Muntele Mic - Munţii Ţarcu, creasta principală

Flaviu Bujor (Cluj-Napoca)

Acesta este un articol scris in anul 2002, care relateaza o tura de trei zile din octombrie 2001 in frumosii Munți Țarcu - Muntele Mic. Ar fi trebuit sa apara in revista Muntii Carpati insa nu a mai apucat, din cauza incetarii aparitiei acesteia. Descrierea traseului este actualizata, singurele modificari in teren fiind marcajele (in sensul ca acum sunt mai bune) si eventual intrarea in traseu din Poiana Marului, din cauza constructiilor aparute in ultimii ani.

Plecam cu un tren de dimineata din Cluj-Napoca. Dupa Teius admiram de la fereastra culmile Trascaului, cu Piatra Cetii si Piatra Craivii, impunatoare in aerul curat al diminetii. Trenul urmeaza alene Valea Muresului pana la Simeria, unde coboram. Aici urcam in “personalul de Retezat”, care trece din Valea Streiului in Valea Jiului. Noi coboram in gara Bretea Streiului. In doua minute iesim la drumul national, la 9 km de orasul Hateg, la intersectia cu un drum lateral care duce in comuna Bretea Romana. Prindem repede o ocazie, un camion. Urcam cateva serpentine prin padurea Slivut, unde se afla rezervatia de zimbrii. Drumul coboara apoi usor spre Hateg unde ajungem in cateva minute. De aici luam o alta ocazie pana in satul Sarmizegetusa (vezi harta 1, extras din lucrarea Asaltul Carpatilor, Bucuresti, 1985). Langa sosea e intrarea in cetatea Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala romana a Daciei dupa cucerirea din anul 106. S-au pastrat destul de bine amfiteatrul, forul si ruinele unor temple si a unei bai romane. Ne plimbam fara graba printre ruine. Suntem impresionati mai ales de for, o piata mare inconjurata de zidurile cladirilor de locuit si ale atelierelor mestesugarilor. Dupa doua ore iesim din complexul arheologic si ne pregatim de drum. Vizavi de intrare este un muzeu de istorie foarte frumos.

Prindem un camion care merge la Caransebes. E incarcat cu marfa si urca gafaind spre Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei, la aproape 700 de metri altitudine (harta 1). De aici drumul coboara in Valea Bistra. Trecem de intersectia cu drumul lateral spre Rusca Montana si Ruschita, unde se afla cariera de marmura si, inainte de intrarea in orasul Otelu Rosu, coboram la ramificatia spre Poiana Marului, pana la care mai avem 22 de kilometri.

Un Aro vechi ne duce pe Valea Bistra Marului pana la barajul Lacului de acumulare Maru, de unde ne preia un microbuz care ne lasa, spre seara, in mijlocul ministatiunii Poiana Marului. Suntem intr-o mica depresiune, la 650 de metri altitudine, inconjurata din toate partile de creste impadurite. Statiunea are un hotel mare, Scorilo si mai multe pensiuni si cabane de vacanta. Intrebam unde putem pune cortul si suntem indrumati spre malul Bistrei Marului, vizavi de hotel, unde sunt cateva vetre de foc. Intindem cortul si ne bucuram de linistea locului. Se insereaza si cerul se umple de stele.

Noaptea trece repede. La ora 9 suntem gata de plecare. Soarele abia acum ajunge la noi, rasarind de dupa culmea Sturu - Bistra. E senin si se anunta vreme frumoasa. De la hotel ne intoarcem spre intrarea in statiune. Dupa cateva sute de metri se desprinde pe stanga un drum forestier. Tabla indicatoare ne anunta ca e drumul de pe Valea Sucului, pe care urca doua trasee marcate, unul spre cabana Olteana, altul spre Varful Caleanu. Trecem podul peste Valea Sucului si dupa cinci minute ajungem la un alt drum forestier, tot pe stanga, inchis cu bariera. Mai mergem cateva sute de metri si dupa ce traversam pe un pod Valea Scorila, o sageata si un semn de marcaj banda albastra, plasate pe un stalp de curent, ne indica intrarea in traseu. In aceasta zona sunt cateva cabane particulare. Intram pe un drumeag si mergem 200 de metri pana la prima cabana. De aici coboram la firul Vaii Scorila, o traversam si intram pe drumul forestier cu bariera pe care il depasisem cu cateva minute inainte, pe malul drept al vaii. Am facut pana aici 30 de minute de la hotel.

