Cheile Carașului, descriere, parcurgere, în Munții Anina/ Aninei
Marius Terchilă (Timișoara)
Nu grandoarea este caracteristică Munților Aninei; originalitatea constă în numeroasele surprize ale reliefului dinamic, cu chei, peșteri, doline, lunci, poieni fermecătoare, izvoare.
Apele Banatului par a fi fără egal: limpezi, proaspete, tumultoase, fermecătoare. Carașul, Nera, Buhuiul sunt râuri în care păstrăvul coboară la cea mai joasă altitudine din țară. Izbucul Carașului, situat în pădurea din apropierea cantonului lui Cârneală, ar putea fi considerat cel mai frumos izvor din țară. Turistul va încerca emoția adâncă a necunoscutului, la fiecare pas.
Circuit: Carașova - Prolaz - cheile „inaccesibile“ - Peștera Țolosu - Prolaz - Dealul Pasac - Carașova. Potecă cu marcaj bandă albastră și potecă fără marcaj. Timp: 5-6 ore.
La 2 ore de Timișoara, pe șoseaua 58, între Anina și Reșița, se află comuna Carașova (imaginea 1), punct de plecare în Cheile Carașului. Pornim din centrul localității, din mica piață cu biserică. În apropiere curge Carașul, pe care îl traversăm pe malul stâng geografic.
Continuăm în amonte și trecem pe lângă terenul de fotbal, apropiindu-ne de viaductul vizibil de departe. Înainte de a trece pe sub el, urmând marcajul bandă albastră, în stânga, sub stâncă, dăm de un izvor cristalin. La intrarea în chei, o însemnare pe peretele de calcar: în zonă este prezentă vipera cu corn.
Poteca se strecoară pe stânga Carașului, urmând meadrările râului, peisajul devine tot mai sălbatec. După 30 minute ajungem la Peștera Liliecilor (imaginea 2), situată pe malul drept (768 metri dezvoltare (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/cele-mai-mari-pesteri-din-romania-greatest-romanian-caves/cele-mai-lungi-pesteri-din-romania-indiferent-felul-rocii-4-the-longest-caves-in-romania), 50 (-20/ +30) metri denivelare (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/cele-mai-mari-pesteri-din-romania-greatest-romanian-caves/cele-mai-denivelate-pesteri-din-romania-indiferent-felul-rocii-3); pentru vizitarea ei trebuie să trecem Carașul prin vad și apoi să urcăm pe peretele de calcar, până la intrarea în cavitate, 3-4 m; o mică aventură care ne binedispune și relaxează.
Orizontul se mărește, Carașul limpede este săgetat de numeroși păstrăvi. Stăncuțe în culori vii înveselesc peisajul. Peretele de calcar este brăzdat de scrijelituri. Poteca, tot mai abruptă, mai îngustă, se îndreaptă spre Tăietură, trecere săpată în stâncă, unde ajungem după 20 minute.
Meandrele Carașului, repezișurile apei, dornele adânci, liniștite, ne farmecă. Cheile se îngustează, cârșii golașe se înalță în stânga noastră, numeroase peșteri străpung calcarul. În această zonă, pe măsură ce ne apropiem de Prolaz, șansa întâlnirii cu vipera crește. Important este să nu o provocăm, să nu o călcăm din neatenție. Avem în dreapta perete de stâncă iar în stânga vuietul Carașului. După un cot mare, poteca se îndepărtează ușor de Caraș și sosim în Lunca Prolazului. Putem traversa Carașul pe malul drept, pe cabluri de oțel suspendate, urmând marcajul bandă albastră, rar în aceste locuri.
Mai rămânem pe partea stângă a Carașului. Înaintăm fără marcaj, prin minunata poiană și după 10 minute intrăm în cheile „inaccesibile“, pe poteca Țolosului. Chiar de la început poteca urcă pe brână, deasupra Carașului; la 20 metri mai jos, dorne adânci, cu apă cernelie, săgetată de păstrăvi. Calcarul este șlefuit în marmite unde apa dospește. În apropiere, buchețele de scumpie, plantă rară, de origine sudică, apar în infinite nuanțe, marcând sensibilitatea la diferențele de temperatură. Traseul este dificil și spectaculos; după o oră de la Prolaz coborâm la firul apei, într-o zonă foarte sălbatică, unde găsim un izvor viguros sub peretele de calcar.
Facem un popas. Pereți calcaroși se înalță cu 150-200 metri deasupra apei; Carașul meandrează printre pinteni de rocă. Vegetația lemnoasă coboară până la firul apei. Dornele sunt foarte adânci. Pentru a ajunge la Peștera Țolosu ne angajăm în urcuș foarte pronunțat în apropierea renumitelor marmite suprapuse. (Peștera Țolosu are 1847 metri dezvoltare (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/cele-mai-mari-pesteri-din-romania-greatest-romanian-caves/cele-mai-lungi-pesteri-din-romania-indiferent-felul-rocii-2-the-longest-caves-in-romania) și 87 (-44 / +43) metri denivelare (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/cele-mai-mari-pesteri-din-romania-greatest-romanian-caves/cele-mai-denivelate-pesteri-din-romania-indiferent-felul-rocii-2). Din punct de vedere geografic, fiind pe malul drept al Carașului, se află în Munții Domanului.)
