Bloc notes

Page start up on 19.06.2015_19.26 (UTC+1 / Paterna, España)

Caiet-maculator de opinii personale, de opinii publicate prin facebook sau prin alte publicatii sau, pur si simplu, ne-publicate. Vezi: Maculator (dex)

Fbook 06 febr 2016

Desi ca romani, scriem si vorbim aceeasi limba, nu vorbim toti (23 milioane) acelasi limbaj, ci vorbim jargoane diferite, jargoane create inconstient prin apartenenta la un anumit grup functie de: "etaj social", de varsta, profesie, "nava" pe care te afli imbarcat, etc.

Desi "limba romana" ar fi trebuit sa ne fie acel "limbaj comun" care sa ne fi ajutat sa comunicam intre noi de asa natura incat cand zice unul de "ploaie" sa inteleaga altul tot de "ploaie" si nu sa inteleaga "oaie", in realitate se vede ca "turnul Babel" e la el acasa si in interiorul limbilor oficiale, si nu doar intre limbile oficiale.

Ma rog, exista o realitate care . . . aia e, unde e clar ca cea mai vizibila, cea mai perceptibila, cea mai usor de iesit in relief, forma de auto-clasare a oamenilor este . . . politica.

Functie de "orientarea politica personala", persoanele umbla pe cheu, ca un marinar(de profesie) fara angajament, cautand sa se imbarce pe vaporul dorit.

Pentru ca partidul politic este un fel de . . . corabie.

Oamenii "de uscat" refuza sa considere asta, complacandu-se in a nu face defalcarea intre "viata sociala" si "viata politica" ci incercand sa faca din doua, una.De fapt, lucrurile sunt mult mai complicate, de asa natura incat si "uscatul" tot pe "nava" se afla, si odata ce stim ca pe glob sunt (in jur de) 200 de tari, putem considera ca sunt 200 de "platforme plutitoare" ("slepuri"/ "barje") pe care isi duc viata (acolo unde le-a aterizat barza), 200 de popoare.

Mare parte dintre oamenii de pe aceste "platforme plutitoare" traiesc ca o furnica pe o pista de aeroport care nici nu are habar ca traieste pe un aeroport :)

Sau, altfel spus, ca pasagerii unei "insule cu elice", ca pasagerii unor imense "orase plutitoare", fara constienta plutirii.

Exista insa si oameni preocupati de directia in care merge "insula plutitoare" pe care s-au nascut.

Unii, care sunt preocupati de integritatea insulei, inspre beneficiul tuturor cetatenilor ei, altii care sunt interesati sa "mulga" aceste insule in interes cat se poate mai personal.

Nu e lucru usor de facut diferenta intre cei ce trag (sau imping) de insula in directia buna si in "folosul general", fata de cei ce se prefac (simuleaza) a trage in directia buna si in interes general, dar de fapt trag in directie folositoare lor si in scopuri focalizate pe "cat mai personal", iar de aceasta greutate a distingerii "lucrului beneficios" de "lucrul pagubos" cauta a profita mai ales cei ce provoaca "folosului general" paguba, spre a avea beneficiu in folos cat le e posibil mai personal.

Ei bine, intre oameni sunt si dintre cei ce "simt chemarea marii" dupa cum si din cei ce nu simt aceasta chemare.

Tot asa, dintre oameni sunt dintre cei ce "simt chemarea politicii" dupa cum sunt si din cei ce nu simt aceasta chemare.

Tot asa, dintre oameni sunt dintre cei ce simt chemarea fotbalului, a tenisului, a alpinismului, a aeromodelismului, etc

Si tot asa pentru orice alta activitate umana, fie ea activitate profesionala, activitate sportiva sau altfel de activitate.

Iar asta se numeste . . . vocatie.

