Vârful Ouşorul, Munţii Suhard, ascensiune de iarnă
Vasile Bouaru, Cristian Schipor (Rădăuţi)
Februarie 2009. De multe ori, trecand cu trenul prin Dorna Candreni sau coborand din Muntii Caliman, am admirat cupola inconfundabila a Ousorului (1639 m) (foto 1). Are acest varf o forma aparte care te imbie sa-l sui si sa admiri privelistea care se ofera de acolo de sus. Asa ca am pornit intr-o zi de iarna cu gandul la o traversare a Ousorului.
Oușorul, 1639 metri.
Am plecat din centrul satului Dorna Candreni (vezi harta, extras din lucrarea lui I. Popescu-Argesel - Suhard - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983) pe drumul care duce catre gara. Imediat dupa ce traversam calea ferata, la circa 50 de metri, se afla o mica constructie de tabla, vopsita in verde, care adaposteste un izvor de apa minerala. Acum nu curgea dar vara de multe ori ne-a potolit setea de la acest izvor captat. Vremea nu promitea nimic bun, cu o seara inainte ninsese destul de mult si plafonul de nori era destul de jos. Varful se pierdea in nori (foto 2, poza facuta imediat dupa traversarea caii ferate).
Harta zonei, extras din lucrarea lui I. Popescu-Argesel - Suhard - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983.
2 Spre Ousoru.
Depasim in urcus o serie de gospodarii si dupa ultima admiram inspre sud ceea ce se poate vedea din Muntii Caliman (foto 3). De la aceasta ultima locuinta urcam pe albia paraului pe care il intalnim. Treptat, ajungem intr-o poiana (foto 4, in ultimul plan Muntii Caliman) care are, in partea superioara si spre stanga in sensul de urcus, o portiune nu prea larga, parca sapata de o avalansa. Ne inscriem pe aceasta portiune si o data cu ea si panta devine mai mare. Dupa cateva sute de metri intram in padure. Panta este la fel de mare si vom avea grija sa mentinem aceeasi directie. Chiar daca ne abatem lateral dar vom urca in continuare nu exista pericol de ratacire deoarece portiunea impadurita pe care trebuie sa o urcam nu este prea intinsa si in curand vom iesi din padure.
3 Spre Muntii Caliman.
4 Urcus pe Ousoru.
Ajungem intr-o mica sa, dupa o ora si 45 minute de la plecarea din centrul satului. Ceva mai sus, ceata invaluie muntele. Din aceasta sa drumul se abate la dreapta, pe un traseu clasic de urcus. Urcam iar printr-o portiune parca sapata de o avalansa si care duce spre golul alpin. Peisajul este superb, brazii sunt plini de zapada. Dupa inca 20 minute de urcus vantul se inteteste si ceata e foarte deasa, semn ca iesim in golul alpin. De aici, urcusul devine destul de accentuat si vantul puternic care bate din fata ne “imbraca” in promoroaca si ne determina sa urcam in zig-zag. Nu mai vedem nimic caci ceata e foarte, foarte deasa dar stim ca mai avem putin de urcat. Si dupa inca 20 minute ajungem pe varf, piscul fiind marcat de o cruce metalica (foto 7, Cristi pe varf). Viscolul e foarte puternic si nu zabovim mult pe varf.
7 Pe Ousoru.
Ne asezam cu spatele la bratul mai mic din dreapta al crucii metalice (cel care in fotografia 7 se vede deasupra capului lui Cristi) si coboram pe directia data de el. La cativa metri mai jos de varf nu se mai simte vantul, aproape deloc. Se vede spre vale o minunata partie inzapezita pe care coboram ajutati de gravitatie. Brazii sunt poleiti cu zapada inghetata si e un peisaj de basm. La un moment dat intersectam traseul marcat care uneste creasta Suhardului cu orasul Vatra Dornei, traseu marcat cu cruce rosie. Il depasim si continuam coborarea pana dam de un mic parau pe care ne inscriem si care este un afluent al Paraului Haju.
Dupa cateva sute de metri ajungem la un drum forestier pe care coboram si pe care il urmam circa 25 minute. Acest drum duce pana in apropiere de satul Argestru. Noi am parasit insa drumul forestier din dreptul primei case pe care am observat-o. Asadar, din locul de unde se observa prima gospodarie, parasim drumul forestier care continua spre dreapta si coboram spre casele care se vad in stanga noastra. Printre aceste case este un drumusor care ne duce la o punte cam subreda peste Raul Bistrita Aurie (foto 8). Odata trecuta puntea ajugem foarte aproape de cascadele de gheata de langa Iacobeni, unde terminam traseul. E un parcurs frumos, pe care l-am strabatut in aproape 4 ore.
8 Trecere peste Bistrita Aurie.