Buna! Eu sunt o fostă victimă a bullying-ului! Dacă eşti o victimă a bullying-ului nu te ingrijora, nu eşti singur/ă!

Eu am fost victimă timp de 8 ani, am fost batjocorită şi bătută de colegii din generală, mergeam la dirigintă si la directoare, ele nu le făceau nimic şi îmi spuneau sa îi ignor că se vor opri; am încercat să îi ignor dar nu a mers, mai mult a înrăutăţit situaţia… Ajungeam acasă cu vânătăi, lapte spart in ghiozdan şi lucrurile rupte. Am fost, şi încă sunt afectată mental; ei mi-au creat frici care nu pot fi explicate… Am ajuns să mă ascund în realitatea vituală, unde mi-am facut prieteni din alte ţari. Ascult muzică zilnic încercând să scap de realitate; pe mine bullying-ul m-a afectat mental foarte mult, am prieteni care au fost diagnosticaţi cu depresie si anxietate severă, ei mi-au propus să caut ajutor deoarece arăt aceleaşi semne pe care le-au arătat si ei. Eu am făcut opusul am refuzat ajutorul… Bullying-ul provoacă în unele cazuri depresie, anxietate, eating disorder şi cele mai grave dintre ele- gândurile suicidale, self-harm şi chiar suicidul. Eu de la o varstă fragedă am incercat să îmi iau viata din cauza bullying-ului, m-am tăiat din cauza lor şi înca o fac, dar încerc să mă opresc pentru binele meu.

Da, bullying-ul te poate afecta mental foarte mult, chiar şi de la cea mai mică glumă pe seama ta poţi fi afectat/ă fară să îţi dai seama pe moment şi să realizezi cand este prea târziu...

Am reptat aceasta poveste de zeci de ori si am reusit de-a lungul timpului sa o spun cu curaj. Nu reuseam sa spun nimanui experienta mea ca fiind o victima a bullying-ului, insa am reusit si reusesc si de aceasta data. In scoala generala pot spune mai mult sau mai putin ca am fost un nimeni. Totul a inceput in clasa a sasea, cand din pacate am ramas corigenta la matematica. Din cauza acestui fapt am fost catalogata proasta pe tot parcursul gimnaziului.

Mamei nu ii spusesem acest lucru insa intr-un final a aflat, si a fost mult mai rau decat am crezut. Insa cel mai mare greu l-am tras la scoala. Aflase toata scoala, toata lumea arata cu degetul spre mine, primeam mesaje zilnice anonime din partea elevilor scolii cu multe lucruri jignitoare. Profesorii isi bateau joc de mine, in special profesoara de romana. Nu pot sa zic ca aveam cele mai mari note dar nici cele mai mici, alternam intre 6 si 8. Respectiva profesoara pot spune ca avea o problema pe care nici in ziua de astazi nu o pot intelege. Mama fost chemata la scoala de dansa, spunandu-I mamei: ”Ea nu invata, dar este un elev inteligent si poate fi si de nota 10”. Cand am auzit acest lucru am ramas “placut” surprinsa. Insa la finalul anului cand mediile urmau a fi incehiate, cand a ajuns la mine si mi-a spus media, a zis urmatorul lucru: ”Media 7....cam mare” iar atunci chiar m-am simtit demoralizata. Nu intelegeam cum o profesoara poate fii atat de rea in conditiile in care eram si corigenta la matematica, mie findu-mi foarte greu de inteles ce se petrece. Eu acum daca ma uit in urma nu mi se pare mare lucru, insa aveam doar 12 ani, eram doar un copil. Un copil cu ganduri negre din cauza lucrurilor care mi se intamplau...

La scoala mancarea imi era furata, se postau poze cu mine pe tot felul de grupuri cu expresii jignitoare, nu vorbeam cu nimeni, stateam in coltisorul meu si atat.De fiecare data cand incercam sa ma integrez se faceau glume despre mine sau pur si simplu nu eram primita in grupurile respective. La un moment dat, la o ora, ni s-a cerut sa facem un proiect pe grupuri. Eu mancam si asteptam sa vad ce se intampla. Dupa cateva minute am observat ca toti erau in grupuri, mai putin eu. Acela a fost momentul in care am observat ca nu sunt vruta si ca sunt degeaba. Am inceput sa plang, iar profesoara de romana m-a vazut si a zis sa iesim afara sa discutam. M-a intrebat care este problema, I-am spus si m-a bagat intr-unul dintre grupuri. Cand m-am asezat langa colegii mei, un coleg a spus “Nu inteleg de ce te-a bagat la noi, insa oricum nu cred ca mai strica inca o corigenta, nu?”, el fiind in aceeasi situatie ca si mine, corigent la matematica. Nu intelegeam de ce se fac astfel de diferente. Iar pana in clasa a opta am stat si am indurat toata batjocura si toate jignirile adresate de colegi, profesori.

Am ajuns la liceu, in clasa a noua; eram cel mai bine vazuta, cu notele cele mai mari, colegii nestiind povestea din trecut. Acum sunt clasa a douăsprezecea , realizez si inteleg mult mai bine problema. Tocmai de aceea, mi-as dori sa devin profesoara, educatoare, consilier, pentru ca nu vreau sa treaca si alti copii prin ceea ce am trecut eu. Din chestia asta am invatat ca, daca iau nota 7 sau 8, nu inseamna ca sunt proasta ci ca mai am de invatat, si ca nu este bine sa cataloghezi pe cineva inainte sa-I cunosti capacitatile. STOP BULLYING