Urmam zece minute drumul forestier prin padure pana la un mic izvor unde ne umplem sticlele cu apa. Alta sursa de apa nu mai este pana la complexul turistic Muntele Mic. Un semn de marcaj ne indruma spre stanga, pe un vechi drum de TAF care urca abrupt in versantul drept al Vaii Scorila. Dupa cateva minute marcajul urmeaza o poteca abrupta care scurteaza o curba a drumului, insa ne supune la un efort serios. Revenim la drum si urcam cateva serpentine. Dupa 45 de minute de urcus obositor atingem Culmea lui Baloi, in plina padure. Spre stanga (sud-est) se ghicesc pantele spre Valea Sucului. Dupa o scurta pauza incepem lunga ascensiune a Culmii lui Baloi. Drumeagul se mentine aproape de linia crestei, urmand toate urcusurile si coborasurile acesteia.

Dupa o ora de mers padurea incepe sa se rareasca si dupa inca un urcus scurt sosim in Poiana Boboratei (2 ore si 15 minute de la plecare). Pentru prima data creasta Tarcului ni se arata in toata frumusetea sa. Distingem spre sud zona Varfurilor Tarcu si Caleanu (se vede de aici si statia meteo de pe Tarcu), iar spre sud-est si est celelalte masive ale Muntilor Tarcu: Baicu si Bloju. Mai aproape, la vest, pe creasta pe care suntem, zarim stanca Piatra Scorilei, chiar la limita padurii de conifere. Urmam creasta, intram din nou in padure, care e tot mai rara. Urcusul e placut, poteca este clara. Intr-o zona de rariste ne apare in spate statiunea Poiana Marului, cuibarita intre munti. Sub noi se adanceste Valea Scorila, strajuita de Culmea lui Baloi. Un urcus scurt si iesim la gol alpin, langa Piatra Scorilei. Poposim pe stanca, dupa 30 de minute de mers de la Poiana Boboratei. Peisajul e total schimbat. Culmea Muntelui Mic, al carui varf nu e vizibil de aici este adanc taiata de zona de obarsie a Vaii Scorila. Pasunea alpina e atotstapanitoare, doar din loc in loc este punctata de tufe de ienuperi.

Pornim pe dreapta vaii, pe un drumeag abia schitat prin iarba, care ocoleste izvoarele Scorilei si urca usor spre un punct situat la sud de Varful Muntele Mic. Marcajul paraseste drumul si traverseaza un adevarat platou, in usoara coborare spre sud-vest, direct spre complexul turistic. Parasim marcajul si iesim in creasta, aproape de varf. Acesta e putin mai la nord si are altitudinea de 1802 metri. Coboram spre sud, pe creasta, pana la imensa cruce care strajuieste complexul turistic. Aceasta a fost refacuta de cativa ani si se afla la altitudinea de 1670 de metri. De aici imbratisam cu privirea tot complexul Muntele Mic. Aici e un hotel mare, Sebes si multe cabane particulare. Telescaunul functioneaza, probabil se fac probe pentru sezonul de iarna. Coboram pe langa cablurile celor doua teleschiuri si in 15 minute ajungem in fata hotelului Sebes. Am facut patru ore si jumatate de la plecarea din Poiana Marului. Hotelul Sebes are noua etaje insa este in paragina si este inchis de cativa ani (este inchis si astazi). Mai sunt aici cateva cabane si pensiuni, un refugiu salvamont si o mica bisericuta din lemn. La doua cabane se lucreaza din greu. Probabil ca iarna e foarte frumos aici, sunt partii de schi si e un drum care urca aici dinspre Caransebes, prin Borlova. Desi e inca devreme ne hotaram sa ramanem aici. Instalam cortul langa izvorul bogat din fata hotelului. Ne petrecem seara povestind in fata cortului.

Dimineata pornim la drum sub un cer senin. Urcam usor printre cabane pana la drumul care leaga complexul turistic de Borlova, drum pe care il urmam in coborare spre dreapta. Pe stalpii de curent gasim semnul de marcaj banda rosie. Dupa prima curba zarim Varful Jigora si intreaga creasta pana la Varful Tarcu, care se inalta impunator in ultimul plan. Spre sud-vest apar Culoarul Timisului si culmile domoale ale Semenicului. Dupa zece minute o potecuta spre desprinde la dreapta si scurteaza un cot larg al drumului. Marcajul urmareste aceasta potecuta prin pasune si intalneste din nou drumul, langa o stana. Din dreptul ei urcam usor spre stanga, pana la liziera padurii de sub Varful Jigora. Ocolim drumul prin dreapta, pe un drumeag si coboram printr-o rariste. Intalnim de cateva ori serpentinele drumului care coboara spre telescaun. Ne simtim ca intr-o plimbare in parc. In stanga e o padure batrana de foioase, iar in dreapta o rariste. Dupa 45 de minute ajungem in Saua Jigora unde intalnim pentru ultima data drumul spre telescaun. Am coborat de la complexul turistic o diferenta de nivel de aproape 300 de metri si ne pregatim pentru urcusul continuu pana pe Varful Tarcu.

