relief carstic, Cheile Carașului, descriere, parcurgere, în Munții Anina/ Aninei

Marius Terchilă (Timișoara) 

Nu grandoarea este caracteristică Munților Aninei; originalitatea constă în numeroasele surprize ale reliefului dinamic, cu chei, peșteri, doline, lunci, poieni fermecătoare, izvoare.

Apele Banatului par a fi fără egal: limpezi, proaspete, tumultoase, fermecătoare. Carașul, Nera, Buhuiul sunt râuri în care păstrăvul coboară la cea mai joasă altitudine din țară. Izbucul Carașului, situat în pădurea din apropierea cantonului lui Cârneală, ar putea fi considerat cel mai frumos izvor din țară. Turistul va încerca emoția adâncă a necunoscutului, la fiecare pas. 

Circuit:  Carașova - Prolaz - cheile „inaccesibile“ - Peștera Țolosu - Prolaz - Dealul Pasac - Carașova.  Potecă cu marcaj bandă albastră și potecă fără marcaj. Timp: 5-6 ore. 

La 2 ore de Timișoara, pe șoseaua 58, între Anina și Reșița, se află comuna Carașova (imaginea 1), punct de plecare în Cheile Carașului. Pornim din centrul localității, din  mica piață cu biserică. În apropiere curge Carașul, pe care îl traversăm pe malul stâng geografic.

Ne îndreptăm spre Carașova pe un traseu care ocolește cheile. Depășim sălașul cel mai de sus, în urcuș ușor spre dreapta. Poteca cu bandă albastră continuă spre Peștera Comarnic, urcând abrupt, la dreapta, prin pădure (este necesară pentru acest urcuș încălțăminte cu priză foarte bună). Trecem spre stânga, printr-o livadă de pruni, pe poteca fără marcaj care încinge Dealul Pasac. Admirăm sălbăticia cheilor, Lunca Prolazului, iar în zare pieptul masiv al Semenicului, dominat de Vârful Gozna.

Aici se ajunge numai cu pasul, locurile fiind aceleași ca la începuturi. După 30 minute trecem printr-o mică șa tăiată în stâncă, marcată cu bandă albastră; suntem pe drumul bun. Doar aici apare marcaj pe traseul Prolaz - Pasac - Carașova. Trecem aproape de zidurile cetății Gratul Carașului (spre sud de ea se află o peșteră de 576 metri dezvoltare (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/cele-mai-mari-pesteri-din-romania-greatest-romanian-caves/cele-mai-lungi-pesteri-din-romania-indiferent-felul-rocii-5-the-longest-caves-in-romania). Ocolim doline tipice. Poteca este bine conturată, avem în stânga abruptul cheilor iar la dreapta, în depărtare, șoseaua spre Iabalcea. După o oră de la Prolaz intersectăm drumul asfaltat Reșița - Anina, în apropiere de Carașova.

Coborâm la stânga, spre viaduct, în apropierea căruia se află, la intrarea în chei, o moară cu ciutură, asemenea celor de pe Valea Rudăricăi, din Cheile Globului, de pe Valea Bistrei (Măru, Marga) sau din Cheile Nerei (în Poiana lui Untan), toate în județul Caraș-Severin. 

*

Lângă viaduct, pe malul drept al Carașului, se desprinde în pantă ușoară la început, apoi tot mai sălbatică și mai abruptă, Cârșia Lacina, de unde admirăm fascinanta Depresiune a Carașovei.

În limbajul locuitorilor din carstul bănățean, cârșie înseamnă înălțime calcaroasă, împădurită sau nu, prezentând neapărat și porțiuni abrupte (cleanțuri, pânze). Cartea lui Lazăr Botoșăneanu și Ștefan Negrea, Drumețind prin Munții Banatului, Editura Sport-Turism, 1976, propune și alți termeni de circulație locală, referitori la lumea fascinantă a cheilor, a zonelor calcaroase.

Ne vom încerca puterile într-un traseu cu aspecte alpine. Dacă venim dinspre centrul comunei Carașova, traversăm viaductul și imediat urcăm spre dreapta. Nu există marcaj, nici potecă. Cârșia, cu nenumărate cleanțuri, abrupturi, lapiezuri, se poate parcurge fără echipament tehnic.

Pentru început, direcția de înaintare este aproape paralelă, pe o mică porțiune, cu șoseaua care duce la Reșița. Treptat câștigăm înălțime, dificultățile se amplifică și deseori suntem nevoiți să ocolim partea superioară a custurii. Ocolirea se face de cele mai multe ori pe partea dinspre Caraș, adică pe dreapta în sensul nostru de înaintare. În zona de mijloc a custurii, a arcului de cerc, facem o binemeritată pauză și putem admira Depresiunea Carașova, meandrele Carașului - care sclipește în depărtare, spre vest, precum și cârșiile și pânzele (abrupturile) Cheilor Carașului. Șoseaua a rămas în stânga noastră, ne-am îndepărtat de ea urmând arcul de cerc descris de sălbatica Lacina.

Continuăm să înaintăm în ritmul impus de dificultatea custurii. În partea finală ne menținem mai mult chiar pe creastă, păstrându-ne echilibrul cu multă atenție, folosind unii arbuști izolați. Brusc, creasta se stinge și pășim pe pășunea unui platou calcaros. Pentru a reveni la punctul de plecare, înaintăm spre nord nord-vest și întâlnim drumul care duce la Iabalcea. Îl urmăm spre stânga, până la șoseaua asfaltată, în punctul Crucea Iabalcei, de unde coborâm la viaduct. (articol din anul 2000)

vezi și

Cheile Caraşului, marcaje

Cheile „inaccesibile” ale Carașului

Reșița- Carașova - Cheile Carașului - Prolaz - Comarnic - Poiana Beții - Crivaia -Vf. Gozna - complexul Semenic - Baia Vulturilor - Poienile Begului - Coșava - Izbucul Carașului - Anina, prin Munții Aninei, Domanului, Semenic

Peştera Osoaia, Cheile Caraşului, cu bogate urme de locuire

Peştera Cuptorul Porcului, în Cheile Caraşului

Peştera Racoviţă, Cheile Caraşului

Peştera Ţolosu - hartă, descriere, imagini, în Cheile Caraşului

Donează 30 de lei

Vezi mai mult despre natura și relief România, speologie și relief carstic.