pe care îl face acest stat.Există puține cuvinte în dezbaterile de politică externă din SUA utilizate mai frecvent și cu mai puțină precizie decât aliat și alianță. Politicienii și punditele noastre folosesc acești termeni pentru a se referi la aproape fiecare stat cu care SUA au un fel de relație de securitate și întotdeauna exagerează în mod grosolan natura și întinderea legăturilor dintre guvernele noastre.

Efectul acestei repetări constante este de a face ca relația SUA-Israel să pară extrem de importantă pentru interesele SUA atunci când nu este aceasta, iar asta servește la promovarea „iluziei unui interes comun imaginar în cazurile în care nu există un interes comun real.” Este această iluzie la fel ca orice altceva care împiedică o reevaluare serioasă a relației ...

Un extras dintr-un articol al lui Daniel Larison publicat de conservatorul american

Acest articol a fost publicat inițial de „ Dacă americanii știau ” - -

Israel Is Not America’s Ally

By DANIEL LARISON

Andrew Sullivan comments on the U.S.-Israel relationship and the role of “pro-Israel” lobbying groups in our politics in a new essay. There are several things that I think Sullivan gets wrong, but perhaps the most significant and pervasive error in the piece is his repeated description of the relationship an “alliance.” He notes that the U.S. gets nothing in return for the extensive military and diplomatic support that it provides, he acknowledges that the U.S. “suffers internationally” on account of its close relationship with Israel, and he marvels at how badly its government under Netanyahu has behaved towards the U.S. Nonetheless, he writes, “I would defend the alliance despite this, because of my core belief in a Jewish state.” The trouble with all this is that there is no alliance and Israel is not our ally. Its government does not behave as an ally does, it has never fought alongside U.S. forces in any of our foreign wars, and its interests are not aligned with ours as an ally’s should be. There is no formal treaty and no binding obligations that require our governments to do anything for the other.

There are few words in U.S. foreign policy debates used more frequently and with less precision than ally and alliance. Our politicians and pundits use these terms to refer to almost every state with which the U.S. has some kind of security relationship, and it always grossly exaggerates the nature and extent of the ties between our governments. The exaggeration in Israel’s case is greatest of all because it is routinely called our “most important ally” in the region, or even our “most cherished ally” in all the world. These are ideological assertions that are not grounded in any observable reality. Dozens of other states all over the world are better allies to the United States than the “most cherished ally” is, and they don’t preside over an illegal occupation that implicates the U.S. in decades of abuses and crimes against the Palestinian people living under that occupation, but none of them enjoys the lockstep, uncritical backing that this one state does. The effect of this constant repetition is to make the U.S.-Israel relationship seem extremely important to U.S. interests when it is not, and that serves to promote the “illusion of an imaginary common interest in cases where no real common interest exists.” It is this illusion as much as anything else that prevents a serious reassessment of the relationship.

Israel is one of America’s regional clients, and it is the one that the U.S. indulges more than any other, but that is all that it is. As such, it receives far more support than it needs to and far more than makes sense for the U.S. to give, and the overwhelming political support that the relationship has is out of all proportion to the value of the relationship to the United States. In fact, like several other regional clients Israel has increasingly become a liability for the U.S., and the relationship should be changed accordingly.

Israelul nu este aliatul Americii

De DANIEL LARISON

Andrew Sullivan comentează relația SUA-Israel și rolul grupurilor de lobby „pro-Israel” din politica noastră într-un nou eseu. Există mai multe lucruri care cred că Sullivan greșește, dar poate cea mai semnificativă și mai greșită eroare din piesă este descrierea sa repetată a relației o „alianță”. El observă că SUA nu obțin nimic în schimbul sprijinului militar și diplomatic extins. În acest sens, el recunoaște că SUA „suferă la nivel internațional” din cauza relației sale strânse cu Israel și se minunează de cât de prost s-a comportat guvernul său sub Netanyahu față de SUA. , din cauza credinței mele fundamentale într-un stat evreiesc. ”Problema cu toate acestea este că nu există alianță și Israel nu este aliatul nostru. Guvernul său nu se comportă ca un aliat, nu a luptat niciodată alături de forțele americane în niciunul dintre războaiele noastre externe, iar interesele sale nu sunt aliniate cu ale noastre așa cum ar trebui să fie un aliat. Nu există un tratat formal și nici o obligație obligatorie care să impună guvernelor noastre să facă orice pentru celălalt.

Există puține cuvinte în dezbaterile de politică externă din SUA utilizate mai frecvent și cu mai puțină precizie decât aliat și alianță. Politicienii și punditele noastre folosesc acești termeni pentru a se referi la aproape fiecare stat cu care SUA au un fel de relație de securitate și întotdeauna exagerează brutal natura și întinderea legăturilor dintre guvernele noastre. Exagerarea în cazul Israelului este cea mai mare dintre toate, deoarece este numit de rutină „cel mai important aliat” al nostru în regiune, sau chiar „cel mai prețuit aliat” din toată lumea. Acestea sunt afirmații ideologice care nu sunt întemeiate în nicio realitate observabilă. Zeci de alte state din întreaga lume sunt aliați mai buni ai Statelor Unite decât este „cel mai prețuit aliat” și nu prezidează o ocupație ilegală care implică SUA în decenii de abuzuri și crime împotriva poporului palestinian care trăiește sub acea ocupație, dar niciunul dintre ei nu se bucură de sprijinul necrutator pe care îl face acest stat. Efectul acestei repetări constante este de a face ca relația SUA-Israel să pară extrem de importantă pentru interesele SUA atunci când nu este aceasta, iar asta servește la promovarea „iluziei unui interes comun imaginar în cazurile în care nu există un interes comun real.” Este această iluzie la fel ca orice altceva care împiedică o reevaluare serioasă a relației.

Israelul este unul dintre clienții regionali ai Americii și este cel în care SUA se lasă mai mult decât oricare altul, dar tot ceea ce este. Ca atare, primește mult mai mult sprijin decât are nevoie și mult mai mult decât are sens pentru a da SUA, iar sprijinul politic copleșitor pe care relația îl are este în orice proporție cu valoarea relației cu Statele Unite. De fapt, ca și alți alți clienți regionali, Israel a devenit din ce în ce mai mult o răspundere pentru SUA, iar relația ar trebui schimbată în consecință.