Utilitatea unui director executiv

Post date: May 11, 2011 12:02:29 PM

Majoritatea organizaţiilor care ajung să aibă o activitate sistematică şi să gestioneze resurse financiare optează pentru delegarea conducerii executive către un singur individ în persoana unui director executiv sau a unui preşedinte executiv. Opţiunea pentru responsabilizarea unei singure persoane cu funcţii executive este determinată de mai multe argumente, printre care enumerăm :

- Operativitatea luării deciziilor. Atunci când deciziile sunt luate de o singură persoană şi nu de mai multe creşte eficienţa, rapiditatea şi operativitatea actului de decizie (calitatea deciziilor depinde de competenţa decidentului şi nu de numărul decidenţilor). Convocarea consiliului director pentru luarea tuturor deciziilor cotidiene şi pentru coordonarea activităţilor unei organizaţii nu ar face decât să îngreuneze operativitatea acesteia.

- Reducerea costurilor administrative. Întrunirea consiliului director pentru luarea tuturor deciziilor cu care se confruntă organizaţia ar determina şi creşterea costurilor administrative (exemplu: creşterea cheltuielilor de comunicare pentru convocarea şedinţelor de consiliu director)

- Coerenţă şi claritate. Unul din principiile universale ale managementului proclamă “ unitatea de comandă şi control ” ceea ce înseamnă faptul că o conducere unitară este de preferat unei conduceri de grup. Acest lucru asigură o coerenţă internă sporită şi o mai mare claritate în ceea ce priveşte coordonarea angajaţilor organizaţiei. De altfel, şi înţelepciunea populară recunoaşte acest lucru : “ Copilul cu multe moaşe rămâne neînfăşat ”.

- Creşterea sentimentului de responsabilitate individuală. O multitudine de studii şi cercetări asupra grupurilor (inclusiv asupra grupurilor decizionale) au arătat că atunci când responsabilitatea pentru realizarea unei sarcini revine unui grup şi nu unei singure persoane sentimentul de responsabilitate resimţit de membrii grupului este cu mult mai mic decât sentimentul de responsabilitate resimtit de persoana singură. La nivel de grup se manifestă un fenomen de difuziune a responsabilităţii pentru realizarea sarcinilor organizaţiei astfel că, mai ales atunci când finalizarea sarcinilor eşuează sau rezultatele obţinute nu sunt cele scontate, responsabilitatea individuală se diminuează, fiecare membru simţindu-se protejat prin apartenenţa la grup.

- Creşterea efortului individual. Efortul depus de un director executiv, este adesea mai mare decât efortul cumulat al unui consiliu director format din 3 sau mai multe persoane. O serie de alte studii şi cercetări au arătat ca la nivel de grup apare “ fenomenul pierderii de vreme ” manifestat prin amânarea unor sarcini şi reducerea efortului individual pentru realizarea sarcinilor colective.

Responsabilizarea unei singure persoane pentru evoluţia, progresele şi performanţele organizaţiei este astfel o practică managerială recomandabilă pentru conducerea organizaţiilor non-profit cu activitate sistematică. De altfel, în majoritatea organizaţiilor de succes, directorul executiv sau preşedintele executiv este o persoană cheie de a cărui activitate depinde în foarte mare măsură perfomanţa organizaţiei