Pornim fara graba pe un drumeag destul de larg si dupa zece minute ajungem la un stalp indicator. De aici se poate cobori spre telescaun pe o poteca marcata cu banda galbena, intr-o ora si 45 de minute sau spre Poiana Marului, pe Valea Sucu. Urcusul devine mai serios. Intram in padure pe un drum bine conturat avand conifere in dreapta si foioase in stanga. Admiram contrastul dintre culorile vesele ale padurii de foioase si intunericul dintre brazi. Urcusul se termina brusc si printre ultimii copaci iesim in Poiana Seroni. Varful Seroni este chiar langa drum. Am facut pana aici o ora si jumatate de la plecare. Ne odihnim putin langa baliza topografica de pe varf. Varful Tarcu si statia meteo de pe el sclipesc ademenitor in soarele diminetii. Continuam pe drum in coboras usor si intram in padure. Dupa cateva minute o sageata ne indica intrarea pe traseul spre telescaun, marcat cu cruce albastra. Urcam lejer timp de o jumatate de ora printr-o padure tanara de molid si iesim definitiv la gol alpin, langa statia meteo Cuntu, dupa doua ore si jumatate de mers de la complexul turistic. Ne refacem proviziile de apa de la izvorul din spatele statiei. Vremea e foarte frumoasa, este insa putin cald.

Incepem urcusul prin pasune, spre est. Ajungem pe un platou pe care il traversam spre stanga, catre linia crestei. Spre est apar pentru prima oara caldarile glaciare de sub Varful Caleanu (vezi harta 1). In spate, Muntele Mic pare ciudat de departe. Intram pe un drum bine conturat, pe care il vom urma pana pe Varful Tarcu. Incep sa apara stanci si pe masura ce urcam ni se arata tot mai multe frumuseti din caldarile de la nord de Tarcu. Iesim in creasta si ne odihnim putin, admirandu-le. Urcusul a fost solicitant, 400 de metri diferenta de nivel de la Cuntu. Pe aceasta portiune trebuie sa avem o atentie marita cand este ceata, pentru a evita ratacirile. De aici, o varianta a traseului banda rosie coboara in caldarile de sub varf, trece pe la Iezerul Tarcu si urca in Saua Plaiului, unde se intalneste cu varianta care urca pe varf.

Seara trece urmarind citirea datelor meteo, iar cand intunericul a pus stapanire deplina pe munte urcam pe platforma statiei si admiram cerul instelat si jocul de lumini al localitatilor de pe Valea Timisului.

Dupa o noapte petrecuta in paturi confortabile suntem odihniti si pusi pe fapte mari. Din pacate vremea a inceput sa se strice. E ceata si barometrul e in scadere. Ne luam ramas bun de la gazdele noastre si pornim la drum. Pana in Saua Plaiului refacem traseul de ieri. Trecem de stalpul de pe varf si coboram usor in directia Varfului Bodea. Prin perdeaua de ceata se iveste in stanga, jos, in caldarea glaciara, Iezerul Tarcu. Urcam pe Bodea, un varf mic si rotunjit de pe care coboram abrupt pana in Saua Plaiului, langa un stalp indicator. Renuntam sa mai urcam pe Varful Caleanu, cel mai inalt din masiv, din cauza ca e acoperit total de ceata.

De aici incolo marcajul este plasat doar pe putinele stanci care ies din iarba inalta. Sunt si cativa stalpi de marcaj, insa putini. Din Saua Plaiului urmam spre est, pe sub culme, o veche poteca pastorala. Ocolim zona de obarsie a Raului Rece aproape pe curba de nivel. Dupa un sfert de ora intalnim primul stalp de marcaj, langa un izvor. Urcam usor si iesim in creasta. In spate, prin ceata, se ivesc Varfurile Caleanu si Brusturele si caldarile lor estice.