Focalizand analiza noastra pe politica, daca privim o mostra precum cea din imaginea de alaturi care reflecta niste rezultate de la un scrutin de vot spaniol, ne formam deja o idee ca oamenii, ca oameni, sunt de diferite "culori politice", si ca sunt atat de variate strategiile pe care oamenii le pot elabora ca sunt . . . variante infinite.Infinite-infinite, dar ca si in cazul culorilor, vorbim de o cantitate infinita . . . intr-un spatiu (totusi) finit, pentru ca stim spre exemplu ca din toate culorile la un loc ne rezulta . . . albul.

Ca si atunci cand, desi stim ca "lungimea cercului" este o linie compusa (ca orice linie) dintr-o infinitate de puncte, dar care infinitate e cuprinsa (totusi) intr-un spatiu de 360º.

Din pacate traim intr-o Romanie complet contrafacuta de inaintasi de-ai nostri (inaintasi de teapa usl-ului contemporan), contrafacere urzita ani multi inainte dar ajunsa a fi pusa in aplicare din anii '45 in sus.

In Romania s-a adoptat "sufragiul universal" in 1918/1919, si, asa cum au procedat si cu "actiunile" in anii 1991, socialistii si-au spus (in barba): "Vreti drept de vot universal? Stai ca va dam noi vot universal", sau "Vreti voi, democratii, conditie de actionar pentru tot omul? Stai ca va batem noi tocmai cu cei pentru care va luptati sa le obtineti conditiile".

Daca avem o clasa politica de doi bani, e bine sa nu uitam ca orice alta "clasa" (inclusiv cea juridica) nu e venita din alta scoala, decat din scoala contrafacuta in '45.

Iar cand spun "scoala" in acest context, ma refer la "viata ca o scoala" si nu la scoala (institutia) din aceasta "scoala"

Ceea ce s-a intamplat este ca atunci cand obtii niste mutatii genetice la o samanta (sa zicem, la grau) si cultivi, si obtii mai multa samanta si de la an la altul inlocuiesti graul natural cu graul cel care a suferit mutatie. Acum, la 70 de ani distanta, suntem atat de obisnuiti cu mutatia incat ii asiguram perpetuarea.

Astfel ca si culorile politice desi pot fi infinite, ele incap totusi in cele clasice 360º ale cercului.Am definit eu, pe criterii personale, niste puncte de referinta incercand sa compatibilizez nuantele de culori cu gradele cercului si mi-a iesit ceva . . . . ca in imaginea de alaturi, unde "nordul" (coincizand pe busola cu punctele "0" si 360º) semnifica de fapt "alegerea buna", semnifica "referinta corecta in raport cu drumul" iar punctul coincident pe busola cu "180º" reprezentand "referinta complet eronata in raport cu drumul de urmat".

Adica, daca ai de urmat un drum precum cel din harta de mai sus, daca busola iti indica "nordul" unde trebuie sa iti indice de fapt "sudul" nu ajungi unde ai efectiv treaba ci in partea total opusa.

Parerea mea e ca ne-am nascut intr-o societate mai artificializata si ca naiba si ca cu cat intarziem in a invata, ca persoane sa ne facem introspectia, sa ne auto-consultam, sa ne auto-diagnosticam si sa ne auto-profilaxam, cu atat mai mult permitem perpetuarea si expansiunea, in progresie exponentiala, a acestei de formari. E grav, pentru ca e ca intr-o ascensiune a unui munte (sa-i zicem Everest) al carui varf nici macar nu se vede, si unde chiar ai o treaba (sa zicem, sa salvezi pe cineva drag tie) si sa afli dupa amar de ani ca de fapt nu asta era muntele pe care trebuia sa sui ci ca asta e un munte artificial creat, asa . . . cum se re-creeaza animalelor in captivitate ambient asemanator ambientului natural, ca sa li se amageasca sufletul.

Mai nasol, pe lumea asta, nu vad ce altceva ar putea fi.

Din pacate, parca nu era de ajuns ca lumea a luat-o din principiile ei spre o directie gresita (luand in ascensiune "muntele B") ci a mai trebuit sa mai apara si o contra-contrafacere romaneasca a realitatii, la nivelul anilor 45 si pornirea in ascensiune pe iluzoriul "munte C".

Va urma!