Cheile Gârliștei, Munții Anina, Peștera cu Apă
Cheile Gârliștei
Paul Ionescu (Arad)
În Oravița ocupăm loc în singurul vagon de călători al trenului spre Anina (harta 1, extras de la); mai sunt două vagoane pentru marfă. Linia este una dintre cele mai vechi și mai frumoase din țară. În 1847 se circula de la Oravița la Baziaș; s-a prelungit în 1860-1864 până la Anina.Pe 348 m diferență de nivel între cele două orașe, situate la 15 km în linie dreaptă, calea ferată măsoară 34 km. Ea traversează 30 de viaducte; cel mai lung, peste Valea Jitinului, are 131 m. Sunt 15 tunele, cel mai mare aproape de gara Gârliște.
Trenul merge așa de încet încât am senzația că o face dinadins, pentru admirarea peisajului. Dacă întind mâna pe geam pot să mângâi crengile copacilor. Atenție la tunele: sunt foarte înguste, cu piatră dură, colțuroasă. Vom coborî în stația Gârliște pentru a parcurge cheile, din aval în amonte. Doi prieteni merg mai departe cu rucsacii; o să-i coboare la Anina.
Din gară ne întoarcem pe calea ferată, spre Oravița, 50 m, trecem un podeț mic și găsim, aproape ascunsă în iarbă, cărarea spre chei. Bine conturată, urmează mai întâi curba de nivel, apoi coboară puternic printr-o zonă despădurită de unde se vede foarte bine o parte din Valea Gârliște. Intrăm în pădure și în scurt timp ajungem la un drum forestier. Îl urmăm și la câteva sute de metri întâlnim o cruce de piatră, cu inscripții.
Drumul coboară în serpentine și după mai bine de o oră de la plecarea din gară ajungem la o joncțiune de văi. Continuăm să mergem pe malul stâng al apei, care se numește Valea Mare, până aceasta se unește cu apa Gârliștei, pe care o traversăm prin vad. Străbatem Poiana Periș, pe un drum larg. Atenție: la un moment dat drumul urcă iar poteca spre Anina urmează firul apei și e mai greu de găsit din cauza vegetației bogate. Deoarece nu există marcaje vizibile este bine să avansați pe malul drept.
O dată intrați în chei este greu să te pierzi. Poteca, săpată în stâncă, urmează numai versantul drept. După aproape 2 km de la intrarea în chei întâlnim un tunel, apoi un imens portal. Aici cheile fac un cot brusc spre stânga, iar drumul pe care am venit se transformă în potecă. Urmează cea mai sălbatică porțiune a cheilor, formată de Cleanțul Gherii (dreapta) și abruptul nordic al Dealului Moghila (stânga). Pereții calcaroși, cu turnuri și hornuri, în mare parte acoperiți cu vegetație, se ridică de-a dreptul din apa tulbure.
Ce multe asemănări în unele porțiuni cu Cheile Nerei! Vegetația abundentă, arbuști crescuți haotic, îmi dau senzația că trec prin junglă. Merg atent, să nu ratez urcușul spre Peștera cu Apă (900 m dezvoltare, 50 m denivelare). Bolovănișul înverzit și urmele unui pârâiaș sunt semne că am ajuns. Deviem de la potecă și urcăm 18 m. Intrarea este parțial acoperită cu vegetație. Un miros înțepător ne izbește în nări. În perioadele cu ploi abundente pe aici iese un pârâu care o face inaccesibilă după 130 m din pricina tavanului foarte scund. Nu aprindem lămpile cu carbid, ne folosim doar de lanterne dar nu mergem mai mult de 130 m.
Revenim în potecă și continuăm să urcăm pe firul Gârliștei. Trecem pe la Peștera Galațiului. Până la Pârâul Jejnița pereții cheilor devin mai golași. Traversăm tunele și conuri de grohotiș care coboară până la apă. După ce trecem de Pârâul Jejnița, poteca devine tot mai domoală și traversează o serie de văi seci și padine. Între Pârâul Celnicul Mic și Celnicul Mare monotonia zonelor împădurite ia locul sălbaticei porțiuni parcursă până acum. Poteca pare făcută pentru promenadă. Se vede că ne apropiem de „civilizație“, au apărut numeroase gunoaie. De la Pârâul Celnicul Mare poteca se transformă în drum carosabil pe care îl urmăm spre cartierul Schlucht al Aninei. Apar primele case. Trecem pe lângă halda de steril a spălătoriei de cărbune și de un viaduct înalt al căii ferate Oravița - Anina.
În gara din Anina avem plăcuta surpriză ca bagajele să ne fi fost deja duse la cabana Mărghitaș. Ne înghesuim într-o mașină și în 30 minute suntem la cabană. E întuneric și plouă, nu mai montăm corturile. Dormim în cabană; ce condiții jalnice și ce preț... Mâine vom face turul Lacului Mărghitaș, vom coborî apoi prin Cheile Buhui și vom ajunge la cantonul Comarnic. (articol din anul 2000)