Sinaia - Baiul Mare, Munţii Baiului

Drumeţii de o zi în Munţii Baiului

Marelena şi Radu Puşcarciuc (Oneşti)

Sugeram doua trasee in circuit pe plaiurile Baiului, care, credem noi, pot da suficienta satisfactie, si estetica si sportiva, celor aflati pe Valea Prahovei. Le-am parcurs la 23-24 mai 2010.

                 1. Sinaia – Piciorul Câinelui – Vf. Piscul Câinelui (1658 m) – Vf. Drăgan (1776 m) – Vf. Baiul Mare (1908 m) – Culmea Baiu – Muntele Cumpătul – Vf. Cumpătul (1651 m) – Stâna Mare – Plaiul Tufa – Sinaia (10-11 ore)

Plecam din gara Sinaia, pe soseaua nationala, spre sud. O strada secundara, marcata cu puncte albastre vopsite pe stalpii de electricitate, ne trage curand langa liniile caii ferate, pe care le traversam pentru a prinde capatul drumului, neasfaltat inca, ce urca in serpentine la fosta cabana Piscul Cainelui, scoasa acum din circuitul turistic (vezi harta, extras din lucrarea lui Mihai Ielenicz - Baiului - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1984). (vezi la si harta realizata de domnii Haret, Protopopescu, Titeica, utila pentru a descoperi alte particularitati ale zonei)

O data incheiati cei circa 2 km de drum si ajunsi la ultima lui curba, unde tinde sa intre pe poarta fostei cabane, il parasim si urmam o poteca, bine marcata cu punct albastru. Urmeaza imediat un urcus destul de dur - ce poate fi atenuat prin initiative proprii de suit in serpentine, neuitand sa revenim la marcaj o data ce acesta ajunge pe culmea Piciorul Cainelui. (In ghidurile mai vechi, marcajul turistic se termina la cabana Piscul Cainelui. Traseul, marcat ulterior, continua urcusul pe o poteca ce pleca din spatele cabanei direct spre linia de maxima altitudine a Piciorului Cainelui; semne ce marcau aceasta poteca inca se mai vad.)

O data instalati pe culme, panta se domoleste si marcajul, bine realizat, ne conduce intr-o ora la golul alpin. De pe micul varf (1348 m) pe care ajungem privelistile deschise de jur imprejur, incepand cu imaginea Bucegilor, sunt absolut incantatoare. Pe acest mic varf sunt instalate o masa si banci trainice, ceea ce va face popasul si mai placut. Traseul urmeaza in continuare Piciorul Cainelui, spre vest, poteca tinandu-se fidel de marginea padurii din stanga. Dupa jumatate de ora, depasim etajul padurilor si ne aflam sub Culmea Cainelui. In dreapta noastra, deasupra obarsiilor Vaii Cainelui, observam o stana. (Iarna, in portiunea de la varful de 1348 de metri pana aici se formeaza acumulari impresionante de zapada, de mai multi metri grosime. La topirea zapezilor, lacuri temporare cu suprafete importante ocupa locurile, pentru scurta vreme. - nota, Ica Giurgiu)

Traseul marcat se avanta spre Varful Piscul Cainelui. Dupa o prima treapta mai abrupta, marcajul dispare. Oricum nu mai este nevoie de el (asta numai pe vreme cu vizibilitate buna - I.G.), chiar daca mai sunt cateva semne care sa duca pana pe Varful Piscul Cainelui. Noi ocolim varful, cotind spre nord, pentru a intalni drumul de tractor de pe culmea principala a Baiului. De aici inainte privelistilor de pana acum li se adauga gama celor vestice, deschise catre Muntii Grohotis si, ceva mai tarziu, si spre Muntii Ciucas.

Ne indreptam spre punctul culminant al traseului, Varful Baiul Mare, urcand pe poteca fidela liniei de maxima altitudine a culmii, dupa ce am parasit drumul de tractor care incinge coastele vestice ale varfului, mult sub el. De pe varf, dupa ce ne vom fi indestulat ochii cu muntii si vaile imprejurului, coboram, cotind spre est, pentru a prinde muchia Muntelui Cumpatul, interfluviu care desparte Valea Rea, din stanga, de obarsiile Vaii Sipa si apoi de Valea Tufa, afluenti ai Prahovei. Drumul ciobanesc de pe culmea sa ne va conduce, dupa circa doua ore, pana in capatul golului alpin, la marginea padurii, unde se afla Stana Mare, parasita; poate din cauza rezervatiei de narcise de pe versantul sudic al Muntelui Cumpatul?!

De la stana ne va dirija, pe Plaiul (impadurit) Tufa, vechea poteca ciobaneasca peste care se suprapune un marcaj silvic cu benzi verticale, rosii. Este si acesta important, caci la el nu vom renunta in momentul in care poteca ciobaneasca va devia spre dreapta, pe un picior secundar, spre Valea Tufa; este esential sa simtim permanent in stanga noastra Valea Rea (neavand nici un afluent pe dreapta, nu sunt picioare secundare). Partea finala a coborasului, mai bine de jumatate de ora, este pe o panta constant mare, fara a lipsi insa cararea; iar acolo unde avem dubii, apelam la marcajul silvic care ne va indica directia buna. Iesim in spatele unui vechi canton silvic, la confluenta Vaii Rele cu Prahova. De aici, fie trecem podul peste Valea Rea si mergem mai bine de un kilometru pe malul stang al Prahovei pana putem traversa liniile caii ferate, exact pe unde am facut-o la debutul traseului; fie trecem Prahova pe podul caii ferate ajungand la gara Sinaia mai repede, pe o poteca paralela cu calea ferata (atentie insa la tren!).