După ce revenim la Prolaz (imaginea 1) traversăm Carașul pe malul drept și urcăm poteca spre sălașul ospitalier al carașoveanului Călina. Traversarea o facem cu ușurință, la 200 metri în amonte de cablul menționat.
2 Intrarea în Peștera Liliecilor. Foto: Paul Ionescu (Arad).
3 Trecerea Carașului pe cablu, la Prolaz. Foto: Marius Terchilă.
Ne îndreptăm spre Carașova pe un traseu care ocolește cheile. Depășim sălașul cel mai de sus, în urcuș ușor spre dreapta. Poteca cu bandă albastră continuă spre Peștera Comarnic, urcând abrupt, la dreapta, prin pădure (este necesară pentru acest urcuș încălțăminte cu priză foarte bună). Trecem spre stânga, printr-o livadă de pruni, pe poteca fără marcaj care încinge Dealul Pasac. Admirăm sălbăticia cheilor, Lunca Prolazului, iar în zare pieptul masiv al Semenicului, dominat de Vârful Gozna.
Aici se ajunge numai cu pasul, locurile fiind aceleași ca la începuturi. După 30 minute trecem printr-o mică șa tăiată în stâncă, marcată cu bandă albastră; suntem pe drumul bun. Doar aici apare marcaj pe traseul Prolaz - Pasac - Carașova. Trecem aproape de zidurile cetății Gratul Carașului (spre sud de ea se află o peșteră de 576 metri dezvoltare (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/cele-mai-mari-pesteri-din-romania-greatest-romanian-caves/cele-mai-lungi-pesteri-din-romania-indiferent-felul-rocii-5-the-longest-caves-in-romania). Ocolim doline tipice. Poteca este bine conturată, avem în stânga abruptul cheilor iar la dreapta, în depărtare, șoseaua spre Iabalcea. După o oră de la Prolaz intersectăm drumul asfaltat Reșița - Anina, în apropiere de Carașova.
Coborâm la stânga, spre viaduct, în apropierea căruia se află, la intrarea în chei, o moară cu ciutură, asemenea celor de pe Valea Rudăricăi, din Cheile Globului, de pe Valea Bistrei (Măru, Marga) sau din Cheile Nerei (în Poiana lui Untan), toate în județul Caraș-Severin.
*
Lângă viaduct, pe malul drept al Carașului, se desprinde în pantă ușoară la început, apoi tot mai sălbatică și mai abruptă, Cârșia Lacina, de unde admirăm fascinanta Depresiune a Carașovei.
În limbajul locuitorilor din carstul bănățean, cârșie înseamnă înălțime calcaroasă, împădurită sau nu, prezentând neapărat și porțiuni abrupte (cleanțuri, pânze). Cartea lui Lazăr Botoșăneanu și Ștefan Negrea, Drumețind prin Munții Banatului, Editura Sport-Turism, 1976, propune și alți termeni de circulație locală, referitori la lumea fascinantă a cheilor, a zonelor calcaroase.
Ne vom încerca puterile într-un traseu cu aspecte alpine. Dacă venim dinspre centrul comunei Carașova, traversăm viaductul și imediat urcăm spre dreapta. Nu există marcaj, nici potecă. Cârșia, cu nenumărate cleanțuri, abrupturi, lapiezuri, se poate parcurge fără echipament tehnic.
Pentru început, direcția de înaintare este aproape paralelă, pe o mică porțiune, cu șoseaua care duce la Reșița. Treptat câștigăm înălțime, dificultățile se amplifică și deseori suntem nevoiți să ocolim partea superioară a custurii. Ocolirea se face de cele mai multe ori pe partea dinspre Caraș, adică pe dreapta în sensul nostru de înaintare. În zona de mijloc a custurii, a arcului de cerc, facem o binemeritată pauză și putem admira Depresiunea Carașova, meandrele Carașului - care sclipește în depărtare, spre vest, precum și cârșiile și pânzele (abrupturile) Cheilor Carașului. Șoseaua a rămas în stânga noastră, ne-am îndepărtat de ea urmând arcul de cerc descris de sălbatica Lacina.
Continuăm să înaintăm în ritmul impus de dificultatea custurii. În partea finală ne menținem mai mult chiar pe creastă, păstrându-ne echilibrul cu multă atenție, folosind unii arbuști izolați. Brusc, creasta se stinge și pășim pe pășunea unui platou calcaros. Pentru a reveni la punctul de plecare, înaintăm spre nord nord-vest și întâlnim drumul care duce la Iabalcea. Îl urmăm spre stânga, până la șoseaua asfaltată, în punctul Crucea Iabalcei, de unde coborâm la viaduct. (articol din anul 2000)
vezi și
Cheile „inaccesibile” ale Carașului
Peştera Osoaia, Cheile Caraşului, cu bogate urme de locuire
Peştera Cuptorul Porcului, în Cheile Caraşului
Peştera Racoviţă, Cheile Caraşului
Peştera Ţolosu - hartă, descriere, imagini, în Cheile Caraşului